Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ÎN LIMBA ROMÂNĂ
Abstract.
Compartimentul limbii cel mai susceptibil de a suferi variatii in timp este LEXICUL. Cuvintele
existente se pot perima, îşi pot schimba sau îmbogăţi sensurile, iar alte cuvinte pot fie apărea, fie
dispărea din uz. Limba este un organism viu, iar în studiul oricărei limbi este extrem de importantă
cunoaşterea lexicului, precum şi folosirea lui corectă. Desigur, cunoaşterea vocabularului unei limbi
presupune cunoaşterea modalităţilor sale de îmbogăţire. În lingvistică se vorbeşte despre două
modalităţi de îmbogăţire a lexicului: o modalitate internă, reprezentată de aşa- numitele mijloace
interne, şi anume: derivarea, compunerea, conversiunea (schimbarea categoriei gramaticale); şi o
modalitate externă (mijloc extern): împrumutul; de fapt, există împrumutul de cuvinte, împrumutului de
sensuri şi împrumutului de structuri (calcul lingvistic, acesta fiind un procedeu mixt). (Bîra, Derivarea
denominală…)
În lucrarea de față, voi aborda strict două dintre mijloacele de îmbogățire a vocabularului
(derivarea si compunerea), limitându-mă însă la două componente lexicale, BIO şi respectiv ECO, fie
considerate în accepțiunea şi folosirea lor ca unități lexicale autonome (cuvinte independente, cu sens
suficient prin ele însele (ca, de exemplu, în grupurile nominale: atitudine eco, motoare eco, energie eco,
concept bio, produse bio, compusi bio), fie ca părți componente ale unor combinații relativ sudate
(expresii stabilizate ca atare în limba), utilizate extrem de frecvent şi arhi-cunoscute vorbitorilor: eco
mediu (calc după grupul nominal englezesc “eco- environment”, eco natura, bio-diversitate, eco-
prietenos (calc după grupul adjectival eco friendly, cu sensul de prietenos cu mediul înconjurator).
Cuvinte cheie: compunere, prefixoide, derivare, prefixe, variaţii lexicale, lexic/ vocabular, bio, eco.
INTRODUCERE
Compartimentul limbii cel mai susceptibil de a suferi variatii in timp este LEXICUL. Cuvintele
existente se pot perima, îşi pot schimba sau îmbogăţi sensurile, iar alte cuvinte pot fie apărea, fie
dispărea din uz. Limba este un organism viu, iar în studiul oricărei limbi este extrem de importantă
cunoaşterea lexicului, precum şi folosirea lui corectă. Desigur, cunoaşterea vocabularului unei limbi
presupune cunoaşterea modalităţilor sale de îmbogăţire.
Prefixoidele bio şi eco au, după părerea mea, tendința de a intra în componența unor cuvinte
compuse (de tipul: turism eco/ eco-turism, casă eco, educație eco/ eco-educație), mai degrabă decât de
a se folosi în mod autonom, cu toate că au sens deplin în ele însele; pe motiv că au sens lexical
pronunțat, uşor de înțeles chiar şi când sunt analizate ca simple articole de dictionar, luate deci separate
din context, unii lingvişti le consideră prefixoide, deci nu prefixe; iar prefixoidele sunt elemente de
compunere, deci nu putem vorbi de derivare cu acestea, ci numai de comounere.
Care este diferența dintre cele doua concepte teoretice (prefixe şi prefixoide)? Ea rezidă în
faptul că, spre deosebire de simplele prefixe, prefixoidele sut purtătoare de sens, indiferent de modul în
care sunt utilizate în comunicare (chiar şi în mod solitar). Discuția poate merge mult mai departe, dacă
luăm în considerare faptul că unitatea minimală de expresie, segmentul constructiv al unui cuvânt (care,
bineînțeles, are un sens lexical sau gramatical), este morfemul. Astfel că, prefixoidele funcționează, în
viziunea mea, ca morfeme lexicale; spun acest lucru făcând distincția, de data această, între cele doua
tipuri minimale de sens, sensul lexical şi sensul gramatical; morfemele pot fi ca atare, fie lexicale (cu sens
lexical/semantic), fie gramaticale- aici existând morfeme flexionare, dar şi morfeme derivative (prefixe,
sufixe).
Mergând mai în profunzime cu analiza conceptelor teoretice utilizate, morfemul rezultă din
analizarea unui cuvânt în elementele sale constitutive. A fost creat prin analogie cu termenul
de fonem din fonetică, acesta din urmă fiind o unitate minimală abstractă care se realizează concret,
prin diferite variante. Prin urmare, morfemul reprezintă o clasă de variante, care poate avea un sens
lexical sau gramatical.
Din perspectiva morfemului, un cuvânt înseamnă o îmbinare de cel puțin două morfeme, din
care unul trebuie să exprime o noțiune.
După cum se observă și din toate exemplele anterioare, noțiunea de cuvânt presupune existența
unui element central de expresie, supus mai puțin alterărilor. Acest element este
numit rădăcină sau morfem rădăcină. Elementele care gravitează în jurul elementului central de
expresie și care îl completează, îi schimbă înțelesul sau valoarea gramaticală, se
numesc afixe sau morfeme afixale care pot fi lexicale (morfeme derivative), gramaticale (morfeme
flexionare) sau lexico-gramaticale.
Unde se încadreaza deci bio si eco? Sunt ele cuvinte de sine stătătoare? Sau sunt morfeme
lexicale? Dar, dacă răspunsul ar consta în acest al doilea caz, care este morfemul rădăcină? Constatăm că
se comportă exact ca nişte cuvinte obişnuite, însă cu unele amendamente: ele sunt morfem rădăcină,
reprezentând în ele însele acele elemente centrale de expresie (supuse de regulă mai puțin alterărilor în
timpul flexiunii sau derivării), însă nu numai atât. Ele au carență în aceea că nu acceptă nicio modificare
formală de niciun fel, neputând fi nici derivate, nici flexionate; această rigiditate sau invariabilitate din
punct de vedere formal, flexionar sau derivațional, face ca prefixoidele să fie o clasă lexicală foarte
specială, la “granița” practic între a fi afixe şi cuvinte paradigmatice (felexionabile sau derivabile).
Chestionând în ce combinații intră preponderant aceste prefixoide (bio şi, respectiv, eco), la o
simplă căutare pe google, am obținut o listă impresionantă de cuvinte. Dintre acestea, extrem de
frecvent se întâlnesc combinațiile sau co-ocurențele lor in construcții precum grupurile nominale: roşii
bio, energie bio, maşini eco, stil de viață bio/ (respectiv, eco); unele co-ocurențe se impun puternic în
limbă în virtutea criteriului uzului: ele se folosesc masiv şi sunt arhi-cunoscute deja vorbitorilor, intrând
în denumirea generică a unor produse alimentare (hrană bio, miere bio, morcovi bio, banane bio, ouă
bio etc.), a unor produse de igienă (şampon bio, mască de păr bio, cremă de mâini bio, loțiune de corp
bio etc.), a unor produse din industria de exploatare agricolă (pesticide bio, fungicide bio, cultură bio,
porumb bio etc.), dar şi din alte câmpuri semantice sau domenii: izolație bio, combustibil/i bio/ bio-
combustibil/i, combustibil/i eco, bio-gaz etc.).
Chiar şi la acest nivel relativ redus (dat fiind că domeniul se limitează strict la bio şi eco), lucrarea
mea reuneşte o bază de date lingvistice deosebit de utilă cercetării, deoarece, aşa cum menţiona V.
Barbu Mititelu în lucrarea “Identificarea automată a afixelor româneşti. Studiu de caz: identificarea
sufixelor”, derivarea prezintă interes nu numai “pentru lingviştii interesați de evoluţia vocabularului”, a
limbii în general, “de identificarea afixelor unei limbi şi de caracterizarea acestora sub diverse aspecte”,
ci şi “pentru inginerii din domeniul prelucrării limbajului natural. În prelucrarea limbajului natural (PLN),
afirmă V. Barbu Mititelu (op.cit.), “se face distincţia între lematizare (engl. llematization)”, care
urmăreşte identificarea formei de bază, de dicţionar, a unui cuvânt flexionat, “şi identificarea rădăcinii
cuvintelor (engl. stemming)”. Un exemplu edificator în acest sens este următorul: de la şirul de caractere
(semne grafice, semnul lingvistic, “forma” goală de sens a cuvântului, conform teoriei semioticii)
sfințeniei obţinem, prin lematizare, sfinţenie iar prin stemming (engl. stem- temă sau rădăcina
cuvântului) rezultatul trebuie să fie sfânt, la această rădăcină adăugându-se sufixul – enie, bineinţeles, o
dată cu alternanţele vocalice şi consonantice produse în acest proces: â -> I; t -> ţ.
În lumina acestor principii, dacă aplicăm operația de lematizare şi de tematizare asupra celor doi
termeni analizați (bio şi, respectiv, eco), observăm că ei nu îşi schimbă absolut deloc forma prin cele
două procedee: prin lematizare (< engl. llematization) identificăm forma lor de dicționar omonimă: bio şi
eco; iar dacă tematizăm, cuvântul rădăcină care se află la baza lor sunt tot bio şi eco; singura coordonată
variabilă este legată de numărul de combinații în care acestea intră, urmând, desigur un curent de
influență lingvistică europeană (cu precădere din engleză), unde bio şi eco înregistrează noi şi noi co-
ocurențe, unele foarte spectaculoase (eco- friendly, eco-style, de pildă), producând în continuare noi şi
noi combinații, urmate, firesc, de o “transfuzie” de termeni, calchiați după modelul lor, în limba română
şi în alte limbi; exemplu grăitor: astăzi se foloseste şi in limba română stil eco, eco-prietenos/ prietenos
cu mediul, eco-turism, bio-masă, bio-sferă, bio-habitat, locuință eco, energie bio/ bio-energie, cerneală
bio, bio planetă, biostrat etc.
Voi reda un eşantion statistic al termenilor pe care i-am identificat la căutarea mea pe Google
prin aplicarea filtrului bio, respective eco, după criteriile:
2) la unele dintre ele, care prezintă aspecte interesante în acest sens, modul de formare a cuvântului;
Cuvinte din:
- 5 litere:
bioți- cuvânt format după modelul roboț/i (engl. robots), prin calc lingvistic inițial (rom. roboți < eng.
robots) şi, repectiv, contaminare (robo- > roboți; bio- > bioți)
- 6 litere
biogaz biogen biolog bionic biotic biotip biotit biotop biotul bioxid – toate sunt formate prin
compunere cu prefixoidul bio; singurul găsit la rezultatele căutarii, bioții, reprezintă forma plural
articulată a substantivului bioți mai sus analizat deja;
- 6-7 litere
biocrom bionic/ă bionică bionist biopsia biopsie biopsii bioritm biotică biotină bioxizi biotită
Unele reprezintă forme de singular ale substantivelor din 6-7 litere date mai sus: biogenă, biograf,
biolog/ă, biomasă, biomapă, biopsie, biotină, biotită bionist etc.
Altele sunt forme de plural ale substantivelor găsite: biogeni, biogene; biografi, biologi/ e, biomase,
bionici/e, biopsii, biotici/e, biotine, biotite
- 8 litere
biofizic, biofoton, biogazul, biografă, biografe, biografi, biografă, biologei, biologia, biologic,
- 9 litere
- 10 litere
bioacustic biocenotic biocenozei biochimice biochimici biochimică biochimiei biochimist biocinetic bioc
omplex biocurenți biodinamic bioelement bioenergia bioenergie bioenergii biofiltrul biofizicii biofizicul
biofotonii biofotonul biogazului biogenetic biogenezei biogeograf biografele biografice biografici biogr
afică biografiei bioinginer biologelor biologilor biologului biomedical biometanul biometriei bionistele
bioplasmei biopsiilor bioritmuri biosatelit biosinteza biosinteze biosinteză biosisteme biospeolog biosta
ziei biostimula biostimulă biotehnice biotehnici biotehnică bioterapia bioterapie bioterapii biotipului bi
otitelor biotitului biotopului bioxidului bioxizilor
- 11 litere
- 12 litere
- 13 litere
- 14 litere
bioacumulările bioastronautic biocatalizator biochimistelor biochimistului biochimiștilor
biocibernetica biocibernetice biocibernetici biocibernetică bioclimatologi biocombustibil
biocompatibile biocompatibili biocompatibilă bioconștiinței biodegradabile biodegradabili
biodegradabilă
biodeteriorare biodeteriorări bioelementelor bioelementului biofizicienele biogeneratoare
biogeografilor biogeografului bioinginerilor bioinginerului bioluminescent biomatematicii
biomatematicul
biometeorologa biometeorologe biometeorologi biometeorologă biomicroscopia biomicroscopie
biomicroscopii bioritmologiei biosatelitului biosateliților biosociologice biosociologici
biosociologică biosociologiei biospeologilor biospeologului biostatisticii biostimularăți
biostimulaseră
biostimulaseși biostimulatori biostimulentul biotelemetrice biotelemetrici biotelemetrică
- 15 litere
- 16 litere
biodeteriorările
Relativ la modul lor de formare, observăm că multe s-au produs prin compunere cu prefixoidul
bio, după tiparele:
Dintre exemplele menționate, bineințeles că unele substantive sunt la bază derivate cu sufixe
(biodeteriorare), sau chiar substantive compuse (ca, de exemplu, conştiintă, biocatalizator, bioastronaut,
bibliografice) care au deja în componența lor un alt prefixoid: con-, cata-, biblio-, astro-; deci putem
vorbi în cazul lor de o dublă compunere cu prefixoide, uneori şi derivare – ca etapă intermediară-,
realizată însă în etape successive; iată un exemplu grăitor:
Cata + liza - > cataliza, substantiv; etim.: [< fr. catalyse, cf. gr. katalysis – desfacere].
Cataliza + suf. -tor - > catalizator, substantiv derivat (deci obținut prin derivare)
Prefixoid bio + catalizator -> biocatalizator compunere, din prefixoidul bio + substantivul catalizator.
Alte exemple similare sunt extrem de interesante prin modul lor de formare din compunere
tematică- ceea ce înseamnă compunere cu afixoide (prefixoide, sufixoide; unele cu dublu rol, putând fi
folosite fie ca prefixoide, fie ca sufixoide în alte cuvinte- ex.: lizozomi, cataliza, plastograf, faringoplastie,
energoterapie, rezectoscopie, aerofagie, biovegetarian, biocenoza, biofotonica, bioenergofagie,
bioenergoterapie bioenergologie etc.) Unele sunt substantive compuse cu prefixoide, dar prin parataxă
(juxtapunere sau alăturare), neputând fi sudate: bio fotosinteza; alte compuse tematice se scriu sudat:
biocenoză, biorinită etc.
Similar, cuvintele compuse cu eco (pe care le-am găsit la o simplă căutare pe Google) sunt şi ele
extrem de numeroase, formându-se prin aceleaşi mijloace (juxtapunere, sudare); iată câteva exemple: 6
litere- ecolog, ecolot, econom, ecotip; 7 litere- ecograf, ecorşeu, ecoscop; toate exemplele anterioare
sunt formate prin compunere tematică sau paratematică (atât cu prefixoide, cât şi cu sufixoide).
BIBILOGRAFIE
RADULESCU. M, ARSENESCU G., Limba Româna. Vocabularul”, Editura Calende, 1993, p. 53;
“Gramatica Limbii Române – volumul I – Cuvântul“, Academia Româna, Institutul de Lingvistica “ Iorgu
Iordan- Al. Rosetti”, Editura Academiei Române, Bucuresti, 2005, p.131;
BIRA NICOLETA, Derivarea denominala in limbile engleza, franceza, spaniola, germana si portugheza
(lucrare de admitere la masterat).
Resurse electronice:
identificarea sufixelor, publicata in “Revista Româna de Interactiune Om- Calculator” 4 (2) 2011, 109 –
130); http://rochi.utcluj.ro/rrioc/articole/RRIOC-2011-2-Mititelu.pdf, 12.09.2020, h12:19.
https://www.cuvintecare.ro/cuvinte-care-incep-cu-bio.html
http://cis01.central.ucv.ro/litere/activ_st/articole_anale_lingvistica/dana_dinu1.pdf,12.09.2020; h
11:59.
JOIŢA, Roxana, Roxana JOIŢA in lucrarea “Feminizarea numelor de profesii in domeniul mass-
Cuvinte si sensuri in miscare, Bucuresti, Editura Humanitas, 2011: p. 225 apud JOIŢA,
http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/V2343/pdf
https://www.cuvintecare.ro/cuvinte-care-incep-cu-eco.html
25