Semnele de punctuaţie

✓ Punctul este semnul grafic de punctuaţie care marchează pauza care se face între propoziţii/ fraze
independente ca sens. Se pune la sfârşitul propoziţiilor enunţiative.

✓ Semnul întrebării este semnul grafic de punctuaţie care marchează intonaţia propoziţiilor / frazelor
interogative.

✓ Semnul exclamării este semnul de punctuaţie care marchează intonaţia propoziţiilor/frazelor

exclamative sau imperative. Se foloseşte şi după interjecţii sau vocative care exprimă stări afective.
Exemple:
- Ce fumoasă eşti!
- Nu este adevărat!
- Vino, băiatule!
- „Nu se poate, domnule director! v-aţi înşelat!” (Ion Luca Caragiale, Triumful talentului,)
- „Ho, ho! Câţi pofteşti.” ( Ion Creangă, Ivan Turbincă)

✓ Punctul şi virgula este semnul grafic care marchează o pauză mai mare decât cea redată prin
virgulă şi mai mică decât cea redată prin punct.

Exemplu:

„Dar a noaptei neagră mantă peste dealuri se lăţeste,

La apus se adun norii, se întind ca un vesmînt;
Peste unde şi-n tărie întunerecul domneste;
Tot e groaza şi tăcere… umbra intra in mormînt.”
Grigore Alexandrescu, Umbra lui Mircea la Cozia

✓ Două puncte este semnul de punctuaţie care marchează o pauză, în general, mai mică decât
pauza indicată prin punct.
• semnul este folosit pentru că urmează o enumerare;
Exemplu:
Lucrurile importante pentru ea erau: familia, învăţătura, adevărul şi cinstea.

• semnul este folosit pentru că urmează vorbirea directă;

Exemplu:
El a zis:
- Te duci în piaţă şi cumperi: cartofi, ceapă, varză şi pâine.

• semnul este folosit pentru că urmează o explicaţie.

Adevărul este acesta: am uitat să învăţ!

1
✓ Ghilimelele sunt semne grafice care indică reproducerea exactă a unui citat sau titlul unei opere.
Deşi punctuaţia românească foloseşte atât [ „ ”], cât şi [« »], se vor folosi ca ghilimele de
introducere a citatelor ghilimelele rotunde. Pentru citatele din interiorul unui alt citat se vor folosi
ghilimelele unghiulare (franţuzeşti).

✓ Linia de dialog este semnul de punctuaţie care marchează începutul vorbirii directe (intervenţia
fiecărei persoane care ia parte la conversaţie).

✓ Linia de pauză este semnul de punctuaţie care marchează, la fel ca şi alte semne de punctuaţie, pauza
dintre diferitele părţi ale propoziţiei, dintre propoziţii şi fraze.

• semnul este folosit pentru a delimita cuvântul/ construcţia incidentă:

„O singură alica l-a pătruns la aripă. N-a picat, a putut zbura până în lăstar; dar acolo, de mişcarea
aripii, osul ̶ la început numai plesnit ̶ s-a crăpat de tot, şi puiul a căzut cu o aripă moartă.”
(Ioan Alexandru Brătescu – Voineşti, Puiul)

• semnul este folosit pentru a marca construcţiile incidente:

Am venit – zise el ̶ să iau caietul.

• în construcţiile fără predicat marchează lipsa predicatului verbal sau a verbului copulativ:
In faţa mea – maşini multicolore (se află)
Patria mea – oamenii aceştia (sunt)

✓ Parantezele marchează o pauză scurtă şi indică o precizare sau o explicaţie în interiorul

propoziţiei (paranteze rotunde, drepte).

• semnul se utilizează pentru a încadra o intervenţie în interiorul unui text citat;

• punctele de suspensie încadrate de paranteze pătrate marchează lipsa unui cuvânt sau a unui
fragment dintr-un text citat.

Exemple:
„Curtea [Europeană a Drepturilor Omului] poate fi sesizată printr-o cerere de către orice persoană
fizică”

„Sunt săraci, sărăcuţii, că n-au tată; e săracă şi ea, c-a rămas văduvă cu doi copii; cui, Doamne, ar
putea să-i lase când se duce la târg? cum ar putea dânsa să stea de dimineaţă până seara fără să-i
vadă? Cum, când e atât de bine să-i vezi?! [...]”
Ioan Slavici, Mara

✓ Punctele de suspensie este semnul de punctuaţie care marchează o pauză mai mare în cursul
vorbirii. Punctele de suspensie nu marchează sfârşitul unei propoziţii sau al unei fraze, ci indică, în
general, o întrerupere în cursul vorbirii.

2
 Virgula este semnul grafic de punctuaţie care marchează o pauză mai mică decât punctul. Ea
delimitează propoziţiile în cadrul unei fraze şi părţile de propoziţie în cadrul propoziţiei, pe baza
raporturilor sintactice dintre ele. Virgula redă grafic ritmul vorbirii şi al intonaţiei.
Virgula este obligatorie în următoarele situaţii:
ÎN PROPOZIṬIE

✓ între părţi de propoziţie de acelaşi fel: subiecte multiple, nume predicative multiple,
atribute multiple, complemente multiple;

Exemple:

Mama, tata, sora au plecat în oraş.

Colegul meu este frumos, înalt, deştept.
Si-a cumparat o masina rosie, eleganta, luxoasă.
Acasă, la şcoala, în oraş, el se gândeste la excursie.

✓ apoziţia simplă sau dezvoltată se izolează prin virgulă de restul propoziţiei;

Exemple:
Ionescu, profesorul, a venit în clasă.
Ionescu, profesorul de română, a intrat în clasa.
Mihai, fratele meu, a plecat la film.
Noi, prietenii tai, te vom ajuta mereu.
Nepoata mea, Iulia, este isteaţă.

A venit Maria, vecina, în vizită.

Atunci cand apozitia face parte dintr-un nume propriu, acesta nu se izoleaza prin virgula.

Mircea cel Batran a fost Domn al Tarii Romanesti (apozitia face parte dintr-un nume propriu)
✓ desparte substativele in cazul Vocativ, indiferent de locul lor in propoziţie;

Exemple:

Grigore, vino repede.

Vino, băiatule!
Mihai, imi spui ce citesti?
Baiatule, de ce nu ma asculti?
Ionel, astâmpără-te!

3
 Substantivul in cazul vocativ poate sta la inceputul propoziţiei, în interiorul sau la sfarsitul ei.

Exemple:
Mihai vino la mine!
Vino, Mihai, la mine!
Vino la mine, Mihai!

✓ desparte verbele la modul gerunziu şi paricipiu asezate la începutul propoziţiei;

Exemple:
Căzând, şi-a rup piciorul.
Suparat, el a trantit usa cu putere.
Alergand, s-a împiedicat.

✓ complementele circumstanţiale asezate între subiect si predicat se marchează prin virgule, dacă
subiectul se află în faţă predicatului;
Exemple:
Eu, atunci, am fugit repede in casa.
Echipa noastra, acolo, a triumfat asupra tuturor participantilor.

✓ desparte adverbele de afirmatie sau negatie;

Exemple:
Ai invatat poezia?
Da, foarte bine (Am invatat foarte bine)

Nu, nu m-am inselat.

Desigur, vom pleca in excursie.
Da, ai dreptate.

✓ desparte constructiile incidente;

Exemple:

Este, cert, un progres pentru el.

„Am ajuns, le-a spus la telefon.”

Constructia incidenta reprezinta o comunicare suplimentară in interiorul unei comunicari de bază,

de care nu este legată sintactic.Constructiile incidente au rolul de a completa comunicarea de baza
(prin oferirea unor lămuriri)
✓ desparte o interjecţie exclamativă de restul propoziţiei;

Exemple:
Ei, ce faci?
Ei, ce veste buna am primit!
Of, cât de mult mă superi!

4
 Cand interjecţia este urmată de un substantiv în cazul vocativ sau verb la modul imperativ, virgula
se pune dupa vocativ sau imperativ.
Exemple:
Măi omule, fii atent!
Măi Vasile, vino la mine.
Ia pleacă, lasă-mă în pace!

✓ desparte termenii unei enumerări.

Exemple:
Elena a cumparat: mere, pere, struguri şi banane.
El este isteţ, harnic, ascultător.
ÎN FRAZĂ
desparte două sau mai multe propoziţii aflate în raport de coordonare, nelegate prin conjuncţiile şi, sau;

Exemplu:
E uşor / să te distrezi ,/ să înveti, /să te relaxezi. /
Propoziţiile 2, 3, 4 sunt propoziţii subiective (SB) în raporturi de juxtapunere.
✓ desparte propoziţia atributivă (AT) explicativă, intercalată în regentă sau izolată;
Atunci când aduce o explicație suplimentară, propoziția subordonată atributivă se desparte prin
virgulă de regentă.
Exemple:
Vecinul, /care venise fericit acasă, / a bătut si la uşa mea./
Ti-am adus o altă revistă, / care nu e a mea./
In primul exemplu, propoziţia nr. 2 este intercalată în regentă, iar în al doilea exemplu, propozţia nr.
2 este izolată.
✓ desparte anumite propoziţii subordonate de regenta lor;

Exemple:
Deoarece s-a trezit târziu,/n-a mâncat de dimineaţă./
Deşi plouă, / eu plec în oraş.
Aşa vom face,/ cum am stabilit./ ( propoziţia circumstanţială de mod se desparte prin virgulă daca are
un element corelativ în regentă.)

✓ desparte o propoziţie incidentă.

Exemplu:
Merg afară, /zise ea,/ după ce termin lecţiile./