TEORIA ȘI METODOLOGIA

INSTRUIRII

Conf. univ. dr. Daniela NECȘOI

2018 – 2019
 Tema 1. INTRODUCERE ÎN TEORIA ŞI METODOLOGIA
INSTRUIRII
A. Obiective specifice:
➢ definirea TMI ca ştiinţă pedagogică fundamentală;
➢ analiza conceptelor fundamentale ce schiţează esenţa ştiinţei;
➢ relaţionarea structurală şi funcţională a instruirii cu învăţarea şi educaţia;
➢ interpretarea locului şi rolului TMI în sistemul ştiinţelor educaţiei/
pedagogice;
➢ familiarizarea cu problematica generală a TMI;
➢ conştientizarea semnificaţiei şi rolului formativ al acestei ştiinţe din
perspectiva competenţelor necesare viitoarelor cadre didactice.

B. Structura tematică
1.1. Locul şi rolul TMI în sistemul ştiinţelor pedagogice/ educative
1.2. Definire. Concepte fundamentale
1.3. Problematica Teoriei şi metodologiei instruirii
1.4. Funcţiile Teoriei şi metodologiei instruirii
 TMI - Știință pedagogică fundamentală
Premisă şi obiective
Formarea inițială a CD/ specialistului în educație

Cultura specifică domeniului

TMI:
➢ concepte nodale teoretice şi Competenţele metodologice
metodologice, în domeniul TMI:
➢ convingeri raţionale în contextul ➢ competenţe practice referitoare
problematic al TMI,
la proiectarea și
➢ capacitatea de reflecţie a viitorului
implementarea unor activități
CD asupra fenomenului educațional,
asupra învățământului și profesiunii educaționale în contexte diverse
didactice

Concepţie şi atitudine Instrumente ale concepţiei

 Obiective vizate:

1. Formarea culturii pedagogice specifice

domeniului TMI, prin internalizarea reperelor și
elementelor de reflecție oferite

2. Dezvoltarea competențelor metodologice de

proiectare și implementare a activității educaționale
prin aplicarea adecvată a unor principii, norme,
reguli operaționale în contexte diverse
 1.1. LOCUL ŞI ROLUL TMI ÎN SISTEMUL ŞTIINŢELOR EDUCAŢIEI

I. Cultura pedagogică de bază

1. Fundamentele pedagogiei (Teoria generală a educaţiei)
2. Teoria și metodologia instruirii (Didactica generală)
3. Teoria și metodologia curriculumului
4. Teoria și metodologia evaluării

II. Cultura pedagogică aprofundată II. Cultura pedagogică aprofundată

1. Psihologia educaţiei
1. Teoria comunicării pedagogice
2. Sociologia educaţiei
2. Psihologia învăţării
3. Managementul educaţiei (sistemului
de învăţământ, organizaţiei şcolare,
al clasei de elevi) ...

III. Cultura pedagogică practică

1. Didactica specialităţii
(prelucrare după
S. Cristea, 2012) 2. Practica pedagogică
Studiul educației din perspectiva disciplinelor pedagogice
fundamentale
TMC
TIMP

FINALITĂŢI CONŢINUTURI TME

TMI
RELAŢII
EDUCAŢIONALE REZULTATE
SUBIECT OBIECT

PREDARE ÎNVĂŢARE EVALUARE

(STRATEGII DE
EVALUARE)
STRATEGII DE INSTRUIRE
STRATEGII DE PREDARE STRATEGII DE ÎNVĂŢARE

NORMATIVITATEA INSTRUIRII
 1.2. DEFINIRE. CONCEPTE FUNDAMENTALE

Teoria şi metodologia instruirii reprezintă o ştiinţă

pedagogică fundamentală care are ca obiect de studiu
procesul de învăţământ ca proces de instruire, pentru a
conferi o bază teoretică, ştiinţifică practicii instruirii, în
vederea optimizării ei.
- vizează, deopotrivă, teoria instruirii şi metodologia
instruirii sau, cercetează teoria instruirii pentru a optimiza
practica instruirii.
 1.2. DEFINIRE. CONCEPTE FUNDAMENTALE

Teoria semnifică o construcţie conceptuală, ce uzează de

deducţii şi de validare logică, o sinteză şi generalizare a datelor
cunoaşterii, în vederea formulării unor principii explicative ale
dezvoltării unei doctrine.
Metodologia este un fel de “cum s-ar aplica în practică
teoria”, un ansamblu de principii normative, de reguli şi procedee
în spiritul cărora practica devine praxiologie, un ansamblu de
procedee utilizate pentru obţinerea unor rezultate mai bune.
Metodologia instruirii sau a procesului de învăţământ reprezintă
teoria care urmăreşte, prin definirea, clasificarea şi valorificarea
metodelor, procedeelor şi mijloacelor didactice, în relaţie optimă
cu celelalte componente ale procesului instruirii, să optimizeze în
permanenţă activitatea didactică.
 Exerciţiu

Învăţarea, instruirea şi educaţia sunt concepte

vehiculate în cadrul Teoriei şi metodologiei instruirii.
Raportându-vă la experienţa anterioară, realizaţi o
conceptogramă în care să figuraţi relaţiile structurale şi
funcţionale care se stabilesc între aceste concepte.
 1.2. DEFINIRE. CONCEPTE FUNDAMENTALE
INSTRUIREA
➢ reprezintă însuşirea unui corp de informaţii într-o manieră care să declanşeze
elaborarea unor structuri şi procese intelectuale, operaţionale şi să contribuie la
dezvoltarea potenţialului intelectual al individului (Iucu, R.)
➢ sistemul de comunicare şi influenţare organizată a cunoştinţelor generale şi
speciale şi de formare a operaţiilor şi capacităţilor intelectuale şi aplicativ
practice, în condiţiile învăţământului (Neveanu, P.P.)
➢ este acţiunea întreprinsă cu intenţia de a produce învăţarea
➢ Instruirea produce învăţare. Instruirea reprezintă “acea zonă în care învăţarea şi
predarea se întâlnesc în mod planificat şi conştient”. “Instruirea apare ca un
aspect formal al activităţii educaţionale plasate într-o instituţie de tip şcolar”
(Neacşu, I.)
➢ Instruirea este forma instituţionalizată, oficială a învăţării, organizată intenţionat
pentru optimizarea efectelor acesteia. Este forma experimentală a învăţării, prin
introducerea şi desfăşurarea ei în instituţii specializate, conform unor programe
prin care se vizează obţinerea unor rezultate informativ-formative sporite în
raport cu cele ce ar rezulta dintr-o învăţare spontană, naturală.
 1.2. DEFINIRE. CONCEPTE FUNDAMENTALE

INSTRUIREA
➢ vizează transmiterea de cunoştinţe şi formarea/ dezvoltarea de
operaţii şi structuri intelectuale, scheme acţionale
➢ este o activitate intenţionată, planificată, orientată spre
producerea învăţării
➢ are loc în instituţii specializate (are caracter formal, oficial)
 1.2. DEFINIRE. CONCEPTE FUNDAMENTALE
ÎNVĂŢAREA
➢ reprezintă acel proces evolutiv, de esenţă
informativ-formativă, constând în
dobândirea (recepţionarea, stocarea şi
valorificarea internă) de către fiinţa vie,
într-o manieră activă, explorativă, a
experienţei proprii de viaţă şi, pe această
bază, în modificarea selectivă şi
sistematică a conduitei, în ameliorarea şi
perfecţionarea ei controlată şi continuă
sub influenţa acţiunilor variabile ale
mediului ambiant (P. Golu, 1987, p. 71).
 1.2. DEFINIRE. CONCEPTE FUNDAMENTALE

ÎNVĂŢAREA – note esenţiale

➢ proprietate generală a materiei vii
➢ presupune o anumită modificare de conduită ca urmare a unei
experienţe proprii
➢ modificarea este profundă, selectivă, se produce sistematic, stabil,
într-o direcţie determinată (în direcţia perfecţionării reacţiei de
răspuns la situaţie, a creşterii productivităţii conduitei);
➢ modificarea este adaptativă
➢ învăţarea presupune, simultan, un proces informativ şi formativ
 1.2. DEFINIRE. CONCEPTE FUNDAMENTALE

EDUCAŢIA

➢ Educaţia duce instruirea mai departe, o subordonează nevoilor

de structurare şi dezvoltare a întregii personalităţi, corelează
mintea cu simţirea şi acţiunea, pune în acord intelectul cu
caracterul şi voinţa, subordonează instruirea nevoilor omului ca
om şi ca membru al colectivităţii sociale.
➢ Cunoştinţele, informaţiile, ideile care nu sunt asimilate în sens
de acceptare interioară, care nu sunt încorporate în convingerile
şi nu condiţionează atitudinile, conduita şi comportamentul,
deci, caracterul şi voinţa persoanei, nu reprezintă încă educaţia.
➢ Educaţia - instruire valorizată şi personalizată
Educaţia vs. instruirea:
City Transport: It’s About Moving People, Not Vehicles
 1.3. PROBLEMATICA TMI

Procesul de învăţământ pe două mari coordonate:

➢ teoria instruirii (teoriile învăţării ca fundament al teoriilor

instruirii: teoriile de tip S -- R, teoriile cognitiviste şi
teoriile constructiviste)

➢ metodologia instruirii (strategiile de instruire - metode,

mijloace şi forme de organizare a instruirii, interacţiuni şi
relaţii instrucţionale; normativitatea instruirii; proiectarea
instruirii)