Facultatea de Limbi și Literaturi Străine

Referat limba
română- Substantivul

Student- Cristea Bogdan Andrei

LMA- Engleză-Franceză
Seria 1- Grupa 2
Profesor- Andreea Soare
Morfologia
Pentru a înțelge mai bine ce este defapt substantivul, trebuie sa abordăm mai întâi domeniul ce
studiază această parte de vorbire. Astfel, morfologia estea partea gramaticii ce analizează forma
cuvântului, modificările conținutului și ale formei, precum și valorile grmaticale exprimate prin
formele cuvântului. Mai mult, aceasta urmărește cuvântul sub aspectul variației formei sale (al
flexiunii) pentru exprimarea diverselor categorii gramaticale, prin opoziție cu sintaxa, care
studiază combinarea cuvintelor și funcțiile pe care acestea le iau în cadrul combinațiilor,
propozițiilor, frazelor.

În cadrul morfologiei se încadreaza și părțile de vorbire ce reprezină clase de cuvinte stabilită

după sensul lor lexical general și după caracteristicile lor morfologice și sintactice. Acestea se
împart în trei categorii după cum urmează: flexibile ( verbul, substantivul, pronumele, articolul,
adjectivul), parțial flexibile ( numeralul) și neflexibile( prepoziția, conjuncția, interjecția,
adverbul).
De asemenea, pentru a fi posibil clasarea diferitelor cuvinte în părți de vorbire acestea trebuie să
respecte următoarele criterii:
- Primul, cel morfologic, ține seama dacă cuvântul poate sau nu primi afixe, și dacă da, ce
fel de afixe.
- Cel de-al doilea, sintactic, ia în considerare dacă cuvântul poate avea rol sintactic și, dacă
da, ce fel de rol (funcție de parte de propoziție sau alt rol), dacă poate avea compliniri și
care pot fi acestea.

Substantivul

Așadar, ținând seama de toate noțiunile anterior amintite, putem afirma că substantivul este
partea de vorbire care denumește ființe, obiecte, substanțe, locuri, fenomene ale naturii,
evenimente și o serie de noțiuni abstracte. Acesta poate fi înlocuit de către pronume si poate fi
determinat de adjectic. De asemenea, substantivul este prezent în toate limbile, iar în unele, cum
ar fi româna, se poate modifica după număr și caz.
Mai mult, această parte de vorbire se împarte la rândul ei atât în substantive simple( ex:
“șarpe“,“rândunica“,“mâncare“), cât și în substantive compuse( ex: “gura-leului“,“floarea-
soarelui“).
Având în vedere conținutul lor general, substantivele se pot clasa în patru categorii:
- Comune
- Proprii
- Abstracte
- Colective
Pe de o parte, cele comune desemnează numele pe care îl atribuim unui obiect dintr-o mulțime
sau clasă de obiecte de același fel, pe de altă parte, cele proprii fac referire la nume atribuit unui
lucru sau unei fiinte in mod particular.
Substantivele abstracte se asociază cu nume de însușiri sau defecte(“bunătate“,“frumusețe“,
“prostie“), nume de stări sau situații(“bucurie“, “veghe“) sau nume de acțiuni(“mers“,“apărare“).
Acestea se diferențiază de celelate categorii de substantive deoarece denumesc obiecte care, de
regulă, sunt nenumărabile.
Cele colective se formează de la adjective(“mult-mulțime“) sau de la alte substantive(“brad-
brădet“).

Genul

O particularitate a limbii române este faptul ca genul substantivului nu este este împărțit doar în
masculin si feminin, dar există și o a treia categorie, neutru( acestea se comportă ca o combinație
a celorlalte două categorii, în sensul că la singular necesită același fel de acord gramatical cu
adjectivele ca și substantivele masculine, iar la plural același acord ca și substantivele feminine).
De asemenea, substantivele care au o singură formă atât pentru feminine, cât și pentru masculine
se numesc epicene(“cioră“,“fluture“), iar cele care au o formă pentru masculin și o altă formă
pentru feminine se numesc mobile(“unchi-mătușă“,“prinț-prințesă“).

Numărul

Pluralul se formează prin adăugarea sufixelor însoțită și de alte modificări, mutații vocalice sau
interpunere de alte foneme(“om - oameni“,“roată - roți“,“fată - fete“,“steag - steaguri“,“pijama -
pijamale“).

Cazul

Raporturile ce sunt stabilite între substantive si cu celelalte părți de vorbire se numesc cazuri si
formează o categorie gramaticală. Aceste raporturi se grupează dupa însușirile lor cele mai
semnificative astfel încat limba română are cinci cazuri care exprimă orice legătură posibilă între
substantive, adjective, numerale, articole, pronume si celelalte cuvinte dintr-o propoziție.

1. Nominativul

Cazul nominativ este însăși situația în care se află subtantivul ca nume, intrând ăn relații cu restul
propoziției drept subiectul acesteia sau fiind o parte dintr-un predicat format din verbul “a fi“ sau
un echivalent al lui în predicatul nominal. De asemenea, subtantivul la acest caz poate fi
juxtapus, intr-o apoziție.

2. Acuzativul

Acesta este cazul subtantivului cu funcție de obiect direct sau alte funcții, dacă acesta nu cere
dativul sau genitivul.

3. Genitivul

Prin acest caz se arată posesiunea, apartenența și, în general, raportul de atribuire dintre două
substantive.

4. Dativul

Dativul exprimă orientarea acțiunii unui verb, către cineva sau ceva. De asemenea acesta arată în
avantajul sau în dezavantajul, în favoarea sau în detrimental cui se petrece o acțiune.

5. Vocativul

Cazul vocative este cel prin intermediul căruia persoanele, uneori ființele sunt chemate, invocate
sau li se atrage atenția.

Toate aceste informații, după parerea mea, vor fi în curând de domeniul trecutului datorită
faptului că limba este în continuă dezvoltare și a faptului ca oamenii vor fi mult mai deschiși la
schimbari care țin atât de gramatica, morfologie si sintaxă, cât și de literatură, cee ace va duce la
infirmarea unor definiții si la aparați altora ce probabil vor sta la baza limbii române din viitor.
Bibliografie
1. Coteanu Ion, Gramatica de bază a limbii române, București,
editura Albatros, 1982
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Substantiv
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Parte_de_vorbire
4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Morfologie_(lingvistic%C4%83)