TEMA:Curiuozită ți

frazeologice(5 exprezii
frazeologice)
[Введите подзаголовок документа]

Elaborat: DD

Verificat: DD
BĂLȚI 2021
Frazeologia este o ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul îmbinărilor
de cuvinte parțial sau total fixe, numite unități frazeologice, frazeme sau
frazeologisme.
Această disciplină este relativ tânără, afirmându-se ca atare începând cu anii 1970,
și există controverse atât privitor la statutul ei exact în cadrul lingvisticii, cât și la
obiectul său, dat fiind că este greu de precizat ce îmbinări de cuvinte pot fi
considerate unități frazeologice și care este tipologia lor. În același timp este
discutată și terminologia folosită în domeniul ei.

În frazeologie, o unitate frazeologică, un frazem sau un frazeologism este o

îmbinare mai mult sau mai puțin fixă de cuvinte, care se opune prin această
caracteristică îmbinării libere de cuvinte.
În legătură cu această noțiune nu există o viziune unitară printre cercetători, fiind
controversate denumirile diferitelor tipuri de unități frazeologice, definirea acestor
tipuri, delimitarea lor unele de altele și clasificarea lor.

Câteva tipuri de unități frazeologice

Stabilirea tipurilor de unități frazeologice și delimitarea acestor tipuri unul de altul
sunt de asemenea controversate. Este tipică pentru aceasta discuția în jurul
noțiunilor „expresie” și „locuțiune”. Unii lingviști le consideră sinonime], alții le
disting prin caracterul figurat al primei față de lipsa acestuia în cazul celei de-a
doua, admițând că ambele sunt unități frazeologice, iar alții le disting, excluzând
totodată locuțiunile din domeniul frazeologiei, deoarece acestea sunt echivalente
ale unor părți de vorbire].
Diferiții autori sunt de acord cu faptul că tipurile de unități frazeologice diferă în
primul rând prin gradul lor de fixitate]. Acest grad depinde de frecvența folosirii
îmbinărilor de cuvinte care le stau la baza].
Fixitatea este privită din trei puncte de vedere

 Fixitatea semantică constă în caracterul parțial sau total non-compozițional

al unității frazeologice, adică în trăsătura de a avea cel puțin o parte în care
elementele ei componente și-au pierdut sensul individual și au împreună un
sens nou.
 Fixitatea lexicală se referă la posibilitatea redusă sau imposibilitatea ca
elementele componente să fie înlocuite cu un sinonim sau cu un cuvânt de pe
aceeași axă paradigmatică.
 Fixitatea morfosintactică constă în posibilitatea redusă sau imposibilitatea
transformărilor prin flexiune, a schimbărilor de topică, a dezvoltării cu
elemente noi etc.
Gama tipurilor de unități frazeologice merge de la cele cu gradul cel mai mic de
fixitate din unul din aceste puncte de vedere, din două sau din toate trei, până la
cele cu gradul maxim de fixitate. Gradul de fixitate este diferit și în cadrul unor
tipuri de unități frazeologice, de aceea este dificilă delimitarea diferitelor tipuri.
Colocația
Unitățile frazeologice cu cel mai mic grad de fixitate sunt numite de unii
lingviști colocații, frecvente atât în limbajul obișnuit, cât și în limbajele de
specialitate.
Colocația este o îmbinare de cuvinte compozițională, adică acestea apar cu sensul
lor individual și în îmbinare, astfel sensul colocației este transparent. Colocațiile
sunt niște solidarități lexicale care apar în urma unor preferințe pentru anumite
combinații, ceea ce se constată din frecvența de co-ocurență relativ mare a
elementelor lor componente. Totodată, colocația este supusă unor limitări
combinaționale. Un exemplu este în franceză s’attendre au pire „a se aștepta la ce
e mai rău”, în care nu se poate înlocui pire cu niciun alt cuvânt, bunăoară nu se
poate spune *s’attendre au meilleur „a se aștepta la ce e mai bun”].
Colocația are un pivot, o bază colocativă, cel mai adesea un substantiv sau un verb,
uneori un adjectiv sau un adverb. Pivotul „își alege” anumiți sateliți ce formează
domeniul său colocativ. De exemplu, cuvântul pivot lege poate intra în următoarele
colocații: a promulga o lege, a anula/aboli/abroga o lege, a modifica o lege, a face
legea, a respecta legea, a se supune legii.
Expresia frazeologică
Față de exemplele anterioare există și îmbinări semantic mai opace, în care numai
unul din componente se folosește cu sensul propriu, și care se apropie de unități
frazeologice cu fixitate mai mare. Astfel este, de exemplu, fr frousse bleue „frică
mare” (literal „frică albastră”), în care numai adjectivul de culoare bleue poate fi
asociat cu frousse. Unii lingviști numesc asemenea îmbinări tot colocații, dar se
întâlnește pentru acestea și termenul expresie frazeologică, pentru care se dau
exemple ca noapte albă sau șoarece de bibliotecă. Tot printre acestea s-ar include
și comparațiile în care comparatul este folosit cu sensul său obișnuit: lung ca o zi
de post, negru ca pana corbului[.
Expresia idiomatică
Articol principal: Expresie idiomatică.

Această unitate frazeologică se caracterizează printr-o fixitate mai mare din toate
cele trei puncte de vedere amintite decât colocația și expresia frazeologică, având
un sens total non-compozițional. De asemenea, niciun element component al său
nu poate fi înlocuit cu un sinonim sau cu un cuvânt de pe aceeași axă
paradigmatică. Doar blocajul transformărilor morfosintactice nu este total în cazul
lor. Unii autori consideră și caracterul metaforic sau figurat al întregii expresii o
condiție necesară pentru ca aceasta să fie idiomatică. Exemple: a tăia frunză la
câini (metaforă), a se zbate ca peștele pe uscat (comparație cu ambii termeni
figurați).
Locuțiunea
Articol principal: Locuțiune.
Locuțiunea este o unitate frazeologică ce prezintă un grad relativ mare de fixitate
semantică, lexicală și morfosintactică. În plus, din acest ultim punct de vedere,
constituie o singură parte de vorbire, deseori sinonimă cu un cuvânt. Ea poate fi
nefigurată, de exemplu cine știe cine = cineva sau metaforică nod în
papură = cusur.
Unitatea frazeologică pragmatică[modificare | modificare sursă]
Printre unitățile frazeologice sunt și unele propoziții folosite aproape automat și în
mod recurent de către vorbitorii nativi ai unei limbi. Acestea sunt declanșate de
diversele situații de comunicare în care se află, și prin ele vorbitorul realizează
diverse intenții de comunicare: acționează asupra destinatarului, exprimă o
atitudine față de acesta, își exprimă sentimente și stări psihice sau fizice, intră în
contact cu destinatarul, se conformează convențiilor sociale, și foarte multe altele.
Unii autori includ printre unitățile frazeologice pragmatice și proverbele,
dictoanele și sloganele. Terminologia nu este unitară nici în domeniul acestor
unități.
Unitățile frazeologice pragmatice se deosebesc de celelalte tipuri de asemenea
unități prin unele caracteristici. În primul rând sunt supuse unei constrângeri
specifice, aceea că unitatea întreagă este comandată de o anumită situație, o
anumită intenție de comunicare. De exemplu, propoziția fr Ferme ta
gueule! „Ține-ți fleanca!” (lit. „Închide-ți botul!”) poate fi folosită numai pentru a-l
face pe destinatar să tacă. În al doilea rând, nu este tipic pentru aceste unități
caracterul figurat.
Pe de altă parte, existând foarte multe feluri de situații în care se folosesc unități
frazeologice pragmatice, gradul lor de fixitate este diferit. Sensul uneia
precum Ferme ta gueule! este interpretabil pornind de la componentele sale. Și
fixitatea lexicală a acestei unități este relativă, Ferme ta gueule! putând deveni cu
același sens pragmatic Ferme ton clapet! De asemenea, ea acceptă și unele
manipulări morfosintactice: trecerea la plural (Fermez vos gueules! „Țineți-vă
fleanca!”), dezvoltarea (Ferme ta sale gueule! „Ține-ți fleanca aia spurcată!”),
înlocuirea cu un pronume a substantivului (Ferme-la!), eliminarea predicatului (Ta
gueule! „Gura!”).
Alte unități frazeologice pragmatice devin practic formule prin fixitatea lor totală
sau aproape totală. De pildă, o propoziție ca fr C’est trop facile! are sens
compozițional dacă este o îmbinare liberă de cuvinte: „Este prea ușor!” (de
exemplu un exercițiu). În schimb, ca unitate frazeologică pragmatică servește la
respingerea unei scuze (Luc est en retard et a prétexté une grève. C’est trop
facile! „Luc a întârziat și zice că din cauza unei greve. Nu ține!”), sensul său fiind
non-compozițional, nedeductibil din sensul fiecărui element component. De
asemenea, nu acceptă nicio transformare lexicală sau morfosintactică fără să-și
piardă caracterul de unitate frazeologică].
Cowie 2001 deosebește două categorii de formule pragmatice:
 Formulele de rutină (en routine formulae) sunt cele impuse de convențiile
sociale în contactele dintre oameni. Astfel sunt saluturile (Good
morning! „Bună dimineața!”), urările (Many happy returns of the day! „La
mulți ani!”) sau cele folosite cu ocazia prezentării (Pleased to meet you „Îmi
pare bine de cunoștință”). Cowie include aici și atenționările orale sau scrise
(Mind the step! „Atenție la trepte!”).
 Formulele de (acte) de vorbire (en speech formulae) sunt enunțuri folosite în
cursul comunicării pentru a realiza foarte multe intenții de comunicare: a întări
o afirmație (I can tell you ’pot să-ți spun’), a prezenta o afirmație ca
surprinzătoare (Would you bilieve it? „Îți vine să crezi?”), a exprima
neînțelegerea (I beg your pardon? „Poftim?”), a verifica înțelegerea (Are you
with me? „Poți să mă urmărești?”) etc.
Unele unități frazeologice pragmatice de tip formulă devin propoziții atipice din
punct de vedere gramatical prin transformarea sursei lor. Uneori, aceasta constă
într-o scurtare. Bunăoară, formula fr Et avec ça? (literal „Și cu asta?”), cu care un
vânzător întreabă dacă clientul mai dorește ceva în afară de ce a cerut, este
scurtarea lui Et avec ça qu’est-ce que je vous donne / que prendrez-vous? (lit. „Și
cu asta ce vă dau / ce veți lua?”)[44]. Alt exemplu este fr T’inquiète! care provine
din Ne t’inquiète pas! „Nu te neliniști!” Unitatea sursă poate suferi transformări
(Ne t’angoisse pas!, Ne vous inquiétez pas! „Nu vă neliniștiți!”), dar T’inquiète! nu
mai poate suferi nicio transformare și se poate adresa numai unui destinatar pe care
vorbitorul îl tutuiește[45]. Există și transformare de sursă într-o formă gramaticală
imposibilă în afara sensului pragmatic, de exemplu în fr De quoi je me mêle! „Ce
te amesteci!” (lit. „Ce mă amestec!”) (persoana I în locul persoanei a II-a)[46].
Unitatea frazeologică pragmatică prezintă două asemănări cu interjecția: folosirea
automată în situații corespunzătoare și intonația specifică. Astfel, unele asemenea
unități corespund ca sens pragmatic unor interjecții, de pildă fr Qu’est-ce que vous
me dites là! „Ce tot spui acolo?!” și Ah bah! care exprimă mirarea[47]. Unii
lingviști[48] consideră că și entitățile care în gramatica tradițională se socotesc a fi
interjecții și propoziții neanalizabile, fie și date de un singur cuvânt, sunt unități
frazeologice pragmatice de tip formulă. Exemple: fr Soit! „Fie!” (exprimarea
concesiei), Tiens! „Poftim!” (formulă ce însoțește înmânarea a ceva) sau „Ia te
uită!” (exprimarea mirării), Merci (formulă de mulțumire), Allez! „Hai!” (îndemn).
expresii frazeologice:
a deschide ochii cuiva 
a fi cu ochii in patru
a face un lucru cu ochii inchisi
a pune ochii pe cineva sau pe ceva
a-si da ochii peste cap
a-si vedea visul cu ochii
a da cu ochii de cineva
a sorbi pe cineva din ochi
a nu avea ochi sa vezi pe cineva
a privi pe cineva cu ochi buni
a iubi pe cineva ca lumina ochilor
a pazi pe cineva ca pe ochii din cap
a vedea cu ochii altuia
cat vezi cu ochii
a fi numai ochi si urechi
a avea inima de piatra
a sta ca o piatra
esti ca o piatra-n drum
tare ca piatra

Problemele frazeologismelor

Probleme frazeologismelor si problema generala a imbinarii diferite a cuvintelor in diferite limbi

sunt extrem de importante, atit pentru practica, cit si pentru teoria traducerii. Ele deseori prezinta
dificultati practice si provoaca un mare interes teoretic, deoarece sunt legate cu diferite functii
semantice si stilistice, indeplinite in limbi diferite, de cuvinte cu sens asemanator dar deosebite
de imbinarile in care intra aceste cuvinte in limbi diferite. Se poate spune ca anume la traducere
se descopera specificul imbinarilor proprii limbii date , care in alte conditii poate nici sa nu fie
observat.

Pentru o traducere buna traducatorul trebuie sa cunoasca specificul frazeologismelor si sa stie

cum sunt clasificate.