VALORI EXPRESIVE ALE CONVERSIUNII.

SUBSTANTIV(IZ)AREA
Asist. univ. drd. VALERICA SPORIS Universitatea Lucian Blaga Sibiu La drivation impropre (le changement de la valeur grammaticale des mots) dmontre la relation de la lexicologie et de la smantique avec la grammaire et la stylistique. Par cette tude, nous allons essayer de prsenter de nombreux transferts des mots dans la classe du substantif / nom et mettre en vidence les valeurs expressives-esthtiques de ce fait langagier dans la langue roumaine. Caracteristici ale conversiunii Conversiunea denot mobilitatea limbii romne, evidentiaz plurifunctionalitatea gramatical a cuvintelor si corespondentele existente ntre diferite clase morfologice. Transferul dintr-o clas lexico-gramatical n alta se realizeaz prin modificarea comportamentului gramatical al cuvntului transformat. Acesta si nsuseste, total sau partial, caracteristicile morfologice si sintactice ale clasei de adoptie. n general, cuvintele si pstreaz intact corpul fonetic dup transfer. Se ntmpl ns ca trecerea cuvntului n alt categorie morfologic s se realizeze prin schimbarea formei-tip (prin articulare, flexiune: declinare / conjugare, derivare sau acord). Conversiunea detine un potential stilistic remarcabil, fiind un instrument lingvistic generator de expresivitate. Prin transpozitie lexico-gramatical, fiecare parte de vorbire poate prezenta si reprezenta lumea ntr-un anumit mod, avnd virtutea de a crea si de a recrea universul prin imaginatie. Pentru a releva numeroase valori expresiv-estetice ale conversiunii am apelat la exemple din operele unor personalitti marcante ale literaturii noastre, apartinnd mai multor generatii. n anumite circumstante am folosit pentru exemplificare fapte de limb specifice registrului uzual, popular si/sau familiar. Omonimii lexico-gramaticale Prin procedeul conversiunii sunt create omonime lexico-gramaticale: - substantiv: n ecouri bocitoare / Vine iarna, vine-acusi (George Bacovia, De iarn); adverb: mi prea / C tu esti mai frumoas / Iarna. (George Bacovia, Boem); - adjectiv si substantiv: El a fost ru si fiindc rul / Puterea are de-a nvinge -nvinse. (Mihai Eminescu, Demonism); adverb: M-am lovit ru la picior.; - substantiv (precedat de prepozitie): Luna lin roseste-n fat de amor si de mirare (Mihai Eminescu, Memento mori); locutiune adverbial: Cetini negre sun-n fat (Lucian Blaga, Cetini negre); Vreau s rspund pe fat si curat. (Tudor Arghezi, De cnd m stii); locutiune prepozitional: Ci-n fata mea s lasi ncet s-ti cad / () vlul mortii. (Mihai Eminescu, Rime alegorice); - adjectiv: Salutnd a Romei semne cu-a lor mort, adnc surs; (Mihai Eminescu, Memento mori); substantiv: Uscatstors de dureri este adncu-I (Mihai Eminescu, Demonism); adverb: Ea: nalt este boltit si-ntr-adnc n piatra tare (Mihai Eminescu, Memento mori); - adjectiv: A aflat smburul lumii, tot ce-i drept, frumos si bun. (Mihai Eminescu, Memento mori); substantiv: Acest drept al meu nu e. (George Cosbuc, Criasa znelor); Dreptul nu s va clinti de orice i s-ar ntmpla. (Dimitrie Cantemir, Divanul sau Glceava nteleptului cu lumea); adverb: Nobil, cu ochi de flcri, ea priveste-n fat-i drept (George Cosbuc, Regina ostrogotilor); locutiune adverbial: () s-mi spui pe drept; () (Dimitrie 205

Cantemir, Divanul sau Glceava nteleptului cu lumea); prepozitie: L-a considerat drept director. (~ ca); locutiune prepozitional: M-am oprit n dreptul lui.; - adverb: Eu nu m simt deasupra si nu sunt dedesupt (Mihai Eminescu, O, sting-se a vietii); () la tine sunt apele diasupra () (Dimitrie Cantemir, Divanul sau Glceava nteleptului cu lumea); prepozitie: Deasupra fruntii-mi luna-n nouri zace (Mihai Eminescu, Rime alegorice); - adverb: Si-ti las-n suflet un amar / Si n gndiri asemeni (Mihai Eminescu, Dac iubesti fr s speri); adjectiv: Dar niciodat n-as fi bnuit c n interiorul unei case bengaleze se pot gsi asemenea minuntii, () (Mircea Eliade, Maitreyi); prepozitie: () Plop nltat de-un fir nevzut asemenea fusului. (Lucian Blaga, Sat natal).

Substantiv(iz)area
Substantiv(iz)area se defineste ca transformare a unei prti de vorbire n substantiv cu ajutorul articolelor si al topicii. 1 Adugm aici si rolul morfematic al prepozitiei, ca element potential de substantivare: () iar ntinderea vzduhului dinspre prtile rsritului se nsila cu trandafiriu (). () tivea norii cu visiniu (). () mniosi pe rosul ce da foc cerului; () Ochii musculitelor, gmlii de ac tencuite cu crmiziu, () (Alexandru Macedonski, ntre cotete). Prin articulare, substantivul si conversiunile substantivale se individualizeaz si se actualizeaz, fiind angrenate n relatii contextuale. Functia stilistic a articolului, rezultnd din colaborarea cu contextul si morfemele suprasegmentale, este redus din cauza lipsei de independent si a rolului su morfematic. Din aceste considerente, anumiti cercettori au exclus articolul din subsistemul prtilor de vorbire. Articolul nedefinit poate trezi un sentiment de admiratie sau de indiferent, poate exprima o reactie apreciativ sau peiorativ, poate transform o situatie accidental, temporar ntr-una permanent, definitorie (ex. X este insolent. / X este un insolent.). 1. Substantiv(iz)area adjectivului Substantivul este considerat cuvnt primar, deoarece are un continut propriu, independent, foarte bogat si nuantat, constituind cheia comunicrii, n timp ce adjectivul este termen adjunct, cuvnt secundar, satelit al substantivului2. Acesta din urm este contextul diagnostic (diferentiator) al substantivului. Substantivul exprim notiuni, iar adjectivul, note ale notiunii 3, scotnd substantivul din sfera generalului, introducnd diferentieri n interiorul clasei de obiecte denumite, la nivel notional, de substantiv4. Unii lingvisti consider ns c adjectivul exprim notiuni, asemenea substantivului, verbului, pronumelui, numeralului sau adverbului.5 Dac substantivul denumeste obiectul, evocnd un complex de proprietti, general caracterizatoare, adjectivul exprim nsusiri care nu pot exista n afara unui obiect. Astfel, prin substantivarea adjectivului se ajunge la o detasare a nsusirii de obiectul care o posed si la transformarea ei ntr-un obiect independent. Limbajul poetic recurge la articolul definit pentru a crea anumite efecte stilistice. Fiind mijloc de substantivare a adjectivului, prin utilizarea sa, se ridic importanta calittii la statutul de obiect independent. Procedeul caracterizeaz si limbajul paremiologic: Lenesul mai mult alearg si scumpul mai mult pgubeste.; Bate toba surdului, / D oglind orbului.; Surdul n-aude, dar le potriveste.; Nu plteste bogatul, ci vinovatul.; Cele bune / S s-adune, / Cele rele / S se spele.. Adjectivul bogat, de exemplu, poate crea substantivele bogtie si bogatul (un bogat), primul purtnd marca semantic [+abstract], cel de-al doilea, mrcile [+uman] si [+concret].

1 2

Gheorghe Constantinescu Dobridor, Dictionar de termeni lingvistici, Bucuresti, Editura Teora, 1998, p.310. Idem, Morfologia limbii romne, Bucuresti, Editura Vox, 1996, p. 81. 3 D.D.Drasoveanu, Teze si antiteze n sintaxa limbii romne, Cluj-Napoca, Editura Clusium,1997, p.21-22. 4 Dumitru Irimia, Gramatica limbii romne, Iasi, Editura Polirom, 1997, p.79. 5 Corneliu Dimitriu, Tratat de gramatic a limbii romne. Morfologia, Iasi, Institutul European, 1999, p.8-9.

206

Prin substantivarea adjectivului se poate ipostazia si o nsusire, nu numai obiectul: Scumpul sau lacomul ascunde avutiile ca un rob, iar darnicul le cheltuiaste ca un domn. (Dimitrie Cantemir, Divanul sau Glceava nteleptului cu lumea). Exemplul este ilustrativ pentru a combate opinia conform creia se substantiveaz, de regul, adjective ce exprim defecte. 6 De fapt, distinctia calitate [+pozitiv] / defect [+negativ] priveste modul specific vorbitorului de a percepe si de a prezenta realitatea. Substantivele de provenient adjectival, transformnd calitatea n obiect, proprietatea n substant, devin deosebit de plastice. n exemplele urmtoare, trstura definitorie se identific net cu posesorul ei. Posesorul devine ntruchiparea nsusirii respective: S-acele milioane, ce n grmezi luxoase / Sunt strnse la bogatul, pe cel srac apas (Mihai Eminescu, mprat si proletar); mprejur cei mari ai trii si ai statului s-adun. (Mihai Eminescu, Mnusa); mbta-se-vor nebunii despera-vor cei cuminti. (Mihai Eminescu, Memento mori); Desi sunt obosit de drum, poate vom gsi frumoasa cu ochii de safir, cu cntecul tu pribeag si strin (George Bacovia, Dintr-un text comun). Substantivarea adjectivelor la vocativ are diverse conotatii afective, vocativul constituind cazul ce se remarc frecvent prin ncrctura afectiv maxim: Nu as, ftarnico, nu as, () (Dimitrie Cantemir, Divanul sau Glceava nteleptului cu lumea); Si-am zvrlit asupr-ti, crudo, vlul alb de poezie, () / Dar azi vlul cade, crudo! () (Mihai Eminescu, Venere si Madon); Pe veci pierduto, vecinic adorato! (Mihai Eminescu, Sonet III); Deschide, d drumu, adorato (George Bacovia, Note de toamn); << Rule, te-ai suprat? >> (George Cosbuc, Suptirica din vecini); Lumina, ce-o simt nvlindu-mi / n piept cnd te vd minunato (Lucian Blaga, Lumina). Vocativul ce deschide creatia expresionist blagian Izvorul noptii identific iubita cu ideea de frumusete, depsind spatiul concretului, al materialittii: Frumoaso, / ti-s ochii-asa de negri (). Perceput cu ochii sufletului, frumusetea se identific principiului luminii n noapte. Frumoasa detine sursele ntunericului primordial, dar, n acelasi timp, ea proiecteaz n jur lumin. Prin articulare, adjectivele cromatice sau cele care trimit la semul [+culoare] devin substantive concrete, deosebit de pitoresti. Procedeul este frecvent ntlnit la marii nostri creatori: Ndejdea domnului este ca sninul ceriului si ca ncetul mrii: acmu este senin si s face nuor, acmu este mare lin si s face fortun. (Ion Neculce, Letopisetul Trii Moldovei); E frumusetea. Nu n seninul, / n linistea adnc sufleteasc, / Acolo vei gsi adevrata, / Unica frumusete/ () / S-ntre seninul blndei diminete (Mihai Eminescu, Odin si poetul); Verde crud, verde crud/ () / Vis de-albastru si de-azur. (George Bacovia, Note de primvar); Negru profund, noian de negru (George Bacovia, Negru); Ea strnge cu privirea snopii de senin ai cerului / si cnt. (Lucian Blaga, n lan). Exist o cauzalitate extern si intern a faptului conversiunii adjectivului. Este vorba, pe de-o parte, de o realitate lingvistic, necesitnd uneori schimbarea formei cuvntului, iar pe de alt parte, de o realitate ce priveste exteriorizarea unei stri interioare. Contactul dintre planul celest si cel spiritual se realizeaz prin puntea cromatic: Privea-n ochii miresei al cerului albastru. (Mihai Eminescu, Gemenii). Comportndu-se ca un substantiv, fostul adjectiv cromatic si nsuseste caracteristicile clasei substantivale. Acesta poate aprea n enunt alturi de un determinant adjectival (cromatic): Reintrai n vechea cldire, cu ecoul ei de pustiu, care, totusi, prea mai putin ntristtoare, ca violetul fumuriu din fundul parcului slbatec. (George Bacovia, Dintr-un text comun). Albastrul este culoarea eteral, a infinitului, a detasrii de realitatea terestr si a dorintei de ascensiune. Aceast culoare creeaz efectul subiectiv de linistire, de rtcire a privirii sau a gndului: Privea-n ochii miresei al cerului albastru. (Mihai Eminescu, Gemenii); L-a-ncntat un zbor de psri, / Rotunjit pe-albastrul boltii (Nicolae Labis, Balad obisnuit); numai albastrul cltoreste. / Iat pn unde poate ajunge / albastrul treaz (Nichita Stnescu, A treia elegie); unde misun ai albastrului / vietuitori, nghesuiti unul ntr-altul. (Nichita Stnescu, Elogiu); hectare de albastru arendnd (Mircea Dinescu, Tranii).
6

Ion Coja, Preliminarii la gramatica rational a limbii romne . Gramatica articolului (vol.I), Bucuresti, Editura Stiintific si Enciclopedic, 1983, p.26.

207

La Nichita Stnescu verdele este culoarea echilibrului, a calmrii angoaselor, a vietii, n general: Triesc n numele frunzelor, am nervuri, / schimb verdele pe galben () (A saptea elegie); () Din frunze-n jos, / verdele cade si se schimb. (Toamn); Sare verdele pe dou frunze? (Icoan pe sticl). Limbajul filozofic si al esteticii literare transform adjective n substantive atunci cnd nsusirea oarecare devine ntruchiparea esentei sau categorie estetic (ex. frumosul, utilul, tragicul, sublimul etc.). Se ajunge astfel la o detasare total si ireversibil a adjectivului devenit substantiv. Si scriitorii recurg deseori la aceste forme substantivate: <<S reproduci frumosul n forme>> ne nveti (Mihai Eminescu, Icoan si privaz); Ce?Se naste omu-ntr-nsul cu a rului menire? (Alexandru Macedonski, Ocnele). n acelasi text poetic, Alexandru Philippide foloseste adjectivul si forma substantivat a acestuia: Si sprijin pe stlpi de flcri largi tot golul, / S nu se surpe, coplesind pmntul, / Atunci, cnd vntul / Prin golul mut se d de-a rostogolul. / () / Si zmbitori s stm n preajma ta, si goi! (Cntecul ctorva). Substantivarea adjectivului gol adnceste sensul initial, sugernd vidul, neantul. n poemele nocturne macedonskiene adjectivele substantivate pot avea sau nu determinanti substantivali sau adjectivali: - fr determinanti (lexicali): Ptrundeti neptrunsul si spuneti-ne, unde / Ne ducem (...) (Noaptea de noiembrie); O! dar voi, care prin viata ce pe buni si ri adap, / () / Bogtasi ce cu piciorul dati la inimi n gunoi (Noaptea de ianuarie); Cu clarobscur masc urtul (...) (Noaptea de mai); - cu determinanti substantivali: Unde scapi de scrba lumei si de-al traiului urt! (Noaptea de aprilie); Mai sters dect rozul de flori efemere (Noaptea de decemvrie); - cu determinanti adjectivali: O! si ct am plns pe soarta bietelor nenorocite; Prin zgita lor damasc de un verde splcit (Noaptea de februarie). n literatur semnalm si cazuri rare de substantivare a adjectivelor. De exemplu, George Cosbuc foloseste adjectivul substantivat viul, sinonim al vietii: A-nvrtit pumnalu-n carne s se scurg viul tot. (Regina ostrogotilor). Antroponimia valorific acest mecanism al substantivrii adjectivului. n stilul beletristic, substantivele proprii, nume de personaje, se apropie de statutul poreclelor: Spnul, Veve Orbul (Chiorul), Lic (al) lui Rut, Oprea Ctui Strmbu, Liscu Stngaciu etc. Acestea se remarc prin capacitatea inventiv a celor care le creeaz, ilustrnd deseori profiluri caracterologice si provocnd atitudini diverse. Ele devin semne de identificare, evidentiind doar notele particulare, individuale (note implicite), respingnd numrul plural. Zoonimele apeleaz la substantivarea adjectivului, indicnd o particularitate fizic sau moral a necuvnttoarelor: Negrusa, Vrgatul, Bltata, Suran, Blnda etc. Substantiv(iz)area adjectivului n constructii superlative Constructiile de tipul: (o) buntate de om, (o) mndrete de biat, (o) minuntie de fat, (o) grozvie de vreme, (o) frumusete de copil etc. sunt mijloace de exprimare a superlativului epitetic7. Substantivele: buntate, mndrete, minuntie, grozvie, frumusete sunt echivalente ale superlativului adjectivelor de la care s-au format. Repetarea, n form genitival sau de acuzativ, a adjectivului substantivat constituie superlativul ebraic8 (procesul de superlativizare se face dup model oriental): frumoasa frumoaselor, istet ntre isteti9. 2. Substantiv(iz)area verbului Lipsa categoriei persoanei la modurile: infinitiv, participiu, supin si gerunziu apropie verbul de alte clase morfologice. Substantivele de provenient verbal pot crea impresia unei substante finite, ncheiate, fiind prezente foarte des n expuneri teoretice (infinitiv lung), pot prezenta ideea
7 8

Mihaela Gitnaru, Adjectivul n limba romn, , Pitesti, Editura Universittii, 2002, p.157. Ibidem, p.158. 9 Dumitru Irimia,Introducere n stilistic, Iasi, Editura Polirom, 1999, p.89.

208

sub aspect perfectiv (participiu), pot afirma un continut dinamic ridicat, lsnd actiunea n nedeterminare (supin) sau i pot stabili obiectului o calitate unic, imprimndu-i un caracter prezent si durativ (gerunziu). Prin faptul c principala functie a infinitivului este cea denominativ se poate explica de ce forma de infinitiv lung este ntrebuintat substantival. Varianta substantival, static a infinitivului poart marca substantialittii10, n opozitie cu varianta verbal, dinamic, ilustrnd ideea de procesualitate. Infinitivul lung n form substantival prezint obiectul sub nftisarea permanentei, n timp ce n ipostaz verbal lucrul este artat ca o scurgere, ca o devenire 11. De aceea, infinitivul a fost definit ca forma () n care verbul se interfereaz cu substantivul12. Altfel spus, substantivele de provenient infinitival constrng ideea verbal n limitele unei <<substante>> finite, ncheiate, percepute din afar si n ntregimea manifestrii sale, ntr-o manier mai concret deci dect o face verbul13. n continuare vom ncerca s demonstrm afirmatiile de mai sus, apelnd la limbajul operelor literare. Universul poetic al Pastelurilor lui Vasile Alescsandri este strbtut de euforie vital si optimism cosmic, de armonie si echilibru. Aceste stri de spirit sunt exprimate printr-o serie de substantive infinitivale semne ale renasterii naturii, ale exploziei de viat sub cerul nsorit al primverii: vibrare, re-nviere, re-nnoire, cntare (Lunca din Mircesti); ciripire, sperare, cntri (Oaspetii primverii). Poetul revars asupra naturii muzica senin a sufletului su, tradus lexical prin: sperare, plcere, iubire (Lunca din Mircesti). Supinul implic ideea de finalitate. Supinul convertit n substantiv primeste categoria determinrii minimale si nu admite morfeme-prepozitii specifice supinului verbal: Eu te fac s-auzi n tain / Mersul crdului de cerbi; (Mihai Eminescu, O, rmi); n vuietul de vnturi auzit-am al lui mers (Mihai Eminescu, Rugciunea unui dac); Si unde duce mersul, nu mai stim. (Lucian Blaga, Poveste); Drumeaguri ades ocolit-am prin linisti / dup mersul albastru al lunii. (Lucian Blaga, Satul minunilor); Mai rmi cu mersul tu (Nichita Stnescu, n dulcele stil clasic). Prin articulare, forma participial se transform n substantiv, trecnd sau nu prin faza adjectival. Este exprimat astfel nu actiunea, ci starea rezultat n urma actiunii: Tot ptitu-i priceput. (proverb); Rnitul a sosit tardiv la spital. Atunci cnd facem referire la sintagmele: cntatul cocosului si cntarea cocosului, diferentiem sensurile celor dou substantive. n primul exemplu, sensul substantival este abstract, cellalt fiind nclinat spre concret. Desi substantivele gerunziale au fost utilizate pe scar redus de scriitorii secolului al XIX-lea, acestea s-au afirmat prin continutul emotional exprimat. n exemplul urmtor: Murindului speranta, turbrii rzbunarea (Mihai Eminescu, Amorul unei marmure), murindul este o creatie substantival ce semnific persoana care se afl la rscrucea dintre viat si moarte. Cu referire la opera poetic a lui Nichita Stnescu se invoc un paralelism ntre structura limbii si structura atomic a materiei 14. Substantivele corespund ideilor, notiunilor, fiind statice, imobile, n timp ce verbele devin sentimente si miscare. Stilul acestui mare scriitor este recunoscut prin cazurile de substantivare a verbului (n metalimbaj). Verbul a fi este deseori ntrebuintat substantival, la forma afirmativ si/sau negativ, lirica stnescian pendulnd ntre polii contrariilor: Astzi eu m mut din <<sunt>>. / () / Ce poveste ! / Este / a fost mncat / de ctre nu este. ( Ziceti). Cuvntul aici se umanizeaz. George Bacovia foloseste verbul a aiura la forma de prezent ca substantiv n metalimbaj: De ce s ne temem / Despre un <<aiurez>>? (Ca un vin). 3. Substantiv(iz)area numeralului Prin convergenta criteriilor (semantic, morfologic, sintactic) n fixarea clasei creia i apartin, numerale ca: doime, ptrime, jumtate, sfert, sut, mie etc. devin substantive. Ele au gen, caz, categoria determinrii, cunosc opozitia singular / plural, asemenea substantivelor. n aceast
10 11

Idem, Gramatica limbii romne, p.260. Noul dictionar enciclopedic al stiintelor limbajului, Bucuresti, Editura Babel, 1996, p.289. 12 Dumitru Irimia, Gramatica limbii romne, p.261. 13 Eugen Cmpeanu, Stilistica limbii romne. Morfologia, Cluj-Napoca, Editura Quo Vadis, 1997, p.35. 14 Corin Braga, Nichita Stnescu. Orizontul imaginar, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2002, p.415.

209

categorie intr: nume de cifre, note scolare ( optul, zecele, un patru), fractii (dou cincimi), intervale muzicale (doime), crti de joc (septar), bancnote (expresive sunt formele diminutivale: sutic, sutisoar, miisoar, miut, care pot fi ntrebuintate emfatic sau peiorativ). n proverbul: Zecile / Mrit secile; / Sutele / Mrit slutele; / Miile / Mrit urgiile. rima mperecheat devine monorim, iar ritmul semantic crescendo se creeaz prin prezenta simetric a numeralelor substantivate si a substantivelor. Numeralele cardinale pot avea numeroase sensuri limitate (substantivale): I-am dat una (=o palm); I-am spus una! (=o vorb tare). Ele pot substitui diverse substantive, devenind simboluri ale obiectelor: Unsprezecele a plecat acum din statie. (=autobuzul nr. 11); Unsprezecele sibian a pierdut competitia. (=echipa de fotbal). Limbajul poetic nregistreaz numeroase cazuri de substantivare a numeralului. Prin repetarea numeralului substantivat mii, Eminescu red imagini panoramice n acord cu starea emotional intens: mii de case, mii de coji, mii de doruri, mii de umbre, mii de valuri etc. (Scrisoarea I). Acelasi cuvnt poate sugera si ideea de atemporalitate sau de nedeterminat: Astfel miile de secoli cu vieti, gndiri o mie (Mihai Eminescu, Memento mori). Numeralul ordinal poate avea valoare substantival printr-o restrngere a sferei semantice: opriti Istoria cobor la prima / opriti la statia Doamne-fereste (Mircea Dinescu, Doamne-fereste). Numeralul prima este, n acest context, substitutul substantivului figurat statia. Si n exemplele urmtoare numeralul ordinal este ntrebuintat substantival: nconjor leagnul si-ntia zice: / () / A treia zise tainic:() (Mihai Eminescu, Musat si ursitorile). Acelasi tip de numeral a dat, n timp, nastere unor substantive care nu mai sunt percepute azi ca numerale, chiar dac sensul originar nu s-a pierdut: cnt ei de gt cu primarul () (Mircea Dinescu, Fiti linistiti). Situndu-se n fruntea unei comunitti, primarul si revendic evident un prim loc. n pamfletul de mai sus autorul si ironizeaz ns personajul, nconjurndu-l cu o aur negativ. 4. Substantiv(iz)area pronumelui Deoarece pronumele este utilizat pentru obiecte care nu au nume, obiecte prezente, absente sau necunoscute, prin substantivare acesta si nsuseste statutul de obiect de sine stttor, desemnnd o entitate mai mult sau mai putin concret. Substantivele de provenient pronominal, desi nu se constituie ntr-un inventar remarcabil n limba noastr, alctuiesc o clas de cuvinte ale cror virtuti merit a fi exploatate. Expresive sunt formele substantivate ale pronumelui negativ al cror sens este de neant, gol primordial sau stare de spirit: Si iat, din toate, nimicul / () / Acestea erau, deci, nimicul (George Bacovia, Controvers); Prin vuietul timpului / glasul nimicului. (Lucian Blaga, Ce aude unicornul); Nimicul zcea-n agonie (Lucian Blaga, Lumina); Nimicul si ncoard struna. (Lucian Blaga, Moartea lui Pan IV); nimic, nimic / cum este nimicul dintre stele / cum este nimicul dintre degete(Nichita Stnescu, Axios! Axios!). Rar este forma feminin ce poate sugera obiectul fr identitate sau fiinta limitat n timp si spatiu: Ce sunt eu azi? o frunz, o nimic. (Mihai Eminescu, Ah, mierea buzei tale). Substantivul la plural nimicuri sugereaz ntmplri, evenimente care nu (mai) sunt relevante: Cteodat, vremea trece cu nimicuri de acestea, care rmn prea intime sau fr nici o urm. (George Bacovia, Dintr-un text comun); La tovarsii si spune veninoasele-i nimicuri; (Mihai Eminescu, Scrisoarea III); Cordelute si nimicuri, / Iat toate-a lui averi (Mihai Eminescu, Pajul Cupidon); Pierzndu-ti timpul tu cu dulci nimicuri (Mihai Eminescu, Sonet I); Aducerile-aminte pe suflet cad n picuri, / Redesteptnd n fat-mi trecutele nimicuri; (Mihai Eminescu, Departe sunt de tine). Conversiunea pronumelui personal eu este de notorietate. Forma creat prin articulare eul este prezent frecvent n limbajul literaturii si al psihologiei: De ce-ntr-o mare de lumin mi se-neac eul (Lucian Blaga, Pax magna); fii amfora eului meu ndrtnic! (Lucian Blaga, Datimi un trup, voi muntilor).

210

Forme substantivate inedite ne atrag atentia citind poemul cosmogonic stnescian Elegia oului, a noua simbol al nasterii si al renasterii eterne. Interiorul oului este sugerat de cuvinte ce poart mrcile semantice [+negru] si [+cldur]: ou negru, m las nclzit, ntuneric mare, rotund cldur si ferm, coaja ars, cojile negre, negrul concav, ou negre, neagr ninsoare. n interiorul negru al oului cosmogonic st unul lng altul, nedezlipit, / sinele lng sine. Cnd coaja se sparge, Sinele ncearc din sine s ias, / ochiul din ochi, si mereu / nsusi pe nsusi se las / (). Cuvntul stnescian nu mai este semn lingvistic, el devine idee. Transferul morfologic este procedeul care deschide oportunitatea liberttii limbajului. n poemul Lupta lui Iacob cu ngerul sau despre ideea de Tu, reprezentativ pentru arta necuvintelor, tu devine idee, opunnduse eului. Doar numele, esent a personalittii, rmne identic cu sine (= eu). Ceea ce exist n afara acestuia este tu, inclusiv trupul si sufletul: Ceea ce este mai departe de mine, / fiind mai aproape de mine, / tu se numeste. / () / Se zbtea n mine tu / () / Numai numelui meu nu-i spun tu, / n rest nsusi sufletul meu / este tu, / tu, suflete. / () / mpotriva lui tu, / () / Eu sunt numai numele meu. / Restul e tu, i-am zis. / () / Numele s fie nsusi cuvntul? / El care este numai tu, / tu si tu si tu si tu, / cel care-mi nconjoar numele?. Destul de rare sunt situatiile n care alte pronume se substantiveaz: Este un ce mret n firea noastr, / Dar acel ceva nu din noi rsare. (Mihai Eminescu, Demonism); Stiu si ei / S triasc / Un ce / Familiar, / Social, / Urmat cu sfintenie. (George Bacovia, Din explorri). Prin acest procedeu se ncearc oarecum coborrea abstractului n limitele concretului, chiar dac totul rmne n nedeterminat. 5. Substantiv(iz)area adverbului Substantivele de provenient adverbial alturi de cele de origine adjectival au, de regul, sensuri abstracte, fiind utilizate n expuneri teoretice, maxime, proverbe si zictori: Binele cu bine se rsplteste.; Binele nvinge ntotdeauna rul!; ntre un da si un nu al unei femei nu ncape nici un vrf de ac. Substantivarea transform adverbe abstracte n obiecte concrete: Nu era azi, nici mne, nici ieri, nici totdeauna (Mihai Eminescu, Rugciunea unui dac); Sau bestiilor care pe azi l tin n fiar, (Mihai Eminescu, Junii corupti); Binele si rul i vorbeau cu deopotriv putere. (Alexandru Macedonski, Pe drum de post); Am vzut bogtiile de aur / Si mtase ale trecutului / Acum ale lui AZI! (George Bacovia, Festiv); Acest trziu de tot, pe cristale de gheat, pe distinsul bal () (George Bacovia, Bucti de noapte); () un mine n care nu vor mai fi le va ajunge si pe ele. (Alexandru Macedonski, Pe drum de post). Adverbele devin substantive atunci cnd ncearc s exprime ele nsele notiuni: Cu-un dor de <<mine>>, sora lor (George Bacovia, Trec zile); Dinuie un suflet n adieri, / fr azi, / fr ieri. (Lucian Blaga, Somn). Adverbul aproape devine prin articulare substantiv, se concretizeaz, pstrnd totusi ceva din sensul adverbial originar. n exemplele urmtoare, acest fost adverb, prin ntrebuintare substantival, primeste sensul de persoan apropiat sufletului altei persoane: Iubeste pe aproapele tu ca pe tine nsuti. (proverb); Eram mic / si singur socoteam: ea mi-e aproapele / si o iubeam. (Lucian Blaga, Din copilria mea). Prin caracterul su prolific si activ, prin gama larg de transferuri ntre clasele lexicogramaticale, conversiunea se nscrie n categoria faptelor de limb valorificate din plin la nivel stilistic. Este o realitate c valorile stilistice (expresiv-estetice) se nasc din valorile lexicalgramaticale. Prin forta sa sugestiv, substantivul depseste barierele lingvistice, navignd spre noi orizonturi, cele ale imaginarului poetic. El poate construi, reface sau desfiinta ntr-o clip un univers.

211