5/19/2017 Sem nele ortografice și de punctuație în limba română |

crispedia.ro

SEMNELE ORTOGRAFICE ȘIDE PUECTUAȘIEÎE LIMBAR0M1Eă

M Literatură

Exprimarea scrisă necesită întrebuințarea unor mijloace grafice cu ajutorul cărora să poată fi redate, în
afara procedeelor gramaticale, pauzele, intonația și întreruperea șirului comunicării. S-a creat astfel, „un
sistem de semne convenționale, care au rolul de a marca în scris pauzele, intonația, întreruperea cursului
vorbirii” (îndreptarul ortografic, ortoepic și de punctuație, ediția a V-a).

În total, în comunicarea scrisă se întrebuințează 15 semne (ortografice

și de punctuație). Dintre acestea:

• 9 sunt numai de punctuație: virgula, două puncte, punctul și virgula,

semnul întrebării, semnul exclamării, punctele de suspensie, linia de dialog, parantezele, semnele citării
(ghilimelele);
• 4 sunt semne mixte - de punctuație, în unele situații, și ortografie, în alte situații - punctul, cratima, linia de
pauză, bara;
• 2 sunt numai semne ortografice: apostroful și blancul.

Semnele ortografice propriu-zise

Marchează absența accidentală în rostire a unor sunete. În lucrarea sa,

Ortografie i”n şcoală, G. Beldescu precizează că, „apostroful marchează
pierderi de sunete care nu au drept consecință o junctură, o rostire
împreună” așa cum se întâmplă în cazul căderilor de sunete (elidării)
marcate prin cratimă.

Vom ilustra cazurile de folosire a apostrofului pentru a marca, în scris, căderile de sunete (vocale sau
consoane).

• la începutul cuvântului: „’neața!” (în loc de bunâ dimineata); „Să cucerim culmea cea mai ’naltâ”, „Vorbeşte
’nealui”,

• în corpul cuvintelor: Sa/’tare/în loc de salutare! Dom'/e/în loc de domnule;

• la sfârşitul cuvintelor: Und’ te duci?, „Eu, domnu’judecător, sâru’ mâna, poci să jur că sunt curată la
sufletul meu!(I.L. Caragiale -]ust¿ie); căderile de sunete la sfârşitul cuvintelor se înregistrează mai ales în
oezie; ex?mn e: făr’de, altădat’, deodar’etc.;
Acest site fdlosește cookies. T'rin con/inuarea navigării vă exprimați acordul asupra modului de utilizare a acestora.Accept Read More
http://crispedia.ro/semnele-ortografice-si-de-punctuatie-limba-romana/ 1/9
 5/19/2017 Sem nele ortografice și de punctuație în limba română |
crispedia.ro
• absența primelor cifre ale notației unui an: Sfârşitul anului ’89, „- până ce au venit de la ’48 și a i”nceput a
secera prin Humulești.

Blancul(pauza albă)

Este semnul de ortografie cu implicații gramaticale, fiind folosit la scrierea cuvintelor compuse care nu
formează un bloc lexical. Exemple: bună știință, bună purtare, bine i“nțeIes, bine venit.

Semne ortografice și de punctuație

Punctul

Punctul - semn ortografic (pus în locul mai multor litere care nu se scriu). Este folosit în unele abrevieri:

• formate de la prima literă de Ie începutul cuvântului (O.N.U., S.U.A., C.E.C, e.n.—— era noastră, prof. ——
profesor);
• formate din prima silabă a cuvântului plus consoana sau grupul de consoane cu care începe silaba a doua
: cap[.] - pentru capitol, op[.] cit[.], pentru operă citată.

• Nu se pune punct după abrevierile formate din: prima și ultimele litere ale cuvântului (d-ta - pentru
dumneata, cea - pentru circa.
• Se scriu fără punct simbolurile și prescurtările din fizică, chimie, matematică: VA = voltamper, AI =
aluminiu; L = lungime,’ I = /ă{/me, ca și punctele cardinale (N, S, E, V) - conform tradiției.
• Nu se pune punct când în alcătuirea unor substantive compuse intră fragmente de cuvinte: TAROM =
Transporturile Aeriene Române.
• Nu se pune punct după titlu (Vacanța de primăvară)

Ca semn de punctuație, punctul marchează pauza care se face în vorbire între propoziții și fraze
independente ca înțeles. Are următoarele întrebuințări:

• la sfârşitul unui enunț: „Săniile porniră incet{.j - Frigul creștea o dată cu lumina {.)(Mihail Sadoveanu);
• la sfârşitul propoziției interogative indirecte: „ntreb dacâ ştii cine I-a sunat la telefon”,
• înaintea propozițiilor sau a frazelor independente introduse prin conjuncția „și”, când aceasta nu are rolul
ei obişnuit de conjuncție coordonatoare, ci sugerează succesiunea neîntreruptă a unor acțiuni (în stilul
narativ): Domnița i-a dat cuvânt că aşa are să fie [.] Și a venit și ziua nt/n{ii(Gala Galaction);

• la fragmentarea (secționarea) care cuprinde propoziții subordonate de acelaşi fel, care deprind de aceeaşi
regentă. „Eu m-ă duc cu nevasta asta. Să-i fin de urăt. Să-i arât unde-i casa comunei. Să aibă și ea un
avocat și un martor”(Mihai Sadoveanu Baltagu
Acest site foloseşte cookies. Prin continuarea navigării vă exprimați acordul asupra modului de utilizare a acestora. Accept Read More

http://crispedia.ro/semnele-ortografice-si-de-punctuatie-limba-romana/ Z9
 5/19/2017 Sem nele ortografice și de punctuație în limba română |
crispedia.ro

Cratima ca semn ortografic:

• Marchează rostirea împreună a două sau mai multe cuvinte, fie că lipsesc sunete, în care caz înlocuiește
apostroful din vechea ortografie: elidarea vocalei finale este obligatorie: P-a spus o poveste cu haiduci. M-
ay duce la mare. Intr-una din zile vom merge la munte. Arunc-o departe!; elidarea vocalei finale poate
avea loc sau poate fi facultativă, dacă un cuvânt terminat în vocală este înaintea altui cuvânt care începe
cu „-i’ neaccentuat după care urmează o consoană nazală: vino-ncoace sau vino încoace.
• Cratima marchează și alipirea unor cuvinte cu un corp fonetic redus: la începutul unui cuvânt: L-ann
aşteptat suficient la sfârşitul unui cuvânt: Dă-mi cartea de pe masă; alipirea Ia un verb a două pronume
sau a unui auxiliar și a unu sau două pronume se marchează prin două sau trei cratime succesive:
(amintindu-i-se, face-li-se-va etc.).
• Cratima se foloseşte la despărțirea cuvintelor în silabe: pro-fe-sor, in-e-gal etc.
• Cratima se foloseşte la scrierea unor cuvinte compuse ai căror termeni își păstrează, de obicei,
individualitatea morfologică: bloc-turn, (art. blocul-turn, pl. blocurile-turn), redactor-șef, (art. redactorul-
şef pl. redactori-kelly, bună-cuviință, (G.D. bunei-cuviințe), nou-născut, (art. nou-născutu§.
• Cratima se foloseşte la scrierea unor cuvinte derivate cu prefixul „ex-” (ex-director, ex-ministru).
• Cratima poate lega desinența sau articolul hotărât postpus de un cuvânt abreviat: B.N.R.-uL C.F.R.-uI.
• Cratima este des folosită în lucrările de lingvistică pentru a însoți segmentele izolate dintr-un cuvânt: -/ș
din pieptiș, -eală din greşeală.

Cratima ca semn de punctuație:

• Se foloseşte la scrierea cuvintelor repetate (i”ncet-i“ncet, roşu-roşu);

• Se întrebuințează în interiorul unei expresii formată din două substantive, un substantiv și un adverb, din
două adverbe sau două interogații: hodoronc-tronc, trosc-pleosc, calea-valea, ici-acolo, câine-câinește,
talmeș-balmeș,‘
• Se foloseşte la indicarea unor limite geografice sau temporale: sud-vest, mâine-poimâine;
• Cratima se foloseşte într-o aproximație numerică: dOi-trei, zeCe-unsprezece etc.

Linia de fi›••• •••••^ '^*a f›i ^^za în interiorul enunțului

• Ca semn ortografic - linia de pauză se foloseşte la scrierea unor cuvinte compuse formate dintr-un termen
simplu și alt termen compus (sud-sud-est sau formate din doi termeni compuși (nord- est-sud-est.

Acest site foloseşte cookies. Prin continuarea navigării vă exprimați acordul asupra modului de utilizare a acestora. Accept Read More

http://crispedia.ro/semnele-ortografice-si-de-punctuatie-limba-romana/ J9
 5/19/2017 Sem nele ortografice și de punctuație în limba română |
crispedia.ro
• Ca semn de punctuație - delimitează cuvinte sau propoziții incidente: Moșneagul nostru - mie Aldea lui don-
era un om Pech/ (Mihail Sadoveanu); Hai să intrăm i”n ogradă - zise Zaharia lui Gâtlan - că ne pierdem
vremea stând i”n mij"IocuI drumului(lon Creangă).

• Delimitează apoziții fie simple, fie dezvoltate: Ele fac ca personajul care le leagă - Țepeș - să aparâ i“n
ipostaze atât de diferite (lon Stăvăruș).

• Marchează în construcțiile eliptice, lipsa predicatului sau a verbului copulativ: Maria sta pe scaun, iar
copilul - pe covor. Fetele erau mai i“nalte, iar bâieții - mai scunzi.

• Indică unele explicații sau aprecieri: Bătrâna trecu i”nainte liniştită, pe nesimțite - o umbră (Mihail
Sadoveanu).

• Prin linia de pauză se marchează și intervenția autorului în cursul vorbirii directe sau la sfârşitul ei (pentru
aceste situații se foloseşte și virgula): „Las că I-ann prins - mormăi Briceag, pornind să tragă cu mai multă
/”ncredere”(Liviu Rebreanu)

Bara

Ca semn de ortografie se foloseşte în abrevieri:

• între doi termeni ai unei formule de tipul: km/h = kilometri pe oră, m/s = metri pe secundă;
• în abrevierea prefixului „contra”: c/val. = contravaloare.

Ca semn de punctuație indică o relatie de disjuncție între termeni, fiind echivalentă cu sau (Flora Șuteu,
Dificultâțile ortografiei limbii române, 1986).

Semne de punctuație

Marchează, grafic, pauze scurte care intervin în cursul vorbirii. În planul propoziției are următoarele
întrebuințări:

• între segmentele de acelaşi fel aflate în raport de coordonare prin juxtapunere (două subiecte, două
nume predicative, două atribute, două complemente);
• înaintea conjuncțiilor coordonatoare adversative: dar, i”nsă, ci, iar
• la începutul unei apoziții fie singură, fie precedată de adverbele: adică, anume (Voi, românii, sunteti viteji.
S-a i”ntrunit comisia, adică reprezentan|ii instituțieîj, dacă după apoziție urmează altă parte de propoziție,
apoziția se intercalează între virgule: Zeus, feciorul lui Cronos, Cacu semn din sprânceană câ primeşte
(Alexandru Odobescu);
Acest site foloseşte cookies. Prin continuarea navigării vă exprimați acordul asupra modului de utilizare a acestora. Accept Read More

http://crispedia.ro/semnele-ortografice-si-de-punctuatie-limba-romana/ +9
 5/19/2017 Sem nele ortografice și de punctuație în limba română |
crispedia.ro
• după adverbul de afirmație sau de negație (Da, aşa ann să procedez. - Nu, n-ai dreptu ;
• după un vocativ aflat la începutul enunțului și înaintea vocativului aflat la sfârşitul enunțului (Vatile, dă i
stiloul!... Vino repede la mine, Zonefe.§; când vocativul se află în interiorul enunțului se izolează prin virgule
(Hai, Andrei, cu noi i“n parc.§;

• desparte o interjecție de restul enunțului: Bravo, i s-a adresat Maria,

• construcțiile gerunziale și participiale, cu sau fără determinare, așezate la începutul propoziției, se despart
prin virgulă, indiferent de funcția pe care o au: Ajuns acasă mai devreme, și-a scris toate temele pentru a
doua zi; Fiind foarte ocupat, nu iese la plimbare;

• conjuncția „așadar”și locuțiunea „prin urmare”, așezate în interiorul unei propoziții, se pun între virgule:
Astăzi este duminică, aşadar (prin urmare) mergem la biserică; conjuncțiile „însă”, „deci” și adverbul
„totuși”, așezate în interiorul unei propoziții, nu se despart prin virgulă: Era deci nevoie de multă i”n|
elegere i”ntre membrii comunită|ii. Și vezi, eu totuşi am venit(Liviu Rebreanu).

În planul frazei are următoarele întrebuințări:

Coordonarea. Virgula se pune:

• între propoziții coordonate juxtapuse: „Mi-ai făcut un bine, / |i I-ann făcut și eu”(Mihai Eminescu)
• între coordonate copulative, când sunt legate prin „nici”, „nu mai”, „ci și”: „Nu caut vorbe pe ales, y Nici
ştiu cum aș i”ncepd’ (Mihai Eminescu);
• între coordonate adversative - prin conjuncțiile dar, însă, ci, iar: Este un elev inteligent, / dar nu prea
studiază;
• între coordonate disjunctive, când încep amândouă cu: ba, fie, când, ori sau sau: „Ori ursul nu dormea, ori
nu era i“n vizuină. Fie că i“nva|5, fie că nu i”nva|ă, promovează clasa,'
• înainte de o coordonată conclusivă: „A plouat mult, aşa că se poate merge la arat”.

Subordonarea:

• atributiva explicativă (izolată) se desparte prin virgulă de cuvântul pe care îl determină: „Unul dintre
dânșii, care lucrează i”n aceeaşi administrație cu Anghelache, ia i”nsărcinarea să comunice la dejun ce s-a
mai i”ntâmpIat(I.L. Caragiale - Inspecțiune);

• se pune virgulă între subordonatele care se găsesc înaintea regentelor, cu excepția subiectivei și
predicativei; „Ce ştiu, nu vreau să fin secret” - completivă directă; „Cui e obişnuit cu mersul treburilor, o
oprire i”n afara celor prevăzute i”n itinerar i“i dă de gândit” - subordonata completivă indirectă (I.L.
Caragiale).
Acest site foloseşte cookies. Prin continuarea navigării vă exprimați acordul asupra modului de utilizare a acestora. Accept Read More

http://crispedia.ro/semnele-ortografice-si-de-punctuatie-limba-romana/ W9
• Se despart prin virgulă subordonatele circumstanțiale de loc și de timp așezate înaintea regentei (când nu
se insistă asupra lor): „Unde a fost altă dată pustiu, astăzi sunt câmpii roditoare. Când s-a prins de veste
ardeau toate...”.

• Se desparte de regenta ei prin virgulă, indiferent de locul ei în frază, subordonata circumstanțială cauzală: N-
a mers la spectacol, fiindcâ a plouat torențiaî, Deoarece a fost grav bolnav, a lipsit de la adunarea
generală.

• Subordonatele circumstanțiale de scop și modale așezate înainte și după regente (dacă nu se insistă
asupra lor): Și ajungând i”n sat, se duce drept la frate-său, ca să-i ducă bucurie; Fără să depună un efort
prea mare, a reuşit la facultatea de medicină.

• Se desparte de regentă prin virgulă subordonata concesivă, indiferent de locul pe care îl ocupă: Deşi a
i”nvățat mult, n-a reuşit la examen.

• Subordonata circumstanțială condițională, dacă nu arată singura condiție pentru înfăptuirea acțiunii din
regentă: Dacă ar fi ascultat de părintii săi, nu ar fi ajuns la puşcărie.

• Se despart prin virgulă subordonatele consecutive, cu exceptia celor introduse prin de și aflate imediat
după elementul regent: A plouat atât de mult, i”ncât au avut loc inundații.

• Propozițiile subordonate opoziționale și cumulative se despart prin virgulă de regenta lor; Frecventează
toate barurile, i”n loc să i“nvețe carte,‘ Pe lângă că era curat, apoi obişnuia să se i”mbrace elegant (I.L.
Caragiale).

• Propozițiile intercalate de orice fel (considerate incidente), intercalate în propoziția regentă, se despart
prin virgulă: Căpitanul era i”nduioșat și simțea că, dacă ar deschide gura, i-ar năpădi plânsul (Liviu
Rebreanu); Oltul pare, până ce somnul cuprinde satele, o cale lactee(Geo Bogza).

Nu se despart prin virgulă:

• propozițiile subiective și predicative de regentele lor: Cine-ntreabă nu greșește. Marian a rămas cum i“I

• propozițiile subordonate atributive determinative (absolut necesare în frază): Omul care munceşte
reușește i”n viată,“
• propozițiile completive directe și indirecte așezate după regentele lor: Nu ştiu cum sâ procedez Mă
gândesc să renunt la ofertă,
 5/19/2017 Sem nele ortografice și de punctuație în limba română |
crispedia.ro
• unele subordonate circumstanțiale (când se insistă asupra lor): Vin la tine doar să-mi dai cartea (nu să
stăm de vorbă); A rămas repetent fiindcă nu a i”nvățat(nu din alte cauze).

• subordonatele instrumentale, sociative, de excepție și predicative suplimentare în general nu se despart

prin virgulă: Cu ce câştiga cinstit ar fi trăit boierește; îspate se trezi cu socru-său că vine și-I cheamă la
nuntă... (I.L. Caragiale).

Acest semn de punctuație marchează o pauză, dar una mai mică decât cea indicată prin punct. Se foloseşte
în următoarele situații:

• înaintea unei enumerări: „A intrat i“n librărie și a cumpărat(:) cărui, caiete, creioane etc.”,
• înaintea unei vorbiri directe: „- S-a dus la Țeavălungă acasă și I-a i”ntrebat(:) Costică, unde este mormântul
lui DL//?ăr/n{/U?” (D.R. Popescu). „Doctorul sosi mai voios și strigă din praf:) - Aide, jos din par/” (Liviu
Rebreanu);

• înaintea unei explicații: „Acum capetele i”ncepuseră a se i”nfierbânta (:) Vinul i”și fâcea lucrarea”(Costache
Negruzzi);

• înaintea unei subordonate atributive (de obicei apozitivă) cu elemente joncționale: „S-a emis, de
exemplu, ideea (:) sâ-i luăm pe mori și să-i colonizăm i”n câmpiile fertile ale Banart//Di”(Geo Bogza);

• se pot pune două puncte și după cuvinte ca de exemplu, astfel, anume, iară: „Iată-I(:) preocupat și grav,
depânându-șipașii mărunți spre redactie”(Alexandru Vlahuță).

Este un semn de punctuație folosit atât în planul propoziției, între segmentele ei, cât și în planul frazei, între
propoziții. Marchează o pauză mai mare decât cea redată de virgulă și mai mică decât cea redată prin
punct. Are un caracter subiectiv, cel care scrie având libertatea să-I folosească fie în locul punctului, fie în
locul virgulei. Vorba bună putin răsună (;) vorba rea aduce vestea. (Folclor) în frazele mai lungi, punctul și
virgula este mai potrivit decât virgula.

„Tovarâșul meu, pe lângă aceste dispozi|ii de știință strategică, mai posedă și aplicări artistice (;) el sună din
drâmbâ, cu un talent la care nu ann putut ajunge niciodată și pe care-I admirăm mai mult decât am
admirat mai târziu talentul lui Liszt...(;) ştia să imite șuierul șerpilor și să-i cheme astfel...”(Vasile Alecsandri -
Vasile Porojan).

Semnul întrebării/?/

http://crispedia.ro/semnele-ortografice-si-de-punctuatie-limba-romana/ 7/9
 5/19/2017 Sem nele ortografice și de punctuație în limba română |
crispedia.ro
• după o propoziție interogativă directă: Cine a organizat concursul de competență (?j
• la sfârşitul construcțiilor interogative cu caracter dubitativ-deliberativ: Cum adică (?), Să nu pot
i”nțelege: visez ori sunt treaz (?);

• după un cuvânt: „Aici (?)”, „Unde (?)”,

după două sau mai multe cuvinte: Și ef, și ea, și vecinii (?j

• semnul întrebării se poate pune și după titluri dar numai atunci când titlul respectiv e o propoziție
interogativă directă: Ce este filozofia (?)(titlul unei culegeri de studii);
• după o frază interogativă: Te-ai convins câ temperatura este i”n continuă creştere (?).

Semnul exclamării(!)

Semnul exclamării marchează grafic intonația propozițiilor și a frazelor exclamative și imperative. EI se mai
pune și după interjecții și vocative:

• „Ce ochi frumoşi avea Margareta i”n seara aceea (/ ”(Alexandru Vlahuță)
• „Aș face o plimbare pe faleză (!)”
• „Ah (.§ Organele-s sfârâmate și maestrul e nebun (!)”(Mihai Eminescu)
• „!oneI, strigă iar madam Popescu, îonel(!)”(I.L. Caragiale).

Punctele de su•f›i e nsie (...)

Punctele de suspensie arată o pauză mai mare care marchează, în general, o întrerupere a șirului vorbirii:
„Ard codrii! (...) sub robie cad fete și copii” (Vasile Alecsandri). Marchează și o vorbire incorectă: „In
sănătatea afegătorilor(...) cari au probat patriotism și mi-au acordat (...) (nu nimerește) asta, cum să zic de
(...) zi-ipe nume de (...) a/ sufradzele lor” (I.L. Caragiale)

Semnele citării -ghilimelele, f.”J

Se întrebuințează atunci când se reproduce întocmai un enunț spus sau scris de cineva: „Dan zice: „De pe
munte venit-ann să te iau, / Să mergem” (Vasile Alecsandri - Dan Căpitan de plafj; Maiorescu... gândea
axioIogic„avant la lettre”... (Eugen Todoran)

Paranteze/e

Indică o explicație, o precizare, o complementare în cadrul propoziției și a frazei. De regulă se folosesc două
tipuri de paranteze: parantezele rotunde () și parantezele drepte []. În general parantezele marchează un

Acest site foloseşte cookies. Prin continuarea navigării vă exprimați acordul asupra modului de utilizare a acestora. Accept Read More

http://crispedia.ro/semnele-ortografice-si-de-punctuatie-limba-romana/ 89
5/19/2017 Sem nele ortografice și de punctuație în limba română |
crispedia.ro
adaos în interiorul unei propoziții sau fraze. „EI [Alecu Russo] va Ti unul din cei ce pregătesc anul de
deșteptare, 1848”, „Le arai, zise ce/ă/a/r(și răspunsul nu veni imediat)”.

Acest site foloseşte cookies. Prin continuarea navigării vă exprimați acordul asupra modului de utilizare a acestora. Accept Read More

http://crispedia.ro/semnele-ortografice-si-de-punctuatie-limba-romana/ 9/9
5/19/2017 Sem nele ortografice și de punctuație în limba română |
crispedia.ro

Acest site foloseşte cookies. Prin continuarea navigării vă exprimați acordul asupra modului de utilizare a acestora. Accept Read More

http://crispedia.ro/semnele-ortografice-si-de-punctuatie-limba-romana/ 9/9