UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE LITERE
DEPARTAMENTUL LINGVISTICĂ ROMÂNĂ ŞI ȘTIINȚĂ LITERARĂ
APROB:
ŞEF DEPARTAMENT
______________

TESTUL 4
Pentru examen la disciplinele: Teoria discursului
Studii terminologice şi noţiuni de standardizare
Ciclul II, Specialitatea Limbă, literatură și civilizație românească, a. I

Subiectul I: Deixisul ca element coeziv în discurs

1.1. Definiți noțiunea de deixis. 3p.

1.2. Stabiliți mijloacele de realizare a discursului direct și indirect. 5p.
1.3. Estimați valoarea conotativă a elementelor paremiologice într-un discurs (la alegere). 7p.

1.1 Deixisul este unul dintre aspectele fundamentale ale organizării pragmatice a discursului,
desemnând faptul că referinţa anumitor componente ale unui enunţ nu poate fi determinată decât
prin raportare la datele concrete ale situaţiei de comunicare. Deixisul se exprimă prin elemente
gramaticalizate, specializate (forme pronominale, desinențe de timp și persoană), dar și prin ele-
mente lexicale ( cuvinte și sintagme care nu sunt deictice în toate utilizările lor). Tipurile
fundamentale de deixis sunt: deixis personal, deixis spaţial (local), deixis temporal, care presupun
codarea prin forme specifice a unei coordonate situaţionale: rolurile participanţilor (emiţător sau
receptor), organizarea spaţiului, inclusiv plasarea obiectelor în raport cu locul în care se află
participanţii şi, respectiv, ordonarea intervalelor temporale în raport cu momentul emiterii
enunţului.
1.2 Discursul direct și indirect au în comun utilizarea în enunțul-cadru a unor expresii de
declarație, prin care se descrie un act de enunțare. Între ele apar deosebiri nu numai în ceea ce
privește independența vs subordonarea față de expresiile declarației, ci și din punctul de vedere al
inventarului, al distribuției, al poziției acestora din urmă și chiar al posibilității ca ele să lipsească.
Cele mai frecvente expresii care introduc un discurs raportat sunt verbele de declarație.
Verbele prototipice sunt: a spune, a zice, a întreba, a răspunde.
Alte verbe de declarație:
1.Particularizează actul de limbaj: a promite, a se jura, a mulțumi, a declara.
2.Idică unele caracteristici ale enunțării: a șopti, a răcni.
3.Marchează gradul de asumare sau non-asumare de către L2 a enunțului rostit de L1: a minți, a
pretinde, a susține.
4.Desemnează cauze sau efecte cognitive ale actului de limbaj: a observa, a preciza.
În discursul direct și alte verbe preiau, prin metonimie, funcția e a introduce discursul raportat,
devenind substitute contextuale ale unor verbe de declarație: Îl privi cu atenție: - Ce cauți aici?
-Ce cauți aici? tresări el.
Expresiile de declarație, care se referă la actul de enunțare, sunt construcțiile libere cu
substantive care denumesc acțiuni verbale: Rugămintea sa către spectatori a fost: ,,Aveți puțină
răbdare”’; Le-a transmis rugămintea să aibă puțină răbdare.
1.3 Valoare conotativă a elementelor paramiologice
Înțelegem prin această valoare a elementelor paramiologice una sau mai multe structuri ale unor
proverbe care iau forma unor propoziții sau fraze și care prezintă o unitate de sens cu invarianta de
la care a fost generată prin mai multe mecanisme lingvistice. Analizând discursul ,, Păcală și
Tândală ’’de C. Negruzzi observăm prezente o multitudine de elemente paramiologice care
comportă diverse valori conotative. La nivel morfologic avem prezente unele oscilații între
valorile unor categorii gramaticale determinative: Dar din dar se face raiul, având ca prototip
proverbul cu substantiv nearticulat ...Dar din dar se face rai, fiindcă aceasta are o formă mult mai
răspândită în procesul comunicării. Tot în acest discurs putem observa o substituție lexicală în
următorul proverb ,,Buturuga mică răstoarnă carul mare”, dar și ,,Rădăcina mică răstoarnă carul
mare” realizată printr-o sinecdocă. Acest tip de discurs este unul foarte bogat și variat în elemente
paramiologice, care comportă fiecare în parte sensuri diferite cum ar fi: ,, Aşchia nu sare departe
de trunchi”, care e similară cu:  “Ce naşte din pisică, tot şoareci mănâncă”.Sunt doar nişte
proverbe, foarte simple la prima vedere, dar care ascund mult adevăr şi înţelepciune din popor. În
afară de moştenirea genetică, mai primim de la părinţi şi educaţia. Acestea două stau la baza
caracterului nostru pe care îl clădim cu multă grijă și înțelepciune. Aici, aş adăuga un citat care
îmi place: “Copiii învaţă să iubească din modul în care sunt trataţi de către părinţii lor şi din modul
în care aceştia reacţionează faţă de greşelile lor.”