 Dispersia luminii este fenomenul de variție a indicelui de refracție cu

lungimea de undă ce străbate un anumit mediu. Aceasta a fost pusă în

evidență experimental și studiată științific de către Newton.

Într-un experiment efectuat

în anul 1672, Newton a
observat descompunerea
luminii în componentele
monocromatice, folosind o
prismă optică.
Experimentul a adus dovada că lumina albă
este formată din radiații colorate.

 Daca în fața unei prisme trimitem un

fascicol de lumina albă, la iesirea din prismă
lumina este descompusă în culorile
curcubeului: roșu, portocaliu, galben, verde,
albastru, indigo și violet.
 Aparatul spectral descompune radiația complexă a sursei spectrale în
radiațiile monocromatice componente.
 Dispersia stă la baza celui mai răspândit element optic care intră în
componența aparatelor spectrale: prisma.
Prisma optică este un mediu
omogen și transparent, mărginit de
2 suprafețe plane care formează
un unghi diedru.
Deviația produsă de prismă crește cu creșterea indicelui de
refracție, lumina violetă este deviată cel mai mult și cea roșie cel
mai puțin. La ieșirea din prismă, fascicolul de lumină se desface în
formă de evantai. De aici se spune că lumina a fost dispersată
formând un spectru.
 Spectroscopul este un aparat destinat observării spectrelor luminoase.
Permite studierea luminii emise de stele și reflectate de plante.
 Colimatorul Obiectiv
Luneta

Prisma
Ocular

Sursa Imaginea
spectrală
Fanta
 Utilizarea spectroscopului poate fi aplicată în gemolgie sau
mineralogie.
 De asemenea astronomii folosesc spectrografe pentru a
fotografia direct spectrele aștrilor pe care îi țin sub observație.
 Curcubeul
Fenomenul de dispersie a luminii se poate observa în cazul
curcubeului, unde rolul prismei este preluat de picăturile de apă
existente în atmosferă după ce a plouat sau în preajma cascadelor.
 În aer picătura de apa funcționează ca un element
dispersiv.
Când lumina soarelui pătrunde într-o picătură de
apă(considerată sferică), ea suferă o refracție la trecerea din aer
în apă și încă una la ieșirea din apă.
 Culorile curcubeului sunt cu atât mai vii și mai
pure cu cât lumina se refractă și se reflectă pe picături
mai mari de apă.
Curcubeul este vizibil atunci când soarele bate
din spatele nostru în perdeaua de nori din față, lumina
reflectându-se.
 Apusurile de soare

Datorită dispersiei și La apus sau la răsarit

refracției în aerul atmosferic,
amurgul este adesea multicolor.
Lumina soarelui, refractată în
straturile de aer mai reci sau
mai calde, se poate
descompune în diverse culori.
culoarea luminii soarelui
poate fi de la galben pâna la
roșu închis datorită
descompunerii luminii
soarelui căci lumina străbate o
cale mai lungă prin atmosferă.

Fenomenele care produc culoarea roșie a

soarelui sunt:
-împrăștierea Rayleigh;
-reflexia razelor de lumină pe particulele de
praf și nori;
-dispersia luminii.
Reducerea fenomenului de dispersie produce apusuri
albe sau galbene comune zonelor muntoase, unde
aerul atmosferic este rarefiat.