Explicarea fenomenului:Dispersia luminii a fost pusa in evidenta experimental si studiata stiintific de catre Newton.

Intr-un experiment efectuat in anul 1672, Newton a observat descompunerea luminii in componentele monocromatice, folosind o prisma optica: pe ecranul de observatie aparea o succesiune continua de culori de la rosu la violet. Prisma optica este un mediu omogen si transparent, marginit de doua fete plane si neparalele. La trecerea prin prisma, lumina se descompune in fascicule colorate care trec prin prisma cu viteze diferite, de aceea ies din prisma sub unghiuri diferite. Mediul influenteaza propagarea luminii datorita interactiunii acesteia cu atomii si moleculele mediului. Sub influenta campului electric al luminii, particulele electrizate din atomi si molecule efectueaza oscilatii fortate cu aceeasi frecventa ca a luminii. In urma compunerii oscilatilor fortate cu unda initiala se obtine o modificare a vitezei de propagare.Diferenta de viteza va fi cu atat mai mare cu cat vor fi mai puternice oscilatiile fortate ale particulelor mediului. Dispersia mediului este marimea care arata cat de repede se modifica indicele de refractie n cu lungimea de unda.Fenomenul de dispersie normala apare la mediile transparente cum sunt sticla sau cuartul, indicele de refractie creste rapid cu scaderea lungimii de unda in regiunea lungimilor de unda mici.Exista si cazuri cand, in unele materiale (cianina sau fuxina) se produce dispersia anomala la care indicele de refractie scade odata cu scaderea lungimii de unda.Vidul este un mediu nedispersiv (toate undele se propaga in vid cu aceeasi viteza indiferent de lungimea de unda); celelalte medii sunt dispersive. Fenomenele ce produc culoarea rosie a soarelui sunt: - imprastierea Rayleigh ( in proportia cea mai mare); - reflexia (imprastierea) razelor de lumina pe particulele de praf si nori; - dispersia luminii. Dimensiunea si concentratia particulelor de aer atmosferic din calea luminii solare determina tipul de apus observat. Cand lumina soarelui intampina foarte putine particule de aer atmosferic, majoritatea razelor ajung la ochiul uman cu aproape aceeasi intensitate. Reducerea fenomenului de dispersie produce apusuri albe sau galbene comune zonelor muntoase, unde aerul atmosferic este rarefiat.