Nivelul II

B. Semne ortografice i de punctua ie

Lec ia 1: Semnele de punctua ie
1. Punctul (.)
- Marcheaz grafic pauza dintre propozi ii sau fraze independente ca în eles.
- Se pune la sfâr itul propozi iilor, al frazelor, al cuvintelor care echivaleaz cu o propozi ie
independent .
- Se pune punct dup propozi iile enun ative propriu-zise, dup o interogativ indirect , dup
propozi ii optative sau imperative rostite pe un ton neutru.
- Se pune punct la sfâr itul unei fraze alc tuite dintr-o propozi ie exclamativ urmat de mai
multe subordonate.
- Nu se pune punct dup titluri (de c r i, opere muzicale etc).
Exemplu: “O bucurie mare st pânea toat familia. De-abia acum î i d deau seama de norocul
Laurei.” (L. Rebreanu)

2. Semnul întreb rii (?)

- Marcheaz grafic intona ia propozi iilor sau a frazelor interogative.
- Se pune dup o interoga ie direct .
- Se folose te în cazul stilului indirect liber, pentru a exprima o interoga ie.
- Se pune la sfâr itul unei fraze care începe cu o interogativ direct .
- Se pune semnul întreb rii dup titlurile care exprim o interoga ie direct .
Exemplu: “Cum s - i mul umesc? Ce ceri de la mine?” (I. L. Caragiale)
- Când comunicarea este interogativ i exclamativ în acela i timp, se pun atât semnul întreb rii,
cât i semnul exclam rii.
Exemplu: “De ce nu moare omul când e fericit?!” (I.L. Caragiale)

3. Semnul mir rii (!)

- Marcheaz grafic intona ia frazelor i a propozi iilor exclamative i imperative.
Exemplu: “E voinic , n-am ce zice!” (B.P. Hasdeu)
- Se pune dup interjec iile i vocativele care exprim st ri afective.
Exemplu: “Naturo, tu!” (I.L. Caragiale)
“Uf! Ianuleo, scoal -te!” (I.L. Caragiale)
- Se poate pune dup fiecare termen al unei în iruiri de exclama ii.
Exemplu: “Bun mâncare! (...) i ni te vin! i cafea turceasc !”
(I.L. Caragiale)
- Se poate pune semnul exclam rii dup un titlu cu caracter exclamativ.

4. Virgula (,)
- Delimiteaz grafic unele propozi ii în cadrul frazei i unele p r i de propozi ie în cadrul
propozi iei.
- Marcheaz anumite pauze scurte, servind la redarea grafic a ritmului vorbirii.
- La nivelul propozi iei, se pune virgul :
- Între p r i de propozi ie de acela i fel când nu sunt legate prin i/sau (între termenii unei
enumera ii).
Exemplu: “E un ger amar, cumplit” (V. Alecsandri)
- Între un substantiv i o apozi ie explicativ , precum i dup apozi ie:
Exemplu: “Tat l s u, popa, se plângea adeseori” (I. Slavici)
- Între construc iile gerunziale i participiale a ezate la începutul frazei i restul enun ului:
“Ajuns calf la g it n rie, vorbea frumos i cu patim în mijlocul tovar ilor s i” (B. t.
Delavrancea).
 - Între cuvintele (construc iile) incidente i restul enun ului: “Ei vor aplauda, desigur,
biografia sub ire...” (M. Eminescu).
- Între substantivele la vocativ i restul frazei: “Înc te ui i la ei, b rbate, i le dai paiele!”
(I. Creang ).
- Între interjec ie i restul frazei: “M i, c mi-am g sit beleaua...” (I. Creang ).
- Între complementele circumstan iale i restul enun ului, dac sunt situate dup subiect i
înainte de predicat: “Ion, auzind gui rile, se sim ea mai nenorocit ca oricând” (L. Rebreanu).

- Nu se pune virgul :
- Între subiect i predicat.
- Între predicat i un complement circumstan ial a ezat dup el (în genere).
- La nivelul frazei se pune virgul :
- Între propozi iile coordonate prin juxtapunere: “Jderul cel mititel scurm cu degetul
ar t tor al mâinii stângi în chimir, scoase trei gro i i-i trecu în ghiocul babei” (M. Sadoveanu).
- Între propozi iile coordonate prin alte conjunc ii decât i, sau: “Eu sunt luceaf rul din cer,
/Iar tu s -mi fii mireas ” (M. Eminescu).
- În cazul subordon rii, se despart de obicei:
- atributiva izolat ;
- completivele directe i indirecte a ezate înaintea regentei;
- circumstan ialele de timp, de loc, de mod i de scop a ezate înaintea regentei.
- circumstan ialele de cauz , concesive, consecutive, condi ionale indiferent de
pozi ia lor; când se insist asupra cauzalei, condi ionalei sau concesivei, virgula lipse te.
- Incidentele sau propozi iile intercalate se despart prin virgul de restul enun ului.
Nu se despart prin virgul de propozi ia regent subordonatele subiective sau predicative.

5. Punctul i virgula (;)

- Marcheaz grafic o pauz mai mare decât cea redat prin virgul i mai mic decât cea redat
prin punct.
- Separ propozi ii sau grupuri de propozi ii care formeaz unit i relativ independente în cadrul
frazei.
Exemplu: “Al treilea slujitor p rea un nevrednic, c ci nu umbla în treaba negu toriei; ori era i
el st pân i poruncea numai celorlal i doi.” (M. Sadoveanu).
- Separ uneori vorbirea naratorului de vorbirea personajului (propozi ia incident , de restul
enun ului).
Exempu: “Mai jos nu putem! zicea d. Georgescu; mai bine r mânem noi în ele.” (I.L. Caragiale).

6. Dou puncte (:)

- Acest semn anun vorbirea direct , o enumerare, o explica ie, o concluzie.
- Semnul apare atât la sfâr itul, cât i în interiorul unui enun .
- Înaintea vorbirii directe: “Cineva îl întreb la ureche: - Cum î i place nunta m riei
sale?” (M. Sadoveanu).
- Înaintea reproducerii unor sunete sau zgomote:
“A b tut o dat : clonc!” (M. Sadoveanu).
- Înaintea unui citat (proverb, zical , maxim etc):“ -apoi, tii vorba ceea: <<D - i, pop
pintenii i bate iapa cu c lcâiele>>” (I. Creang ).
- Înaintea unei explica ii: “A a scrie regulamentul: dac un pasager n-are bilet (...) i se d
o amend .” (I.L. Caragiale).
- Înaintea unei enumera ii: “Erau aduna i culeg torii: b rba i, femei, copii.” (I. Slavici)

7. Semnele cit rii (ghilimelele) (,,”)

- Se folosesc pentru reproducerea unui text spus sau scris de cineva, a unui citat, a gândurilor etc.
Exemplu: “O adev rat minune!” a a zicea maica Aegidia în gândul ei. (I. Slavici)
- Pot exprima atitudinea ironic :
 Exemplu: Prietenii in s afle pentru care afacere “foarte serioas ” a venit în capital
munteanul lor. (I.L. Caragiale).
- Se pun între ghilimele titlurile unor opere, când se reproduc într-o fraz .

Observa ie:
Când se d un citat în citat, se folosesc dou rânduri de ghilimele:“<<N-ai ce s -i faci!>> zicea
protopopul” (I. Slavici).

8. Linia de dialog (-)

- Indic începutul vorbirii fiec rei persoane:
“- Care-i acolo?
- Oameni buni!” (I.L. Caragiale).

9. Linia de pauz (-)

- Izoleaz de restul textului cuvintele i construc iile incidente sau apozi iile explicative.
“Domnule profesor - se înfurie solg bir ul - nu uita, te rog, cu cine vorbe ti!” (L. Rebreanu)

10. Parantezele (( ); [ ])
- Parantezele rotunde marcheaz un adaos în interiorul unei propozi ii sau al unei fraze, o
explica ie, o precizare.
“S v fac o socoteal cu tahmin (aproximativ )” (N. Filimon)
“Merser i ziua a treia i în seara acestei zile (dup ce r t ciser drumul i nu-l mai g siser
decât o dat cu Arge ul)”. (Gala Galaction)
- În paranteze rotunde se noteaz i indica iile de regie:
“Eu? ... (sughite) Eu sunt aleg tor...” (I.L. Caragiale)
- Parantezele drepte se folosesc pentru închiderea unui adaos f cut de altcineva într-un text citat.

11. Punctele de suspensie (...)

- Noteaz o pauz mare în cursul vorbirii.
- Arat o întrerupere a irului vorbirii (vorbitorul î i caut cuvintele, nu tie ce s spun sau las
de în eles ceva).
“Nici s nu v gândi i c am s -mi leg via a de un...” (L. Rebreanu)
- Marcheaz ezitarea, nehot rârea, agiata ia vorbitorului.
“Poate... poate c rug mintea s biruie ce n-a putut birui violen a...” (I.L. Caragiale)
- În construc iile eliptice, punctele de suspensie in uneori locul predicatului sau al verbului
copulativ.
“- Ei, fl c ule, de pe unde ? ...” (B. t. Delavrancea)

12. Cratima (-)

- Se folose te în repeti ii, pentru a scoate în eviden unitatea grupului.
“Flori de tei deasupra noastr
Or s cad rânduri-rânduri.”
(M. Eminescu)
- Noteaz aproxima ia numeric : cinci- ase zile.
- Se folose te între cuvintele care arat limitele unei distan e, ale unui interval de timp: oseaua
Bucure ti-Ploie ti.

Drepturile de autor pentru toate lec iile, exerci iile, imaginile, textele, articolele din acest curs de literatur apar in prof. A. Popa.
Materialele din acest site nu pot fi reproduse sau folosite in scop comercial, nici integral, nici par ial, f r permisiunea scris a autorului.
E-mail: apopa01@ymail.com
Web site: http://www.literaturaromana.com/
Copyright © 2010 A. Popa