ORIENTUL ANTIC

Mediul natural şi viaţa cotidiană

- schiţa lecţiei –
ANTICHITATEA- este epoca istorică cuprinsă între mileniile IV î. Hr. (de la apariţia primelor oraşe-
stat, scrisului) până la căderea Imperiului Roman de Apus (476 d.Hr.)

 Orientul Antic reprezintă spaţiul geografic cuprins între estul Mării Mediterane şi Oceanele Indian şi
Pacific, în care au apărut primele civilizaţii ale omenirii;
 formarea primelor aşezări sedentare permanente s-a datorat accesului la apă, atât pentru alimentarea
locuinţelor cât şi pentru agricultură;
 exemple: Nil, Eufrat şi Tigru, fluvii cu un rol important în obţinerea culturilor;
 nu toţi oamenii şi-au ales ca loc de trai câmpiile fluviale, mulţi stabilindu-se pe văile munţilor şi în
zonele deluroase, ducând o viaţă semi-nomadă; ei trăiau din creşterea animalelor şi se deplasau în
căutare de păşuni.
 primele locuinţe erau construite din snopi de trestie sau lut uscat la soare şi acoperite cu paie; cu
timpul, modul de construcţie a evoluat, cărămizile de lut erau arse în cuptoare, lipite şi tencuite cu
mortar din var sau tot din lut;
 majoritatea caselor aveau acoperişul plat şi o curte interioară pentru a permite accesul luminii soarelui
şi a aerului proaspăt; mobilierul era simplu, făcuit din nuiele împletite; mesele erau joase, iar oamenii
stăteai aşezaţi pe podea sau pe rogojini; mâncarea era preparată într-o cameră separată, care avea un
cuptor de lut, pentru pâine;
 într-o casă cu două nivele locuiau mai multe familii din acelaşi trib;
Economie și organizare socială:
  ocupaţiile oamenilor din Orientul Antic constau în principal în cultivarea pământului şi creşterea
animalelor;
 cu timpul au apărut meşteşugarii, negustorii, războinicii şi preoţii;
 prizonierii de război deveneau sclavi, aceştia fiind lipsiţi de libertate personală;
 cei mai bogaţi membri ai comunităţii formau aristocraţia, din rândul ei provenind conducătorii
primelor state, restul erau producătorii liberi (liberi sub aspect juridic si economic, dar lipsiți de
drepturi).
Religia:
 viaţa primelor comunităţi umane era puternic influenţată de religie;
 ei venerau mai mulţi zei, care îndeplineau roluri legate de aspecte precum fertilitatea, sănătatea sau
norocul (religie politeistă);
 exemplu: sumerienii din Mesopotamia îl aveau ca zeu principal pe Enlil (creatorul omenirii), iar
egiptenii pe Ra (sau Amon-Ra, Soarele) ;
 zeilor le-au fost dedicate temple în care preoţii ofereau daruri şi jertfe pentru a obţine binecuvântarea
acestora;
 preoţii căutau răspunsuri în poziţia stelelor, schimbările vremii, comportamentul animalelor sau
arderea flăcărilor;
I. SUMERIENII
1. MESOPOTAMIA ŞI STRĂVECHII EI LOCUITORI
 Mesopotamienii= unul dintre cele mai vechi popoare ale omenirii.
 Ei erau aşezaţi geografic între fluviile Tigru şi Eufrat (în prezent Irak). Sumerienii în sud,
akkadienii în centru şi assirienii în nord au populat acest spaţiu, lor adăugânuli-se chaldeenii.
 Primii mespotamieni au fost sumerienii. Ei: au inventat scrierea cuneiformă, construiau
ziggurate, au construit primele oraşe civilizate, printre care: Ur, Nippur, Kiş, Babilon, Ninive şi Assur,
au făcut primele încercări de irigaţii sistematizate în agricultură, au iniţiat primele schimburi comerciale
cu alte popoare, au făcut descoperiri în astrologie şi astronomie. Fiecare oraşstat îşi avea propriul rege,
dar nu a luat niciodată în stăpânire întregul Sumer.
2. CIVILIZAŢIE ŞI SOCIETATE LA VECHII SUMERIENI
 Dezvoltarea civilizaţiei sumeriene are loc în spaţiul actual al Irakului, în vechea Mesopotamie,
cuprinsă între văile fertile ale Tigrului şi Eufratului începând cu mileniul IV î.Hr.
 Civilizaţiei sumeriene, care s-a răspândit în tot Orientul Apropiat şi Mijlociu, i se atribuie
descoperirea roţii olarului, a metalurgiei, crearea aliajului aur-argint(electrum), construirea sistemului
urban şi al celui de irigaţii.
 Oraşul era centrul puterii economice, politice şi religioase, simbolul său fiind templul-palat tip
terase suprapuse numit ZIGGURAT, simbol al legăturii dintre cer şi pământ. Sumerienii construiau un
templu în centrul fiecarui oraş-stat. Regele, care era şi mare preot, oficia ceremonii religioase şi efectua
sacrificii în templul situat în vârful turnului. Zigguratul era împărţit în şapte etaje, deoarece sumerienii
credeau că zeii coborau din cer în şapte zile.
 Sumerienii locuiau în aşezări construite din lut şi cărămidă arsă, în case de mici dimensiuni.
Hrana era simplă. Cultivau cereale, legume şi fructe, creşteau animalele (capre, oi, vite). În cultivare
foloseau plugul tras de boi, seceri de argilă, piatră, aramă sau bronz. Sumerienii făceau comerţ în pieţe
uriaşe, unde foloseau discuri de lut (monede primitive) pentru a cumpăra diferite bunuri.
3. STATUL SUMERIAN
 Iniţial independente, oraşele state Ur, Uruk, Kiş, Lagaş şi Umma, au creat succesiv state relativ
unitare, conduse de Lagaş (2460- 2360 î.Hr), Umma (2360-2330 î.Hr) şi Kiş (2334-2279 î.Hr). Ultimul,
sub Sargon, a pus bazele unui imperiu akkadian ce a supus pe lângă Mesopotamia, Siria şi sudul Asiei
Mici. Ultima etapă de unificare este sub conducerea cetăţii Ur, după care are loc prăbuşirea în jurul lui
2000 î.Hr. Prin anii 1792-1750 î.Hr. Hammurabi a unit aceste ţinuturi din centrul şi sudul
Mesopotamiei punând bazele Imperiul Babilonian o sinteza sumerieno-akkadiană. Hammurabi a fost
primul suveran care a oferit poporului un set de reguli, ceea ce îl menţine în memoria colectivă drept un
împărat înțelept şi un bun conducător
Cronologia evoluției politice în zona Mesopotamiei;
 cca. 3300 - 2334 î.Hr.: Formarea oraşelor-state sumeriene
 2334 - 2218 î.Hr.: primul stat teritorial unitar în Mesopotamia: imperiul akkadian, întemeiat de
Sargon
 2116-2110 î.Hr.: Sumerul îşi redobândeşte independenţa; sec. XX î.Hr.: Renaşterea sumeriană.
 1792 - 1749 î.Hr.: Hammurabi adoptă titlul de ”rege al Sumerului şi al Akkadulul", unificând
Mesopotamia şi părţile orientale ale Siriei cu centrul în Babilon.
 sec. XVII - XII î.Hr.: Hitiţii constituie în Asia Mică un stat care, în sec. XIV, domină politic şi
militar Orientul Mijlociu.
 1115 - 1076 î.Hr.: Asiria devine prima putere militară din regiune.
 secolul al-VII-lea î.Hr.: Epoca de maximă înflorire a Asiriei.
 605 – 562 î.Hr.: Domnia lui Nabucodonosor II marchează apogeul regatului chaldeo-babilonian,
din componenţa căruia fac parte și Mesopotamia
 597 î.Hr.: Nabucodonosor II ocupă Ierusalimul.
 588 – 583 î.Hr.: Răscoala antibabiloniană a iudeilor este reprimată; o parte a populaţiei este
deportată în Mesopotamia.
 539 î.Hr.: Babilonul este cucerit de către regele persan Cirus cel Mare
4. SCRIEREA – O CREAŢIE SUMERIANĂ
 Istoria sumeriană ne este relevată prin opera scrisă numită EPOPEEA LUI GHILGAMEŞ, ce
constituie un text realizat în scrierea cuneiformă, devenită scrierea spaţiului oriental până în epoca
elenistică, creată de vechii sumerieni, păstrată în arhive formate din tăbliţe de lut şi descifrate în 1802 de
savantul german Grotefend. Cuneiforma a fost scrierea tipică a tuturor civilizațiilor mesopotamiene.
Colecțiile de tăbliţe de argilă descoperite reprezintă şi cele mai vechi biblioteci cunoscute din istoria
umanităţii. Se ştie ca sumerienii au fost inventatorii scrisului, adică ai primului ansamblu de simboluri
care au redat limbile folosite. Cele mai vechi dintre aceste semne se situează în jurul anilor 3300 î.Hr. E
vorba logograme, semne-cuvinte ce reprezintă un obiect sau o acțiune. În total, sumeriana se compune
din 500 de semne, în principal logograme, apoi silabe. Limba sumeriana s-a stins aprox. în anul 1800
î.Hr, dar a rămas o limbă clasică a civilizațiilor din Est chiar până la apariția creștinismului.