VALORI EXPRESIVE ALE CONVERSIUNII.

ADJECTIV(IZ)AREA
Asist. univ. drd. VALERICA SPORIS
Universitatea Lucian Blaga Sibiu
Notre dmarche fait partie dune ample tude systmatique sur la drivation impropre (le
changement de la valeur grammaticale des mots) dans la langue roumaine. Ce procd consiste
transfrer un mot appartenant une classe grammaticale dans une autre classe. Nous allons
essayer de prsenter de nombreux transferts des mots dans la classe de ladjectif. Dans la langue
roumaine on utilise le terme de conversion et non de drivation impropre.
Studiul de fat ilustreaz relatia strns existent ntre stilistic, lexicologie si gramatic.
nainte de a aborda ns problema resurselor expresive ale conversiunii n limba noastr, propunem
o scurt introducere cu privire la acest fenomen revendicat de mai multe discipline lingvistice.
Conceptul de conversiune
Termenul conversiune este de origine latin: conversio,-onis (=rotire, schimbare, rsturnare,
transformare). n limba romn, acest lexem cunoaste o sfer relativ larg de utilizare, mai multe
domenii ale activittii umane detinndu-l n vocabularul specific. n lexicologie, conversiunea este
considerat un mijloc intern de mbogtire a vocabularului. Se recurge deci la conversiune pentru a
spori bogtia lexical-semantic a limbii. Prin acest procedeu de expansiune intern 1 vocabularul
romnesc se mbogteste cu noi cuvinte si sensuri. Asa se explic studierea conversiunii n cadrul
lexicologiei. Dac tinem ns seama de modul de definire si de echivalentul sinonimic al
conversiunii schimbarea valorii gramaticale a unui cuvnt , considerm c este un procedeu,
prin excelent, gramatical, deci morfosintactic. Trecerea unui cuvnt dintr-o clas lexicogramatical n alta este marcat att morfologic (prin mrci flexionare proprii noii clase sau prin
invariabilitate, de la caz la caz), ct si sintactic (prin crearea unor noi contexte si ocuparea altor
pozitii sintactice).
Astfel, conversiunea rmne un fenomen morfologic, sintactic si lexical-semantic, deoarece
implic o schimbare de ordin gramatical, dar si semantic. De aceea, considerm a fi pertinent
definitia oferit de Dictionarul de termeni lingvistici: schimbare a clasei lexico-gramaticale a unui
cuvnt, a valorii sale lexicale si gramaticale (a caracteristicilor lexicale, morfologice si sintactice);
trecere a unui cuvnt de la o clas de cuvinte la alt clas de cuvinte prin modificarea (sau
nemodificarea) formei, prin schimbarea (sau neschimbarea) sensului, prin schimbarea clasei
morfologice si a functiilor sintactice2.
Sinonime ale termenului conversiune n lingvistica romneasc
Cele mai utilizate sinonime ale acestui termen apartin lingvisticii traditionale: schimbarea
valorii gramaticale, schimbarea functiunii gramaticale, schimbarea clasei morfologice. Fenomenul
este cunoscut si sub denumirea de transpozitie lexico-gramatical3 sau derivare improprie4. Lund
n discutie cazul substantiv(iz)rii, se presupune c, desi trecerea dintr-o clas lexico-gramatical n
clasa substantivului nu se realizeaz cu ajutorul unui formativ / formant (afix), ci ndeosebi prin
1

Mihaela Gitnaru, Adjectivul n limba romn, Pitesti, Editura Universittii, 2002, p.20.
Gheorghe Constantinescu Dobridor, Dictionar de termeni lingvistici, Bucuresti, Editura Teora, 1998, p.74.
3
Iorgu Iordan,Vladimir Robu, Limba romn contemporan, Bucuresti, Editura Didactic si Pedagogic, 1978, p.306.
4
Gheorghe Constantinescu Dobridor, op. cit., p.74, 109; Mioara Avram, Gramatica pentru toti, Bucuresti, Editura
Academiei, 1986, p.22; Mihail Andrei, Iulian Ghit, Limba romn, Bucuresti, Editura Corint, 1996, p.74, 189.
2

212

articulare, intervine reorganizarea sintagmatic a enuntului, ca si n cazul derivrii propriu-zise.

Asa se explic structura sinonimic derivare improprie. Limba francez contemporan denumeste
acest fenomen lingvistic prin sintagmele drivation impropre sau le changement de la valeur
grammaticale des mots.
Criterii de clasificare a conversiunii
A. Criteriul morfologic al noii clase:
substantiv(iz)area;
adjectiv(iz)area;
adverbializarea;
clasa de adoptie: verbul;5
clasa de adoptie: pronumele;6
interjectionalizarea;
conjunctionalizarea;
prepozitionalizarea.
B. Criteriul morfologic al clasei de origine:
Alte prti de vorbire provenite din substantive;
Alte prti de vorbire provenite din adjective;
Alte prti de vorbire provenite din verbe;
Alte prti de vorbire provenite din numerale;
Alte prti de vorbire provenite din pronume;
Alte prti de vorbire provenite din adverbe;
Alte prti de vorbire provenite din prepozitii;
Alte prti de vorbire provenite din conjunctii;
Alte prti de vorbire provenite din interjectii.
C. Criteriul frecventei / importantei / valorizrii:
treceri consacrate / stabile / uzuale;
treceri ocazionale;
treceri limitate contextual.

Adjectiv(iz)area
Adjectiv(iz)area este definit astfel: tip de schimbare a clasei morfologice a cuvintelor al
crui specific este trecerea n clasa adjectivului 7. Trecerea este marcat sintactic (prin aparitia n
contexte specifice clasei adjectivale) si morfologic (prin acord, categoria comparatiei si a
intensittii).
1. Adjectiv(iz)area substantivului

Nu am folosit termenul verbalizare, deoarece am considerat c semnificatia acestuia este alta.

Dictionarul de termeni lingvistici recurge la termenul pronominalizare (p.257), ns Dictionarul de stiinte ale limbii
defineste altfel acest concept: regul care nlocuieste un nominal printr-un pronume, aseznd pronumele n pozitiile
sintactice ale substantivului (Bucuresti, Editura Nemira, 2001, p.411-412).
7
Dictionar de stiinte ale limbii, p.26.
6

213

Substantivul exprim notiunea n continut (totalitatea nsusirilor definitorii ale unui obiect)
si n sfer (totalitatea obiectelor caracterizate printr-o anumit nsusire). Adjectivul actualizeaz
substantivul printr-una sau mai multe trsturi semantice ocazionale sau definitorii n scopul
individualizrii lui. Sensul exprimat de adjectiv apare ca sens calificativ / caracterizant sau ca sensnot8.
Procesul de transformare a unui substantiv n adjectiv presupune o restrngere semantic,
fiind cunoscut n anumite cazuri si sub denumirea de antmetrie (figur de substitutie prin
abatere9): Si cni mai brbati. (Miorita); Zoe! Zoe! fii brbat (Ion Luca Caragiale, O
scrisoare pierdut). Sinonimul acestor epitete adjectivale este curajos. Din parimiile: Muierea
brbat, avutia casei.; Muierea brbat / Mult tort ne arat. se desprinde un alt sens - harnic.
Constituind fapte lingvistice rare, adjectivele de provenient substantival au functia
stilistic de epitet: Cum la vorb mii de valuri stau cu stelele proroace! (Mihai Eminescu,
Scrisoarea IV); Porumbii prooroci si scald / aripile nnegrite de funingine / n ploile de sus.
(Lucian Blaga, Semne).
Prin acest tip de transfer lexico-gramatical, poezia lui Eminescu, mai ales cea de tinerete,
comunic o stare interioar specific romantic: S mai privesc o dat cmpia-nfloritoare, / Ce
zilele-mi copile si albe le-a tesut, / Ce auzi odat copila-mi murmurare, / Ce jocurile-mi june,
zburdarea mi-a vzut. (Din strintate); () privesc / n ochii ti, n fata ta n gura jun
(Iubit dulce, o, m las); Pe fruntea-i copil cu spasmuri si chin (Speranta); Cnd n straturi
luminoase basmele copile cresc. (Memento mori); Voi urmati cu rpejune cugetrile regine
(Epigonii); Pentru-o inim fecioar mndru idol ti-ai ales! (Clin (file din poveste)); Mii pustiuri
scnteiaz sub lumina ta fecioar (Scrisoarea I); C gura i-i fecioar, c ochiu-i e virgin
(Pierdut pentru mine, zmbind prin lume treci!).
Si Macedonski recurge la adjectivul convertit copil(): Ai dat tu oare viat la inima-mi
copil (Noaptea de septembre), iar Blaga, la calificativul june: Ne amgesc cu mii de june guri
(Poveste). La I. Heliade Rdulescu ne atrage atentia sintagma prunc vitelus, n care forma
adjectival cu desinenta de feminin este mai putin obisnuit (Zburtorul). Poemul lui Mircea
Dinescu Dodeskaden, exprimnd revolt si sarcasm, devine discurs rimat si ritmat si prin
actualizarea substantivului peiorativ trf ca adjectiv: Saci cu pine, sudoare, tigri / si tcerea
complice si trf. Sintagma ochiul sclav este, la acelasi poet, expresia freneziei senzoriale a
tineretii (Sunt tnr, Doamn).
2. Adjectiv(iz)area verbului
Modurile verbale actualizeaz felul subiectiv n care vorbitorul consider actiunea. Faptul c
modurile nepersonale sunt lipsite de categoria persoanei permite transformarea facil a verbelor de
acest tip n alte prti de vorbire, apropiind verbul de alte clase morfologice.
Adjectiv(iz)area gerunziilor a reprezentat un procedeu productiv la marii creatori de limb si
literatur ai secolului al XIX-lea. Cu timpul ns a sczut interesul scriitorilor romni pentru aceste
forme. Stridente sau armonioase, acestea rmn mrci ale muzicalittii. Este de notorietate faptul c
Eminescu a fost unul dintre marii creatori de limb poetic ai neamului. Originalitatea artei sale
include numeroase forme adjectivale gerundivale: lira vibrnd, vibrnda a clopotelor jale,
vinele vibrnde, cnturi rsunnde, plai rznd, rzndul tu delir, inime rznde, zori
rznde, vocea-i vuind, lumin plind, silfe sopotinde, apele lucinde, umbre
suspinnde, notele murinde, mna-ti tremurnd, furtuna descrescnd, gemndul
uragan, turbarea lui fugind, durerea lor mugind, cznde stele etc.
Gerunziile acordate valorific sensul verbal dinamic si durativ pe care l au la origine: Cu o
mn tremurnd ridicnd greul ciocan (Alexandru Macedonski, Ocnele); Nscndele ei raze
piezis se strecurau (Alexandru Macedonski, Noaptea de noiembrie); Rsunete suave, voioase
sau murinde (Alexandru Macedonski, Avnt); Aceste cuvinte / Ti le trimit / De lng lampa
8
9

D. D. Drasoveanu, Teze si antiteze n sintaxa limbii romne, Cluj-Napoca, Editura Clusium, 1997, p.21-22.
Gh. N. Dragomirescu, Dictionarul figurilor de stil, Bucuresti, Editura Stiintific, 1995, p.94.

214

arznd. (George Bacovia, Nihil novi); Vioarele n doliu, cu strunele plesnite, / Te cheam
tremurnde cu nota cea din urm (George Bacovia, Tu ai murit).
Adjectivele gerunziale de la sfrsitul poemului Miastr sunt atribute ale privirii care a
nscut n noapte pasrea (miastr) simbol al sufletului care ncearc s se elibereze, dar si
simbol al strii de gratie dinaintea actului artistic: Mi-am lungit privirea lung, / foarte rupt,
sngernd, / foarte neagr, pururi blnd, / ocolind si plngnd. / Dreapt, totusi tremurnd
(Nichita Stnescu).
Cnd actiunea verbal mbrac marca nsusirii calitative, participiul devine adjectiv. Prin
articulare, forma participial se poate transforma n substantiv, trecnd sau nu prin faza adjectival.
Adjectivul propriu-zis are sens static, n timp ce participiul adjectival pstreaz o frm din sensul
dinamic, procesual al participiului verbal. Adjectivele formate prin conversiunea participiului
alctuiesc o clas foarte bogat n limba noastr. Pentru exemplificare redm doar fragmentele
urmtoare: n ochii stinsi de moarte, pe frunti nvinetite / De snge putrezit / () / De bratele
slbite, puterea lesinat / A junelui cnit. (Mihai Eminescu, Junii corupti); Nainte de-a lsa
condeiul s zac / Uscat, ruginit si frnt (Tudor Arghezi, Epitaf). nsusirea este rezultatul unei
actiuni ncheiate, prezentndu-se deci n starea sa final, dup ce actul verbal propriu-zis a fost
svrsit.
La Macedonski, anotimpul renasterii si bucuria tririi acestui moment sunt conturate cu
ajutorul adjectivelor provenite, n mare parte, din participii verbale: (natura) renscut, (liliacul)
nflorit, (cer) deschis, (aerul) mblsmit, (vederea) fermecat, (aeru)-mbtat etc.
(Noaptea de mai). Aceste adjective participiale sunt esteme n cadrul refrenului sufletesc pe tema
primverii, care apare de trei ori neschimbat: Veniti: privighetoarea cnt si liliacul e-nflorit. si cu
subtile si melodioase modificri, de patru ori: n aer e parfum de roze. Veniti: privighetoarea
cnt. / Veniti: privighetoarea cnt n aerul mblsmit. / Veniti, privighetoarea cnt n aerumbtat de roze. / n aeru-mbtat de roze, veniti: privighetoarea cnt.. Acest laitmotiv face din
Noaptea de mai o adevrat poem a simturilor. Prin cntecul inconfundabil al privighetorii, simbol
al katharsis-ului universal, teluricul se uneste cu celestul. n contemplarea universului, eul liric si
gseste linistea si mplinirea, simtindu-se nc tnr. Aceast tehnic a refrenului transform o parte
din Noptile macedonskiene n adevrate poeme simfonice. n contrast cu aceast lume mirific
apare imaginea catastrofic a sfrsitului lumii din Noaptea de octombrie: (drmturi) muiate,
(Apollo) amutit, (pmntul) zguduit.
3. Adjectiv(iz)area pronumelui
Adjectivele de provenient pronominal constituie o clas distinct, bine conturat n cadrul
conversiunii. Acordul adjectivele pronominale cu termenul determinat impune un comportament
asemntor adjectivelor calificative, desi acestea nu calific obiectul denumit lingvistic prin
substantiv.
Pronumele demonstrativ devine adjectiv pronominal demonstrativ
Opera lui Octavian Goga solicit prezenta adjectivelor demonstrative de apropiere si de
deprtare n proportie apropiat datorit ancorrii afective a eului n prezentul contemporan, dar si
ntoarcerii spre trecut, datorit polarittii revolt / compasiune: Si uite,-n clipa asta / Eu nu stiu ce
m-ndeamn / S simt ntreg amarul / Acestei nopti de toamn. (Departe); Cutremurat de clipa
asta sfnt, / () / C ftul st-al patimii amare / () / Acesti ostasi cu fete ofilite (Clcasii);
Acestui trist amurg de var (Cosasul); Am trimis aceast carte si, precum ca s se stie (De
demult); <<Vai de norocul tu, vecine, / De ce-ai mai fost pe lumea asta? >> / () / Plecarea
asta din viat (Un om); Eu ascultam pierdut la mas, si toate zvonurile-acele / () / ()
Simteam, n clipele acele, / () / Biet cltor, n lumea asta, tu nu mai esti al nimnui!
(Prpastie); Si vezi, atunci, n noaptea-aceea, m-a chinuit o artare (Prima lux); Te miri c-n
doinele acele / E parc vraja firii-ntregi (Cum zbori cu trenul) etc.

215

Demonstrativele de identitate se regsesc deopotriv n opera poetic a lui Goga, ilustrnd

un destin comun: Tu m auzi si m-ntelegi / Si-acelasi vis ne poart (Cntece I); Ne luminau
aceleasi stele, / Acelasi colt senin de cer. (Msuta mea); Si simte-aceleasi frmntri (Lacul);
Acelasi vis v d ocol (Asteptare); Pe urma ta acelasi sfat (Pajurei cu dou capete); Nu stiu, la
cronic nu scrie, / De cnd avem acelasi rost (Muntii) etc.
n Hronicul si cntecul vrstelor, Lucian Blaga evoc pe larg paradisul pierdut al
copilriei. ncercnd retrirea sufleteasc a trecutului, el alterneaz demonstrativele de deprtare cu
demonstrativele de apropiere: acelei tceri initiale, acel sentiment de rusinare, acel ceas de
dogoare, n dup-amiaza aceea, din clipa aceea, ziua aceea, n acea zi; acest
eveniment, acest salon, aceste lucruri, n mijlocul acestei lumi etc.
Pronumele posesiv devine adjectiv pronominal posesiv
Acest transfer l ntlnim des n poezia liric, mai ales ca expresie a frmntrii interioare a
eului liric.
n prezenta misterioas a lunii si a stelelor, protagonistul din postuma eminescian Stau n
cerdacul tu si contempl iubita. Universul poetic apartinnd fiintei dragi este redat prin
posesivele: (cerdacul) tu, (fereastra) ta, (mna) ta. Prin schimbarea persoanei (si a numrului)
(ochii) mei n finalul sonetului, se trece dincolo de fereastra celei adorate, n alt univers,
acolo unde ndrgostitul rmne n ntuneric si n deziluzie. Ca si la Eminescu, n opera poetic a lui
Tudor Arghezi apar posesive nsotind substantive ce desemneaz prti ale corpului femeii: degetele
tale, soldul tu, snul tu (Psalmul de tain).
n timp ce forma de singular corespunde unei viziuni individuale asupra realittii, fiind mai
aproape de constiint10, forma de plural sugereaz solidarizare, spirit de colectivitate, fiind
preferat n literatura cu continut social, patriotic, mesianic. Pentru Octavian Goga formele de plural
ale posesivelor sunt instrumente lingvistice de exprimare a constiintei solidarittii nationale:
sufletul nostru, cuvntul strigrilor noastre, clipele noastre, a noastr mosie, bratele
noastre, tara noastr, holdelor noastre, nevestelor noastre (De la noi).
La Nichita Stnescu pronumele si adjectivele pronominale posesive repetate constituie
materia verbal n jurul creia graviteaz semnificatia, dac aceasta mai exist: Singura mea prad
e viata mea. / Tot ce pot pierde e viata mea. / Ceea ce se ntmpl este n timpul vietii mele / Inima
mea nvinge sngele meu. / Sngele meu cotropeste inima mea / si-apoi / inima mea alung sngele
meu. / Sngele meu umfl inima mea. / Singura prad e viata mea, / da. / Singura prad e viata
mea. (Lupta inimii cu sngele).
Prin analogie cu dativul etic, stilistica valorific adjectivul posesiv etic, prin rolul su de
catalizator afectiv al actiunii, nviornd povestirea: Atunci lupul nostru ncepe a mnca hlpov;
(Ion Creang, Capra cu trei iezi); Asa, drumetul nostru, mirndu-se si de aceast mare prostie,
() (Ion Creang, Poveste).
Pronumele negativ devine adjectiv pronominal negativ
Prin aparitia adjectivului negativ, atitudinea eului liric este nclinat spre anulare sau negare
(uneori pn la refuz): Acelasi tictac de trziu, / Cu tceri ce plng, / Din nici un timp (George
Bacovia, Noapte de oras II); Lng tine nici o lumin, nici o stea, nici un zeu / nu rmne.
(Lucian Blaga, Schimbarea zodiei). Alteori, forma negativ afirm un fapt deosebit, unic: Nici
un minut / Pierdut degeaba, (George Bacovia, Stil simplu); Tu stii c nici o stea / n-a fost fcut
de mna ta, / () / nici o stea nu-i frumoas. (Lucian Blaga, Lucrtorul).
Pronumele nehotrt devine adjectiv pronominal nehotrt
Desi procedeul nu impresioneaz n mod deosebit, oferim totusi cteva contexte n care se
produce acest tip de conversiune, ca expresie a dezndejdii: Urt si srcie () / A cror urme
crude le aflu pururi iarsi / Pe orice chip si-n orice-ndrznii de a iubi (Mihai Eminescu, Urt si
srcie); Si s lase-orice sperant pentru vecinicie-afar! (Alexandru Macedonski, Ocnele); n
10

Jacques Claret, Ideea si forma, Bucuresti, Editura Stiintific si Enciclopedic, 1982, p.123.

216

stante / Efemere / Se duc / Orice plceri (George Bacovia, Pro arte); Seceta a ucis orice boare
de vnt. / () / Tmpla apas pe umr. Psesc ca pe-o alt / Planet, imens, strin si grea.
(Nicolae Labis, Moartea cprioarei); Din resturi consumate ncercri sterile / Alt vis s-ti renvie,
ascult azi alt glas. (Nicolae Labis, Balad obisnuit). Dac orice generalizeaz, alt si alt deschid
o alt perspectiv, nftiseaz un alt univers, prefigureaz o schimbare a orizontului fizic si spiritual.
Tot, toat multiplic reprezentarea noastr; viziunea e totalitar, global, crend hiperbola:
Vino: Uit lumea toat. (Alexandru Macedonski, Romanta frunzei de chiparos).
Ceea ce se remarc n anumite contexte prin forta lor expresiv sunt unele forme populare
si/sau regionale care evoc un anumit mediu, dnd culoare discursului poetic: Si care-n fiece
miscare pierzi cu-o petal cte-o stea. (Tudor Arghezi, Psalmul de tain); Fiescare os m doare
(Tudor Arghezi, Dor dur); La fiestecare pas, la fiece colt te-ntmpin timpul. (Lucian Blaga,
Vrsta de fier).
Pronumele de ntrire devine adjectiv pronominal de ntrire
n limba veche pronumele de ntrire era ntrebuintat cu sens de pronume personal, fapt
valorificat de limbajul poetic: Si te miri de ntrebare precum nsumi sunt mirat (Alexandru
Macedonski, Noaptea de aprilie). n limba romn literar actual nu se mai utilizeaz pronumele
de ntrire, ci doar adjectivul corespondent, existnd tendinta de a-l nlocui cu adverbul chiar sau cu
adjectivul singur.11 Adjectivul pronominal de ntrire poate primi doar marca [+uman], exceptnd
limbajul poetic.
n opera blagian, ca urmare a stilului meditativ-elegiac, a mbinrii poeticului cu
filozoficul, se remarc formele adjectivului pronominal de ntrire: Aiurind m cutam n
leagnul btrn / cu minile pe mine nsumi / ca prunc. (Leagnul); si m scutur de mine
nsumi (Am nteles pcatul ce apas peste casa mea); Drumul tu nu e-n afar, / cile-s n tine
nsuti. (Suflete, prund de pcate).
Pronumele interogativ devine adjectiv pronominal interogativ
n interogatiile retorice adjectivul pronominal interogativ (ocurent n pozitie initial)
favorizeaz elementul meditativ: Care inim st rece? Care suflet nemiscat? (Grigore
Alexandrescu, Unirea Principatelor); Ce visuri plcute n preajm-ti se joc? (Grigore
Alexandrescu, Reveria); Cte inimi sfrmate, Dumnezeule,-am vzut! / Cte chipuri sigilate ()
(Alexandru Macedonski, Ocnele); Ce lume se va zbate azi n valurile zilei? (Lucian Blaga,
Gndurile unui mort); Ce demon am, ce sorti, ce tar? (Tudor Arghezi, Pe ploaie).
Pronumele relativ devine adjectiv pronominal relativ
Adjectivele pronominale relative pot avea implicatii interogativ-meditative sau conotatii
superlative: Si nc vedea-vei / ce jaf n lumin / va fi, () (Lucian Blaga, Jale la nceput de
noiembrie); () nu ghiceau ce aripi de soare are la suflet, si n ce tvliri de noroaie l-ar fi dus
gndul, () (Alexandru Macedonski, Pe drum de post).
4. Adjectiv(iz)area adverbului
n timp ce substantivul exprim notiuni, adjectivul, note ale notiunii, adverbul exprim note
ale notelor12. Din punct de vedere gramatical, adverbul de mod exprim circumstanta (modal),
calitatea unei actiuni, iar adjectivul, calitatea obiectelor: De s-au tmplat acmu as sminteal, de
acmu s va chivernisi ntr-altu chip, de n-a fi as. (Ion Neculce, Letopisetul Trii Moldovei); Deasa vremi se-nvrednicir cronicarii si rapsozii; (Mihai Eminescu, Scrisoarea III); Pe atunci
dormeam afar, ntr-un cerdac, si-i spuneam ei despre insomnii, pe asemenea nopti, () (George
Bacovia, Dintr-un text comun); c sunt cu putint si un asemenea foc, / si asemenea arderi.
(Lucian Blaga, Cntecul focului).
11
12

Mihail Andrei, Iulian Ghit, op. cit., p.204.

Dumitru Nica, Teoria prtilor de vorbire. Cu aplicatii la adverb, Iasi, Editura Junimea, 1988, p.85 (cf. G. Ivnescu).

217

Obtinnd proprietatea de a se declina, adverbul trece n clasa adjectivului: Apa lin face
mult noroi, iar cea repede si pietrele le spal. (proverb); Ca-n voie s ne duc a mrii unde
repezi. (Mihai Eminescu, Sarmis); Si te iubesc, copil, cum repedea junie / Iubeste-n ochi de
flcri al zilelor noroc (Mihai Eminescu, Amorul unei marmure); Trte de ridicol n repedele-i
curs! (Alexandru Macedonski, Destul); Ploaia cade-n repezi picuri, repezi fulgerele cad. (George
Cosbuc, Regina ostrogotilor); n vaduri ape repezi curg (George Cosbuc, Mama); Sub zarea
joas si fr ptanii (Lucian Blaga, Schimbarea zodiei). Fiecare form aduce un adaos subiectiv
mesajului artistic.
Uneori cele dou clase lexico-gramaticale ajung s se confunde. Unele adverbe sunt
percepute ca adjective, fapt ce reiese din utilizarea formei acordate: Sunt grei btrnii de pornit, /
Dar de-i pornesti, sunt grei de-oprit! (George Cosbuc, Nunta Zamfirei).
Gh. N. Dragomirescu retine si ntrebuintarea adjectivului n locul adverbului atunci cnd
explic antmetria.
5. Adjectiv(iz)area numeralului
Adjectivele-numeral formeaz o grup morfologic distinct. Numeralul cardinal poate avea
valoare adjectival, ns nu de adjectiv calificativ, ci determinativ-cantitativ: Doi cartofi se iau de
mn / dou frunze-si spun adio (Mircea Dinescu, Sor si frate).
Numerele mici pot devaloriza, deprecia: nu face nici doi bani; a umbla pe trei crri.
Aceeasi valoare pot avea ns si numerele mari, conducnd uneori la hiperbol: Ai copii / Ai griji
mii. (proverb)
Prin repetitia numeralului trei se nftiseaz ideea de conservare a unui ritual strvechi,
ancestral: Dup ce moare, sufletul mortului d ocol casei n care a trit, trei zile si trei nopti. ()
Abia dup trei zile si trei nopti l apuc ngerul negru de mn () (Zaharia Stancu, Ce mult team iubit) sau ideea de alternare: Trei pasi la stnga linisor / Si alti trei pasi la dreapta lor; (George
Cosbuc, Nunta Zamfirei).
Limbajul poetic proiecteaz n prim plan functia conotativ, expresiv-estetic a comunicrii.
Inspirndu-se din legenda genezei lumii, Marin Sorescu pune n minile geniului shakespearian
puterea de a recrea lumea, nchipuind-o ns sub alte forme. Pentru c Shakespeare a creat lumea
n sapte zile., autorul apeleaz de sapte ori la adjectivul-numeral antepus sau postpus
substantivului: n prima zi, n ziua a doua, n ziua a treia, ziua a patra si a cincea, n ziua
a sasea, n ziua a saptea (Shakespeare).
ntoarcerea la universul paradisiac al copilriei este tema creatiei blagiene Leagnul: Era
leagnul, / n care-o mn-mbtrnit azi de soarta mea / mi-a legnat ntiul somn si poate-ntiul
vis. Numeralul ordinal actualizat ca adjectiv, repetat n text, trimite la nceputurile fiintei, la ideea
de origine.
Numeralul multiplicativ, acordndu-se cu substantivul determinat, devine adjectiv cu valoare
superlativ: A lor glasuri nmiite, printre codri, printre dealuri (Mihai Eminescu, Memento mori);
Auzim cetatea sfnt cu-nmiita-i armonie (Mihai Eminescu, Memento mori).
Materialul ilustrativ variat prezentat pe parcursul studiului demonstreaz c procedeul conversiunii
poate avea caracter regulat sau ocazional / accidental, de la context la context, genernd numeroase
fapte de expresivitate lingvistic si, mai ales, artistic.

218