lat. apes „albină” > apicula > fran. abeille; La nivel lexical: lat. avis > avicula > fran. oiseau, ital. ucello; lat. taurus „taur” > taurellus > fran. taureau; sp. toro; extensiunea şi restricţia semantică: lat. passer „vrabie”> sp. pajaro, rom. pasăre ; lat. materies latin materies > materia „materie”; sp. madera „lemn”; lat. reus „inculpat”> rom. rău; pierderea valorilor peiorative și ale altor nuanţe stilistic marcate: lat. caballus „mârţoagă” din care provin: rom. cal, ital. cavallo, span. caballo, fran. cheval;
tendința spre contopirea unor cuvinte
autonome: lat.: ecce+ iste/ ista > fr. ce, cet, cette; hoc die > hodie > rom. azi, it. oggi „azi”; lat.: in+ab+ ante > rom. înainte; it. avanti.
dispariţia categoriei de caz (cu excepţia
limbii române); redarea categoriei de caz prin intermediul La nivel gramatical: mijloacelor analitice în limbile romanice occidentale, iar în române - prin cele sintetice și analitice; substituirea opoziţiei ternare (masculin – feminin – neutru) prin una binară (masculin – feminin) în cadrul categoriei de gen în limbile romanice occidentale și păstrarea opiziției ternare în limba română; constituirea clasei lexico-gramaticale a articolului; constituirea unei clase neautonome de pronume personale (determinative ale verbelor); constituirea, în limbile romanice occidentale, a modelului sintetic al viitorului indicativ în baza construcţiei de tipul: cantare habeo > je chanterai; în română îi corspunde un model analitic și analitico-sintetic; formarea, pe teren romanic, a condiţional- optativului; elaborarea perfectului compus pe cale analitică (Habere+ part. perf.).