Tiberiu i Andreea- Catalina

Cazul

În unele limbi flexionare și în cele aglutinante, cazul [termen

provenind din cel latinesc casus „cădere”, traducere a
termenului grecesc πτῶσις (ptôsis) este o categorie
gramaticală caracteristică părților de vorbire nominale
(substantivul, articolul, adjectivul, pronumele, numeralul), unul din
mijloacele morfologice prin care se exprimă funcțiile sintactice ale
acestora în cadrul propoziției. Schimbarea formelor unui cuvânt în
funcție de caz este numită declinare.
Exprimă relațiile dintre cuvinte , deci se definește sintactic .
Nominativul este cazul subiectului , al numelui predicativ și al
apoziției neacordate , genitivul este cazul atributului substantival (sau
pronominal) , dativul al complementului indirect ( și,uneori, al
circumstanțialului ) ,acuzativul al complementului direct și al
circumstanțialului . Forma cuvântului se schimba în funcție de
raporturile constatate. Masculinele au o singura forma pentru toate
cele cinci cazuri. În continuare facem câteva observații speciale în
legătură cu întrebuințările sintactice și semantice ale cazurilor .
Nominativul este singurul caz în care poate sta substantivul
independent din punct de vedere sintactic . Subiectul și numele
predicativ , care se exprimă prin nominativ , sunt părți de propoziție
nesubordonate . În ceea ce privește apoziția , ea este independenta
din punct de vedere logic și subordonată gramatical . În limba
contemporană , apoziția se exprimă aproape exclusiv prin nominativ
, indiferent de numele cazului la care se referă .
Prin metode ale lingvisticii comparative s-a ajuns la concluzia că a
existat o limbă proto-indo-europeană, flexionară, care avea opt cazuri
(nominativ, vocativ, acuzativ, genitiv, dativ, ablativ, locativ și instrum
ental). Numărul acestora a scăzut în măsuri diferite în cursul evoluției
la limbile indoeuropene vechi, apoi la cele moderne, prin fenomenul
numit sincretism al cazurilor. Astfel, în limba latină, de exemplu,
ablativul, locativul și instrumentalul s-au reunit în cazul numit ablativ.
În schimb, în gramaticile unor limbi slave actuale, precum cele
din diasistemul slav de centru-sud, se iau în seamă șapte cazuri,
lipsind numai ablativul.
Dintre urmașele latinei, limba română a moștenit, conform
gramaticilor tradiționale ale acestei limbi, cinci cazuri, franceza a avut
într-o epocă veche a sa două și a rămas până la urmă numai cu câteva
vestigii ale lor limitate la pronumele personal, la fel ca și
celelalte limbi romanice de vest. În limba engleză există de asemenea
numai vestigii ale cazurilor la pronumele personal și la unele
substantive.
În ciuda numeroaselor încercări de clasificare a cazurilor, încă
din Antichitate, nici până azi nu există o
clasificre semantică satisfăcătoare.
În mod tradițional, cazurile sunt împărțite în două categorii. Din una
face parte, după unii autori, numai nominativul, numit caz direct, iar
din cealaltă – toate celelalte, numite cazuri oblice. După alți autori, și
acuzativul este un caz direct.
Gruparea într-o categorie a nominativului, a acuzativului, iar în alta a
celorlalte cazuri, în afară de vocativ, se bazează pe faptul că primele
nu au funcții semantice specifice, pe când celelalte au asemenea
funcții, mai ales de a exprima complemente circumstanțiale, de aceea
pentru primele se găsește denumirea de „cazuri sintactice”, iar pentru
cele din urmă – cea de „cazuri semantice”. Primele se mai numesc și
„cazuri gramaticale”, iar cele din a doua categorie – „cazuri concrete”.
Sunt și autori care includ și cazul dativ printre cele sintactice.
Altă clasificare este cea în cazuri independente (nominativul și
vocativul) și cazuri dependente, toate celelalte. Prin dependență se
înțelege subordonarea cuvântului care stă într-un asemenea caz unui
alt cuvânt.
Se mai întâlnesc și termenii „caz adnominal”, dat genitivului, pentru
că depinde de un nume (substantiv) și „caz prepozițional”, adică
construit cu o prepoziție specifică, cum pot fi genitivul, dativul și
acuzativul în română
. Una din diferențele dintre limbile flexionare și cele aglutinante este
că în primele, desinența cazuală exprimă nu numai cazul, ci totodată
și genul și numărul cuvintelor. De exemplu, în cuvântul rusesc домов
(domov) „(al/a/ai/ale) caselor”, desinența -ov indică în același timp
genul masculin, numărul plural și cazul genitiv. În schimb, în limbile
aglutinante, categoriile gramaticale ale părților de vorbire nominale
sunt exprimate de sufixe diferite, bine delimitate unul de altul, dintre
care numai ultimul poate fi desinență cazuală. De pildă, în maghiară,
care nu posedă categoria genului gramatical,
cuvântul házasságaimról „despre căsătoriile mele” este format
din rădăcina ház „casă”, urmată de două sufixe lexicale, apoi de trei
sufixe gramaticale: sufixul de plural al obiectului posedat -ai, sufixul
personal posesiv de persoana I singular -m și desinența cazului
ablativ -ról.
În unele limbi, desinențele cazuale pot diferi și în funcție de trăsături
ale cuvântului precum caracterul definit sau nedefinit, ori în funcție de
faptul că denumește un animat sau un inanimat[1]. Astfel, în limbile din
diasistemul slav de centru-sud, majoritatea adjectivelor au două serii
de desinențe cazuale, una când sunt substantivate, și în această situație
sunt definite, și alta când sunt în funcție de atribut sau de nume
predicativ, atunci fiind nedefinite. În secvența sr Videsmo tu dva
čoveka, jedan je bio siromašan, a drugi – bogat; siromašni je ćutao,
dok je bogati mnogo pričao „Văzurăm aici doi oameni, unul era sărac,
iar celălalt – bogat; săracul (sau cel sărac) tăcea, în timp ce bogatul
(sau cel bogat) vorbea mult” adjectivele sunt la nominativ, dar la
forma nedefinită au desinența zero, iar la cea definită – desinența -i.
Tot în aceste limbi, acuzativul singular al substantivelor masculine
nume de animate este identic cu genitivul lor [ex. majstora „pe (un)
meșter”], în timp ce acuzativul singular al masculinelor nume de
inanimate este la fel cu nominativul, ex. odmor „odihnă, odihna”.
 Bibliografie

 https://www.academia.edu/33181498/
Sinteze_de_limba_romana
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Caz_(gramatic%C4%83)