Cuprins

Obiectivul lucrarii..........................................................................................................3

Notiuni teoretice............................................................................................................3

Fotoelasticimetria...........................................................................................................3

Determinarea constantei fotoelastice.............................................................................7

Metoda fotoelastica - metoda experimentala...............................................................10

Solicitari axiale.............................................................................................................12

Generalitati.........................................................................................................12

Aplicatii..............................................................................................................16

Bibliografie...................................................................................................................18
 Fotoelasticimetria

Obiectivul lucrarii
Determinarea unei constante fotoelastice si studiul tensiunilor in bare supuse
solicitarilor axiale.

Notiuni teoretice
Fotoelasticimetria
Fotoelasticimetria este o metoda experimentala utilizata la determinarea
distributiei starii de tensiune dintr-un material. Metoda se bazeaza pe proprietatea
birefringentei accidentale a materialelor optic active.
Birefringenta sau refractia dubla este un fenomen optic care se produce la
trecerea razei de lumina dintr-un mediu în altul, constând în descompunerea razei în doua.
Spre deosebire de alte metode experimentale care furnizeaza informatii în
puncte discrete, fotoelasticitatea ofera un tablou complet al starii de tensiune din toata
structura analizata, sub o varietate de conditii:
- bidimensional si tridimensional
- static si dinamic
- elastic si neelastic
- izotrop si anizotrop

Reflexia si refractia
Pâna în prezent, propagarea luminii s-a considerat în spatiul liber. În realitate, se
pare ca cele mai multe efecte optice au loc ca rezultat al interactiunii dintre raza de lumina
si materiale fizice. Lumina în corpurile transparente se propaga cu o viteza mai mica decat
c viteza ∈aer
în vid sau aer. Raportul nr = a = este numit “indice de refractie”.
v viteza prin corp
În corpuri omogene acest indice este constant, indiferent de directia de propagare
sau planul de vibratii.

Indicele de refractie pentru:

Aer: n=1,0003 Lichide: n=1,3-1,5 Solide: n=1,4-1,8
(n a p a = 1,4) ( nsticla = 1,5)

Birefringenta pe care o prezinta mediile in acest caz, este proportionala cu efortul

F
unitar σ = , unde S este suprafata pe care se exercita forta F.
S

∆ n = cσ unde c este constanta fotoelastica.

Diferenta de drum dintre raza extraordinara si cea ordinara va fi: δ = ∆ n·e
Rezulta : δ = C· σe , unde e este grosimea piesei supusa efortului. Suprafata pe
care se exercita forta F este S = l·c

2
 F
Asfel vom obtine: δ = C
l

Lumina polarizata
Daca particulele luminii aflate in miscare descriu traiectorii bine determinate intr-un
plan perpendicular pe directia de propagare, lumina se numeste polarizata. Cand lumina va
fi trecuta prin filtru cu o deschizatura, acesta va absorbi undele de lumina perpendicular pe
axa de polarizare, astfel ca raza care iese prin polarizator va consta din vibrarea luminii
numai intr-un plan, planul deschizaturii (taieturii). Filtrul care polarizeaza lumina se
numeste polarizator. Lumina care apare dupa trecerea prin polarizator vibreaza numai in
plan vertical si se numeste lumina polarizata plan.
Axa de polarizare

Polarizator

Analizator

Fig.1 Aranjament transversal. Polarizator si analizator cu axele de polarizare la unghi

drept: lumina polarizata plan de polarizator este diminuata de analizator.

Aparate utilizate

Fig.2

Instalaţia de fotoelasticitate (fig.3) se compune din urmatoarele parţi:

a) Sursa de lumină , 1 formată dintr-o lampă cu vapori de mercur ce emite lumină albă si
două lămpi cu vapori de sodiu ce emite lumină monocromatică galbenă. Acestea sunt montate
într-o cutie metalică, ce are în fată un geam mat.
b) Dispozitiv de încărcare a modelelor, compus din două cadre dreptunghiulare. Cadrul
mare 4 poate executa o mişcare de translaţie pe orizontală, iar cel mic 5 o mişcare de
translaţie, pe verticală, faţă de cadrul mare. Modelul se prinde cu eclise în cadrul mic şi se
solicită cu ajutorul unei pârghii orizontale 6, incărcata la un capăt cu greutăţi:

3
 Fig.3
c) Polariscopul circular ce este format din două părţi identice:
- polarizorul 2 , ce conţine un polaroid şi o lamă sfert de undă, montate într-o ramă, se
aşează între sursa de lumină şi model , cu lama sfert de undă către model;
- analizor 3, format din polarizor şi o lamă sfert de undă către montata în a doua ramă,
identică cu prima, se dispune după model, cu lama sfert de undă către model .
d) Aparatul de fotografiat 7, cu ajutorul căruia se poate înregistra imaginea format pe
modelul solicitat.
Ca scurte mentiuni istorice, J.C.Maxwell a propus o metoda originala pentru
construirea elipselor. El a imaginat si o metoda mecanica simpla pentru generarea curbelor
ovale. În primavara anului 1847 James a avut acces în laboratorul lui Nicol, inventatorul
prismei de polarizare. Acesta i-a daruit niste prisme, cu ajutorul carora J.C.Maxwell a
construit un polariscop, pentru analiza fotoelastica a tensiunilor mecanice.

Fig.4 Polariscop plan Fig.5 Polariscop circular

Componentele dupa directiile axelor principale sunt:
2π
Vξ = Vy cos α = a cos α cos t
T

2π
Vη = Vy sin α = a sin α cos t
T

Pe baza legii cantitative, ecuatia izocromatei se poate scrie sub forma

4
 δ = C ( σ1- σ2 ) d = k λ
λ
σ1- σ2 = k Cd = const.
γ
Relatia se mai poate scrie si sub forma σ1 – σ2 = k σ0 , unde σ0 = poarta
Cd
numele de constanta fotoelastica C, cand se studiaza in lumina
monocromaticade lungime de unda γ. Valoarea σ0 se poate determina dintr-o incercare la
intindere, compresiune sau incovoiere a unui model, marind treptat solicitarea si urmarind
aparitia izocromatelor. In cazul intinderii sau compresiunii simple, precum si pe conturul
unui model solicitat la incovoiere pura relatia devine σ1 = kσ0 sau ⎪ σ 0 ⎪= k ∗ σ0

Izoclinele:
- sunt linii reprezentând locul geometric al punctelor, la care tensiunile principale au
aceeasi înclinare si au urmatoarele caracteristici: nu se intersecteaza între ele cu
exceptia punctelor izotrope sausingulare; izoclina cu un unghi ce intersecteaza
un contur neincarcat într-un punct, în care tangenta la izoclina face cu axa x
acelasi unghi a; conturul rectiliniu neincarcat al modelului este o izoclina; l a
modelele cu axe de simetrie, acestea coincid cu izoclina de unanumit unghi; izoclinele trec
prin punctele izotrope; izoclinele trec prin punctele în care sunt aplicate sarcini
concentrate.
Izoclinele sunt folosite la trasarea traiectoriilor tensiunilor principale si
a izostaticilor. Pentru analiza izoclinelor dintr-un anumit interval, de exemplu, de la 0 la
90 grade, polarizorul si analizorul (având axele perpendiculare) se rotesc simultan din 15 în
15 grade.
Franjele neclare sunt izocromate, iar cele largi, întunecate, marcate cu linii
întrerupte albe sunt izocline.
.

Fig.6 a, b
Fiecare figura 6 (a,b) arata orientarea unghiulara diferita a filtrului în raport cu
modelul. Diferitele izocline se produc corespunzator diferitelor orientari ale analizorului.
Cunoasterea localizarii axelor principale permite evaluarea usoara izocromatelor.
Izoclinele servesc la stabilirea traiectoriilor tensiunilor principale, care poate fi realizata si
grafic.
Izocromatele
Izocromatele sunt definite ca locul geometric al punctelor, în care diferenta
tensiunilor principale este o marime constanta.
Semidiferenta tensiunilor principale reprezinta tensiunea de forfecare maxima, τmax
= (σ1 - σ2 )/2 din problemele plane.
Izocromatele se înregistreaza de regula prin fotografiere, folosind polariscopul cu
lumina polarizata circular, care elimina izoclinele.
Izoclinele si izocromatele se deosebesc între ele prin urmatoarele:
5
- Izoclinele depind de înclinarea axelor polaroizilor, în timp ce izocromatele depind de
natura materialului fotoelastic, de natura luminii si grosimea modelului;
- Izocromatele ramân fixe, iar izoclinele îsi modifica pozitia, atunci când polarizorii se
rotesc;
- Numarul izocromatelor se modifica, atunci când încarcarea variaza;
- În lumina alba, izoclinele sunt negre, iar izocromatele sunt colorate.
Locul geometric al punctelor în care exista aceleasi directii ale tensiunilor principale
se numeste izoclina. Locul geometric al punctelor pentru care diferenta tensiunilor
principale este aceeasi se numeste izocroma. În cazul solicitarii axiale, efortul este
uniform în partea centrala a piesei pâna la o distanta de extremitati egala cu cel mult
latimea ei. Acest efort este deci:

F L G
σ= S = S·l ( P + 2 ) , unde S este sectiunea piesei.

Determinarea constantei fotoelastice

Între polaroizii încrucisati se aseaza piesa de studiat. Se pun greutatile pâna când
piesa prezinta în partea centrala tenta purpurie. Se calculeaza σ 1. Se mareste solicitarea
pâna ce se obtine a doua oara tenta sensibila. Se calculeaza σ2.
C ·σ1 ·l = k ·λ
C·σ 2· l = ( k + 1 ) ·λ
Din cele doua relatii rezulta: λ = C· e · ( σ1- σ2 )
Constanta fotoelastica este:

λ
C=
e (σ 2 −σ 1 )

∆ m = 1,5 Kg L = 52 cm l = 10 cm a = 7 mm e = 6 mm

λ λ 2 Sλl 2 aλl
C= = = =
e ( σ 2 −σ 1 ) ( G2−G1 ) L eL ( G2 −G1 ) L ( G2 −G1 )
e ⋅
2 S⋅l
2⋅7⋅10 ⋅10⋅10 ⋅5890⋅10−11
−3 −2
C= =107 , 8 Br
52⋅10−2⋅9 , 8⋅1, 5
Oprindu-ne tot asupra analizei experimentale a tensiunilor prin metoda
fotoelasticimetriei , am putea urmari determinarea prin fotoelasticimetrie a coeficientului
teoretic de concentrare a tensiunilor intr-o epruveta cu concentrator solicitata la incovoiere
pura.
Reenuntand consideratii generale, precizam ca fotoelasticimetria este o metoda
optica de analiza experimentala a starii de tensiune din elementele de rezistenta solicitate.
Metoda se bazeaza pe proprietatea de birefrigerenta accidentala a unor materiale
transparente, omogene si izotrope din punct de vedere optic in stare nesolicitata, care devin
birefrigerente cand sunt supuse unei stari de solicitare.
Metoda fotoelasticimetriei permite sa se determine experimental atat valorile
tensiunilor principale σ1 si σ2 cat si directiile acestor tensiuni principale.

6
d=5 mm; h=45 mm; m=4÷14 Kg; k=6÷8; d’=7 mm; h 1=30 mm; m=4÷8 Kg; r=12,5 mm;
a=15 mm; k=2÷3

M=118 Ordinul benzii din Valoarea benzii

G Wz=dh2/6 σmax=M/Wz
G fibra extrema k σ0=σmax/k
120 14160 1687.5 8.391 3 2.797

Coeficientul
M=118 Ordinul
concentrator de
G benzii din σmax=k
G Wz=dh21/6 σmax=M/Wz tensiuni
fibra σ0
ασ=
extrema k ασ teoretic
σmax/σn
120 14160 1050 13.485 5 13.985 0.965
Totodata, urmarind acelasi scop, determinarea starii de tensiune dintr-un plan elastic
supus la incovoiere, ne putem oferi o alta introducere in aplicatie: pe axa neutra a planului
se gasesc doua orificii circulare diferite. Proba este confectionata dintr-un material
fotoelastic cu grosimea de 1/8inch. Incercarile s-au realizat pe un polariscop 500
Series. Dimensiunile epruvetei fotoelastice sunt de 130mm/20mm. Gaurile cu razele r 1 =
1.5 mm, r2 = 3mm si diferenta dintre axe d=3.2mm. Tensiunile principale pot fi obtinute cu
ajutorul tensiunilor α =0, cu relatiile:

σα+ σ
σmax = β
+ √¿¿¿
2

σα+ σ
σmin = β
- √¿¿¿
2

τmax = ± ¿ ¿
Pentru determinarea izoclinelor este necesara cunoasterea expresiilor tensiunilor
2 τ xy
carteziene tan(2θ) = = const, θ reprezinta unghiul de rotatie al polariscopului.
σ x−¿ σ ¿ y

Tensiunile carteziene se determina cu relatiile:

7
 Tensiunile principale sunt caracteristici intrinseci al tensorului tensiune, ele putând
fi obtinute fie cu ajutorul tensiunilor fie cu ajutorul tensiunilor carteziene. In
figura de mai jos se prezinta campurile de izocromate obtinute.

Fig.7
Spre deosebire de izocromatele experimentale care se obtin toate pe ecranul
polariscopului, dintre toate izoclinele nu poate fi vazuta decât una, cea pentru care este
polariscopul. Este necesara separarea din câmpul de izocromate a aceleia care corespunde
valorii impuse a parametrului θ . Câteva izocline teoretice sunt prezentate în figura
urmatoare.

° °
θ=1 θ=1

° °
θ=2 θ=3

° °
θ=5 θ=10
Fig.8
Figura 8 arata ca izoclinele care pot fi observate sunt cele de parametru|θ| ≤5 0 . Peste
valoarea de 5 0 izoclinele nu mai pot fi sesizate. Un aspect de importanta practica
este precizarea factorului de concentrare al tensiunilor. Pe conturul gaurilor, asa
cum arata ecuatiile,coroborate cu conditiile la limita, singura tensiune nenula este
tensiunea σβ care este si tensiune circumferentiala.
8
 În figura 9 se prezinta variatia tensiunii circumferentiale pe conturul gaurii
pentru doua situatii:
a) gaurile sunt situate la distanta comparabila cu raza lor,
d=20mm,d=8mm, 1 σ'β , 2 σ'β;
b) cazul când distanta dintre centrele gaurilor este mult mai mare decât raza
acestora 1 σ"β , 2 σ"β .
Dupa cum se observa din Figura 9, tensiunea pe conturul gaurii mari nu depinde
practic, de distanta dintre gauri. Totodata, pe acest contur se atinge tensiunea maxima. Din
acest motiv pentru calcule de rezistenta se poate considera numai gaura de diametru
maxim.

Fig.9 a,b (a-Variatia tensiunii circumferentiale pe conturul gaurilor; b- Variatia tensiunii

circumferentiale adimensionale pe conturul gaurilor (gauri departate)
Concluzii:
- efectul de concentrator al gaurilor este scazut deoarece acestea sunt situate într-o zona
slab încarcata (axa neutra a planului);
- valoarea maxima a tensiunii se atinge pe gaura mare, la capetele diametrului
perpendicular pe axa centrelor;
- coeficientul de concentrare al tensiunilor are valoarea 2, fiind definit ca raportul dintre
tensiunea maxima pe conturul gaurilor si tensiunea din planul compact, de pe o dreapta
paralela cu axa centrelor, situata la o distanta egala cu raza maxima.
Se cuvine macar in acest punct al lucrarii sa mentionam ca fotoelasticitatea are doua
legi: prima lege de baza a fotoelasticitatii este legea calitativa care stabileste ca axele
principale de birefrigenta accidental dint-un punct al unei piese solicitate coincide cu
directiile principale ale starii de tensiune interioara din acel punct; cea de-a doua lege,
legea cantitativă, exprimă diferenţa indicilor de refracţie corespunzători direcţiilor
principale ca fiind proporţională în fiecare punct cu diferenţa dintre valorile tensiunilor
principale. Cand diferenta tensiunilor principale intr-un punct al modelului este nula, nu
aparebirefrigenta, iar imaginea in analizor a punctului considerat va fi intunecata.

Metoda fotoelastica-metoda experimentala pentru analiza starii de tensiune si

deformatie a structurilor din materiale compozite
Analiza fotoelastică a structurilor realizate din compozite stratificate armate cu
fibre se face mult mai greu decât cea a materialelor izotrope. Pentru asemenea analize
experimentale se foloseşte fotoelasticitatea anizotropică, aplicată pe modele sau direct pe
structuri realizate din materiale polimerice transparente armate cu fibre de sticlă, atât
matricea cât si fibrele având acelaşi indice de refracţie. Compozitele transparente sunt
considerate materiale omogene, dar anizotrope din punct de vedere elastic şi optic.

9
 Asemenea modele se folosesc şi pentru a simula anizotropia compozitelor opace
armate cu fibre (bor - epoxy, grafit - epoxy etc).
Modelele bidimensionale se folosesc pentru determinarea distribuţiei tensiunilor în
jurul fibrelor, în planele secţiunilor transversale şi longitudinale. Aceste modele sunt
folosite şi în fotoelasticitatea dinamică, în vederea studierii mecanismelor ruperii şi a
propagării fisurii la scară micromecanică.
Modelele tridimensionale sunt analizate folosind tehnica "îngheţării" tensiunilor.
Legea optică în cazul stării plane de tensiuni, pentru un material ortotrop cu
izotropie transversală, cum este cazul compozitelor stratificate armate cu fibre, se scrie
astfel [1], [13], [14]:

{ }[ ]{ }
N 11 B 11 B12 0 σ1
N 22 = B12 B22 0 = σ2
N 12 0 0 B 66 τ 12
în care N11, N22 şi N12 sunt componentele tensorului birefringenţei, B 11 , B12 , B22 şi B66 sunt
componente ale tensorului ordinului de bandă.
Notând cu N birefringenţa relativă pe unitatea de grosime, legea optică a tensiunii
are următoarea formă [1]:

[( ) ( )]
2 1
σ 1 σ 2 2 2 τ 12 2
N= − +
2f 1 2f 2 f 12
unde f1, f2, f12 sunt valorile principale ale ordinului de bandă al materialului, raportate la
axele principale ale compozitului.
Cunoscând deformaţiile specifice se pot calcula tensiunile, pe baza relaţiilor dintre
tensiuni şi deformaţii.
Pentru unele determinări pe structuri din materiale compozite, în practică se
foloseşte tehnica fotoelasticităţii prin reflexie. În acest caz, pe suprafaţa structurii care
urmează a fi investigată se fixează o folie fotoelastică prin intermediul unui adeziv
reflectorizant. Cu ajutorul unui polariscop cu reflexie, suprafaţa respectivă este examinată,
determinându-se diferenţa tensiunilor principale în fiecare punct. Folosind un dispozitiv
special de compensare se poate determina în fiecare punct de pe suprafaţa structurii
valoarea fracţionară N a ordinului de bandă.
Cunoscând constanta fotoelastică de deformaţie optică f şi grosimea h a foliei
fotoelastice, diferenţa tensiunilor principale într-un punct de pe suprafaţa structurii se
determină cu expresia [3]:

1+ ν 12 1+ ν 21 Nf ε
σ1 −σ 2 =
E1 E2 2h
în care E1, E2, 12, 21 sunt constantele elastice ale materialului compozit pe direcţia
fibrelor, respectiv pe o direcţie perpendiculară pe aceasta, conţinută în planul laminei.
Cu ajutorul acestei tehnici se pot pune în evidenţă zonele puternic solicitate de la
suprafaţa structurii şi în anumite situaţii pot fi localizate anumite deteriorări interne
(delaminări, ruperi de fibre).
Utilizarea fotoelasticităţii în cazul structurilor compozite subţiri prezintă
dezavantajul că produce o rigidizare suplimentară la suprafaţa acestora. În vederea
obţinerii unor rezultate cât mai apropiate de realitate, este necesar ca efectul local de

10
întărire produs de folie şi adeziv să fie corectat. Acest lucru se face cu ajutorul unor
diagrame de corecţie, în funcţie de grosimea foliei şi a stratului de adeziv.
Când apar gradienţi mari de tensiune între fibre şi matrice sau când în modelele
investigate apar stări tridimensionale de tensiuni, fotoelasticitatea tradiţională nu mai dă
rezultate bune, datorită micşorării sensibilităţii (fotoelasticitatea tradiţională consideră că
unda luminoasă ce traversează modelul rămâne rectilinie, dar în realitate ea se curbează).
Se poate folosi în asemenea situaţii fotoelasticitatea isodină plană, în cazul bidimensional
şi fotoelasticitatea gradient, în cazul tridimensional.
Metodele fotoelastice sunt folosite din ce în ce mai puţin datorită dificultăţilor
întâmpinate la modelare, mai ales în cazul compozitelor opace.
Fotoelasticitatea reprezintă totuşi, una dintre cele mai potrivite metode
experimentale pentru investigarea compozitelor de tip sandwich.
Facand referire la fotoelasticimetrie in general, gasim ca metoda este utilizată mai
ales în cazurile în care metodele matematice devin destul de greoaie. Spre deosebire de
metodele analitice de determinare stres, fotoelasticimetria oferă o imagine destul de precisă
de distribuţie de stres, chiar în jurul valorii de discontinuitate bruscă într-un material.
Metoda serveşte ca un instrument important pentru determinarea punctelor critice de stres
într-un material şi este adesea utilizată pentru determinarea factorilor de stres de
concentrare în geometrii neregulate.
Fotoelasticimetria a fost folosita pentru o varietate de analize de stres şi chiar şi
pentru utilizarea de rutină în design, în special înainte de apariţia de metode numerice, cum
ar fi de exemplu, elemente finite sau elemente de frontieră.
Fotoelasticimetria poate fi folosita cu succes pentru a investiga starea de stres extrem
de localizare în termeni de zidarie, de rigidizare a unei linii încorporate într-un mediu
elastic.

Solicitarile axiale
Generalităţi

O bară dreaptă este supusă la întindere sau la compresiune dacă în secţiunile sale
transversale există forţe axiale.
Într-o secţiune, dacă forţa axială N este orientată spre exteriorul secţiunii, solicitarea
este de întindere, iar dacă acţionează spre interiorul secţiunii, solicitarea este de
compresiune. Analiza celor două solicitări este identică, diferind doar sensul forţei axiale,
dar există unele diferenţe. Forţa axială din secţiunea barei este egală cu suma proiecţiilor
forţelor din stânga sau din dreapta secţiunii, pe direcţia axei barei.
Reprezentarea variaţiei forţei axiale în lungul axei barei reprezintă diagrama de forţe
axiale. În figura10, pentru bara solicitată prin forţele 2F, 6F şi 10F s-a trasat diagrama N,
reprezentând forţele axiale pozitive deasupra unei axe de referinţă, paralelă cu axa barei,
iar valorile negative ale forţelor axiale sub această axă.

Fig.10
11
 Forţele axiale s-au calculat astfel:
N1-2=2F, N2-3=2F-6F=-4F, N3-4=2F-6F+10F=6F.
Se observă că forţa axială maximă este Nmax = 6F.
Pentru stabilirea relaţiilor de calcul ale tensiunilor şi deplasărilor considerăm o bară
dreaptă de secţiune constantă supusă la întindere de către forţa F, conform figurii 11.
Secţionând bara cu un plan normal pe axa barei, rezultă N=F.

Fig. 11
În secţiunea barei iau naştere tensiunile normale , iar acestea însumate pe întreaga
secţiune A echivalează cu forţa axială
N= 
dA (1)
A
Conform ipotezei lui Bernoulli, toate fibrele barei se lungesc cu aceeaşi cantitate,
deoarece o secţiune plană şi normală la axa barei, înainte de solicitarea acesteia rămâne
plană şi normală la axa barei şi după solicitarea acesteia, deci lungirile specifice sunt
constante pe întreaga secţiune. Aplicând legea lui Hooke (= E), se constată că tensiunea
este constantă pe întreaga secţiune. Relaţia (1) rezultă sub forma
N=
dA
=A
A
Tensiunea normală produsă la întindere sau compresiune este:

N
¿ A , unde N este forţa axială din secţiune şi A este aria secţiunii. Unitatea de
măsură pentru tensiune este N/mm2 sau MPa.
În aplicaţii se efectuează următoarele calcule de rezistenţă:
1) Verificare pentru bara de secţiune constantă

N
 ef = A a ; [N/mm2],[MPa], în care N este forţa axială maximă, luată din
diagrama de variaţie a acesteia în lungul barei, iar σ a este rezistenţa admisibilă a
materialului barei. Dacă bara nu este de secţiune constantă, iar forţa axială este constantă
ca în figura 12, calculul de verificare se efectuează în secţiunea netă cu aria cea mai mică.

Fig. 12
12
 Astfel tensiunile în cele trei secţiuni sunt:
F F F
 hb ,  h(b−d ) ,  h(b−2 d ) = max
Secţiunea în care se produce cea mai mare tensiune se numeşte secţiune periculoasă.
Atunci când bara este realizată din tronsoane cu secţiuni diferite (fig. 13) calculul de
verificare trebuie efectuat pentru fiecare tronson în parte.
Astfel, pentru primul tronson din diagrama N rezultă că N max = 3F, iar tensiunea
maximă
3F
σ 1= A
Pentru al doilea tronson Nmax= 9F, iar tensiunea maximă A

9F F
σ 2= 2 A =4 , 5 A
Deci, tensiunea maximă în bară este σ2 .

Fig. 13

Dacă bara este dintr-un material care se comportă deosebit la întindere faţă de
compresiune, cum este cazul fontei sau a altor materiale, calculul de verificare trebuie
efectuat pentru fiecare solicitare în parte. Astfel, pentru bara din figura 14 solicitată prin
forţele 3F şi 8F, condiţiile ca bara să reziste sunt:

Fig. 14

13
 3F
σ t = A ≤ σ at ‚
−5 F
σ c= ≤ σ ac ‚
A
σat fiind rezistenţa admisibilă a materialului la tracţiune, iar σac rezistenţa admisibilă a
materialului la compresiune. Atunci când materialele au aceeaşi comportare la întindere şi
la compresiune, calculul de verificare se face la forţa axială maximă.
2) Dimensionarea barei de secţiune constanta
N
Anec¿ σ a [ mm2] , unde N este forţa axială maximă din diagrama de variaţie a
forţei axiale;
3) Determinarea forţei capabile Ncap = Aef · σa · [N]
Din legea lui Hooke rezultă expresia lungirii specifice
σ N
ε = E = EA
iar expresia deformaţiei (lungirii) totale a barei este
Nl
∆l = ε · l =
EA
Se observă că lungirea ∆ l este cu atât mai mică cu cât produsul dintre modulul de
elasticitate E al materialului şi aria secţiunii transversale A este mai mare. De aceea
produsul EA se numeşte modul de rigiditate la întinderecompresiune al secţiunii
transversale.
La o bară dreaptă formată din mai multe tronsoane cu secţiuni şi materiale diferite,
solicitată prin forţe axiale, deformaţia axială a acesteia este dată de relaţia
n
N ili
∆l = ∑
i=l Ei Ai

unde Ni , în [N], este forţa axială care acţionează pe fiecare interval; A i, în [mm2] ,este aria
suprafeţei secţiunii barei; li, în [mm], este lungimea intervalului şi E i , în [N/mm2] sau
[MPa], este modulul de elasticitate longitudinal al materialului.
Pentru tracţiune (întindere), forţele axiale, tensiunile şi deformaţiile sunt pozitive, iar
pentru compresiune ele sunt negative.
În aplicaţii se folosesc şi următoarele relaţii de calcul funcţie de deformaţiile impuse:
- de verificare

Nl
∆l= ≤ ∆ la , [mm] în care ∆ la este lungirea admisă;
EA
- de dimensionare,

Nl
Anec = , [mm2]
E∆la

- calculul forţei axiale capabile

∆l
Ncap = EA. [N]
la

14
 Dacă în calcule este necesar să se folosească ambele forme de relaţii de calcul, atât
cea de rezistenţă, cât şi cea de rigiditate, atunci se alege soluţia care le asigură pe
amândouă, adică cea mai mare valoare pentru dimensionare sau verificare şi cea mai mică
valoare pentru forţă capabilă.

Aplicatii - solicitari axiale

Aplicaţia 1
O bară de aluminiu cu secţiunea 3x30 mm 2, solicitată la întindere cu forţa F = 1,5
kN, are pe o porţiune de 40mm secţiunea 3x10 mm 2 (fig. 15). Să se calculeze tensiunea
maximă în bară şi lungirea totală a acesteia. Se dă E = 7·104 MPa.

Fig. 15
Rezolvare
Verificarea barei trebuie efectuată în secţiunea de arie minimă, rezultând

N 1500
σ ef = = = 50 MPa
A min 3× 10

N 2a b
Lungirea barei este ∆ l = ( + )
A A1 A2

1500 2· 200 40
Înlocuind cu datele problemei, se obţine ∆ l = 4 ( + ) = 0,12 mm
7 ·10 3· 30 3· 10

Aplicaţia 2
O lamelă de cupru cu secţiunea dreptunghiulară h = 1,5b este solicitată la întindere
prin forţa F = 1200 N (fig.16). Să se dimensioneze lamela şi să se calculeze lungirea totală.
Se dau: σa = 40 MPa, E = 11·104 MPa.

Fig.16
Rezolvare
Utilizând relaţia de dimensionare, se obţine

1200
Anec = = 30 mm2
40

15
 Dar A = bh = 1,5b2, rezultând b = 4,47 mm, h = 6,72 mm.
Lungirea totală este

1200· 25
∆l = 4 = 0,009 mm
11·10 · 30

Aplicaţia 3
Bara din oţel (fig.17) cu secţiunea circulară de diametru d = 40 mm este solicitată
prin forţele 2F şi 5F. Să se determine sarcina capabilă a barei şi lungirea totală. Se dau: σ a
= 150 MPa, E = 21·104 MPa.
Rezolvare
Trasând diagrama de variaţie a forţei axiale rezultă că N max = 3F. Sarcina capabilă
este Ncap = σa·Aef = 3F, de unde

150 π· 40 2
F= · = 62832 N
3 4

Fig.17
Lungirea totală a barei este

2 Fb 3 Fa
∆l = -
EA EA

Înlocuind cu datele problemei, se obţine

62832
∆l = 4 ( 2·150-3·30) = - 0,033 mm
21· 10 · 400 π

Deci bara se scurtează cu 0,033 mm.

16
 Bibliografie

[1.] Ioan, Pastrav, Metode optice de analiza experimentala a tensiunilor, Ed. U.T. PRES
Cluj-Napoca, 200;1

[2.] Ioan, Szava; Vasile, Ciofoaia; Dana, Luca-Motoc; Ioan, Curtu, Metode
experimentale în dinamica structurilor mecanice,2000, Ed Universitatii
Transilvania;

[3.] http://mec.upt.ro/rezi/Elemente;

[4.] http://www.noema.crifst.ro/doc/200801_22.pdf;

[5.] http://www.resist.pub.ro/Cursuri_master/MEVSM/curs_12.pdf;

[6.] http://www.resist.pub.ro/Cursuri_master/MEVSM/curs_13_14.pdf;

[7.] http://www.scribd.com/doc/25062316/biomecanica-fotoelasticitatea;

[8.] http://www.scribd.com/doc/36887848/Curs-Rezistenta-Materialelor-Partea-2;

[9.] http://www.scribd.com/doc/45284391/FOTOELASTICITATEA;

[10.]http://www.scribd.com/doc/71965332/44258769-Lucrari-de-Laborator-La-Rezistenta-
Materialelor;

[11.] http://www.scribd.com/doc/75596206/Fotoelasticimetrie-prin-transparenta;

[12.] http://www.scribd.com/doc/75596974/referat-rm;

[13.] http://www.scribd.com/doc/76055878/Fotoelasticitatea;

[14.] http://www.scribd.com/doc/76149413/Referat-fotoelasticimie-2.

17
18