Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Alteori se poate alege intre constructia cu liniut de unire si cea fr liniut de unire: masteapt, sau m asteapt, se-apropie sau se apropie, n-am sau nu am, de-acolo, sau de acolo, peaproape sau pe aproape.
2. Liniuta de unire ca semn ortografic se mai foloseste si la scrierea unor derivate cu
prefixe, a unor cuvinte compuse si a unor locutiuni, ca Si la desprtirea cuvintelor in silabe.
3. Liniuta de unire se mai foloseste si in alte imprejurri decat cele mentionate in punctele
precedente. De exemplu ea insoteste o parte izolat dintr-un cuvant (sunet, grup de sunete,
prefix, termen de compunere, etc. a- din alene, -ul din sculet, pre- din prefacere, -os din
nervos, -va din cineva); poate lega desinenta ori articolul hotrat de un cuvant cu aspect
neobisnuit ca rostire sau scriere (wisky-uri, Ph-ul, O.N.U.-ul, S.M.T.-uri).
Apostroful
Apostroful marcheaz grafic cderea accidental in rostire a unor sunete de la inceputul,
de la mijlocul sau de la sfarsitul unui cuvant: 'Neata! In loc de Bun dimineata!, Sal'tare! In loc
de Salutare!, Ascult dom'le! Cin' s-l mai inteleag! Un' te duci? Umbl fr' de rost. In
asemenea cazuri intrebuintarea liniutei de unire in locul apostrofului este gresit.
Punctul
Ca semn ortografic se foloseste la sfarsitul cuvintelor prescurtate din care a fost pstrat,
de obicei, numai partea initial (uneori o singur liter): v.=vezi, vol.=volum, id.=idem, a.c.=anul
curent, p. sau pag.=pagina, locot.=locotenent, nr.=numr, dr.=doctor, etc.=etcetera, cf.=conform.
Cand abrevierea este format din inceputul cuvantului si partea lui final, punctul poate
s lipseasc. De exemplu: d-ta=dumneata, d-sa=dumnea sa, cca=circa, se scriu fr punct.
De asemenea nu se pune punct dup anumite abrevieri cu caracter oficial din domeniul
tehnico stiintific, ca:
- simbolurile in fizic, chimie, matematic; Mg=magneziu, C=carbon, Cl=clor, N=numr
intreg;
- unitti de msur: m=metru, t=ton, l=litru, kg=kilogram, a=ar, ha=hectar;
- numele punctelor cardinale: N=nord, S=sud, V=vest, E=est.
Substantivele compuse din litere initiale se pot scrie cu sau fr punct dup fiecare initial C.F.R.
sau CFR, C.E.C. sau CEC, O.N.U. sau ONU. Este preferabil scrierea cu punct dup fiecare
liter.
Separarea literelor prin puncte este ins gresit atunci cand avem de-a face cu cuvinte
compuse in alctuirea crora intr fragmente de cuvinte. Se scrie ICECHIM (Institutul de
Cercetri Chimice), nu I.C.E.C.H.I.M., deoarece, I reprezint initialele cuvantului institut, CE
primele dou sunete ale cuvantului cercetri, iar CHIM, fragmentul initial al cuvantului chimice,
PETROM (Petrol Romania).
Necesitatea de a exprima cat mai clar ideile, in scris pentru ca ele s fie mai usor si pe
deplin intelese a fcut s creasc in ultima vreme interesul pentru stabilirea normelor de folosire
a semnelor de punctuatie.
Cunoasterea tuturor situatiilor in care se impune folosirea semnului de punctuatie
respectiv, duce la stabilirea unor reguli de punctuatie.
Uneori semnele de punctuatie pot fi intrebuintate pentru a scoate in relief anumite valori
stilistice. In asemenea cazuri nu se pot da reguli, folosirea semnelor de punctuatie rmanand la
aprecierea celui care scrie. Este obligatoriu totusi ca semne de punctuatie cu functie stilistic s
nu contravin regulilor gramaticale bazate pe necesitti gramaticale.
Forma semnelor de punctuatie a variat foarte mult de-a lungul timpului. Abia o dat cu
descoperirea tiparului s-a nscut punctuatia modern. Aceste semne s-au generalizat in scrierea
tuturor limbilor, cu cateva exceptii. De exemplu in textele scrise in limba greac veche si
modern, se folosesc, intre altele, urmtoarele semne: punct superior ( ), care are valoare de
punct si virgul sau de dou puncte, si punctul si virgula, care corespunde semnului intrebrii din
sistemul nostru.
Ca si in alte scrieri cel dintai semn de punctuatie folosit in scrisul romanesc este punctul.
El apare in cele mai vechi texte scrise la noi cu chirilice, atat in limba slav, cat si in romaneste.
Punctul - este semnul grafic care marcheaz pauza care se face in vorbire intre propozitii
sau fraze independente ca inteles. El se pune de asemenea la sfarsitul unor fraze si propozitii
independente, grupuri de cuvinte sau cuvinte izolate care echivaleaz cu propozitii independente
si dup care vorbirea nu mai continu. Punctul poate marca finalul urmtoarelor tipuri de
propozitii: enuntiative, imperative, exclamative, interogative.
Semnul intrebrii - marcheaz grafic intonatia propozitiilor sau a frazelor interogative.
De fapt el poate fi folosit si dup anumite cuvinte sau grupuri de cuvinte, nu numai dup
propozitii sau fraze. Conditia este si pentru unele si pentru altele ca ele s fie intrebri directe sau
"echivalente" ale unor intrebri directe.
Semnul exclamrii - marcheaz grafic intonatia propozitiilor si frazelor exclamative sau
imperative. El se mai pune si dup interjectii si vocative care exprim stri afective si sunt
considerate cuvinte sau prti de fraz independente. Se mai pune semnul exclamrii si dup o
propozitie exclamativ care poate fi complet sau eliptic de predicat.
Intr-o insirare de exclamatii, se pune semnul exclamrii dup fiecare termen al insirrii,
pentru c se accentueaz asupra fiecruia.
Virgula - delimiteaz unele propozitii in cadrul frazei si unele prti de propozitie in
cadrul propozitiei. Virgula arat felul in care fraza si propozitia se despart de elementele lor
constitutive pe baza raporturilor sintactice dintre ele. Aceasta este functiunea garmatical a
virgulei. In legtur cu functiunea
gramatical se pot da reguli precise. Ele arat cand este obligatoriu si cand nu este ingduit
folosirea virgulei. Aceste reguli se bazeaz pe felul in care se inlntuie logic ideile in succesiunea
lor. De aceea, intre modurile de folosire a virgulei in diferite limbi nu exist deosebiri esentiale.
Virgula marcheaz grafic anumite pauze scurte fcute in cursul rostirii unei propozitii sau
fraze. In felul acesta virgula, alturi de alte semne de punctuatie, serveste la redarea grafic a
ritmului vorbirii si a intonatiei.
Virgula se foloseste pentru a reda grafic pauzele scurte ori de cate ori marcarea lor este
considerat de autor. In vorbire asemenea pauze sun folosite in mod intentionat in dou situatii:
a) pentru a grupa la un loc cuvintele si grupurile de cuvinte care formeaz unitti de
inteles si a le desprti in felul acesta, de restul frazei sau propozitiei;
b) pentru a atrage atentia in mod deosebit asupra unor cuvinte, prin desprtirea lor de
restul frazei.
In cadrul propozitiei se pune virgul intre prti de propozitie de acelasi fel cand sunt
legate copulativ prin ori si sau.
Punctul si virgula - este semnul de punctuatie care marcheaz o pauz mai amre decat
cea redat prin virgul si mai mic decat cea redat de punct. O astfel de pauz este adesea
necesar pentru a desprti propozitii sau grupuri de propozitii care formeaz unitti relativ
independente in cadrul unei fraze. Fraza castig astfel claritate si se evit legarea gresit a unei
subordonate dinaintea pauzei marcate prin punct si virgul de propozitia imediat urmtoare.
Alteori, punctul si virgula corespunde unei pauze pe care vorbitorul o face pentru a arta c
partea de fraz care urmeaz e o intregire, o explicatie sau o concluzie a celor afirmate anterior.
In acelasi mod este descris functia acestui semn de punctuatie si de ctre acad. Al.
Graur: "Cand fraza s-a isprvit, dar urmeaz alta cu continut destul de apropiat, se pune punct si
virgul ( ; ) in loc de punct. Alegerea depinde pe de-a-ntregul de bunul plac al scriitorului, care
de asemenea poate, in unele cazuri, s pun punct si virgul in loc de virgul sau invers".
Strict functional, punctul si virgula poate indeplini fie pe cel al virgulei. Cum s-a spus
deja, folosirea lui in locul punctului sau al virgulei depinde de modul in care autorul isi concepe
si isi structureaz enuntul.
Sunt situatii in care folosirea punctului si virgulei este obligatorie pentru a evita o
interpretare eronat a raporturilor sintactice dintre propozitii si implicit o intelegere gresit a
sensului frazei.