ANTICHITATEA (5000 î.e.n.- 500 î.e.n.

Se numește Antichitate perioada care se întinde de la sfârșitul neoliticului până la

începutul Evului Mediu. Antichitatea reprezintă în special perioada care începe apariția
scrierii, și se prelungește până la căderea imperiului roman în 476, o dată cu înlăturarea
ultimului împărat.

Antichitatea se referă la o vastă parte a lumii, în principal cea organizată în jurul

Mediteranei care oferă o cale de comunicație naturală. Se diferențează Antichitatea
orientală proprie egiptienilor, mesopotamienilor și perșilor, și Antichitatea clasică a
grecilor, etruscilor și romanilor.

Apariția și dezvoltarea orașelor determină crearea unei arte monumentale care ia

amploare din ce în ce mai mult, o dată cu construirea statelor și apoi a imperiilor.
ARTA ANTICĂ

La sfârșitul paleoliticului, între 10.000 și 5.000 î.C.,omul vânător și nomad intră în perioada
agrară. Cultivatorul, mai întâi seminomad, se stabilește încet-încet pe un teren anume.
Atunci ia naștere satul, curând orașul, apoi imperiul. Aceste ansambluri constituite sunt
conduse de șefi, regi, preoți și necesită o organizare a împărțirii terenurilor cultivabile.

MESOPOTIMA
Cea dintâi mare civilizație a antichității s-a constituit în zonele văilor fertile a
Mesopotamiei ( nume dat de greci, însemnând „Țara dintre fluvii” - Tigru și Eufrat) .
Numele Mesopotamia se referă la o regiune din Orientul Apropiat, care în prezent ține
parțial de Irak, parțial de Siria de est și parțial de Turcia de sud. Suprafața fertilă udată de
aceste două râuri este cunoscută ca fiind "Leagănul Civilizației omenirii", aici
dezvoltându-se primele societăți alfabetizate. Nu a existat niciodată o entitate politică
sau o țară numită Mesopotamia, și nici nu există granițe definite; numele e unul
convențional, inventat de istoricii greci pentru a se referi la aria geografică largă dintre cele
2 râuri.

În Mesopotamia au existat unele dintre cele mai importante civilizații din lumea
antică, precum sumerienii, babilonienii, și asirienii.

Mesopotamia a fost unul dintre primele, dacă nu chiar primul loc din lume unde a apărut
scrisul. Prima formă de scris a fost reprezentată de pictograme, imagini ce reprezentau
obiecte sau ființe. La sfârșitul mileniului IV î.Hr, acest sistem a fost simplificat și
abstractizat, evoluând în scrierea cuneiformă, un sistem pe bază de silabe. Textele erau
scrise pe tăblițe de lut, cu un bețișor, creând astfel formele caracteristice ale scrierii
cuneiforme.
 SCRIERE CUNEIFORMĂ

Acum se inventeză scrierea care constituie o decisivă etapă in istoria umanității.

Vechiul teritoriu al Mesopotamiei a fost locuit inițial de sumerieni și akkadieni . Cu peste

2.400 i.Hr., akkadienii, conduși de ambițiosul rege Sargon cel Mare, i-au cucerit pe
sumerieni, fondând astfel primul imperiu din istoria omenirii. Nu a rezistat decât
aproximativ 300 de ani. În momentul imediat următor colapsului, akkadienii s-au
împărțit în două națiuni, asirienii, respectiv babilonienii.

Tehnica
Arta mesopotamiană este marcată de o perioadă de progres și prosperitate în cadrul lumii
antice.
În arhitectură, ca material de construcție, se utiliza cărămida nearsă. S-au construit palate
înconjurate de ziduri de apărare, intrarea făcându-se pe rampe, dar interiorul cetății oferea
toate condițiile de trai (apă, hrană). Ca inovație, mesopotamienii au realizat palatul
tip zigurat ce avea formă de piramidă dar în trepte, unde la ultimul etaj se afla un
observator, treptele fiind colorate în diferite tonuri.
În ceea ce privește sculptura, s-au creat ronde-bosse și basorelief, statui cu figuri ai
regilor, sculpturi cu teme de război, stilizări naive, dar cu valențe pshihologice (ofereau
privitorului o stare de meditație).
În pictură se atinge apogeul prin inventarea mozaicului.

SUMMER - inovator și uman / aprox. 4500 i.Hr. - sumerienii se stabilesc în sudul

Mesopotamiei;

O consecință importantă a dezvoltării acestora a fost faptul că civilizația sumeriană a

construit un sistem de canale și primele orașe-cetăți/ imperiu al omenirii. Mai târziu,
civilizația sumeriană a fost absorbită de către cea babiloniană.

Erau o populație indo-europeană vorbind o limbă asemănătoare limbii turce vechi.

Practicau agricultura și creșteau bovine. Cunoșteau țesutul și olăritul, făceau vase de lut
colorate și ornamentate cu figuri umane de animale și păsări. În curând vor ajunge să
cunoască metoda topirii metalelor. Puneau în mormânt alături de cel decedat unelte,
obiecte de valoare ceea ce denotă credința lor într-o viață după moarte.
Arhitectura

Fiind un popor de războinici, cel mai important tip de construcție creat de sumerieni este
palatul-fortăreață. Acesta este bine apărat de ziduri foarte groase și foarte înalte, fără
deschideri, cu terase artificiale și așezate pe înălțimi. De plan dreptunghiular, palatele sunt
construcții complexe prin numărul mare de camere pentru locuit. Aceste camere sunt
așezate în jurul unei curți interioare, centrale, nu au ferestre și sunt acoperite cu tavane
drepte și bolți.

În cadrul palatului-fortareață se află:

- templul: format dintr-un vestibul și sanctuar în care se află statuia de cult;

- ziguratul: turn în șapte trepte (etaje suprapuse, terase, scări monumentale) care are la
ultimul etaj o capelă pentru slujbele religioase și cercetări astrologice. Fiecare etaj al
ziguratului este diferit colorat, conform unei simbolistici mistice.

Sculptura

Este reprezentată de statui și basoreliefuri. Statuile înfățișează regi și personalități

importante ale statului, iar basoreliefurile prezintă o tematică inspirată mai ales din lupte
și războaie.
 Orasul UR - construit pe trei nivele cu o inaltime de 21 de metri.

Pentru orasul Ur, zeul protector era Nanna, zeul summerian al lunii. Intr-o lume
caracterizată de conflicte și pericole în care existența fizică era fragilă și trecătoare, omul
își îndrepta atenția spre forțele supranaturale.

Epopeea lui Ghilgameș este un poem epic din Mesopotamia antică, aparținând culturii
sumero-babiloniene. Este cea mai veche scriere literară păstrată a umanității, datând de la
începutul mileniului al III-lea î.Hr. S-a păstrat pe 12 tăblițe de lut, în biblioteca regelui
asirian Assurbanipal de la Ninive și povestește faptele eroice ale lui Ghilgameș, legendarul
rege al cetății Uruk.
GHILGAMES - CETATEA URUK /3700-3300îC
ASIRIENII
Asirienii au trăit în nord-estul Mesopotamiei. Au creat un imperiu puternic, fiind unul
dintre cele mai puternice și mai războinice imperii din Orient. Au fost printre primii care au
utilizat cavaleria în război, fiind experți în folosirea carelor de luptă.

Zeul lor principal era Assur, al cărui nume a fost împrumutat capitalei imperiului.

ASIRIA - CAPITALA NINIVE

Asirienii, unul din cele mai războinice popoare din istorie, au luptat de-a lungul secolelor
pentru a subjuga popoarele vecine. La apogeul puterii, imperiul lor se întindea până la
Golful Persic și cuprindea chiar și Egiptul.

Această artă se dezvoltă în orașe importante ca Assur și Ninive. Datorită expansiunii

asirienilor, în arta lor se regăsesc certe influențe sumero-akkadiene și babiloniene.

RUINELE ORAȘULUI ASSUR IN IRAK

Imaginea zeului ASSUR, cuprinsă de un cerc și aripile sale caracteristice, a devenit
simbolul istoric al acestei mari civilizații a omenirii.

Sunt ultimii urmaşi ai imperiului antic, azi, cei mai mulţi asirieni trăiesc în Irak, persecutaţi
atât ca minoritate religioasă, cât şi etnică.

Arhitectura

Cea mai importantă construcție este palatul, un edificiu impunător ridicat pe terase
artificiale înalte. Aceste palate se întindeau pe suprafețe mari și aveau porți de intrare
impozante, scări monumentale, turnuri și creneluri. Turnurile erau decorate în relief, cu
figuri uriașe de animale reale sau fantastice. Între zidurile palatului se aflau numeroase
curți interioare deschise, în jurul cărora se grupau camerele de locuit și anexele necesare
desfășurării vieții. În mijlocul palatului se ridică ziguratul pe șapte etaje.

Sculptura

Sculptura este reprezentată de statui impozante de regi, figuri de animale fantastice de 3-4
m înălțime, cu trupuri de animal, capete de om, aripi și cinci picioare. În afară de aceste
statui, relieful împodobește pereții palatelor, sub forma frizelor. Ele înfățișează mai ales pe
regi pe tron, șiruri de prizonieri, scene de luptă sau vânătoare și zeități înaripate.

Exemplificări: Statuia regelui Assurnasirpal II, Assurbanipal la vânătoare, Leoaica rănită,

Leu agonizând.
IMPERIUL AKKADIAN _(2345-2150)
Triburi de păstori nomazi pătrund în prima jumătate a mileniului III î.Hr, în centrul
Mesopotamiei. Limba akkadiană adoptă scrierea cuneiformă, devenită limbă
internațională în comerț, cultură, diplomație.

La începutul mileniului II î.Hr, limba avea 2 dialecte principale: babiloneană și asiriană. Din
anii 500 î.Hr, rămâne limba științelor si a religiei. De asemenea erau foarte războinici
formând în jurul anului 2300 î.Hr. primul Imperiu din istorie, condus de Sargon I (cca.
2350-2300 î.Hr.).

Akkadienii mai sunt cunoscuți și pentru arta lor, continuatoare a celei sumeriene și care a
dezvoltat basorelieful și sculptura cu subiecte mitologice.
SARGON - REGELR AKKAD ULUI
IMPERIUL BABILONIAN - BABILONIA (1894-1595)
Imperiul Babilonian (sau Babilonia) a fost un stat în Mesopotamia Inferioară (Irak), Babilon
fiind capitala sa. Imperiul Babilonian a apărut atunci când regele Hammurabi cel Mare
(circa 1728 – 1686 î.Hr.) a creat un imperiu din teritoriile fostelor regate Sumer și Akkad.

Imperiul Babilonian a adoptat limba akkadiană pentru uz oficial și a păstrat limba

sumeriană pentru uz religios, care în acel moment nu mai era o limbă vorbită. Tradițiile
akkadiană și sumeriană au jucat un rol major în cultura babiloniană de mai târziu, iar
regiunea va rămâne un important centru cultural, chiar și în afara statului, în întreaga
epoca bronzului și epoca fierului timpurie.

HAMURABI CEL MARE -REGELE BABILONIEI

Imperiul Neo-Babilonian, Noul Imperiu Babilonian, sau al Doilea Imperiu Babilonian a
fost un stat care a dominat Mesopotamia între anii 626 și 539 î.Hr.. În cursul celor trei
secole premergătoare înființării sale (911-cca. 612 î.Hr.).
Perioadă neo-babiloniană a cunoscut o mare înflorire în arhitectură, artă și știință.

RECONSTRUIREA GRADINILOR SUSPENDATE DIN BABILON

TURNUL BABEL
Turnul Babel este o structură pomenită în capitolul 11 din Geneză, un turn uriaș
intenționat a fi principala realizare a orașului Babilu, numele akkadian pentru Babilon.
Babel era un oraș unde întreaga omenire era unită, toți oamenii vorbind o singură limbă și
migrând dinspre est; era orașul regelui Nimrod, și primul oraș construit după Potop.
Oamenii au hotărât ca orașul lor să aibă un turn atât de mare încât vârful său "să ajungă la
cer." Însă, după cum scrie în Biblie, Turnul Babel nu era construit pentru a aduce slavă lui
Dumnezeu, ci era dedicat unei religii false, cu scopul de a aduce faima constructorilor lui. -
Geneza 11:4. Însă Dumnezeu, văzând că oamenii păcătuiau împotriva lui, le-a încurcat
limbile și a împrăștiat oamenii pe tot Pământul. - un oraș cosmopolit recunoscut pentru
multitudinea de limbi vorbite.

CONCLUZIE
Condițiile geografice asemănătoare, care au permis apariția imperiului Mesopotamiei și pe
cel al Egiptului, au creat între ele o analogie remarcabilă timp de mai mult de douăzeci și
cinci de secole. În aceste două imperii, construcțiile din ce în ce mai mari, de dimensiuni
gigantice, simbolizează dorința de putere. Obsesia măreției călăuzește arta egipteană și
mesopotamiană, dar, pe cînd cea dintâi este esențialemente religioasă, atașată cultului
zeilor și al morților, cea de doua este, mai degrabă, civilă, îndreptată spre glorificarea
suveranului.

Popoare europene antice

Celții / Tracii / Etruscii / Geto-dacii

Video:

Mesopotamian Art - 5 Babylonian Art

Mesopotamia Art History from Goodbye-Art Academy

Tema seminar:

Studiu de caz. Arhitectura în Antichitate (Summer, Asiria, Babilon)

Bibliografie:

E. H. Gombrich, O istorie a artei, Bucureşti, Meridiane, 1975, pp. 135-153.

O istorie a lumii antice, Horia C. Matei, Editura Albatros, 1984

Mic dicționar al lumii antice: țări, popoare, orașe, Horia C. Matei, Editura Albatros, 1986

99 personalități ale lumii antice, Iohanna Șarambei, Nicolae Șarambei, Editura Semne, 1997

Atlasul lumii antice, Simon Adams, Editura Enciclopedia RAO, 2007