Antichitatea

epocă istorică de la inventarea scrierii până la Evul Mediu

(Redirecționat de la Antichitate)

Sari la navigareSari la căutare

Piramida lui Khafra și Sfinxul din Gizeh (aprox. 2500 I.H, sau posibil înainte)

Antichitatea este epoca istorică de la inventarea scrierii și începutul

înregistrărilor istorice până la debutul Evului Mediu. Această perioadă a durat trei milenii
și jumătate din anul 3000 î.Hr. până la căderea Imperiului Roman de Apus în 476 d.Hr.
Reprezintă epoca în care s-au dezvoltat cultura, arta, religia și marile civilizații.

Cuprins

 1Perioade ale antichității

 2Epoca bronzului: Primele orașe-state
 3Epoca Fierului: negustori și războinici
 4Epoca clasică: Polis și Cultură
 5Elenismul: elenitate și orientalism
 6Roma: de la Republică la Imperiu
 7Cronologie
o 7.1Civilizații
 8Personalități
 9Vezi și
 10Note
 11Lectură suplimentară
 12Legături externe

Perioade ale antichității[modificare | modificare sursă]

Antichitatea se împarte în trei mari perioade:

 Perioada veche
 Perioada clasică
 Perioada târzie

Epoca bronzului: Primele orașe-state[modificare | modificare sursă]

Acum patru milenii, un poet necunoscut descria orașele prospere ale epocii bronzului,
cu „grânare pline, case bine clădite, negustorii străini ce umblau ca păsările exotice,
despre cei ce se veseleau în curți de sărbătoare. Bătrânii erau chibzuiți și buni.”

Zalabiya, Eufrat

Conuri introduse in ipsos

Uruk
Tigru, Diyarbakır - Punctul de pornire a Semilunii Fertile

Bol

Stindardul din Ur

Irakul este locul unde a luat naștere civilizația: civilizația sumeriană. Tărâmul dintre cele
două fluvii: Tigru și Eufrat, un tărâm arid, cu lagune și mlaștini, denumit de greci
„Mesopotamia”, este considerat de istorici ca fiind leagănul civilizației [1][2][3]. În sudul
Irakului, acum 5000 de ani, a avut loc o explozie economică a orașelor-state
ca Ur, Uruk, Nippur, Lagaș, Eridu ce au prosperat. În Uruk locuiau 30 000 de oameni.
Conform miturilor, Urukul a fost întemeiat de însuși Ghilgameș[4], fiind descris în
amănunțime în epopeea dedicată lui, având ziduri din cărămizi arse, cu grădini,
pământuri în afară, și un templu dedicat zeiței Iștar. Au fost ridicate 12 clădiri publice,
temple, palate sau săli de adunare, cu mozaicuri din conuri ce acopereau pereții.
Zidurile de cărămidă erau acoperite cu ipsos, iar conurile erau introduse în ipsos, astfel,
li se vedeau baza îmbibată în culoare roșie sau neagră, formând modele geometrice,
romburi, pătrate concentrice de diferite culori. Locuitorii Urukului ocupau un loc restrâns,
ceea ce ducea la dificultăți ce erau rezolvate prin investiții în infrastructură sau în
crearea de locuri de muncă în construcție. Conform dovezilor arheologice, civilizația a
fost expusă violențelor și conflictelor cu alte orașe-state. În războaie era utilizate arcul și
armele de bronz. Orașele erau cucerite sau incendiate, iar prizonierii erau vânduți în
sclavie.
Vasul Warka

Preot sumerian
Coliere si bijuterii

Registru ce consemnează alocarea berii

Gudea din Lagaș

Stela lui Naram Sin

Malurile fluviilor Eufrat și Tigru sunt fertile și roditoare. Nefiind precipitații, săparea
canalelor de irigație era necesară. Agricultura, cultivarea cerealelor a apărut și s-a
intensificat, luând amploare. Cultivarea câmpurilor necesită colaborarea dintre oameni,
astfel, s-a introdus un nou tip de organizare a muncii. Cooperarea a avut consecințe
profunde. Unii erau responsabili pentru săparea solului și însămânțare, alții erau
responsabili cu săparea și curățarea canalelor sau cu construirea digurilor și caselor,
sau producerea uneltelor.