FOTOELASTICITATEA

1.Scopul metodei :

Fotoelasticitatea este o metoda de analiza experimentala a tensiunilor.Ea da o imagine completa asupra distributiei reale de tensiuni in piese de cele mai diverse forme,fiind aplicata in special corpurilor supuse la stari plane de tensiuni. Studiul in lumina polarizata a modelelor transparente,solicitate in conditii similar cu piesa reala,permite determinarea starii de tensiuni in orice punct al modelului.Cum in teoria elasticitatii se demonstreaza ca starea de tensiuni,in piesele avand un contur simplu conex,nu este in functie de caracteristicile elastice ale materialului,rezultatele obtinute pe modelele transparente pot fi extinse,pe baza legilor similitudinii,si la piesele confectionate din materiale obisnuite. La piesele avand conturul multiplu conex,repatitia tensiunilor depinde de constanta lui Poisson.Cum intre valorile acestei constante pentru materialele folosite in constructia de masini si pentru materialele optic active nu exista diferente mari,rezultatele cercetarilor fotoelastice pot fi extinse,cu o buna aproximatie,si in aceste cazuri pieselor reale. Materialele folosite pentru confectionarea modelelor sunt rasinile sintetice care au calitati optice ridicate si se prelucreaza usor spre deosebire de materialele folosite in trecut,ca sticla,celuloidul,sticla organic(stiplex) care sunt mai putin active optic si ,in cazul sticlei, se prelucreaza greu. Fotoelasticitatea se bazeaza pe proprietatea de birefringenta accidentala pe care o prezinta aceste materiale cand sunt solicitate. In stare netensionata ele sunt izotrope dar devin birefringente cand sunt tensionate,directiile privilegiate fiind chiar directiile tensiunilor principale.O raza de lumina polarizata trecand printr-o placa din material optic activ ,solicitata in planul propriu, este descompusa in doua vibratii paralele cu directiile principale in punctul considerat,Aceasta este legea calitativa a fotoelasticitatii. Un model al piesei studiate, executat dintr-un material optic activ, este examinat in lumina polarizata, cu ajutorul unui polariscop.Materialul initial izotrop devine temporar birefringent sub actiunea sarcinilor aplicate. La incarcarea modelului, raza de lumina din fiecare punct este polarizata in doua plane perpendicular unul pe celalalt, corespunzatoare cu directiile tensiunilor principale din

punctul considerat. Cele doua raze polarizate plan strabat materialul cu viteze diferite si la iesirea din model au o diferenta de drum data de formula lui WERTHEIM: , unde h este grosimea modelului , C este constanta optica a materialului iar diferenta tensiunilor principale in punctual considerat. este

Lumina polarizata se poate obtine prin reflexie, refractive sau cu ajutorul nicolilor si a polaroizilor.In present se folosesc aproape exclusive filtrele polarizate sau polaroizii care se obtin prin inglobarea intr-o masa plastic a unor cristale cu proprietati dicroice, avand axele optice orientate in aceeasi directive. Prin dicroism se intelege proprietatea unor cristale birefringente de a absorbi raza ordinara si de a lasa sa treaca numai raza extraordinara, care este polarizata plan sau rectiliniu. Polaroizii prezinta avantajul ca pot avea dimensiuni cu mult mai mari decat cristalele natural,dand posibilitatea studierii unui camp intins.

2.Polariscopul plan:

Partea principala a unei instalatii de fotoelasticitate este polariscopul.Polariscopul plan este alcatuit din doua filtre polarizante identice si orientabile in planul lor polarizorul si analizorul, si o sursa de lumina.Intre polaroizi se afla dispozitivul de incarcare a modelului (fig.A5.1). Polaroizii se obtin prin inglobarea intr-o masa plastic transparent a unor cristale microscopic, cu proprietati dicroice si cu axele optice de polarizare orientate intr-o singura directive. Sursa de lumina produce lumina alba sau monocromatica.Lumina alba difuza se obtine de la becuri cu incandescent asezate in spatele unui geam alb laptos, iar lumina monocromatica de la o lampa cu vapori de sodiu.

In starea neincarcata a modelului, pentru un polariscop cu polaroizii incrucisati (avand planele de polarizare perpendicular intre ele), campul de observare este intunecat.Daca se incarca modelul, campul se lumineaza, aparand o alternanta de benzi luminoase si intunecate in lumina monocromatica, sau colorate daca se lucreaza in lumina alba.

Raza monocromatica polarizata vertical la iesirea din polarizer poate fi reprezentate sub forma : S=acospt, unde p este pulsatia luminii iar a este amplitudinea. In model, aceasta este descompusa in doua raze polarizate plan in lungul directiilor principale (fig.A5.2). S1=s cos cos pt , S2=s sin cosp(t-t2),

unde sunt vitezele de propagare ale celor doua raze polarizate iar h este grosimea modelului. Analizorul lasa sa treaca doar componentele orizontale ale acestora

care au aceeasi amplitudine dar sens contrar. La iesirea din analizor, fascicolul luminous are expresia

Aceasta reprezinta o raza luminoasa de aceeasi pulsatie (deci aceeasi culoare) si de amplitudine

in care

unde c este vireza luminii, -lungimea de unda a luminii monocromatice si drum optic.

-diferenta de

Intensitatea fascicolului luminous care iede din analizor este proportional cu patratul amplitudinii vibratiei:

unde a este amplitudinea vibratiei luminoase la iesire din polarizer , -inclinarea axei principale de birefringenta a modelului fata de cea a polarizorului. Diferenta de drum optic este :

unde n1 si n2 sunt indicia de refractive pe directiile principale. D.Brewster a stailit in 1816 legea fundamental a fotoelasticitatii

Din expresia intensitatii luminoase se deduc conditiile de extinctie la iesirea din analizor, corespunzatoare familiilor de benzi intunecoase izocline si izocromatice. Izocline.Prima conditie de extinctie se obtine din anularea primului factor Sin2

=0 deci pentru =n

(n=0,1,2,)

Ea se realizeaza pentru punctele in care directiile principale ale tensiunilor coincid cu directiile planelor de polarizare ale polariscopului.Datorica continuitatii starii de tensiuni in interiorul modelului, aceste puncte apar intr-o succesiune continua ,rezultand linii de extinctie numite izocline. Izoclinele sunt locurile geometrice ale punctelor de egala inclinare a tensiunilor principale, puncte in care directiile principale coincid cu directiile planelor de polarizare ale polaroizilor in momentul observatiei. Conditia de extincie a izoclinelor nu depinde de lungimea de unda a luminii folosite, astfel ca ele epar ca benzi intunecate atat in lumina alba cat si in lumina monocromatica. Prin rotirea simultana a polaroizilor incrucisati se obtine tabloul complet al izoclinelor. Izocromaticele.Al doilea fenomen de extinctie se produce simultan cu primul si se deduce din a doua conditie de anulare a intensitatii luminoase

Datorita continuitatii starii de tensiuni din model, a doua conditie de extinctie este indeplinita intr-o succesiune continua de puncte, rezultand o serie de franje de interferenta numite izocromatice. Izocromaticele sunt locurile geometrice ale punctelor in care valoarea diferentei tensiunilor principale este constanta. , Unde k este ordinal franjei (ordinal benzii) iar

este tensiunea etalon(valoarea benzii).

Punctele in care k=0 , se numesc puncte singular (izotrope) ,adica puncte de nedeterminare pentru directiile principale.Rezulta ca aceste puncte sunt si centrele de rotire ale izoclinelor. Numarul benzilor de interferenta depinde de intensitatea solicitarii.Marind incarcarea liniile devin mai dese, deplasandu-se de la marginea modelului spre punctele singular. La examinarea modelului in lumina alba, compusa din vibratii de diferite lungimi de unde, expresia intensitatii luminoase la iesire din analizor este

Izoclinele si punctele singular apar negre, ca locuri de extinctie completa.Izocromaticele apar colorate in culorile inelelor lui Newton.

3.Polariscopul circular:

Conditiile de extinctie pentru izocline si izocromatice se produc simultan,fiind independente.Apare necesitatea separarii lor, pentru inlaturarea confuziilor. In studiile calitative se obtin doar izocline, folosind un material mai putin sensibil din punct de vedere fotoelastic (cu valoare mare a benzii), de exemplu plexiglasul, astfel ca numarul de izocromatice sa fie redus sau chiar nul. In studiile cantitative se obtin numai izocromatice prin studierea modelului in lumina polarizata circular.In acest caz planul de polarizare al luminii variaza continuu si rapid in jurul axei de pe directia de propagara, deci izoclinele devin imperceptibile. Polarizarea circular se realizeaza cu o lama sfert de unda lama birefringenta, asezata cu axele de birefrintenta la 45 fata de planul de polarizare al polarizorului, producand o diferenta de drum =/4 corespunzatoare unei diferente de faza =/2).Asezand si inainte analizorului o lama sfert de unde, cu axele de birefringenta orientate la 45 fata de planul sau de polarizare(masurat in acelasi sens ca la polarizer),se transforma polarizarea circular din nou intr-o polarizare plana.Astfel, vibratia plana de la iesirea din analizor este obtinuta prin sprapunerea a doua vibratii paralele,cu o diferenta de faza ce rezulta numai din diferenta de drum optic produsa de modelul birefringent.

Aplicatii: Introducere: Lucrarea are ca scop determinarea starii de tensiune dintr-un plan elastic supus la incovoiere. Pe axa neutra a planului se gasesc doua orificii circulare diferite. Proba este confectionata dintr-un material fotoelastic cu grosimea de 1/8 inch. Incercarile s-au realizat pe un polariscop 500 Sries din dotarea Laboratorului de Mecanica Contactului din Facultatea de Mecanica din Suceava. Dimensiunile epruvetei fotoelastice sun de 130mm/20mm. Gaurile cu razele , si diferenta dintre axe d=3.2mm. Tensiunile principale pot fi obtinute cu ajutorul tensiunilor =0, cu relatiile: ( )

( (
( )

Pentru determinarea izoclinelor este necesar cunoasterea expresiilor tensiunilor carteziene reprezinta unghiul de rotatie al polariscopului.

Tensiunile carteziene se determina cu relatiile:

Tensiunile principale sunt caracteristici intrinseci al tensorului tensiune, ele putnd fi obinute fie cu ajutorul tensiunilor fie cu ajutorul tensiunilor carteziene. In figura de mai jos se prezinta campurile de izocromate obtinute.

Spre deosebire de izocromatele experimentale care se obin toate pe ecranul polariscopului, dintre toate izoclinele nu poate fi vzut dect una, cea pentru care este polariscopul. Este necesar separarea din cmpul de izocromate a aceleia care corespunde valorii impuse a parametrului . Cteva izocline teoretice sunt prezentate n figura urmatoare.

=1

=1

=2

=3

=5

=10

Figura 5 arat c izoclinele care pot fi observate sunt cele de parametru || 5. Peste valoarea de 5 izoclinele nu mai pot fi sesizate. Un aspect de importan practic este precizarea factorului de concentrare al tensiunilor. Pe conturul gurilor, aa cum arat ecuaiile, coroborate cu condiiile la limit, singura tensiune nenul este tensiunea care este i tensiune circumferenial. n Figura 6 se prezint variaia tensiunii circumfereniale pe conturul gurii pentru dou situaii: a) gurile sunt situate la distan comparabil cu raza lor, d=20mm, d=8mm, 1 ' , 2 ' ; b) cazul cnd distan dintre centrele gurilor este mult mai mare dect raza acestora 1 " , 2 " ;. Dup observ din Figura 6, tensiunea pe conturul gurii mari nu depinde practic, de distana dintre guri. Totodat pe acest contur se atinge tensiunea maxim. Din acest motiv pentru calcule de rezisten se poate considera numai gaura de diametru maxim.

Variaia tensiunii circumfereniale pe conturul gurilor

Variaia tensiunii circumfereniale adimensionale pe conturul gurilor (guri deprate)

Concluzii: - efectul de concentrator al gurilor este sczut deoarece acestea sunt situate ntr-o zon slab ncrcat (axa neutr a planului); - valoarea maxim a tensiunii se atinge pe gaura mare, la capetele diametrului perpendicular pe axa centrelor; - coeficientul de concentrare al tensiunilor are valoarea 2, fiind definit ca raportul dintre tensiunea maxim pe conturul gurilor i tensiunea din planul compact, de pe o dreapt paralel cu axa centrelor, situat la o distan egal cu raza maxim.

Bibliografie:
1. Ioan Pastrav, Mircea Bejan, Mihail Hardau, Augustin Cretu s.a., Rezistenta Materialelor, Cluj-Napoca, 1986, Ed Institutul Politehnic Cluj-Napoca 2. Buzdugan.G,Rezistenta Materialelor,Bucuresti,Ed.Academiei

3. Somotecan.M,Mihail Hardau,Rezistenta Materialelor,Cluj Napoca 2002

4. http://www.scribd.com/doc/25062316/biomecanica-fotoelasticitatea

Student:Burdoaza Iulian Grupa:2421/2