Eseu, aplicații ale polarizării luminii în natură, tehnică ,

medicină

Polarizarea luminii Este fenomenul care apare atunci când unda

electromagnetică care constituie lumina vizibilă oscilează într-o
direcție preferențială. Lumina pe care o emit majoritatea surselor de
lumină, cum ar fi Soarele sau un bec, este nepolarizată, ceea ce
înseamnă că ambele componente: electrice și magnetice, oscilează
în toate direcțiile posibile, deși întotdeauna perpendiculare pe
direcția de propagare.

Filtrele de polarizare sunt folosite în fotografie pentru a elimina

flacăra produsă de lumina reflectată de pe suprafețele
reflectorizante, cum ar fi apa.

De asemenea, sunt folosite pentru a elimina strălucirea produsă de

lumina cerului albastru parțial polarizată, obținând astfel fotografii cu
contrast mai bun.

În chimie, precum și în industria alimentară, un instrument numit

polarimetru, care permite măsurarea concentrației anumitor
substanțe care în soluție produc o rotație a unghiului de polarizare.

De exemplu, prin trecerea luminii polarizate și cu ajutorul unui

polarimetru, concentrația de zahăr din sucuri și băuturi poate fi
determinată rapid pentru a verifica dacă aceasta este conformă cu
standardele și controalele de sănătate ale producătorului.
Lumina polarizată este folosită în ştiinţă şi tehnică. În ştiinţă este
folosită la: i) determinarea spinului nucleului pe cale polarimetrică;
ii) studiul efectelor Stark, Zeeman; Faraday; iii) studiul structurii
moleculare prin rotaţie optică; iv) în astrofizică la studiul stării de
polarizare a luminii primite de la diferite nebuloase. În tehnică
lumina polarizată este folosită la: i) analiza prin metoda
fotoelasticităţii a tensiunilor produse în piese sub acţiunea forţelor
exterioare; ii) măsurători de rotaţie unghiulară şi de deplasări
liniare sau unghiulare (telemetrie); în metrologie este folosită la: i)
modulări de fluxuri luminoase; ii) la filtre optice cu proprietăţi
variate şi cu aplicaţii diverse, etc.