1.1 Identificați contextele sociale când au fost scrise texte vizate.

Poezia "Albatrosul ucis" de Nicolae Labiș are o semnificaţie distinctă în opera labișiană: face
parte din creaţia literară de vârf a poetului cu viaţa întreruptă brutal în plin urcuș genial, fapt
pentru care a fost considerată o premoniţie a lui, adăugându-i-se în acest sens epigrafele.
Redacţia „Gazetei Literare”, în 1955, a refuzat să o publice, nu și „Scânteia Tineretului”
Pentru poemul ,,Albatrosul’’, Baudelaire s-a inspirat în timpul unei călătorii pe o navă care
urma să-l ducă în India, dar în cele din urmă sa încheiat în Mauritius.În scrierea acestui poem
el parcurge întreaga distanţă pe care se aştern faptele sufleteşti ale omului, exprimându-le
într-o totală şi izbitoare sinceritate. Acesta e adevăratul spirit baudelairian şi el implică o
înţelegere filozofică a artei; ceea ce s-a impus însă în timp a fost impresia baudelairiană,
trezită şi întreţinută cu predilecţie de către unul din polii acestei dualităţi, polul răului şi al
urâtului, ce lovea mai mult inerţia sensibilităţii artistice de până la el decât binele şi frumosul,
aflate într-un fel în firea lucrurilor. . In echidistribuirea spiritului său între cei doi poli, în
curajul şi forţa de a exprima artistic urâtul şi frumosul, răul şi binele,elevarea şi prăbuşirea
sufletească stă eroismul lui Baudelaire.
1.2 Explicați diferențele conotațiilor spațiului în raport cu simbolul central la simbolistul francez
și la poetul român.Simbolul central al simbolistului francez, cât și a celui român este unul
foarte profund și sugestiv în ambele poezii, albatrosul simbolizează un zbor lung, în creștere,
fără efort vizibil. Înseamnă, de asemenea, povara vinovăției - simbol care a apărut atunci
când a avut loc uciderea unui albatros, încălcând tabuurile mării antice. Conform legendei,
sufletele marinarilor înecați se infiltrează în aceste mari păsări marine. Spațiul la simbolistul
francez este unul de imensitate, neliniște și halucinanță provocat de această neacceptare a
sociețății și continuă nemulțumire a ei.
1.3 Analizați similitudinile textelor explicând semnificația titlului, simbolul cheie și raportul
dintre eroul liric și socialul.
Albatrosul reflectă conștiința poetului de a fi diferit de ceilalți. Baudelaire folosește o
imagine foarte sugestivă pentru a-i exprima propria condiție într-o societate care îl ignoră
complet. Imaginea albatrosului capturat evocă ideea unei ființe total străine lumii din jurul
lui. Baudelaire face parte din generația de poeți care au fost blestemați, adică nu au fost
neînțeleși de oamenii din vremea lui. Primele trei versete se referă la albatros, în timp ce
ultimul este dedicat poetului. Imaginea centrală din acest poem de Charles Baudelaire este
albatrosul - întruchiparea imaginii poetului însuși. Marinarii - publicul scriitorului, care se
hrănește cu opera sa, ca un parazit, percepând acest lucru nu ca o artă înaltă, ci doar ca un fel
de divertisment:
,,Când pe mare se tânjește în căutări marinarii,
Ei, dorind să treacă timpul liber,
Păsările nepăsătoare sunt prinse, albatrosuri uriașe,
Ce nave adoră să se escorteze’’
O navă și o barcă sunt un simbol al unei soarte cutremurătoare umane, balansată de o
furtună și de vreme rea. Marea în acest context simbolizează o viață furioasă, fierbinte și
crudă, distructivă pentru autor. Baudelaire ne spune că poetul este un captiv involuntar al
operei sale, o pasăre frumoasă, mândră, închisă într-o cușcă. El ridică poezia la nori, fulgere
și tunete. „Aripile” eroului liric îl împiedică să coboare pe pământ și să fie acceptat de o
societate care este atât de departe de părerile sale filozofice, neobișnuite și extrem de
organizate, neîncărcate de materie. Albatrosul este, de asemenea, un simbol al libertății în
captivitate într-un singur element – creativitatea. Principala lucrare poate fi numită
înțelegerea reciprocă a poetului și a societății. Primitivismul și atitudinea consumatorului a
societății față de tot este un obstacol în calea realizării valorii artei.
Un alt element prezent în această poezie este problema valorii existente în societate.
Nevoile de bază ale oamenilor sunt: divertisment, obținerea plăcerii de altă natură, dar nu
pofta de frumos, estetic și înalt.
Leitmotivul poemului devine tema libertății. Sursa sa, potrivit lui Baudelaire, este
creativitatea. Fără îndoială, tiranizează sufletul poetului, dar, în schimb, dă o senzație
incomparabilă de a zbura peste vanitatea și vulgaritatea ființei.
La fel în poezia lui Labiș avem prezent acest element al existenței umane neînțelese ale
albatrosului, care într-un final este supus unui destin tragic, fără vriun final fericit.Acest
simbol al mării ce înabușa libertatea creatoare a eului liric,alături de celelalte elemente
naturale, moluște scoici.Rănirea metaforică a albatrosului este totuși văzută ca o speranță, ca
o nou sanșă la un nou început : ,,Îți pare că zbura-va din nou, ultima oară, spre-un cimitir
mai sombru și mai demn’’.