Procesul de măsurare

B. PROCESUL DE MĂSURARE

Într-un proces de măsurare se porneşte de la mărimea de măsurat, care

constituie obiectul măsurării. Apoi se stabileşte cu ce se va executa
măsurarea şi cum se va face aceasta. Avind in vedere cele de mai sus,
putem spune că în procesul de măsurare intervin urmatoarele elemente:
obiectul măsurării (ce se măsoară?);mijloacele de măsurare (cu ce se
măsoară?); metodele de măsurare (cum se măsoară?).

1. MIJLOACE DE MĂSURARE

Mijloacele de măsurare reprezinta totalitatea mijloacelor tehnice utilizate

in procesul de masurare.

În funcție de complexitatea lor, mijloacele de măsurare se împart în:

măsuri;

aparate de masurat;

instalatii de măsurare.

Măsura este materializarea unității de măsură sau a unui multiplu sau

sulmultiplu al acesteia.

Exemple: metral (din lemn sau din metal), ruleta (de Imn sau de 10),
rezistorul etalon, condensatorul etalon etc.

Aparatul de măsurat este un sistem tehnic care permite determinarea

eantitativă a mărimilor ce se măsoară.
Exemple: ampermetrul, voltmetrul, ohmmetrul etc. Instalatia de
măsurat este un ansamblu de aparate şi măsuri concc tate intre ele după
o anumita schemă, în scopul unor măsurări.

Exemple: instalatia folosită la măsurarea rezistenţelor electrice prin

metoda am permetrului şi voltmetrului, instalațiile utilizate la
etalonarea aparatelor de măsurat electrice, instalatiile de telemãsurãri
etc.

După precizia lor, mijloacele de măsurare se împart în:

mijloace de masurare etalon sau etaloane;

- mjloace de misurare de lucru.

Mijloacele de măsurare etalon sint cele mai precise mijloace de

măsurare. Ele servesc la definirea, materializarea, conservarea sau
repro ducerea unitatii de masura in scopul transmiterii unității către
alte mijloace de masurare.

La rindul lor, etaloanele sint de mai multe categorii:

- etalon primar - etalonul care întruneşte cele mai ridicate calități

metrologice. În unele cazuri, etaloanele pot deveni etaloane
internationale sau etaloane naționale. Etaloanele internationale sint
recunoscute prin acorduri internaţionale, iar etaloanele naţionale sint
atestate printr-o decizie oficială a unei țări şi constituie baza metro
logică a fării respective:

etaloane secundare. Transmiterea unităţii de măsură se reali zează

pornind de la etalonul național, care este şi etalon imar cu ajutorul unor
instalaţii şi metode adecvate, se etalonează eta loanele secundare de
ordinul I, de la care, prin mijloace tehnice similare, unitatea de măsură
se transmite la etaloanele secundare. de ordinal II s.a.m.d.;
etalon de lucru- etalonul a cărui valoare este atribuită prin comparatie
cu un etalon secundar şi care serveşte la verificarea mijloacelor de
masurat de lucru.

Mijloacele de măsurare de lucru sint cele cu care execută mă strarile

cerute de practică.

2. METODE DE MĂSURARE

Metodele de masurare reprezintă ansamblul de procedee folosite

denten obtinerea informatiei de misurare. Ele arată cum se execută
măsurările. După modul în care se objine rezultatul măsurării, metodele
de măsurare se impart in metode indirecte şi metode directe.

A.METODE DE MĂSURARE INDIRECTE

Metodele de măsurare indirecte sint acele metode prin care se măsoară

alte mărimi, iar valoarea mărimii de misurat se obtine prin calcul (de
exemplu, măsurarea rezistenţelor prin metoda ampermetru lui şi
voltmetrului).

B. METODE DE MĂSURARE DIRECTE

Metodele de măsurate directe sint acele metode in care se másoară

nemijlocit marimea de măsurat. Metodele directe pot fi cu citire directă
sau de comparatie.

Citirea directă se foloseşte în cazul aparatelor care au scara gradată

direct în unități ale mărimii de măsurat (de exemplu: am permetre,
voltmetre, ohmmetre etc.).
Metodele de comparatie pot fi: metode de substitutie, metode
diferentiale, metode de zero si altele. Metoda de substitufie constă în
inlocuirea mărimii de măsurat A,, existentă într-o anumită instalație de
măsurare, cu o mărime cunoscută şi variabilă A,, care se modifică pînă
cînd indicațiile apa ratelor de măsurat vor fi aceleaşi ca şi în cazul cînd
în instalație se află marimea A,. În acest caz, A, A..

Metoda de zero se bazează pe acţiunea simultană, dar de sens contrar, a

mărimii de comparație şi a mărimii de măsurat asupra unui aparat
detector de nul. Mărimea de comparație se variază pînă cind detectorul
de nul indică zero. În acest caz, valoarea mărimii de măsurat este dată de
valoarea mărimii de comparație. Operaţia de măsurare are caracterul
unui proces de reglaj in bucla închisă, ceea ce asigură metodei o precizie
ridicată. Metoda de zero se foloseşte la măsurarea tensiunilor electrice
cu compensatoarele şi la măsurarea mărimilor electrice cu punțile
echilibrate.

Metoda diferențialä se caracterizează prin aceea că aparatul de măsurat

măsoară diferența A, A, A, unde 4, este mărimea de măsurat, iar A, -o
mărime de aceeaşi natură cu A,, dar cunos cută cu o anumită precizie.
Precizia măsurării este cu atit mai mare cu cit diferenta A este mai mică