Cuprins

Introducere 3

1 Medii anizotrope birefringente liniar 5

1.1 Relatia dintre vectorii D si E . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.2 Structura undei electromagnetice . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.3 Studiul vitezelor de faza . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.3.1 Ecuatia lui Fresnel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.3.2 Axele optice. Medii uniaxe si biaxe . . . . . . . . . . 14
1.4 Suprafata de unda si elipsoidul indicilor . . . . . . . . . . . 16
1.4.1 Ecuatia suprafetei de unda n cazul general . . . . . 17
1.4.2 Elipsoidul indicilor de refractie . . . . . . . . . . . . 19
1.5 Propagarea luminii n cristalele uniaxe . . . . . . . . . . . . 24
1.5.1 Suprafata de unda . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
1.5.2 Elipsoidul indicilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
1.5.3 Razele refractate de un dioptru mediu izotrop - mediu
anizotrop . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
1.5.4 Polarizori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
1.6 Propagarea luminii n cristalele biaxe . . . . . . . . . . . . . 52
1.6.1 Suprafata de unda si elipsoidul indicilor . . . . . . . 52
1.6.2 Refractia conica interna . . . . . . . . . . . . . . . . 57
1.6.3 Refractia conica externa . . . . . . . . . . . . . . . . 61
1.7 Propagarea starilor de polarizare n dispozitivele optice . . 65
1.7.1 Stari de polarizare ale undelor . . . . . . . . . . . . 65

1
 1.7.2 Reprezentarea Jones a starilor de polarizare . . . . . 70
1.7.3 Formalismul matricelor Jones . . . . . . . . . . . . . 72
1.8 Interferenta undelor transmise de lame transparente taiate
din cristale anizotrope . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90
1.8.1 Fenomene care apar n lumina monocromatica si la
incidenta normala pe lame transparente, anizotrope,
cu fete plan-paralele . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
1.8.2 Fenomene care apar n lumina alba, la incidenta nor-
mala, pe lame cu fete plan-paralele . . . . . . . . . . 101
1.9 Anizotropia provocata . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
1.9.1 Birefringenta mecanica . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
1.9.2 Birefringenta dinamica . . . . . . . . . . . . . . . . . 106

1.9.3 Birefringenta electrica. Efectul Kerr. Efectul Pockels 107

1.9.4 Birefringenta magnetica . . . . . . . . . . . . . . . . 114

2 Medii anizotrope birefringente circular 116

2.1 Rotirea planului de polarizare al undei electromagnetice . . 116
2.1.1 Legile experimentale ale activitatii optice (birefrin-
gentei circulare) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117
2.1.2 Teoria electromagnetica a birefringentei circulare nat-
urale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118
2.1.3 Masurarea birefringentei circulare . . . . . . . . . . 126
2.2 Birefringenta circulara magnetica . . . . . . . . . . . . . . . 132
2.2.1 Descrierea macroscopica a efectului Faraday . . . . . 132
2.2.2 Explicarea microscopica a efectului Faraday pe baza
modelului electronului clasic . . . . . . . . . . . . . . 134

Bibliografie 139

2
 Introducere
Exista multe substante pentru care proprietatile fizice nu depind de
directia n care sunt considerate. Aceste substante se numesc izotrope. De
exemplu, un gaz, un lichid, un mediu cristalin cu simetrie cubica prezinta
pentru orice directie acelasi coeficient de elasticitate, acelasi coeficient de
dilatare liniara, aceeasi viteza de propagare a luminii, etc.
Spre deosebire de acestea, n natura exista unele substante (de exem-
plu cele cristaline cu un sistem de cristalizare diferit de cel cubic) pentru
care proprietatile fizice depind de directie. Aceste substante sunt denu-
mite anizotrope. Pe lnga substantele anizotrope n mod natural exista si
multe substante nativ izotrope la care anizotropia este indusa sub actiunea
unor constrngeri externe (elastice, electrice sau magnetice). Indiferent de
natura sa, anizotropia este o consecinta directa a distributiei regulate a
atomilor sau ionilor n substanta respectiva.
Din punct de vedere optic, un mediu este anizotrop daca proprietatile
sale optice (viteza de faza, indicele de refractie) pentru o unda electromag-
netica plana ce se propaga prin acesta, depind de directia de propagare a
undei. Chiar mai mult, n cazul mediilor anizotrope, pentru o directie de
propagare data, exista, n general, doi indici de refractie posibili. Aceste
doua valori ale indicelui de refractie corespund la doua unde electromagnet-
ice care se propaga pe directia respectiva, au starile de polarizare reciproc
ortogonale si si pastreaza aceste stari de polarizare n timpul propagarii
prin mediul anizotrop. Aceste stari de polarizare particulare sunt denumite
stari proprii pentru directia de propagare considerata.
Se disting doua tipuri de anizotropie optica:
- anizotropia liniara pentru care starile proprii de propagare sunt starile
polarizate liniar;
- anizotropia circulara n care starile proprii de propagare sunt starile
polarizate circular.
Aceste doua tipuri de anizotropie pot exista n acelasi timp ntr-un
material, caz n care starile proprii de propagare sunt polarizate eliptic.
Anizotropia liniara
Medii dielectrice anizotrope liniar exista n stare naturala. n stare

3
solida, mediile cristaline, exceptndu-le pe cele cu simetrie cubica care sunt
izotrope, au aceasta proprietate. Dintre materialele anizotrope cele mai
utilizate pentru realizarea de dispozitive care functioneaza n domeniul optic
amintim cuartul, calcitul, niobatul de litiu.
Lichidele, gazele si solidele amorfe (exemplu sticla, plexiglasul) nu prez-
inta anizotropie optica liniara deoarece au o structura dezordonata. Cristalele
lichide, ntr-un anumit interval de temperatura, au un anumit grad de or-
donare care le permite sa se comporte ca un mediu anizotrop, cu foarte
multe aplicatii practice.
Mediile initial izotrope si pierd izotropia iar mediile anizotrope si mod-
ifica anizotropia sub actiunea unor constrngeri externe.
Aceste constrngeri pot fi de natura:
- elastica obtinute prin exercitarea unei presiuni. Apare astfel efectul
fotoelastic.
- electrica, prin aplicarea unui cmp electric. n functie de natura ma-
terialului apare efectul Pockels sau efectul Kerr.
- magnetica, prin aplicarea unui cmp magnetic. Acest efect este cunos-
cut sub denumirea de efectul Cotton-Mouton.
Materialele a caror anizotropie poate fi variata ca urmare a unei actiuni
externe au o mare importanta n practica deoarece anizotropia lor poate fi
controlata.
Anizotropia circulara
Mediile prezentnd anizotropie circulara exista n stare naturala. Cuartul
are anizotropie circulara, desi prezinta si anizotropie liniara. Cloratul de
sodiu NaClO3 cristalizeaza cubic, nu are deci anizotropie liniara dar are
anizotropie circulara. Mediile cristaline care au un centru de inversiune
nu prezinta anizotropie circulara. Unele substante organice n stare lichida
(sulfura de carbon CS2 , benzenul C6 H6 , etc.) sau unele solutii (zaharoza n
apa, de exemplu) au anizotropie circulara. n plus, sub actiunea unui cmp
magnetic (efectul Faraday) unele substante (sticlele, substantele amorfe)
devin anizotrope circular.

4
Capitolul 1

Medii anizotrope
birefringente liniar

1.1 Relatia dintre vectorii D si E

n cazul mediilor izotrope, relatia dintre inductia electrica D si intensitatea
cmpului electric E este

D = E, (1.1)
unde este un scalar si reprezinta permitivitatea electrica a mediului
respectiv. Datorita caracterului scalar al lui n cazul mediilor izotrope,
vectorul D are aceeasi directie ca si vectorul E, fiind deci paraleli. Prin
urmare, ntre componentele acestor vectori, exista relatiille

Dx = Ex ; Dy = Ey ; Dz = Ez . (1.2)
Pentru mediile anizotrope, permitivitatea electrica este o marime tenso-
riala, notata [] si descrisa prin matricea tensorului permitivitate electrica

xx xy xz
[] = yx yy yz (1.3)
zx zy zz

5
 Relatia dintre D si E, n cazul mediilor anizotrope, are forma

D = [] E, (1.4)
care poate fi explicitata n scriere matriceala astfel

Dx xx xy xz Ex
Dy = yx yy yz Ey (1.5)
Dz zx zy zz Ez
Datorita caracterului tensorial al lui [], din relatia (1.5), se deduce ca,
n general, D nu mai este paralel cu E pentru mediile anizotrope.
Se poate demonstra ca, pentru medii fara absorbtie, omogene si izotrope
din punct de vedere magnetic (permeabilitatea magnetica este un scalar)
tensorul permitivitate electrica [] este simetric si real, adica

xy = yx ; xz = zx ; yz = zy (1.6)
Prin intermediul unei schimbari corespunzatoare de sistem de coordo-
nate tensorul [], real si simetric, poate fi adus la forma diagonala, ale carei
elemente sunt tot reale

x 0 0
[] = 0 y 0 (1.7)
0 0 z
Sistemul de coordonate carteziene n care tensorul [] este diagonal se
numeste sistemul propriu mediului material sau sistemul axelor principale.
Axele de coordonate ale acestui sistem sunt denumite axele proprii sau axele
principale ale mediului. Cele trei elemente diagonale x , y , z se numesc
permitivitatile electrice principale.
n sistemul axelor principale, relatia (1.5) se poate scrie sub forma

Dx = x Ex ; Dy = y Ey ; Dz = z Ez . (1.8)
Din ultima relatie se deduce ca daca vectorul E este orientat de-a lungul
unei axe principale atunci vectorul D este paralel cu E, n toate celelalte
cazuri vectorul D are o directie diferita de cea a lui E.

6
1.2 Structura undei electromagnetice
n cazul unui mediu material fara sarcini electrice libere (lib = 0) si fara


curenti de conductie ( j cond = 0), n care permeabilitatea magnetica este
un scalar, ecuatiile Maxwell au urmatoarea forma

D = 0 (1.9)
H = 0 (1.10)
H
E = (1.11)
t
D
H = (1.12)
t
Am notat cu H intensitatea cmpului mgnetic iar t semnifica timpul.
Pentru un mediu omogen si izotrop, combinnd relatiile (1.2) si (1.9),
deducem

Ex Ey Ez
0 = D = ( + + )= E (1.13)
x y z
de unde rezulta ca E = 0.
Pentru un mediu omogen dar anizotrop, n sistemul axelor principale,
pe baza relatiilor (1.8) si (1.9) obtinem

Ex Ey Ez
0 = D = x + y + z (1.14)
x y z
Deoarece pentru un mediu anizotrop cele trei permitivitati electrice
principale (x , y si z ) nu pot fi toate trei egale ntre ele (mediul ar fi
izotrop n acest caz), deducem din ultima relatie ca, n general, la un mediu
anizotrop E 6= 0.
Consideram o unda plana monocromatica, armonica, ce se propaga de-a
lungul directiei definite prin versorul un = (, , ). Am notat cu , si
cosinusurile unghiurilor formate de un cu axele principale. Toti vectorii
caracteristici acestei unde (E, D, H si B) se pot scrie sub forma

7
 un r
A = A0 exp[i(t )] (1.15)
v
unde A0 este amplitudinea, este pulsatia, r = (x, y, z) este vectorul
de pozitie al punctului n care a ajuns unda la momentul de timp t, iar v
este viteza de faza.
Vectorul A este transversal (perpendicular pe un ) daca un A = 0. Pe
baza relatiei (1.15) obtinem componentele carteziene Ax , Ay si Az ale lui
A

x + y + z
Ax = A0x exp[i(t )]
v
x + y + z
Ay = A0y exp[i(t )] (1.16)
v
x + y + z
Az = A0z exp[i(t )]
v
pe baza carora stabilim urmatoarele relatii

Ax i Ay i Az i
= Ax ; = Ay ; = Az . (1.17)
x v y v z v

Ax Ay Az i
A= + + = un A (1.18)
x y z v
Relatia (1.18) conduce la concluzia ca daca A = 0, atunci un A = 0,
deci vectorul A este transversal.
Deducem astfel ca pentru un mediu anizotrop sunt transversale cm-
purile D, H si B iar E nu este transversal. Pentru mediile izotrope D, H,
B si E sunt transversale.
Sa determinam orientarea relativa a vectorilor un , D, H si E.
Folosind relatia (1.15) obtinem

A i
= iA; A = un A (1.19)
t v

8
 Pe baza relatiilor (1.11), (1.12) si (1.19) deducem
i i
un E = iH; un H = iD (1.20)
v v
de unde rezulta

un E = vH; (1.21)
un H = vD (1.22)

Ultimele relatii ne arata ca H un , H E, D un si D H. Con-

cluzionam ca H este perpendicular pe vectorii un , D si E, ceea ce arata
ca cei trei vectori un , D si E sunt coplanari. Acest plan este denumit
planul de oscilatie electrica si este notat (un , D, E). n acest plan, D este
perpendicular pe versorul un al directiei de propagare a undei.
Sa eliminam vectorul H combinnd relatiile (1.21) si (1.22). Din (1.21)
1
rezulta H = v un E. Introducnd aceasta expresie a lui H n (1.22),
dupa mici calcule, obtinem v 2 D = un (E un ). Folosind identitatea
a (b c) = b(a c) c(a b) si faptul ca un este versor un un = 1,
obtinem n final

v 2 D = E un (un E) (1.23)
Notam cu ur versorul directiei vectorului Poynting S = E H. Este
clar ca ur E si ur H. Deoarece H este perpendicular pe planul (un ,
D, E), rezulta ca ur apartine acestui plan. Orientarea relativa a acestor
vectori este prezentata n Fig. 1.1.
Directia definita de un se numeste directia undei (este directia de propa-
gare a undei) iar cea definita de ur este directia razei (fiind directia de
transmitere a energiei electromagnetice).

9
 Figura 1.1: Orientarea relativa a vectorilor H, un , D, E si ur .

Pentru a gasi relatia dintre viteza de faza v (de propagare a undei de-a
lungul lui un ) si viteza razei luminoase vr (de transmitere a energiei de-a
lungul lui ur ), consideram o unda ce se propaga pe directia lui un si are
planele de faza constanta la momentele de timp t si t0 notate cu P respectiv
P 0 (Fig. 1.2).

Figura 1.2: Planele de faza la momentele de timp t si t0 .

10
 Viteza de faza v este egala cu v = AB/t, iar viteza razei vr = AC/t,
unde t = t0 t. Din triunghiul ABC deducem cos = AB/AC. Pe baza
acestor relatii obtinem
v
vr = (1.24)
cos

1.3 Studiul vitezelor de faza

1.3.1 Ecuatia lui Fresnel
n sistemul axelor principale scriem ecuatia (1.23) pe componente

v 2 Dx = Ex (un E)
v 2 Dy = Ey (un E) (1.25)
2
v Dz = Ez (un E)
Conform relatiei (1.8), n acest sistem de coordonate, Dx = x Ex ; Dy =
y Ey ; Dz = z Ez . Notam vx2 = 1/x , vy2 = 1/y si vz2 = 1/z . Vitezele
vx , vy si vz astfel definite sunt numite vitezele principale si corespund un-
delor plane ce se propaga de-a lungul axelor principale. Obtinem astfel

Ex = vx2 Dx ; Ey = vy2 Dy ; Ez = vz2 Dz . (1.26)

Introducnd expresia lui Ex din relatia (1.26) n prima ecuatie (1.25),
dupa mici calcule, rezulta

(un E)
Dx = (1.27)
(vx2 v 2 )
Procednd analog, pentru Dy si Dz se obtin expresiile

(un E)
Dy = (1.28)
(vy2 v 2 )
(un E)
Dz = (1.29)
(vz2 v 2 )

11
 Stim ca D este transversal, deci un D. Putem scrie astfel ca un
D =Dx +Dy +Dz = 0. nmultim relatiile (1.27 - 1.29) cu , respectiv
, apoi adunam si folosim transversalitatea lui D. Rezulta astfel

un E 2 2 2
( 2 + + )=0 (1.30)
v vx2 v2 vy2 v 2 vz2
Deoarece un E 6= 0, n general, putem rescrie ultima relatie sub forma

2 2 2
2 2
+ 2 2
+ 2 = 0, (1.31)
v vx v vy v vz2
care este ecuatia lui Fresnel pentru vitezele de faza.
Aceasta ecuatie permite calcularea vitezei de faza v pentru directia de
propagare un = (, , ) n functie de cosinusii directori , , ai directiei
de propagare un si de vitezele principale vx , vy si vz , care sunt parametrii
ai mediului.
Ecuatia lui Fresnel este o ecuatie de ordinul 2 n v 2 . Pentru fiecare
directie de propagare un exista doua viteze distincte v0 si v00 (de fapt sunt
patru solutii v 0 si v 00 , ceea ce arata ca sunt posibile ambele sensuri de
propagare). Fiecarei viteze v0 si v 00 i corespunde, prin intermediul relatiilor
(1.27 - 1.29), un vector D0 respectiv D00 , deci si un plan de polarizare.
Afirmatie Pentru un dat, vectorii D0 si D00 sunt ortogonali.
Demonstratie Sa verificam faptul ca D0 D00 = Dx0 Dx00 + Dy0 Dy00 + Dz0 Dz00 =
0. Notam E0 si E00 cmpurile electrice ale undelor ce se propaga pe directia
un si au inductiile electrice D0 respectiv D00 . Folosind relatiile (1.27 - 1.29),
particularizate pentru aceste cmpuri, exprimam produsul scalar D0 D00
astfel

(un E0 ) (un E00 )

D0 D00 = (1.32)
2

2 2
2 02 2 002 + 2 02 2 002
(vx v )(vx v ) 2(vy v )(vy v )
+ (v2 v02 )(v2 v002 )
z z

12
 Descompunnd n fractii simple se stabilesc urmatoarele relatii

2 1 2 2
= (1.33)
(vx2 v 02 )(vx2 v002 ) (v02 v002 ) vx2 v 02 vx2 v 002

2 1 2 2
= (1.34)
(vy2 v02 )(vy2 v002 ) (v02 v002 ) vy2 v 02 vy2 v002

2 1 2 2
= (1.35)
(vz2 v02 )(vz2 v002 ) (v02 v002 ) vz2 v 02 vz2 v002

Adunnd ultimele trei relatii membru cu membru si grupnd termenii

dupa semnul lor, paranteza dreapta din membrul drept al relatiei (1.32)
devine

2 2 2 2 2 2
2 02
+ 2 02
+ 2 + +
vx v vy v vz v 02 vx2 v 002 vy2 v 002 vz2 v 002
(1.36)
Deorece v0 si v00 sunt solutiile ecuatiei lui Fresnel (1.31) pentru directia
de propagare un , rezulta ca ele verifica ecuatia (1.31), adica

2 2 2
+ + = 0 (1.37)
vx2 v 02 vy2 v02 vz2 v 02
2 2 2
+ + = 0 (1.38)
vx2 v 02 vy2 v02 vz2 v 02

Prin urmare, membrul drept al relatiei (1.32) este egal cu zero si astfel
D0 D00 = 0.
Daca n sistemul axelor principale figuram, pentru fiecare directie un n
parte, punctele situate fata de originea O la distantele v 0 si v 00 corespun-
zatoare lui un , obtinem o suprafata dubla, numita suprafata vitezelor de
faza.

13
 Folosind relatia de definitie a indicelui de refractie n = c/v si indicii de
refractie principali nx = c/vx , ny = c/vy si nz = c/vz , ecuatia (1.31) poate
fi scrisa n functie de indicii de refractie astfel

2 n2x 2 n2y 2 n2z

+ + = 0. (1.39)
n2 n2x n2 n2y n2 n2z
Aceasta este ecuatia lui Fresnel pentru indicii de refractie si permite
calcularea indicelui de refractie n, pentru o unda ce se propaga pe directia
un = (, , ), n functie de cosinusii directori , , si indicii de refractie
principali nx , ny si nz . Este o ecuatie de ordinul 2 n n2 , prin rezolvarea
careia se obtin, n general, pentru fiecare directie un , doua solutii distincte
n0 si n00 , care evident verifica relatiile n0 = c/v 0 si n00 = c/v 00 . Cnd un
parcurge toate orientarile posibile, punctele situate la distantele n0 si n00
fata de originea O a sistemului axelor principale genereaza o suprafata
dubla, numita suprafata de indici de refractie.

1.3.2 Axele optice. Medii uniaxe si biaxe

Consideram ecuatia lui Fresnel pentru vitezele de faza (1.31) si un mediu
anizotrop pentru care cele trei viteze principale vx , vy si vz sunt diferite
ntre ele. Pna la o eventuala reindiciere putem presupune ca vx > vy > vz .
Alegem vectorul de propagare un continut n planul xOz. n acest caz
particular = 0 si un = (, 0, ). Cea de-a doua relatie (1.25) devine
v2 Dy = Ey . n sistemul axelor principale nsa este adevarata relatia
v2 Dy = Ey . Din ultimele doua egalitati, prin eliminarea lui Ey , se obtine
(v2 vy2 )Dy = 0. Daca Dy 6= 0, rezulta

v2 = vy2 . (1.40)
n planul xOz, ultima relatie descrie un cerc cu centrul n O si raza vy
(Fig. 1.3).
Pentru versorul un , cu alegerea = 0, deducem 2 = 1 2 . Ecuatia
(1.31) devine astfel

14
 2 1 2
+ = 0, (1.41)
v 2 vx2 v 2 vz2
de unde obtinem apoi relatia

v 2 = vx2 + 2 (vz2 vx2 ) (1.42)

care defineste n planul xOz o elipsa cu semiaxele vz si vx de-a lungul
axelor Ox respectiv Oz (Fig. 1.3)

Figura 1.3: Intersectia suprafetei vitezelor de faza cu planul xOz.

Se verifica destul de simplu ca pentru = 1 (propagare de-a lungul lui

Ox ) v = vz iar pentru = 0 (propagare de-a lungul lui Oz ) v = vx .
Datorita alegerii facute vx > vy > vz , se constata ca cercul si elipsa
descrise de relatiile (1.40), respectiv (1.42) se intersecteaza n patru puncte.

15
Pentru a identifica aceste puncte trebuie sa eliminam pe v2 ntre aceste
ecuatii. Obtinem astfel
vx2 vy2
2 = 2 (1.43)
vx vz2
Evident ca
vy2 vz2
2 = 1 2 = (1.44)
vx2 vz2
v 2 v2 v2 v 2
Daca notam = ( vx2 vy2 )1/2 si = ( vy2 vz2 )1/2 solutiile pozitive, atunci
x z x z
punctele A, B, C si D de intersectie a cercului cu elipsa corespund versorilor
(, 0, ), (, 0, ), (, 0, ) respectiv (, 0, ). Se verifica simplu ca
punctele A, O si C sunt coliniare. De asemenea, punctele B, O si D sunt
coliniare. Cele doua directii definite de A, O si C, respectiv B, O si D
se numesc axele optice ale mediului. Ele sunt dispuse simetric n raport
cu axele principale. Axele optice au proprietatea ca sunt singurele directii
pentru care cele doua solutii v 0 si v 00 ale ecuatiei lui Fresnel pentru vitezele
de faza coincid. Pentru orice alta directie de propagare a undei exista
doua valori distincte ale vitezei de faza. Mediile care au doua axe optice se
numesc biaxe.
Consideram cazul particular n care doua viteze principale sunt egale,
de exemplu vx = vy 6= vz . Din relatiile (1.43) si (1.44) deducem = 0 si
= 1, ceea ce ne arata ca A coincide cu B si C coincide cu D, fiind situate
pe axa Oz. Cele doua axe optice se confunda ntre ele si coincid chiar cu
axa principala Oz, care este n acest caz singura axa optica a mediului. Un
astfel de mediu se numeste uniax.

1.4 Suprafata de unda si elipsoidul indicilor

Daca se considera o sursa punctiforma O care emite radiatii electromagnet-
ice la momentul de timp t = 0 n toate directiile posibile, locul geometric
al punctelor ce oscileaza n faza la momentul de timp t reprezinta suprafata
de unda la acel moment de timp. Suprafata de unda se construieste astfel.
Din punctul O, n care se afla sursa, se deseneaza pentru fiecare directie

16
ur , vectorul OR, paralel si n sensul lui ur , cu lungimea egala cu viteza de
propagare a energiei vr pe directia respectiva. Locul geometric al punctelor
R este suprafata de unda la momentul t = 1.

1.4.1 Ecuatia suprafetei de unda n cazul general

Sa stabilim mai nti ecuatia lui Fresnel pentru viteza vr de propagare a
energiei luminoase. Pornim de la ecuatia (1.23), o nmultim scalar cu ur si
obtinem

v 2 D ur = E ur (un ur )(un E) (1.45)

Deoarece ur E, E ur = 0. Notnd unghiul dintre versorii un si
ur , obtinem un ur = cos . Relatia (1.45) devine astfel

v 2 D ur = (un E) cos (1.46)

Deoarece ur , D si E sunt coplanari, putem exprima ur n functie de D
si E prin intermediul unei combinatii liniare

ur = aD + bE (1.47)
nmultim scalar relatia (1.47) cu ur , folosim E ur = 0 si ur ur = 1 si
obtinem
1
a= (1.48)
D ur
Daca nmultim scalar cu un aceeasi relatie si utilizam ur un = cos si
D un = 0 deducem
cos
b= (1.49)
un E
Introducnd expresiile lui a si b n relatia (1.47) rezulta ca

ur aD un E D
E= = (ur ) (1.50)
b b cos D ur

17
 Din relatia (1.46) reiese ca un E = v 2 D ur / cos . Combinnd acest
rezultat cu relatia (1.50) expresia lui E devine

v 2 D ur D v2
E= ( ur ) = [D ur (D ur )] (1.51)
cos2 D ur cos2
Tinnd cont ca vr = v/ cos ultima relatie poate fi scrisa sub forma

E =vr2 [D ur (D ur )] (1.52)
Versorul razei luminoase ur se exprima prin intermediul cosinusilor di-
rectori r , r si r astfel ur = (r , r , r ). n sistemul axelor principale
Dx = Ex /vx2 , Dy = Ey /vy2 si Dz = Ez /vz2 . Din relatia (1.52), pentru
componenta x, obtinem

Ex =vr2 [Dx r (D ur )] (1.53)

Introducnd expresia lui Dx n ultima relatie, deducem ca

vr2 vx2 r
Ex = (D ur ) (1.54)
vr2 vx2
Procednd analog pentru componentele y si z obtinem

vr2 vy2 r
Ey = (D ur ) (1.55)
vr2 vy2
vr2 vz2 r
Ez = (D ur ) (1.56)
vr2 vz2

Stim ca ur E = 0, adica

r Ex + r Ey + r Ez = 0 (1.57)
nmultim relatiile (1.54 - 1.56) cu r , r respectiv r , le adunam, folosim
ecuatia (1.57), tinem cont de faptul ca vr2 (D ur ) 6= 0 si obtinem n final
ecuatia lui Fresnel pentru vitezele de raza

18
 2
vx2 2r vy2 r vz2 2r
+ + =0 (1.58)
vr2 vx2 vr2 vy2 vr2 vz2
Aceasta ecuatie permite calcularea valorilor vitezei de raza vr pentru
fiecare directie a razei luminoase ur = (r , r , r ) n functie de vitezele
principale vx , vy si vz .
Sa gasim ecuatia suprafetei de unda n coordonate carteziene. Ex-
primam cosinusii directori r , r si r prin intermediul coordonatelor carteziene
(x, y, z) ale unui punct atins de unda la momentul t

x2 y2 z2
2r = ; 2
r = ; 2
= (1.59)
x2 + y2 + z 2 x2 + y 2 + z 2 r x2 + y 2 + z 2

Deoarece x2 + y 2 + z 2 = vr2 t2 , deducem ca

x y z
r = ; = ; = (1.60)
vr t r vr t r vr t
Introducnd ultimele expresii ale cosinusilor directori n relatia (1.58)
obtinem ecuatia suprafetei de unda ntr-un mediu anizotrop

x2 vx2 (vr2 vy2 )(vr2 vz2 ) + y 2 vy2 (vr2 vx2 )(vr2 vz2 ) + z 2 vz2 (vr2 vx2 )(vr2 vy2 ) = 0
(1.61)

1.4.2 Elipsoidul indicilor de refractie

Sa stabilim dependenta indicelui de refractie n de directia de oscilatie a
lui D. n sistemul axelor principale Oxyz consideram o directie arbitrara
de oscilatie a vectorului D si punctul M de coordonate (x, y, z) astfel nct

vectorul OM este paralel cu D (Fig. 1.4) si are lungimea OM = n. Evident
ca x2 + y 2 + z 2 = n2 .

19
Figura 1.4: Construirea elipsoidului de indici de refractie pornind de la
vectorul D.

Sa determinam ecuatia suprafetei descrise de punctul M cnd D par-

(un E)
curge toate orientarile. Stim ca n sistemul axelor principale Dx = (v 2 2 .
x v )
Utiliznd expresiile indicilor de refractie n = c/v si nx = c/vx n cea a lui
Dx deducem
1 1 1
= c2 Dx ( ) (1.62)
n2x n2 un E
Procednd analog obtinem

1 1 1
= c2 Dy ( 2
2) (1.63)
ny n un E
1 1 1
= c2 Dz ( 2 2 ) (1.64)
nz n un E

nmultim relatiile (1.62 - 1.64) cu Dx , Dy respectiv Dz , le adunam,

folosim transversalitatea lui D, adica Dx + Dy + Dz = 0, si deducem

20
 Dx2 Dy2 Dz2 Dx2 + Dy2 + Dz2 D2
+ + = , (1.65)
n2x n2y n2z n2 n2
unde D2 este patratul modulului vectorului D.

Vectorii D si OM fiind paraleli, rezulta ca au componentele proportionale,
adica
x y z n
= = = (1.66)
Dx Dy Dz D
Prin exprimarea lui Dx , Dy si Dz n functie de D, pe baza ultimei relatii,
si nlocuirea acestora n relatia (1.65) obtinem

x2 y2 z2
+ + = 1, (1.67)
n2x n2y n2z
care este ecuatia unui elipsoid cu semiaxele nx , ny si nz , denumit elip-
soidul indicilor de refractie.
Aceasta ecuatie permite calcularea indicelui de refractie n2 = x2 +y2 +z 2
n functie de directia de oscilatie a lui D ntr-un mediu anizotrop.
Afirmatie Vectorul E corespunzator lui D este normal la elipsoidul de
indici de refractie n punctul M.
Demonstratie Consideram suprafata elipsoidului de indici de refractie
descrisa prin intermediul functiei

x2 y2 z2
f (x, y, z) = + + 1 (1.68)
n2x n2y n2z
Normala la aceasta suprafata este data de gradientul functiei f

f f f 2x 2y 2z
f = ( , , ) = ( 2, 2, 2) (1.69)
x y z nx ny nz
Modulul gradientului este
s
x2 y2 z2
|f | = 2 + + (1.70)
n4x n4y n4z

21
 Folosind relatiile (1.26) si (1.66) obtinem

x nEx y nEy z nEz

= 2 ; 2 = 2 ; 2 = 2 , (1.71)
n2x c D ny c D nz c D
cu ajutorul carora calculam |f | si componentele lui f

nE
|f | = 2 , (1.72)
c2 D

2x 2nEx 2nEy 2nEz

(f )x = 2
= 2 ; (f )y = 2 ; (f )z = 2 (1.73)
nx c D c D c D
f
Notam = |f | versorul gradientului. Din relatiile (1.72) si (1.73)
deducem ca
Ex Ey Ez E
=( , , ) , (1.74)
E E E E
ceea ce ne arata ca versorul vectorului E, asociat lui D, este perpen-
dicular pe elipsoidul de indici de refractie n punctul M n care vectorul D
nteapa elipsoidul de indici de refractie.
Folosind acest rezultat putem deduce care sunt directiile vectorilor un ,
ur si H. Planul format de E si D este normal la elipsoid n punctul M si
mai contine vectorii un si ur . n plus, un D si ur E. Cum E este
normal la elipsoid n punctul M, rezulta ca ur este tangent la elipsoid n M.
Deoarece H este perpendicular pe E, deducem ca H este situat n planul
tangent n M la elipsoid, chiar mai mult este perpendicular pe planul ce
contine vectorii D, E, un si ur .
Sa demonstram ca utiliznd elipsoidul de indici de refractie putem de-
termina pentru orice directie de propagare a undei un = (, , ) cele doua
directii de oscilatie posibile pentru vectorii D0 si D00 .
Deoarece vectorul D un , rezulta ca D apartine planului ce trece
prin originea O a sistemului axelor principale si este perpendicular pe un .
Ecuatia acestui plan este

x + y + z = 0 (1.75)

22
 Intersectia acestui plan cu elipsoidul de indici de refractie descris de
ecuatia (1.67) este o elipsa. Sa determinam directiile semiaxelor acestei
elipse. Pentru un punct curent M de coordonate (x, y, z) apartinnd elipsei,
patratul distantei de la M la O este n2 = x2 +y2 +z 2 . Pentru semiaxa mare
a elipsei n2 are valoarea maxima iar pentru semiaxa mica n2 are valoarea
minima. Deoarece punctul M apartine intersectiei elipsoidului de indici cu
planul descris de relatia (1.75) trebuie sa cautam extremele lui x2 + y2 + z 2
supusa la legaturile (1.67) si (1.75). Folosim metoda multiplicatorilor lui
Lagrange pentru a gasi extremele functiei

x2 y2 z 2
F (x, y, z) = x2 +y 2 +z 2 +21 (x+y +z)+2 ( + + 1), (1.76)
n2x n2y n2z

unde 1 si 2 sunt multiplicatorii lui Lagrange.

Trebuie sa anulam derivatele partiale ale lui F . Pentru variabila x
obtinem

F x
= 2x + 21 + 22 2 = 0, (1.77)
x nx
din care apoi prin mpartirea cu 2 rezulta
x
x + 1 + 2 =0 (1.78)
n2x
Procednd analog pentru celelalte doua variabile deducem

y
y + 1 + 2 = 0, (1.79)
n2y
z
z + 1 + 2 2 = 0 (1.80)
nz

nmultim ultimele trei relatii cu x, y respectiv z, le adunam, folosim

legaturile si obtinem

2 = n2 (1.81)

23
 Pentru a determina 1 , nmultim relatiile (1.78 - 1.80) cu , respectiv
, le adunam, folosim legaturile si relatia (1.81). Deducem astfel ca
x y z
1 = n2 ( + 2 + 2) (1.82)
n2x ny nz

Introducnd expresiile lui 1 si 2 n ecuatia (1.78) aceasta capata forma

2 x y z x
x + n2 [ 2
+ 2 + 2 2] = 0 (1.83)
nx ny nz nx
Dupa nmultirea ultimei ecuatii cu D/n si folosirea relatiei (1.66) obtinem

2 Dx Dy Dz Dx
Dx + n2 [ 2
+ 2
+ 2
2]=0 (1.84)
nx ny nz nx
Dx Ex Dy Ey
n sistemul axelor principale sunt valabile relatiile n2x
= ,
c2 n2y
= c2
Dz Ez
si n2z = c2 , care folosite n ecuatia (1.84) conduc la urmatorul rezultat

v2 Dx = Ex (un E) (1.85)
Pornind de la ecuatiile (1.79) si (1.80) si procednd analog se obtin
rezultate similare cu cel anterior stabilit, astfel ca se ajunge n final la
relatia vectoriala v2 D = E un (un E), care este chiar relatia (1.23) care
stabilea legatura dintre directia de propagare a undei un si vectorii E si D
asociati.
Concluzionam astfel ca pentru un dat, cele doua directii posibile de vi-
bratie ale lui D sunt directiile semiaxelor elipsei de intersectie a elipsoidului
de indici de refractie cu planul ce trece prin O si este perpendicular pe un .

1.5 Propagarea luminii n cristalele uniaxe

Cristalele apartinnd sistemelor cristalografice trigonal, tetragonal si hexag-
onal au o axa cristalografica de ordinul 3, 4 respectiv 6. Din acest motiv,
elipsoidul de indici de refractie este un elipsoid de revolutie, avnd axa de
revolutie paralela cu aceasta axa cristalografica care este si axa optica.

24
1.5.1 Suprafata de unda
Pentru mediile anizotrope uniaxe doua permitivitati electrice principale
sunt egale ntre ele, dar diferite de a treia. Presupunem ca y = z 6= x .

Prin urmare, vy = 1/ y = 1/ z = vz 6= 1/ x = vx . Ecuatia
suprafetei de unda (1.61) devine n acest caz

(vr2 vy2 )[x2 vx2 (vr2 vy2 ) + y 2 vy2 (vr2 vx2 ) + z 2 vy2 (vr2 vx2 )] = 0, (1.86)

unde x2 + y2 + z 2 = vr2 t2 .
Din relatia (1.86) deducem ca sunt doua posibilitati

vr2 vy2 = 0 sau (1.87)

x2 vx2 (vr2 vy2 ) + y 2 vy2 (vr2 vx2 ) + z 2 vy2 (vr2 vx2 ) = 0 (1.88)
Prin nmultirea ecuatiei (1.87) cu t2 obtinem

x2 + y2 + z 2 = vy2 t2 , (1.89)
care este ecuatia unei sfere de raza vy t.
n ecuatia (1.88) desfacem parantezele, grupam termenii dupa semnul
lor si deducem vr2 (x2 vx2 + y 2 vy2 + z 2 vy2 ) vx2 vy2 (x2 + y 2 + z 2 ) = 0. nlocuind
x2 + y 2 + z 2 cu vr2 t2 n ultima relatie obtinuta rezulta x2 vx2 + (y 2 + z 2 )vy2 =
vx2 vy2 t2 , care dupa mpartirea cu vx2 vy2 t2 conduce la expresia

x2 (y2 + z 2 )
+ = 1, (1.90)
vy2 t2 vx2 t2
care este ecuatia unui elipsoid de revolutie n jurul axei Ox. Semiaxele
acestui elipsoid sunt vy t de-a lungul lui Ox si vx t de-a lungul lui Oy si Oz.
Concluzionam ca pentru un mediu anizotrop uniax suprafata de unda
este o suprafata dubla, formata dintr-o sfera si un elipsoid de revolutie.
Pentru exemplificare figuram portiunea din suprafata de unda, la momentul
t = 1, continuta n primul octant (Fig. 1.5), n ipoteza vx < vy . De-a

25
lungul directiei Ox cele doua viteze radiale sunt egale cu viteza principala
vy . Directia Ox este directia axei optice a mediului anizotrop uniax.

Figura 1.5: Cele doua foi ale suprafetei de unda pentru un mediu anizotrop
uniax.

Intersectiile suprafetei de unda cu planele xOy si xOz sunt un cerc de

raza vy si o elipsa cu semiaxele vy si vx . Planul yOz intersecteaza suprafata
de unda dupa cercurile de raza vy si vx .
Suprafata sferica este denumita ordinara iar cea elipsoidala extraordi-
nara. Pentru cele doua viteze principale egale (n cazul ales vy = vz ) se
utilizeaza notatia vo , care se numeste viteza ordinara. Cealalta viteza prin-
cipala vx se noteaza vE si se numeste viteza extraordinara principala. Indicii
de refractie asociati acestor viteze sunt:
no = c/vo - indicele de refractie ordinar ;

26
 nE = c/vE - indicele de refractie extraordinar principal.
Un mediu anizotrop uniax se numeste pozitiv daca no < nE (ceea ce
este echivalent cu vo > vE ) si negativ daca no > nE , adica vo < vE .
n figurile 1.6 si 1.7 sunt prezentate intersectiile suprafetei de unda cu
planul xOy pentru un mediu anizotrop uniax pozitiv, respectiv negativ.
Se observa ca elipsa si cercul sunt tangente n cele doua puncte de pe
axa optica Ox. Avnd n vedere faptul ca axa optica este axa de revolutie
pentru elipsoid, deducem ca aceste puncte sunt singurele puncte n care
cele doua foi ale suprafetei de unda (sfera si elipsoidul) se intersecteaza.

Figura 1.6: Intersectia suprafetei de unda cu planul xOy pentru un mediu

uniax pozitiv.

27
Figura 1.7: Intersectia suprafetei de unda cu planul xOy pentru un mediu
uniax negativ.

1.5.2 Elipsoidul indicilor

Pentru a deduce ecuatia elipsoidului de indici de refractie n cazul particular
al unui mediu anizotrop uniax pentru care ny = nz = no si nx = nE , folosim
ecuatia generala (1.67) n care introducem aceste particularizari. Obtinem
astfel ecuatia

x2 y2 + z 2
+ = 1, (1.91)
n2E n2o
care descrie un elipsoid de revolutie n jurul axei optice Ox. Semiaxele

28
acestui elipsoid sunt nE de-a lungul lui Ox si no de-a lungul axelor Oy si
Oz.
Consideram o directie un de propagare a undei, ce formeaza unghiul cu
axa optica Ox. Ne intereseaza indicii de refractie corespunzatori acestei di-
rectii de propagare. Stim ca cele doua directii de oscilatie ale lui D, asociate
lui un , sunt directiile semiaxelor elipsei de intersectie a elipsoidului de in-
dici de refractie cu planul ce trece prin O si este perpendicular pe un , iar
lungimile acestor semiaxe sunt chiar indicii de refractie ai mediului pen-
tru undele ce se propaga de-a lungul lui un . Datorita faptului ca pentru
mediul uniax elipsoidul indicilor de refractie este un elipsoid de revolutie n
jurul axei optice, putem, fara a restrnge din generalitate, sa presupunem
ca un apartine planului xOy. n acest caz, elipsa are o semiaxa OA pe
directia axei Oz iar cealalta semiaxa OB este continuta n planul xOy si
este perpendiculara pe un (Fig. 1.8).

Figura 1.8: Directiile de vibratie ale lui D pentru un mediu uniax si deter-
minarea indicelui extraordinar.

29
 Semiaxa paralela cu Oz are lungimea no astfel ca unda ce se propaga
pe directia un si are directia de vibratie a lui D paralela cu Oz este unda
ordinara. Planul format de axa optica si directia de propagare a undei se
numeste planul principal. Concluzionam ca unda ordinara are vectorul D
perpendicular pe planul sectiunii principale.
Unda care se propaga pe directia un si are vectorul D pe directia
semiaxei OB este unda extraordinara. Indicele de refractie al mediului
pentru aceasta unda este egal cu lungimea semiaxei OB si depinde de
unghiul . Notam n () = OB indicele de refractie extraordinar. Pen-
tru un mediu uniax pozitiv no < n () < nE , iar pentru un mediu uniax
negativ no > n () > nE .
Sa deducem dependenta lui n () de no , nE si . Punctul B are coordo-
natele (xB , yB ) date de relatiile

xB = n () cos( + ) = n () sin , (1.92)
2

yB = n() sin( + ) = n () cos (1.93)
2
si apartine elipsei date de intersectia elipsoidului de indici (1.91) cu
planul xOy. Aceasta elipsa are ecuatia

x2 y2
+ =1 (1.94)
n2E n2o
2
Deoarece xB si yB verifica ecuatia (1.94), deducem ca n2 () ( sin
n2

+
E
cos2
n2o
= 1, de unde, dupa utilizarea relatiei sin2 = 1 cos2 , obtinem
)
expresia indicelui de refractie extraordinar
nE no
n () = q (1.95)
n2o + (n2E n2o ) cos2
Cazuri particulare
1) pentru = 0 (un paralel cu axa optica) rezulta n ( = 0) = no . n
acest caz, planul perpendicular pe un si trece prin O intersecteaza elip-
soidul de indici dupa cercul de raza no , continut n planul yOz. Elipsa din

30
cazul general a degenerat ntr-un cerc, pentru care nu se mai pot identifica
semiaxele mica si mare, prin urmare orice directie de vibratie a lui D n
planul yOz este permisa.
2) pentru = /2 (un perpendicular cu axa optica) rezulta n ( = /2) =
nE . Mai precis, daca directia de propagare este Oy, elipsa perpendiculara
pe Oy este continuta n planul xOz si are semiaxele no de-a lungul lui Oz,
respectiv nE de-a lungul lui Ox. Unda ce se propaga de-a lungul lui Oy
si are vectorul D paralel cu Oz este unda ordinara iar indicele de refractie
corespunzator este no . Pentru unda ce se propaga tot de-a lungul lui Oy
dar are vectorul D paralel cu Ox indicele de refractie corespunzator este
nE .

1.5.3 Razele refractate de un dioptru mediu izotrop - mediu

anizotrop
Consideram un dioptru ce separa un mediu izotrop cu indicele de refractie
n de un mediu anizotrop. O unda plana ce se propaga prin mediul izotrop
ajunge la acest dioptru unde se realizeaza reflexia si refractia undei. Fie
IO directia razei luminoase n mediul izotrop. Evident ca aceasta este si
directia de propagare a undei n acest mediu. Punctul O apartine dioptru-
lui. Consideram originea timpului, t = 0, ca fiind momentul la care raza
IO ajunge la dioptru, iar punctul O devine sursa si emite n toate directiile.
Suprafata de unda ntr-un mediu anizotrop este o suprafata dubla si din
acest motiv prin refractie apar, n general, doua unde refractate n mediul
anizotrop. Acesta este fenomenul de dubla refractie. Vom arata cum se de-
termina directiile razelor refractate n mediul anizotrop folosind suprafata
vitezelor de raza si principiul Huygens.
Cu centrul n O construim n mediul anizotrop o semisfera (S) cu raza
egala cu viteza v = c/n de propagare a undei n mediul izotrop. Daca n
locul mediului anizotrop am fi avut acelasi mediu izotrop ca cel de incidenta,
la momentul t = 1, planul undei (P) ar fi fost tangent la aceasta semisfera
n punctul T aflat la intersectia prelungirii razei IO cu semisfera (Fig. 1.9).

31
Figura 1.9: Constructia Huygens n cazul refractiei la suprafata de separare
mediu izotrop - mediu anizotrop.

Punctul J reprezinta intersectia planului (P) cu planul de incidenta

care a fost ales chiar planul figurii. Dreapta (D) ce trece prin J si este
perpendiculara pe planul figurii reprezinta intersectia planului undei din
mediul izotrop cu suprafata de separare dintre cele doua medii, la momentul
de timp t = 1. Planul unei unde refractate trebuie sa treaca la t = 1
prin drepta (D) si sa fie tangent la una din cele doua foi (S) sau (S) ale
suprafetei vitezelor de raza din mediul anizotrop. Fie T0 si T00 punctele de
tangenta astfel obtinute iar (P) si (P) planele undelor refractate. Razele
refractate sunt OT0 respectiv OT00 . Daca axele principale ale mediului
anizotrop sunt orientate arbitrar n raport cu planul de incidenta, punctele
T0 si T00 nu se afla, n general, n planul de incidenta si prin urmare nici
razele refractate OT0 si OT00 nu mai sunt situate n planul de incidenta.
Aceasta metoda de constructie a razelor refractate, n cazul general al
mediilor biaxe, este destul de dificila deoarece implica un desen n spatiu,

32
greu de realizat. Cum mediile uniaxe au o mare importanta n aplicati-
ile practice si construirea razelor refractate este mai simpla n cazul lor,
n continuare vom exemplifica aceasta metoda doar pentru medii uniaxe.
Chiar mai mult, pentru ca T0 si T00 sa fie n planul figurii vom aborda doar
cazurile simple n care axa optica este continuta n planul de incidenta sau
perpendiculara pe acesta. Suprafata de unda n mediul anizotrop este o
suprafata dubla, formata din semisfera de raza egala cu viteza ordinara vo
si elipsoidul de revolutie n jurul axei optice avnd semiaxele vo de-a lungul
axei optice si vE perpendicular pe axa optica. Semisfera si elipsoidul sunt
tangente n punctele de pe axa optica.

Planul de incidenta paralel cu sectiunea principala

n acest caz, axa optica (A. O.) este situata n planul de incidenta, care este
definit de raza incidenta IO si normala ON la suprafata de separare a celor
doua medii. Consideram planul figurii ca fiind planul de incidenta. Axa
optica poate fi paralela, perpendiculara sau oblica n raport cu suprafata
de separare. Evident ca putem avea incidenta normala sau oblica. Vom
analiza pe rnd aceste cazuri posibile.
Axa optica oblica si incidenta oblica
n Fig. 1.10 este prezentata deducerea directiilor razelor refractate
folosind procedeul descris anterior, pentru un mediu anizotrop uniax pozitiv
(vo > vE ).
Pentru a nu avea probleme legate de eventuala reflexie totala, pre-
supunem ca viteza v de propagare n mediul izotrop este mai mare dect vo .
Intersectia planului de incidenta cu suprafata de unda din mediul anizotrop
este reprezentata prin semicercul cu centrul n O si raza vo si o portiune
din elipsa de semiaxe vo si vE . Deoarece planul de incidenta este plan de
simetrie pentru suprafata de unda n acest caz, punctele n care planele ce
trec prin dreapta (D) sunt tangente la suprafata de unda sunt situate n
planul de incidenta. Notam To punctul de tangenta la semisfera (suprafata
ordinara) si TE punctul de tangenta la elipsoid (suprafata extraordinara).
Directiile OTo si OTE sunt directiile razelor ordinara, respectiv extraordi-
nara refractate. Se observa ca razele refractate sunt n planul de incidenta.

33
Unda ordinara este polarizata perpendicular pe planul figurii (planul secti-
unii principale) iar unda extraordinara este polarizata n planul sectiunii
principale.

Figura 1.10: Razele refractate de un mediu anizotrop uniax; incidenta

oblica, axa optica n planul de incidenta dar oblica fata de normala la
dioptru.

Axa optica oblica si incidenta normala

n acest caz, punctul T apartine normalei NO iar tangenta n T la cercul
de raza v este paralela cu suprafata de separare dintre cele doua medii. Prin
urmare, punctul J si dreapta (D) sunt practic situate la infinit iar planele
ce trec prin (D) si sunt tangente la cele doua foi ale suprafetei de unda sunt
paralele cu suprafata de separare. Punctul To de tangenta la suprafata or-
dinara apartine normalei NO si prin urmare raza ordinara refractata OTo

34
este pe directia normalei (Fig. 1.11). Unda ordinara refractata este polar-
izata perpendicular pe planul de incidenta.

Figura 1.11: Razele refractate de un mediu anizotrop uniax; incidenta nor-

mala, axa optica n planul de incidenta dar oblica fata de normala la diop-
tru.

Punctul TE de tangenta la elipsoid nu apartine normalei NO, astfel ca,

raza extraordinara refractata OTE nu este pe directia normalei (Fig. 1.11).
Se constata ca, pentru unda extraordinara, legea a doua a refractiei nu
este respectata n acest caz. Unda extraordinara este polarizata n planul
sectiunii principale.
Axa optica paralela cu suprafata de separare si incidenta oblica
Deoarece axa optica este paralela cu suprafata de separare, cele doua foi
ale suprafetei de unda din mediul anizotrop sunt tangente n doua puncte
de pe suprafata de separare (Fig. 1.12). Intersectia planului de incidenta

35
cu suprafata de unda este constituita dintr-un semicerc de raza vo si o
jumatate de elipsa cu semiaxele vo si vE . Folosind constructia Huygens se
constata ca punctele To si TE apartin planului de incidenta si prin urmare
razele refractate OTo si OTE respecta prima lege a refractiei.

Figura 1.12: Razele refractate de un mediu anizotrop uniax; incidenta

oblica, axa optica paralela cu suprafata de separare.

Axa optica paralela cu suprafata de separare si incidenta normala

Punctul J este situat la infinit astfel ca To si TE sunt pe directia nor-
malei (Fig. 1.13). Razele refractate OTo si OTE se propaga pe aceeasi
directie, cea a normalei, legile refractiei sunt respectate n acest caz. Cele
doua unde refractate desi se propaga pe aceeasi directie, au stari de po-
larizare si viteze de propagare diferite.

36
Figura 1.13: Razele refractate de un mediu anizotrop uniax; incidenta nor-
mala, axa optica paralela cu suprafata de separare.

Axa optica perpendiculara pe suprafata de separare si incidenta oblica

n acest caz semicercul de raza vo si semielipsa cu semiaxele vo si vE sunt
tangente ntr-un punct de pe directia normalei. Datorita simetriei de rotatie
a suprafetei de unda n raport cu axa optica, rezulta ca punctele To si TE
apartin planului de incidenta (Fig. 1.14). Raza ordinara refractata OTo
este polarizata perpendicular pe planul de incidenta iar raza extraordinara
refractata OTE este polarizata n planul de incidenta.

37
Figura 1.14: Razele refractate de un mediu anizotrop uniax; incidenta
oblica, axa optica perpendiculara pe suprafata de separare.

Axa optica perpendiculara pe suprafata de separare si incidenta normala

Punctul J este la infinit si prin urmare punctele To si TE coincid,
apartinnd normalei. Razele refractate OTo si OTE se propaga pe di-
rectia normalei, deci paralel cu axa optica (Fig. 1.15). Datorita propagarii
razelor refractate paralel cu axa optica, viteza de faza pentru aceste unde
este aceeasi, si anume vo . Orice directie de polarizare perpendiculara pe
directia normalei este posibila pentru undele refractate ce se propaga de-a
lungul axei optice.

38
Figura 1.15: Razele refractate de un mediu anizotrop uniax; incidenta nor-
mala, axa optica perpendiculara pe suprafata de separare.

Planul de incidenta perpendicular pe sectiunea principala

n acest caz, axa optica este paralela cu suprafata de separare si raza inci-
denta este perpendiculara pe axa optica. Consideram doar incidenta oblica,
cazul incidentei normale a fost deja analizat pe baza Fig. 1.13. Presupunem
mediul anizotrop uniax pozitiv vE < vo . Intersectia suprafetei de unda din
mediul anizotrop cu planul de incidenta este reprezentata n Fig. 1.16 prin
semicercurile de raze vo si vE . Unda ordinara refractata este polarizata n
planul de incidenta iar unda extraordinara este polarizata paralel cu axa
optica.

39
Figura 1.16: Razele refractate de un mediu anizotrop uniax pozitiv; inci-
denta oblica, axa optica perpendiculara pe planul de incidenta.

Cazul mediilor anizotrope uniax negative (vE > vo , nE < no ) se trateaza

analog. Spre exemplificare, consideram cazul anterior (planul de incidenta
perpendicular pe sectiunea principala) si deducem directiile razelor refrac-
tate n cazul unui mediu uniax negativ. De data aceasta semicercul de raza
vE este mai mare dect cel cu raza vo si, prin urmare, unghiul de refractie
pentru raza extraordinara OTE este mai mare dect cel corespunzator razei
ordinare OTo (Fig. 1.17).

40
Figura 1.17: Razele refractate de un mediu anizotrop uniax negativ; inci-
denta oblica, axa optica perpendiculara pe planul de incidenta.

1.5.4 Polarizori
Un polarizor liniar este un dispozitiv optic care transmite (sau reflecta)
o stare de polarizare liniara si suprima transmisia (sau reflexia) starii de
polarizare liniare ortogonale. Aceasta este definitia unui polarizor ideal, n
realitate prin orice polarizor trece o fractiune din starea ortogonala. Di-
rectia de polarizare a luminii transmise (sau reflectate) de polarizor depinde
de constructia acestuia si se numeste axa polarizorului. Pentru un polarizor
care functioneaza prin transmisie, aceasta directie este numeste adesea axa
de transmisie (directia de transmisie).

41
Caracteristicile polarizorului
Caracteristicile principale ale unui polarizor sunt: gradul de extinctie, fac-
torul de polarizare, deschiderea unghiulara, transparenta pentru starea
transmisa si raspunsul spectral. Aceste caracteristici sunt analizate n con-
tinuare.

Gradul de extinctie Consideram o unda liniar polarizata de-a lungul

axei Ox, de intensitate egala cu unitatea, ce se propaga pe directia Oz
si este incidenta pe un polarizor liniar a carui directie de transmisie este
situata n planul xOy. Polarizorul se roteste n planul xOy. Notam
unghiul format de Ox cu directia de transmisie a polarizorului. n timpul
rotirii polarizorului, transmitanta T a acestuia variaza ntre valorile extreme
Tmax si Tmin conform relatiei

T = (Tmax Tmin ) cos2 + Tmin (1.96)

n cazul unui polarizor ideal, Tmin = 0 si Tmax = 1, n concordanta cu
legea lui Malus. Imperfectiunea dispozitivului si prezenta luminii parazite
face ca legea lui Malus sa fie partial verificata. n general Tmin << Tmax .
Gradul de extinctie se defineste prin relatia

Tmax
= , (1.97)
Tmin
iar factorul de polarizare al luminii transmise de polarizor pe baza
raportului

Tmax Tmin
= (1.98)
Tmax + Tmin
Pe baza ultimelor doua relatii se deduce legatura dintre si
1 1
= ; = (1.99)
+1 1+
Aceste constante ( si ) se refera doar la capacitatea dispozitivului de
a polariza lumina. Calitatea polarizorului este dependenta si de valoarea

42
Tmax , care trebuie sa fie ct mai mare. Aceasta depinde de natura mate-
rialului (prin absorbtie, difuzie, etc.) si de fenomenul fizic folosit pentru
polarizare.

Deschiderea unghiulara Adesea, fasciculele optice ce trebuie polarizate

au o anumita deschidere unghiulara. Chiar daca starea de polarizare a fost
definita doar pentru o unda plana, si prin urmare pentru o directie data a
razei luminoase, notiunea de stare de polarizare poate fi extinsa n cazul
unui fascicul conic. Spunem ca un fascicul conic este polarizat liniar daca
toate razele acestui fascicul au starea de polarizare liniara continuta ntr-
un plan, paralel cu planul meridian care contine axa fasciculului si directia
de polarizare a razei ce coincide cu axa fasciculului. Cu alte cuvinte, se
considera ca fasciculul este format dintr-un numar mare de raze, asociate
undelor plane polarizate liniar n acelasi plan. Anumiti polarizori au o
deschidere unghiulara mare, altii au deschideri foarte mici, dependente de
fenomenele fizice utilizate n fiecare caz.

Raspunsul spectral al polarizorului Efectele utilizate pentru a realiza

polarizori liniari sunt reflexia, refractia, atenuarea selectiva a unei stari de
polarizare si difractia. Toate aceste efecte depind de natura materialului
prin intermediul proprietatilor sale optice (indice de refractie, factor de
absorbtie). n general acesti parametrii depind de lungimea de unda a
luminii si performantele polarizorilor sunt astfel dependente de lungimea
de unda. Materialele optice folosite la construirea polarizorilor se aleg nu
doar n functie de efectele polarizante ci si de domeniul lor de transparenta.

Prisme polarizante si polarizori cu reflexie totala

Pe baza fenomenului de birefringenta ntr-un mediu anizotrop liniar, cele

doua unde luminoase obtinute prin dubla refractie la dioptrul mediu izotrop
- mediu anizotrop sunt separate spatial, n general, si polarizate liniar pe
directii ortogonale ce depind de orientarea relativa a axelor cristalografice si
a vectorului de unda al undei incidente. O separare unghiulara importanta

43
a razelor refractate se realizeaza cu ajutorul prismelor polarizante. n unele
cazuri se elimina una din razele refractate, de exemplu prin reflexie totala.
Un astfel de dispozitiv se numeste polarizor cu reflexie totala.
Materialele birefringente utilizate cel mai des sunt cele uniaxe. Ele
trebuie sa aiba o transparenta buna n banda spectrala n care sunt utilizate
si sa nu aiba incluziuni. Majoritatea polarizorilor sunt din calcit sau cuart.
Calcitul este anizotrop uniax negativ si are o transmisie buna din ultraviolet
pna n infrarosul apropiat. Pentru lungimi de unda sub 2000 Ao absorbtia
sa este puternica iar peste 2,8 m ncepe sa prezinte fenomenul de dicroism
(absorbtie selectiva a diferitelor stari de polarizare). Cuartul este uniax
pozitiv si prezinta o birefringenta mai mica dect cea a calcitului. Din acest
motiv este preferat pentru construirea defazorilor deoarece grosimile unor
defazori din calcit necesare pentru acest scop ar fi prea mici si astfel greu
de realizat. Cuartul poate fi folosit ntre 1900 Ao si 4 m. Alte materiale
folosite pentru realizarea polarizorilor sunt: mica, nitratul de sodiu, florura
de magneziu, spatul de Islanda.

Prisme polarizante Prisma Rochon este constituita din doua prisme din
acelasi material uniax dar taiate diferit n raport cu axa optica. n prima
prisma axa optica este perpendiculara pe fata de intrare (de incidenta),
iar n cea de-a doua prisma este paralela cu muchia prismei (Fig. 1.18).
Cele doua prisme sunt n contact una cu cealalta, nefiind nevoie de un
liant. Presupunem ca pe prima prisma vine, din aer, la incidenta normala
o unda nepolarizata. O astfel de unda poate fi considerata o suprapunere de
unde liniar polarizate pe toate directiile ortogonale pe directia de propagare,
toate undele avnd aceeasi probabilitate. n prima prisma undele se propaga
pe directia axei optice si din acest motiv indicele de refractie este acelasi, no ,
indiferent de starea de polarizare. n punctul I, de incidenta pe suprafata
separatoare a celor doua prisme, se realizeaza separarea undelor n functie
de starea de polarizare. Unda ce se propaga prin prima prisma si este
polarizata n planul figurii (perpendicular pe axa optica a celei de-a doua
prisme) este pentru a doua prisma o unda ordinara, indicele de refractie
al acestei prisme fiind no pentru aceasta stare de polarizare. Prin urmare,

44
n punctul I nu se modifica directia de propagare a undei polarizate n
planul figurii, astfel ca unda ordinara iese din prisma Rochon pe directia
undei incidente. Unda ce se propaga prin prima prisma si este polarizata
perpendicular pe planul figurii (paralel cu axa optica a celei de-a doua
prisme) este o unda extraordinara pentru a doua prisma, astfel ca n punctul
I pentru aceasta unda exista o discontinuitate a indicelui de refractie. n
stnga punctului I indicele de refractie este no iar n dreapta (n a doua
prisma) este nE . Pentru un mediu uniax pozitiv, nE > no (de exemplu
cuart), raza extraordinara refractata se apropie de normala (deviere n jos
n Fig. 1.8).

Figura 1.18: Functionarea unei prisme Rochon din cuart.

La iesirea din a doua prisma n aer, se realizeaza din nou refractia astfel
ca unda este deviata n jos si mai mult. Daca prismele sunt din calcit (uniax
negativ) unda extraordinara refractata se departeaza de normala (deviere
n sus). Orice unda liniar polarizata pe o directie ce nu este paralela dar nici
perpendiculara n raport cu planul figurii poate fi descompusa n doua unde,
unda polarizata n planul figurii si cealalta polarizata perpendicular. Pentru
aceste componente se aplica rationamentul mai sus expus. n concluzie din
prisma Rochon ies doua unde:
- unda ordinara (O) polarizata n planul figurii se propaga pe directia

45
undei incidente;
- unda extraordinara (E) polarizata perpendicular pe planul figurii se
propaga oblic fata de directia undei incidente.
Unghiul de deviere al razei extraordinare este de cteva grade pentru
o prisma de cuart si poate ajunge la 150 pentru una din calcit, printr-o
alegere corespunzatoare a unghiului prismelor.
Prisma Senarmont se deosebeste de prisma Rochon prin faptul ca a
doua prisma are axa optica perpendiculara pe baza prismei (Fig. 1.19). Sa
explicam functionarea unei prisme construite din calcit (no > nE ). Orice
unda ce se propaga n prima prisma de-a lungul axei optice este o unda
ordinara, indicele de refractie asociat fiind no . Unda polarizata perpendic-
ular pe planul figurii este unda ordinara pentru a doua prisma, astfel ca,
n punctul I aceasta unda nu este deviata prin refractie. Unda ordinara
iese din prisma Senarmont nedeviata. Unda polarizata n planul figurii este
unda extraordinara pentru a doua prisma astfel ca, n urma refractiei n I,
se departeaza de normala, find deviata n sus n Fig. 1.19.

Figura 1.19: Functionarea unei prisme Senarmont din calcit.

Prisma Wollaston este construita din doua prisme din acelasi material
uniax, taiate n raport cu axa optica dupa cum este ilustrat n Fig. 1.20.

46
Sa explicam modul de functionare al unei astfel de prisme construite din
cuart.

Figura 1.20: Functionarea unei prisme Wollaston din cuart.

Consideram ca fasciculul incident normal pe prima prisma este nepo-

larizat. Unda ce se propaga n prima prisma si este polarizata liniar paralel
cu axa optica a acesteia este o unda extraordinara, indicele de refractie n
prima prisma fiind nE pentru aceasta unda. Pentru a doua prisma aceasta
unda este polarizata perpendicular pe axa optica si prin urmare indicele de
refractie asociat este no . Deoarece pentru cuart nE > no , refractia n punc-
tul I se face cu departare de normala (deviere n sus). Unda care n prima
prisma este polarizata perpendicular pe axa optica este unda ordinara, in-
dicele de refractie asociat este no . Pentru a doua prisma, aceasta unda este
polarizata paralel cu axa optica si deci indicele de refractie asociat este nE .
n urma refractiei n punctul I se obtine o apropiere de normala (deviere
n jos). Observam ca prisma Wollaston permite o separare unghiulara mai
mare a fasciculelor emergente dect prisma Rochon deoarece aceste fasci-
cule sunt deviate de o parte si de cealalta a fasciculului incident. n cazul
prismelor din cuart separarea unghiulara este mica, aproximativ 1, 5o , nsa
pentru cele din calcit se poate ajunge chiar la 30o .

47
Polarizori cu reflexie totala n aceste prisme una din starile de po-
larizare este eliminata prin intermediul reflexiei totale care permite scoaterea
laterala a acestei stari. Prezentam cteva tipuri de polarizori ce utilizeaza
reflexia totala.
Prisma Nicol este primul dispozitiv de acest tip. Materialul birefringent
utilizat este spatul de Islanda sau calcitul. Acest polarizor are lungimea
cam de trei ori mai mare dect latimea. Daca se foloseste calcitul, cele
doua prisme componente sunt taiate astfel nct axa optica face un unghi
de 45o cu fetele AB si AB, iar unghiul A al primei prisme este 22o (Fig.
1.21). Cele doua prisme sunt lipite cu balsam de Canada, care este un
material izotrop, cu indicele de refractie n = 1, 55.

Figura 1.21: Prisma Nicol.

Consideram o unda plana, nepolarizata, incidenta prin fata AB. Dubla

refractie n C genereaza doua raze: raza ordinara CD, polarizata perpendic-
ular pe planul sectiunii principale (planul figurii) si raza extraordinara CE,
polarizata n planul figurii. Pentru calcit indicii de refractie verifica relatia
nE < 1, 55 < no . Prin modul de constructie al prismei Nicol, unghiul de
incidenta al razei ordinare pe dioptrul calcit - balsam de Canada depaseste
unghiul limita astfel ca raza ordinara CD se reflecta total n punctul D, fiind
scoasa lateral si absorbita prin intermediul unui absorbant adecvat. Raza
extraordinara se refracta n punctul E, trece prin balsamul de Canada si
a doua prisma pastrndu-si starea de polarizare. Directia razei emergente
din prisma Nicol este paralela cu cea a razei incidente, dar exista o mica

48
deplasare laterala datorata propagarii undei extraordinare prin cele doua
prisme si balsamul de Canada. Daca rotim polarizorul n jurul directiei
fasciculului incident, raza emergenta descrie un cilindru, spunem ca apare
bataia laterala.
n cazul unui fascicul cu o anumita deschidere unghiulara nu toate razele
sunt polarizate la fel. n functie de unghiul de incidenta pe fata de intrare
se poate ca:
- raza ordinara sa nu mai sufere reflexie totala pe fata AA si lumina
transmisa de polarizor sa nu mai fie liniar polarizata ci eliptic polarizata.
- raza extraordinara sa efectueze reflexie totala pe fata AB si dispozi-
tivul sa nu transmita lumina.
Prisma Nicol, desi este foarte performanta, are dezavantajul ca este
dificil de realizat pentru ca necesita cristale mari si nu poate fi folosita la
puteri mari (fascicule intense) din cauza absorbtiei balsamului de Canada.
Se prefera folosirea unor prisme n care mediul intermediar izotrop este un
strat de aer. Astfel de prisme sunt analizate n continuare.
Prisma Foucault este asemanatoare cu prisma Nicol, diferenta constnd
n nlocuirea balsamului de Canada cu un strat subtire de aer. Lungimea
AB este putin mai mica dect latimea AB. Prisma Foucault prezinta doua
avantaje fata de prisma Nicol:
- se utilizeaza mai putin material la constructia sa;
- absenta liantului absorbant (balsamul de Canada) permite utilizarea
acestei prisme si n cazul laserilor de putere.
n cazul prismelor Nicol si Foucault, fasciculul ce trebuie polarizat nu
este incident normal pe fata de intrare, ceea ce induce erori n determinarea
directiei de polarizare, cnd aceste prisme sunt utilizate n montaje polari-
metrice. Din acest motiv se prefera, n general, polarizorii cu cmp normal
(incidenta normala) care nu au acest inconvenient.
Prismele Glan - Thompson si Glan - Foucault sunt fabricate din calcit.
Axa optica este paralela cu fata de intrare si cu muchiile prismelor compo-
nente. La prisma Glan - Thompson cele doua semiprisme ce o alcatuiesc
sunt lipite cu un liant izotrop iar la prisma Glan - Foucault un strat de aer
separa aceste semiprisme. Unghiul prismelor este ales astfel nct raza or-
dinara sufera reflexie totala pe dioptrul cristal - liant (Fig. 1.22), respectiv

49
cristal - aer (Fig. 1.23).

Figura 1.22: Prisma Glan -Thompson.

Figura 1.23: Prisma Glan- Foucault.

50
Polarizori dicroici
Acest tip de polarizori se bazeaza pe absorbtia selectiva a starilor de po-
larizare n unele materiale, fenomen numit dicroism. Mediile dicroice sunt
materiale birefringente n care coeficientii de absorbtie pentru cele doua
stari proprii de polarizare sunt foarte diferiti. n prezent se cunosc sub-
stante pentru care coeficientul de absorbtie corespunzator unei directii de
polarizare este foarte mare pentru toate lungimile de unda din spectrul
vizibil, n timp ce pentru directia de polarizare ortogonala, coeficientul de
absorbtie este foarte mic si practic independent de lungimea de unda. Daca
lumina alba traverseaza o astfel de substanta si apoi un cristal birefringent,
fasciculele emergente vor fi unul alb si celalalt negru, pentru ca au
intensitate nenula, respectiv nula, independent de lungimea de unda. Un
astfel de material se numeste dicromofor. Substanta denumita turmalina
este un exempu de dicromofor.
Dicroismul este folosit pentru producerea celor mai raspnditi polar-
izori, numiti polaroizi. Acestia se obtin prin includerea ntr-un material
plastic sau film polimeric a cristalelor dicroice aliniate toate n acelasi mod.
Acesti polarizori, din cauza principiului lor de functionare (absorbtia unei
stari de polarizare) nu pot fi folositi n cazul fasciculelor foarte intense. Pot
avea dimensiune transversala mare, deschidere unghiulara mare si un grad
de extinctie de ordinul 104 pentru lumina alba. n schimb, transmisia starii
de polarizare emergente nu este prea buna. Un astfel de polarizor are un co-
eficient de transmisie n jur de 35% pentru lumina naturala. Performantele
acestor polarizori depind foarte mult de lungimea de unda, ceea ce limiteaza
domeniul lor de aplicatie. Desi au transmisie mica, polaroizii sunt foarte
mult utilizati n practica datorita simplitatii lor si mai ales pretului mic
comparativ cu cel al prismelor polarizante sau al polarizorilor cu reflexie
totala.

51
1.6 Propagarea luminii n cristalele biaxe
1.6.1 Suprafata de unda si elipsoidul indicilor
n cazul mediilor anizotrope biaxe cele trei permitivitati electrice principale
sunt diferite, x 6= y 6= z , si prin urmare si vitezele principale vx =

1/ x 6= vy = 1/ y 6= vz = 1/ z . Pna la o eventuala renotare,
putem presupune ca vx > vy > vz . Pentru a determina intersectia suprafetei
de unda (descrisa prin relatia 1.61) cu planul xOz (caracterizat prin y =
0) se introduce aceasta valoare a lui y n ecuatia 1.61. Obtinem astfel
egalitatea

(vr2 vy2 )[x2 vx2 (vr2 vz2 ) + z 2 vz2 (vr2 vx2 )] = 0, (1.100)
care conduce la urmatoarele ecuatii

vr2 vy2 = 0 (1.101)

x2 vx2 (vr2 vz2 ) + z 2 vz2 (vr2 vx2 ) = 0 (1.102)

Stim ca x2 +y 2 +z 2 = vr2 t2 . Ecuatia (1.101) combinata cu acest rezultat,

pentru t = 1 si y = 0 devine

x2 + z 2 = vy2 , (1.103)
care este ecuatia unui cerc cu centrul n O si raza vy .
Prelucram ecuatia (1.102) desfacnd parantezele si grupnd termenii
dupa semnul lor. Deducem ca

vr2 (x2 vx2 + z 2 vz2 ) vx2 vz2 (x2 + z 2 ) = 0 (1.104)

Folosind faptul ca pentru t = 1 si y = 0 este valabil rezultatul general
x2 + z 2 = vr2 , pna la factorul vr2 neesential, ultima ecuatie devine x2 vx2 +
z vz2 = vx2 vz2 . Prin mpartirea cu vx2 vz2 , deducem
2

x2 z 2
+ = 1, (1.105)
vz2 vx2

52
care este ecuatia unei elipse de semiaxe vz si vx de-a lungul lui Ox, respectiv
Oz.
Intersectia suprafetei de unda cu planul xOz este prezentata n Fig.
1.24.

Figura 1.24: Intersectia suprafetei de unda cu planul xOz.

Constatam ca cercul si elipsa din planul xOz se intersecteaza n patru

puncte R, R, R si R. Pe baza simetriei n raport cu punctul O si axele
Ox si Oz se deduce ca R, O si R sunt coliniare. De asemenea, R, O si
R sunt coliniare. Directiile RR si RR definesc axele radiale. De-a
lungul acestor directii viteza razei luminoase are o singura valoare si anume
vy . Pentru orice alta directie sunt posibile doua valori distincte ale vitezei
de raza. Sa determinam unghiul r format de axele radiale cu axa Oz.
Pentru aceasta trebuie sa deducem coordonatele (xR , yR ) ale punctului R.

53
Rezolvnd sistemul format din ecuatiile (1.103) si (1.105) obtinem
vy2 vy2
1 vx2 vz2 1
x2R = 1 1
2
; zR = 1 1 , (1.106)
vz2 vx2 vz2 vx2
de unde deducem
v2 1 1
x2R 1 vy2 vy2
vx2 y x
2
tg r = 2 = v2 x = 1 1 = (1.107)
zR y
1 vz2
vy2
z y
v2 z

Sa determinam directiile axelor optice pentru un mediu anizotrop biax.

Consideram cazul n care vx > vy > vz . Evident ca indicii principali de
refractie verifica relatia nx < ny < nz . Elipsoidul de indici de refractie este
descris prin ecuatia generala (1.67). Intersectia acestuia cu planul xOz este
elipsa de ecuatie

x2 z2
+ = 1, (1.108)
n2x n2z
reprezentata n Fig. 1.25.

Figura 1.25: Intersectia elipsoidului de indici de refractie cu planul xOz.

54
 Presupunem ca versorul directiei de propagare un este continut n planul
xOz si notam cu unghiul format de un cu axa Oz. Planul ce trece prin
O si este perpendicular pe un contine axa Oy. Prin urmare, una din cele
doua directii de vibratie ale lui D, asociate lui un , este chiar cea a axei Oy.
Indicele de refractie corespunzator acestei unde este ny . Cealalta directie
de vibratie (OM) este continuta n planul xOz si perpendiculara pe un .
Notam (xM , zM ) coordonatele punctului M. Stim ca indicele de refractie
pentru aceasta directie de polarizare este egal cu lungimea segmentului OM.
Deoarece n = OM rezulta ca xM = n cos si zM = n sin . Introducnd
aceste expresii ale lui xM si zM n relatia (1.108) obtinem

cos2 sin2 1
+ = 2 (1.109)
n2x n2z n
Pe baza ultimei ecuatii sau a figurii 1.25 se constata ca daca ia
toate valorile posibile, indicele de refractie n parcurge intervalul [nx , ny ].
Deoarece nx < ny < nz rezulta ca exista o valoare a lui , notata o , pentru
care n = ny . Revenim la ultima ecuatie, din care, pentru n = ny , obtinem
1
12 1
12
n2 ny n2 nz
sin2 o = x
1
12
si cos2 o = 1
y
12
. De aici deducem
nx2 nz 2
nx nz

1 1 1 1
sin2 o n2x
n2y x y y x z z
2
tg o = = 1 1 = 1 1 = = tg 2 r (1.110)
cos2 o n2y
n2z y z
z y x x

Ultima relatie ne arata ca pentru un mediu biax, axele optice nu coincid

cu axele radiale.
Determinarea directiilor axelor optice cunoscnd suprafata de unda
Consideram cazul unui mediu biax pentru care vx > vy > vz . Intersectia
suprafetei de unda la t = 1 cu planul xOz este data de cercul si elipsa
descrise de ecuatiile (1.103), respectiv (1.105).
Afirmatie O dreapta ce trece prin O si este perpendiculara pe o tan-
genta comuna la cerc si elipsa este axa optica.
Demonstratie Avnd n vedere simetria cercului si elipsei din Fig.
1.26 n raport cu originea O si axele Ox si Oz, este clar ca cercul si elipsa

55
au patru tangente comune. Sa analizam ce se ntmpla n primul cadran,
rezultatul fiind apoi extins si pentru celelalte cadrane.

Figura 1.26: Determinarea axelor optice pentru un mediu biax folosind

suprafata de unda.

Fie punctul A(xo , zo ) ce apartine cercului si tangentei comune la cerc

si elipsa. Acest punct fiind pe cercul de raza vy , verifica ecuatia (1.103),
astfel ca

x2o + zo2 = vy2 . (1.111)

Tangenta la cerc n punctul A are ecuatia

xxo + zzo vy2 = 0, (1.112)

din care explicitam

56
 xo vy2
z= x+ . (1.113)
zo zo
Ecuatia unei tangente la elipsa este de forma
p
z =mx+ m2 vz2 + vx2 (1.114)
Cele doua tangente coincid daca

xo vy2 p 2 2
m= si = m vz + vx2 (1.115)
zo zo
v4 2
Eliminnd parametrul m n ultima relatie obtinem zy2 = xz 2o vz2 + vx2 , care
o o
mpreuna cu ecuatia (1.111) formeaza un sistem n necunoscutele x2o si zo2 .
Rezolvarea sistemului conduce la solutiile

vy2 (vx2 vy2 ) 2 vy2 (vy2 vz2 )

x2o = ; zo = (1.116)
vx2 vz2 vx2 vz2
care permit determinarea unghiului format de OA cu Oz pe baza
relatiei
1 1
x2o vx2 vy2 n2x n2y
2
tg = 2 = 2 = 1 1 (1.117)
zo vy vz2 n2y
n2z

Comparnd ultima relatie cu (1.110) constatam ca o , ceea ce

ncheie demonstratia.

1.6.2 Refractia conica interna

Consideram o unda plana, monocromatica, nepolarizata, incidenta dintr-
un mediu izotrop pe un mediu anizotrop biax. Presupunem ca viteza de
propagare a undei n mediul izotrop, notata v, si vitezele principale verifica
relatia v > vx > vy > vz . Am aratat ca pentru un mediu biax cu o astfel de
ordonare a vitezelor principale, cele doua axe optice sunt continute n planul
xOz. Una dintre aceste axe optice este OA, perpendiculara pe tangenta

57
comuna la cercul si elipsa de intersectie a suprafetei de unda cu planul xOz
(Fig. 1.27).

Figura 1.27: Configuratia ce permite obtinerea refractiei conice interne.

Alegem directia de propagare a undei n mediul izotrop (IO) continuta

n planul xOz. Directiile razelor refractate n mediul biax se pot determina
folosind constructia Huygens. Cu originea n O (punctul de incidenta pe
suprafata de separare a celor doua medii, aleasa ca fiind planul xOy) se
construieste, n mediul anizotrop, semisfera de raza v. Se prelungeste IO
pna intersecteaza semisfera ntr-un punct T, care apartine planului xOz.
Se duce planul (P) tangent la semisfera n T. Acest plan intersecteaza planul
xOy dupa o dreapta (D), care este paralela cu Oy. Se duc planele ce trec
prin dreapta (D) si sunt tangente la cele doua foi ale suprafetei de unda.
n general sunt doua plane distincte (P) si (P) ce corespund celor doua
puncte de tangenta (T) si (T). Razele refractate sunt OT si OT. n cazul
n care directia razei incidente IO este astfel nct dreapta (D) apartine
planului (P1 ), tangent la cele doua foi ale suprafetei de unda, cele doua
plane (P) si (P) coincid cu planul (P1 ) (Fig. 1.27). Evident ca planul (P1 )
este perpendicular pe axa optica n punctul A si este tangent la suprafata
de unda n toate punctele unei cerc (C) (Fig. 1.28). Unind punctul O

58
 Figura 1.28: Obtinerea conului luminos n mediul biax.

cu un punct curent B al cercului (C) se obtine o raza refractata OB. Prin

urmare, razei incidente IO i corespund n interiorul cristalului o infinitate
de raze refractate OB ce formeaza un con cu vrful n O. Acest fenomen
este denumit refractia conica interna.
Planul undei (P1 ), fiind normal pe axa optica, corespunde directiei de
propagare a undei un de-a lungul axei optice OA, ceea ce permite ca orice
directie de vibratie a lui D perpendiculara pe axa optica sa fie posibila.
Fiecarei raze refractate OB i corespunde o directie de vibratie a lui D bine
definita, care este chiar proiectia lui OB pe planul (P1 ). Cum proiectia lui
O pe acest plan este punctul A, rezulta ca directia lui D pentru raza OB
este chiar AB. Pentru raza refractata OA vectorul D este paralel cu Oy iar
pentru raza OF (F fiind punctul diametral opus lui A pe cercul C) D este
continut n planul xOz.
Fenomenul de refractie conica interna a fost prevazut teoretic n anul

59
1832 de catre W. Hamilton si a fost pus n evidenta experimental de catre
Lloyd n anul 1833. Pentru aragonit, unghiul de deschidere al conului de
raze luminoase este n jur de 2 grade. Se utilizeaza o lama groasa dintr-un
material anizotrop biax (exemplu aragonit) si se ilumineaza cu un fascicul
luminos ngust, obtinut cu ajutorul fantelor I si O, suficient de mici nct
razele extreme ale fasciculului incident pe lama sa faca ntre ele un unghi
mult mai mic dect 2 grade (Fig. 1.29).

Figura 1.29: Schema experimentala de punere n evidenta a refractiei conice

interne.

Razele refractate n cristal formeaza n interiorul acestuia un con gol. La

iesirea din lama, fiecare raza apartinnd acestui con se refracta si genereaza
o raza emergenta, paralela cu IO. Se obtine astfel un cilindru de raze lu-
minoase, gol pe interior, a carui urma pe un ecran este o elipsa luminoasa.
Pentru o grosime a lamei de aproximativ 1 cm se obtine o elipsa cu di-
ametrul n jur de 1/3 mm. Observarea acestei elipse se face cu o lupa,
este preferabil a se pune la punct nu ecranul ci imaginea punctului O prin
lama; diferitele raze dau o serie de imagini ale lui O, obtinnd astfel un inel
luminos OO. Masurarea diametrului acestui inel luminos permite deter-
minarea unghiului de la vrful conului de raze refractate. Pentru aragonit
s-a determinat experimental un unghi de 1o 500 , ntr-o foarte buna concor-
danta cu valoarea teoretica 1o 550 obtinuta prin calcul pornind de la valorile
indicilor principali de refractie.

60
 Daca se polarizeaza liniar raza incidenta IO, se constata stingerea
razei refractate a carei directie de vibratie pentru vectorul D este per-
pendiculara pe cea furnizata de polarizor. Se observa pe inelul luminos o
pata neagra, de la care ncepe sa creasca intensitatea, devenind maxima
n punctul diametral opus petei negre. Daca se roteste polarizorul, pata
neagra se deplaseaza de-a lungul inelului si face un tur complet la o rotire
a polarizorului cu 180o .

1.6.3 Refractia conica externa

Un alt fenomen important care se poate evidentia n cristalele biaxe este
refractia conica externa. El a fost descoperit teoretic tot de catre W. Hamil-
ton si se produce atunci cnd o raza de lumina, ce strabate un cristal biax
pe directia unui ax radial, se refracta ntr-un mediu izotrop.
Consideram un mediu anizotrop biax pentru care vitezele principale
satisfac relatia vx > vy > vz . Evident ca, pentru aceasta alegere, indicii
de refractie principali verifica inegalitatea nx < ny < nz . Suprafata de
separare (S) dintre acest mediu anizotrop si un mediu izotrop (cu indicele
de refractie n) este paralela cu planul xOy. Raza luminoasa IO, incidenta
din mediul anizotrop, se refracta n O si trece n mediul izotrop. Pentru a
determina directiile razelor refractate trebuie construita, n mediul izotrop,
suprafata de unda pentru mediul anizotrop si suprafata de unda pentru
mediul izotrop. Se prelungeste raza incidenta IO pna intersecteaza cele
doua foi ale suprafetei de unda corespunzatoare mediului anizotrop n doua
puncte, notate R si R. Prin aceste puncte se duc apoi planele (P) si (P)
tangente la foile suprafetei de unda si se determina dreptele (D) si (D)
de intersectie cu planul xOy. Prin aceste drepte se duc planele tangente
la semisfera de raza v = c/n si se obtin punctele de tangenta (T) si (T).
Se uneste O cu (T) si (T) si rezulta astfel razele refractate OT si OT.
Daca raza incidenta IO este pe directia unui ax radial (OR) atunci R si
R coincid cu punctul conic R (Fig. 1.30) pentru care planul tangent la
suprafata de unda este nedeterminat.

61
Figura 1.30: Configuratia ce permite obtinerea refractiei conice externe.

Se poate demonstra ca planul (PR ), normal pe OR si tangent n punctul

R1 la suprafata de indici de refractie este de fapt tangent n toate punctele
unui cerc (C1 ). Raza IO corespunde n cristal la o infinitate de unde plane,
ale caror normale (ON) formeaza un con cu vrful n O si se sprijina pe
cercul (C1 ). Fiecarei unde i corespunde n mediul izotrop o directie a razei
perfect definita, determinata n modul urmator. Consideram de exemplu
unda ce se propaga n mediul anizotrop pe directia ON, adica versorul
directiei de propagare un este pe directia ON (Fig. 1.31).

62
 Figura 1.31: Obtinerea conului luminos emergent din mediul biax.

Indicele de refractie n mediul anizotrop pentru aceasta unda este egal

cu marimea segmentului ON. Fie M piciorul perpendicularei din N pe planul
xOy. Notam N punctul de intersectie al dreptei NM cu semisfera de centru
O si raza n. Evident ca ON 0 = n. Notam i = ^(zON) ^(ON M ) si
r = ^(zON 0 ) ^(ON 0 M ). Din triunghiurile ONM si ONM se deduce ca
OM = ON sin i = ON 0 sin r, ceea ce ne arata ca legea a doua a refractiei
este verificata, de unde deducem ca ON este raza refractata corespunza-
toare razei incidente ON. Se procedeaza analog cu toate razele de tipul ON.
Cnd punctul N parcurge cercul (C1 ), punctul N genereaza cercul (C2 ) care
este chiar intersectia semisferei de raza n cu cilindrul format de segmentele
de tipul NM. Concluzionam ca razei luminoase dirijate n cristal de-a lungul
axului radial i corespunde n exterior (n mediul izotrop) un con luminos

63
de raze refractate, gol pe interior, cu vrful n O si ale carui generatoare
se sprijina pe cercul (C2 ). Acest fenomen este denumit refractia conica
externa.
Cmpul electric E al undei ce are versorul directiei de propagare un
pe directia ON este orientat de-a lungul proiectiei lui ON pe planul (PR ),
adica de-a lungul lui R1 N. Pentru unda care are un paralel cu OR1 (deci si
cu OR) cmpul electric E este paralel cu Oy, iar pentru cea cu un paralel
cu OR01 vectorul E este continut n planul xOz.
Pentru a observa acest fenomen, se utilizeaza o lama dintr-un cristal
biax (exemplu aragonit) pozitionata ntre doua diafragme strmte, situate
foarte aproape de fetele lamei (Fig. 1.32).

Figura 1.32: Schema experimentala de punere n evidenta a refractiei conice

externe.

Raza IO definita de aceste diafragme coincide cu axul radial OR. Lama

trebuie sa fie suficient de groasa pentru ca fasciculul ngust, definit de cele
doua diafragme, sa contina doar raze foarte putin nclinate fata de axul
radial. Cu ajutorul lentilei convergente L, se trimite n I un fascicul luminos
convergent de deschidere unghiulara suficient de mare pentru ca acesta sa
contina raza AI care se refracta n I pe directia IO. Diafragma din jurul
punctului O lasa sa treaca doar razele care s-au propagat n cristal pe
directia IO, obtinnd astfel n exterior un fascicul luminos conic, gol pe

64
interior, de raze extreme OT si OT. Pe un ecran pe care cade conul luminos
se poate observa inelul luminos corespunzator.
Daca se polarizeaza liniar fasciculul incident se observa ca inelul lumi-
nos este ntrerupt de o pata neagra, de la care iluminarea creste si devine
maxima n punctul diametral opus. Pata neagra face un tur complet al
inelului la o rotire a polarizorului cu 180o .

1.7 Propagarea starilor de polarizare n dispozi-

tivele optice
1.7.1 Stari de polarizare ale undelor
n mediile infinite si n cazul undelor plane omogene, ecuatia D =
0 impune ortogonalitatea vectorilor D si un . Cmpul D este situat n
planul undei. Daca directia de propagare a undei este Oz, vectorul inductie
electrica D se exprima n notatie complexa sub forma

D(z, t) = D0 exp[i(t kz)], (1.118)

unde k = n/c este modulul vectorului de propagare, n este indicele de
refractie pentru aceasta directie de propagare iar D0 este un vector complex,
situat n planul undei, ce caracterizeaza starea de polarizare a undei.
n sistemul cartezian de coordonate Oxy de versori x si y vectorul D0
este de forma

D0 = Ax eix x + Ay eiy y, (1.119)

unde Ax si Ay sunt constante reale pozitive iar fazele x si y sunt
definite pna la 2.
Intensitatea I0 a cmpului electromagnetic asociat acestei unde este
I0 = D0 D0 = A2x + A2y .
Componentele carteziene reale ale vectorului D(z, t) se pot scrie sub
forma

65
 Dx (z, t) = Ax cos(t kz x )
Dy (z, t) = Ay cos(t kz y ) (1.120)
Daca asociem un punct N la extremitatea vectorului D(z, t), acest punct
descrie, n general, o elipsa situata n planul undei. Starea de polarizare
fiind asociata, prin definitie, evolutiei temporale a vectorului inductie elec-
trica, putem spune ca starea de polarizare cea mai generala a unei unde
plane monocromatice ntr-un mediu omogen este o stare de polarizare elip-
tica.
Sa examinam caracteristicile acestei stari de polarizare eliptica n planul
z = 0. Pentru a simplifica scrierea, notam X = Dx si Y = Dy . Eliminarea
termenului temporal ntre cele doua ecuatii din sistemul (1.120) conduce la
urmatoarea relatie

X 2 Y 2 2XY cos
+ 2 = sin2 , (1.121)
A2x Ay Ax Ay
n care = y x este defazajul ntre vibratiile ortogonale Dx (t) si
Dy (t).
Prin conventie acest defazaj se considera n intervalul [-,].
n general axele Ox si Oy ale acestei elipse nu coincid cu axele Ox si
Oy din cauza termenului ce contine XY n relatia (1.121). Din sistemul
(1.120) se observa ca elipsa este nscrisa ntr-un dreptunghi cu laturile 2Ax
si 2Ay .
Sensul de rotire pe elipsa se determina examinnd ecuatiile parametrice
(1.120) ntr-un plan al undei, de exemplu planul undei pentru care z = 0.
n acest plan ecuatiile (1.120) devin

X(t) = Ax cos t
Y (t) = Ay cos(t ) (1.122)
Sensul de rotire a punctului curent N pe elipsa depinde de semnul de-
fazajului . Conventia de sens utilizata este legata de directia de observare,

66
care se considera n general ca fiind sensul negativ al axei Oz. Mai precis, se
considera ca unda se propaga n sensul pozitiv al axei Oz, iar observatorul
priveste unda ce se propaga catre el.
Daca este cuprins ntre 0 si sensul de rotire este spre stnga obser-
vatorului (sensul trigonometric, sensul invers acelor de ceasornic).
Daca este cuprins ntre - si 0 sensul de rotire este spre dreapta
observatorului (sensul invers trigonometric, sensul acelor de ceasornic).
n sistemul Oxy se pot determina axele elipsei efectund o schimbare
de coordonate printr-o rotatie de unghi = (Ox, Ox0 ) n jurul axei Oz,
aducnd relatia (1.121) la forma patratica. Utiliznd schimbarea de baza
caracterizata prin matricea de rotatie

cos sin
R() = (1.123)
sin cos
trecnd apoi de la coordonatele (X,Y) la (X,Y) n relatia (1.121) si
impunnd anularea termenului mixt se deduce expresia unghiului core-
spunzator

2Ax Ay
tg2 = cos . (1.124)
A2x A2y
Ecuatia elipsei n noul sistem de coordonate Oxy este
0 0
X2 Y 2
+ 2 = 1, (1.125)
a2 b
unde a si b sunt lungimile semiaxelor elipsei.
Se demonstreaza usor ca a si b verifica relatiile urmatoare

a2 = A2x cos2 + A2y sin2 + 2Ax Ay cos sin cos

b2 = A2x sin2 + A2y cos2 2Ax Ay cos sin cos (1.126)
ab = Ax Ay sin

Semnul n ultima egalitate tine cont de semnul defazajului , deoarece

a, b, Ax si Ay sunt pozitive. Adunnd membru cu membru primele doua

67
relatii (1.126) deducem ca a2 + b2 = A2x + A2y , ceea ce arata ca intensitatea
cmpului asociat undei electromagnetice se conserva la schimbarea axelor.
n functie de valorile relative ale amplitudinilor Ax si Ay si de valoarea
defazajului , elipsa poate degenera ntr-un segment de dreapta sau un cerc,
conducnd la o stare de polarizare liniara, respectiv circulara.
Daca = 0, forma patratica (1.121) devine ( AXx AYy )2 = 0. Deducem
ca

Ay
Y = X, (1.127)
Ax
ceea ce ne arata ca elipsa degenereaza n segmentul de dreapta situat
n cadranele I si III n planul Oxy (Fig. 1.33).

Figura 1.33: Polarizarea liniara pentru = 0.

Daca = , relatia (1.121) se reduce la ( AXx + Y 2

Ay ) = 0, de unde
obtinem

Ay
Y = X. (1.128)
Ax
Elipsa se reduce n acest caz la segmentul de dreapta din cadranele II
si IV (Fig. 1.34).

68
 Figura 1.34: Polarizarea liniara pentru = .

Constatam ca pentru = 0 si = raportul Y (t)/X(t) este indepen-

dent de timp. Cele doua componente carteziene Dx si Dy ale lui D sunt n
faza pentru = 0 si n opozitie de faza pentru = . Putem scrie ca

X(t) = Ax cos t; Y (t) = Ay cos t, (1.129)

semnul + corespunde lui = 0 iar semnul - lui = . Pentru
aceste defazaje se obtine o stare liniar polarizata.
Consideram cazul particular n care amplitudinile Ax si Ay sunt egale
iar defazajul = /2. Folosind relatia (1.121) se deduce imediat ca elipsa
degenereaza n cercul de raza Ax = Ay . Din relatiile (1.126) obtinem a =
b = Ax . S-a obtinut astfel o stare circular polarizata. Sensul de rotire pe
cerc este dat de semnul defazajului . Utilizam conventia folosita n cazul
undei polarizate eliptic. Daca = /2 rotirea se face n sensul acelor
de ceasornic iar unda este polarizata circular dreapta (fig. 1.35). Pentru
= /2 rotirea este n sens trigonometric si spunem ca unda este polarizata
circular stnga.

69
 Figura 1.35: Stari circular polarizate.

1.7.2 Reprezentarea Jones a starilor de polarizare

Natura vectoriala a starii de polarizare sugereaza utilizarea unei reprezen-
tari matriceale pentru starea de polarizare. R. C. Jones a introdus o abor-
dare matriceala n rezolvarea problemelor legate de polarizarea luminii.
Acesta a descris starea de polarizare printr-un vector coloana V , cu doua
linii, numit vector Jones:

Ax eix
V = (1.130)
Ay eiy
Intensitatea I0 a undei cu aceasta stare de polarizare se exprima prin
produsul scalar hermitic:

I0 = V V (1.131)
Deoarece multiplicarea vectorului Jones cu o constanta complexa arbi-
trara nu modifica starea de polarizare, adesea este mai comod sa se lucreze

70
cu vectori Jones normati. Notatia utilizata pentru astfel de vectori contine

simbolul deasupra literei ce indica vectorul Jones (exemplu V ).

Stari de polarizare liniara

O stare polarizata liniar pe directia ce formeaza unghiul , cuprins ntre 0
si , cu axa Ox este descrisa de vectorul Jones normat:

cos
V = (1.132)
sin
Acestei stari i se poate asocia o stare ortogonala n sens hermitic, de-

scrisa prin vectorul normat V 0 , care este liniar polarizata pe directia ce
formeaza unghiul + /2 cu axa Ox. Vectorul starii ortogonale este:


sin
V0 = (1.133)
cos
si satisface relatia de ortogonalitate:

0
V V =V V0 =0 (1.134)
Starile de polarizare liniara asociate axelor Ox si Oy (polarizate liniar
de-a lungul axelor Ox, respectiv Oy) sunt descrise de vectorii normati:

1 0
X= si Y = (1.135)
0 1

Stari de polarizare circulara

Vectorii Jones normati corespunzatori starilor circular polarizate stnga,
respectiv dreapta sunt:

1 1 1 1
G= si D = (1.136)
2 +i 2 i

71

Starile G si D sunt ortogonale deoarece

D G=G D =0 (1.137)

Stari de polarizare eliptica

n cazul general, o stare de polarizare eliptica poate fi reprezentata printr-
un vector Jones normat dependent de doi parametri, unghiul si defazajul
ntre componentele carteziene:

cos
J (, ) = (1.138)
sin ei

Fiecarei stari J (, ) i se poate asocia starea sa ortogonala J 0 (, )
descrisa prin:

J 0 (, ) = J ( + /2, ) (1.139)
Se poate verifica prin calcul direct ca:

J (, ) J (, ) = J (, ) J 0 (, ) = 0
0
(1.140)
Uneori este util sa se reprezinte o stare eliptic polarizata arbitrara uti-
liznd directia a axei mari a elipsei si unghiul caracteristic elipticitatii.
n sistemul propriu elipsei, vectorul Jones are forma:

cos
J pr = (1.141)
i sin

1.7.3 Formalismul matricelor Jones

Vectorul Jones ce descrie starea de polarizare a unei unde plane monocro-
matice poate fi raportat la baze ortonormate particulare, ca de exemplu

72


baza starilor liniar polarizate X, Y sau baza starilor circular polarizate


G, D .
Dispozitivele optice care modifica starea de polarizare (polarizori, defa-
zori, rotatori, etc.) sunt reprezentate prin operatori liniari ce au doi vectori
proprii ortogonali V1 si V2 asociati la doua valori proprii 1 si 2 . n sis-
temul ortonormat Oxy, operatorul liniar poate fi reprezentat prin matricea
M , numita matricea Jones a dispozitivului. Cunoscnd vectorii proprii si
valorile proprii se poate determina expresia matricei Jones corespunzatoare.
Componentele vectorilor proprii V1 si V2 sunt n general marimi com-
plexe si sunt date prin:

u v
V1 = si V2 = (1.142)
v u
Daca starile sunt normate, componentele lor satisfac relatia:

u u + vv = 1 (1.143)

Determinarea matricelor Jones

Matricea Jones M a unui element optic ai carui vectori proprii sunt V1 si
V2 este o matrice 2 2 de forma:

A B
M= (1.144)
C D
Matricea M satisface urmatoarele doua ecuatii matriceale:

M V1 = 1 V1
M V2 = 2 V2 (1.145)

care arata ca 1 si 2 sunt valorile sale proprii. Determinarea compo-

nentelor matricei M se obtine rezolvnd sistemul liniar (1.145).

73
 n cazul general, n care vectorii proprii nu sunt normati, se obtine:

1 1 uu + 2 vv (1 2 )uv
M= (1.146)
u u + vv
(1 2 )vu 2 uu + 1 vv

Daca vectorii proprii sunt normati, expresia matricei M devine:

1 uu + 2 vv (1 2 )uv
M= (1.147)
(1 2 )vu 2 uu + 1 vv
Determinarea matricei Jones a unui element optic oarecare necesita doar
cunoasterea vectorilor sai proprii si a valorilor proprii asociate ntr-o baza
oarecare.

Proprietati ale matricelor Jones

Matricele Jones au proprietati intrinseci care pot fi interpretate din punct
de vedere fizic. Este vorba despre proprietati ale determinantului precum
si de unele simetrii ale matricei M .

Determinantul matricei M Calculul determinatului matricei M con-

duce la valoarea:

det(M ) = 1 2 (1.148)
n cazul n care cele doua valori proprii sunt de modul egal cu uni-
tatea (medii fara pierderi si fara amplificare), cum este cazul defazorilor si
al rotatorilor, determinantul are modulul egal cu unu. Operatorul liniar
reprezentat prin matricea M este unitar si este valabila relatia:

M M = M M = I (1.149)
n care M este matricea conjugata hermitic matricei M , iar I este
matricea unitate 2 2. Este evident ca matricea inversa M 1 este egala cu
matricea M .

74
 Cele patru elemente ale matricei M satisfac n acest caz relatiile urma-
toare:

A = D
B = C (1.150)
2 2
|A| + |C| = 1
Dintre proprietatile transformarilor unitare, conservarea normei si cea
a ortogonalitatii vectorilor sunt fundamentale:
P1) Doua stari de polarizare ortogonale, incidente pe un element optic
descris de o matrice Jones unitara, vor fi ortogonale si dupa traversarea
acelui element optic.
Demonstratie: Fie S1 si S2 doua stari de polarizare ortogonale incidente
pe un element optic descris de matricea Jones M unitara. Evident ca
S1 S2 = S2 S1 = 0 si M M = M M = I. Fie S10 si S20 starile emergente din
elementul optic corespunzatoare starilor incidente S1 si S2 . Prin urmare:

S10 = M S1
S20 = M S2 (1.151)
0 0
Trebuie sa demonstram ca S1 S20 = S2 S10 = 0. Din relatia (1.151)
0 0
rezulta ca S1 = (M S1 ) = S1 M si S2 = (M S2 ) = S2 M .
0
S1 S20 = S1 M M S2 = S1 IS2 = S1 S2 = 0.
0
S2 S10 = S2 M M S1 = S2 IS1 = S2 S1 = 0.
P2) Intensitatea starii de polarizare emergenta este egala cu intensitatea
starii de polarizare incidenta pe un element optic pentru care matricea Jones
este unitara. Cu alte cuvinte, pentru un element optic reprezentat printr-o
matrice Jones unitara, intensitatea se conserva.
Demonstratie: Fie Iinc intensitatea starii de polarizare Vinc incidenta

pe elementul optic cu matricea Jones M unitara. Iinc = Vinc Vinc . Fie Vem
starea de polarizare emergenta. Atunci Vem = M Vinc . Intensitatea starii

emergente Iem este Iem = Vem Vem = (M Vinc ) M Vinc = Vinc M M Vinc .

Deoarece M M = I (matricea unitate) rezulta ca Iem = Vinc Vinc = Iinc .

75
Simetrii ale matricei M Desi expresia generala a matricei M (1.146)
nu prezinta simetrii, n anumite cazuri particulare, importante n practica,
matricea Jones are unele simetrii care pot fi interpretate fizic.

Stari proprii liniare n acest caz, componentele u si v ale vecto-

rilor proprii au aceeasi faza (pot fi prin urmare alese reale) si matricea M
este simetrica. Dispozitivele ce intra n aceasta categorie sunt defazorii si
polarizorii liniari.

Valori proprii egale Indiferent de sistemul Oxy n care este reprezen-

tata matricea M cu valori proprii egale (1 = 2 ), aceasta este simetrica si
diagonala. Elementul optic asociat este un dispozitiv izotrop.

Stari proprii circulare Componentele u si v ale vectorilor proprii

sunt defazate cu /2 si matricea M este antisimetrica. Acest caz corespunde
rotatorului.

Matricea Jones a polarizorilor liniari

Dupa cum stim, un polarizor liniar este un dispozitiv optic, birefringent
sau nu, care transmite doar o stare de polarizare liniara orientata dupa
o directie fixa, numita directia de transmisie a polarizorului. Un astfel
de dispozitiv este caracterizat printr-o matrice Jones P , exprimata ntr-un
reper fix Oxy. Matricele Jones Px si Py ale polarizorilor cu directiile de
transmisie Ox respectiv Oy sunt:

1 0 0 0
Px = ; Py = (1.152)
0 0 0 1
Din punct de vedere matematic, matricele Jones ale polarizorilor sunt
matricele asociate operatorilor de proiectie (P 2 = P ) ale caror valori proprii
sunt 1 si 0.
n sistemul laboratorului Oxy, matricea P a unui polarizor a carui
directie de transmisie face unghiul cu axa Ox se obtine prin relatia:

76
 P = R()Px R() (1.153)
n care matricea R() este matricea de schimbare de baza ntre sistemul
laboratorului si cel al polarizorului. Se obtine n final:

cos sin 1 0 cos sin
P = = (1.154)
sin cos 0 0 sin cos
2

cos sin cos
=
sin cos sin2

Matricele Jones ale polarizorilor liniari nu sunt asociate transformarilor

unitare deoarece det(P)=0. O consecinta importanta a operatiei de proiectie
este ca intensitatea transmisa de un polarizor este inferioara sau cel mult
egala cu intensitatea incidenta pe polarizor.

Intensitatea transmisa de un polarizor

Lumina incidenta naturala Fie un fascicul de lumina naturala (nepo-

larizata), de intensitate I0 , incident pe un polarizor a carui directie de
transmisie este Ox. Lumina naturala poate fi considerata ca superpozitia a
doua stari de polarizare liniare ortogonale dar incoerente ntre ele. Fiecare
din cele doua stari are intensitatea I0 /2. Lumina emergenta din polarizor
este polarizata liniar de-a lungul directiei de transmisie a dispozitivului si
intensitatea acesteia este jumatate din intensitatea incidenta. Indiferent de
orientarea polarizorului fata de lumina naturala transmitanta este aceeasi,
anume 1/2.

Lumina incidenta liniar polarizata Consideram o stare liniar po-

larizata pe directia fata de axa Ox, aleasa ca directie de transmisie a unui
polarizor. Vectorul Jones normat al starii incidente pe polarizor este:

cos
V = (1.155)
sin

77
 Starea de polarizare emergenta V 0 se obtine pe baza produsului ma-
triceal urmator:

0 1 0 cos cos
V = = (1.156)
0 0 sin 0
din care se constata ca este liniar polarizata de-a lungul lui Ox si are
amplitudinea cos.
Intensitatea I a starii emergente este data de patratul normei vectorului
V 0 , adica

I = V 0 V 0 = cos2 (1.157)
Aceasta lege de transmisie este cunoscuta ca legea lui Malus.
Una din consecintele legii lui Malus este urmatoarea: daca un analizor
liniar se roteste, cu viteza constanta, n fata unei stari liniar polarizate (gen-
erate adesea de un polarizor liniar), intensitatea transmisa este modulata
sinusoidal n functie de unghiul de rotatie. Frecventa unghiulara de modu-
lare este dublul frecventei unghiulare de rotatie a analizorului. Aceasta este
o metoda practica de modulare, n general la frecventa mica, a intensitatii
unui fascicul luminos.

Lumina incidenta circular polarizata Consideram o unda circular

polarizata, stnga sau dreapta, de intensitate I. O astfel de unda este
descrisa de vectorul Jones V+ , respectiv V :
r
I 1
V = (1.158)
2 i
Aceasta unda traverseaza un polarizor liniar a carui directie de trans-
misie face unghiul cu axa Ox. Polarizorul este descris de matricea P
descrisa prin relatia (1.154). Starea emergenta din polarizor este caracter-
izata de vectorul Jones V0 :
r
0 I i cos
V = P V = e (1.159)
2 sin

78
 care descrie o stare liniar polarizata pe directia fata de Ox.
Intensitatea transmisa de polarizor este:

0
I = V0 V0 = I/2 (1.160)
ceea ce arata ca un polarizor liniar iluminat cu lumina circular polar-
izata, stnga sau dreapta, transmite jumatate din intensitatea incidenta pe
el, indiferent de orientarea polarizorului.

Lumina incidenta eliptic polarizata Consideram o stare eliptic

polarizata cu axele elipsei orientate de-a lungul lui Ox respectiv Oy. Daca
a si b sunt valorile semiaxelor, atunci vectorul Jones normat corespunzator
este:

1 a
V = (1.161)
a2 + b2 ib
Semnul traduce sensul de rotatie pe elipsa. Actiunea unui polarizor
cu directia de transmisie sub unghiul fata de Ox asupra starii descrise prin
relatia (1.161) conduce la starea de polarizare caracterizata prin vectorul

Jones V 0 :


0 1 cos
V = (a cos ib sin ) (1.162)
a + b2
2 sin
Intensitatea transmisa de polarizor este:

a2 cos2 + b2 sin2

I = V 0 V 0 = (1.163)
a2 + b2
Observam ca intensitatea transmisa nu depinde de tipul de polarizare
eliptica (stnga sau dreapta) dar depinde de unghiul .
Daca se roteste polarizorul, intensitatea transmisa oscileaza ntre doua
valori extreme Imax si Imin dependente de a si b. Pentru a > b se obtine
a2 b2
Imax = si Imin = (1.164)
a2 + b2 a2 + b2

79
 valori atinse atunci cnd polarizorul este orientat de-a lungul axei mari,
respectiv mici, a elipsei.

Matricea Jones a unui defazor

Consideram o lama cu fete plane si paralele L, taiata dintr-un material
anizotrop liniar (uniax sau biax). Orientarea axelor proprii ale materialului
n raport cu fetele lamei este arbitrara. Daca o unda plana monocromatica
ilumineaza lama la incidenta normala, atunci n lama se vor propaga doua
unde (stari proprii) liniar polarizate si ortogonale ntre ele. Aceste unde
se propaga cu viteze de faza diferite v0 si v corespunzatoare indicilor de
refractie n0 si n, pentru care presupunem ca n0 > n.
Se numesc liniile neutre sau axele proprii ale lamei, directiile de po-
larizare OX si OY ale starilor proprii. Axa asociata vitezei mai mari (core-
spunzatoare indicelui de refractie mai mic) se numeste axa rapida iar cea
asociata vitezei mai mici este denumita axa lenta. Prin conventie, axa lenta
este de-a lungul axei OX a lamei.
Determinarea experimentala a liniilor neutre ale unei lame este sim-
pla. Daca se plaseaza lama ntre un polarizor si un analizor ncrucisati (ce
au directiile de transmisie ortogonale) si se roteste lama n jurul normalei
sale, se vor identifica patru pozitii separate unghiular prin 90o pentru care
transmisia sistemului este nula. Aceste patru pozitii determina n mod
unic liniile neutre. Precizam ca aceasta metoda nu permite distingerea axei
rapide de cea lenta.
Lama anizotropa este presupusa suficient de subtire iar fasciculele de
iluminare suficient de largi astfel nct eventualul decalaj transversal al
fasciculelor transmise sa fie neglijabil.
Birefringenta lamei este n = n0 n. n cazul mediilor uniaxe, aceasta
birefringenta este maxima cnd axa optica a lamei este paralela cu fetele
lamei (lama taiata paralel cu axa optica) caz n care n = |nE no |.
Defazajul introdus de lama de grosime e ntre cele doua stari de
polarizare proprii lamei n cazul iluminarii cu o unda plana monocromatica
de lungime de unda este:

80
 2 n e
= (1.165)

Determinarea matricei Jones a unui defazor Fie Oxyz sistemul lab-

oratorului iar Oz directia de propagare a unei unde ce are lungimea de unda
n vid. Lama L, de grosime e, este plasata perpendicular pe axa Oz iar
axa lenta OX a lamei formeaza unghiul cu axa Ox.
Starile proprii asociate acestei lame sunt starile liniare ale caror vectori

Jones V 1 si V 2 se exprima n sistemul Oxy astfel:

cos sin
V1 = ; V2 = (1.166)
sin cos
Valorile proprii asociate 1 si 2 sunt de forma:

0
1 = ein k0 e
k e
2 = ein 0
(1.167)

unde k0 = 2/.
Utiliznd expresia generala a matricei M data de relatia (1.147) si
utiliznd notatiile 0 = n0 k0 e si = nk0 e rezulta:

0 0
!
cos2 ei + sin2 ei (ei ei ) sin cos
M= 0 0 (1.168)
(ei ei ) sin cos cos2 ei + sin2 ei

Introducnd faza medie si diferenta de faza , definite prin expresiile

urmatoare:

0 +
= ; 0 = +
2 2

= 0 ; = (1.169)
2

81
 dupa regruparea termenilor se obtine:

cos 2 + i cos 2 sin 2 i sin 2 sin 2
M (, , ) = ei (1.170)
i sin 2 sin 2 cos 2 i cos 2 sin 2

Factorul de faza ei traduce propagarea ntr-un mediu material de indice

de refractie mediu n = (n0 + n)/2 si nu are o importanta fundamentala
n determinarea starilor de polarizare emergente. Pna la acest factor de
faza, n sistemul laboratorului Oxy, matricea Jones M (, ) a unui defazor
al carui defazaj ntre starea proprie lenta, polarizata de-a lungul lui OX,
si starea proprie rapida, polarizata pe directie OY, este si a carui axa
proprie lenta face unghiul cu axa fixa Ox se exprima prin:

cos 2 + i cos 2 sin 2 i sin 2 sin 2
M (, ) = (1.171)
i sin 2 sin 2 cos 2 i cos 2 sin 2

Daca axa lenta a defazorului coincide cu axa fixa Ox sau daca se poate
alege axa fixa de-a lungul axei lente (sau axei rapide), matricea Jones se
simplifica si are forma:

ei/2 0 i/2 1 0
M (, 0) = M () = i/2 =e i (1.172)
0 e 0 e

Deoarece factorul ei/2 nu este esential n privinta starii de polarizare,

matricea Jones poate fi considerata de forma:

1 0
M () = (1.173)
0 ei
Matricele Jones ale defazorilor sunt matrice unitare M M = I. Din
punct de vedere matematic, transformarea unei stari de polarizare prin
traversarea unui defazor este o transformare unitara. Norma si ortogonal-
itatea vectorilor reprezentnd starile de polarizare incidente se conserva la
traversarea dispozitivului.

82

Determinarea starii de polarizare emergente V 0 dintr-un defazor pe care

este incidenta o stare de polarizare data V se realizeaza calculnd produsul

matriceal V 0 = M V , matricea si vectorul fiind exprimate n acelasi reper.

Actiunea defazorului asupra starilor de polarizare n toate

cazurile analizate n cele ce urmeaza, axa lenta OX a lamei va fi plasata
de-a lungul axei fixe Ox iar starea de polarizare incidenta este variabila.
Lama unda
Daca defazajul introdus de lama anizotropa este de forma = 2k
(k numar ntreg) atunci diferenta de drum optic corespunzatoare este

= 2 = k. O astfel de lama se numeste lama unda ntruct un defazaj
de 2 este echivalent cu un drum optic egal cu lungimea de unda .
Deoarece ei2k = 1, rezulta ca matricea Jones a lamei unda are forma:

1 0
M ( = 2k) = (1.174)
0 1
adica este chiar matricea unitate I22 .

Starea de polarizare V incidenta pe lama unda se mentine dupa traver-

sarea lamei ntruct V 0 = I22 V = V . Astfel, lama unda nu are nici un
efect asupra starilor de polarizare.
Lama semiunda
Consideram o lama anizotropa L, de grosime e, iluminata cu o unda
plana monocromatica de lungime de unda . Daca defazajul introdus de
lama este de forma = (2k + 1) (k numar ntreg) atunci lama se numeste
lama semiunda. Diferenta de drum optic n cazul unei astfel de lame este
de forma = (2k + 1)/2. Denumirea lamei provine din faptul ca un
defazaj de este echivalent cu un drum optic = /2. n cazul unei
lame anizotrope uniax taiata paralel cu axa optica si la incidenta normala
birefringenta optica a lamei este maxima n = nE no iar diferenta de
drum optic introdusa de lama ntre undele extraordinara si ordinara este
= n e. Grosimea unei lame semiunda este data de relatia:

83
 (2k + 1)
e= ; k=0, 1, 2, ... (1.175)
2n
Deoarece birefringenta n depinde de , rezulta ca trebuie sa se tina
cont de dispersia birefringentei atunci cnd se realizeaza o lama semiunda
pentru o anumita lungime de unda.
Grosimea minima a unei lame semiunda, pentru dat, se obtine pentru
k = 0:

emin = (1.176)
2n
n acest caz se spune ca lama semiunda este n ordinul zero. Lamele
semiunda de ordin superior (k 1) au grosimile ek = (2k + 1)emin . Din
punct de vedere al aplicatiilor practice cele mai bune sunt lamele n ordinul
zero, care nsa sunt mai scumpe dect cele de ordin superior, din cauza
dificultatilor de realizare a lor cauzate de grosimea foarte mica.
Din relatia (1.173) se deduce expresia matricei Jones a lamei semiunda
M/2 . Deoarece ei(2k+1) = 1 rezulta ca:

1 0
M/2 = (1.177)
0 1
Sa examinam efectul unei lame semiunda asupra starilor fundamentale
de polarizare.
- Stare incidenta liniar polarizata

Consideram o stare liniar polarizata V incidenta pe o lama semiunda.
Directia de polarizare a undei incidente formeaza unghiul cu axa OX a

lamei. Starea de polarizare emergenta V 0 este data de produsul matriceal
urmator:

1 0 cos cos
0
V = M/2 V = = (1.178)
0 1 sin sin

84
 Astfel, starea emergenta este o stare liniar polarizata sub unghiul
fata de axa OX. Lama semiunda transforma o stare de polarizare liniara
tot ntr-o stare liniar polarizata dar pe directia simetrica celei incidente, n
raport cu liniile neutre ale lamei.
Aplicatia foarte importanta a acestei proprietati este posibilitatea de a
roti o stare de polarizare liniara cu un unghi arbitrar n urma traversarii
lamei semiunda pozitionata astfel nct una din axele sale sa fie orientata
sub unghiul /2 fata de directia de polarizare a undei incidente. n partic-
ular daca o lama semiunda, pe care este incidenta o stare liniar polarizata,
se roteste cu o viteza unghiulara constanta , starea de polarizare emer-
genta este liniara si se roteste cu o viteza unghiulara dubla 2. Aceasta
proprietate este o modalitate comoda de a obtine o modulatie a orientarii
starii liniar polarizate.
- Stare incidenta circular polarizata
Consideram o lama semiunda pe care cade o unda circular polarizata

stnga (sau dreapta) reprezentata prin vectorul Jones normat V + (respectiv

V ). Starea emergenta V 0 se deduce din starea incidenta calculnd pro-

dusul matriceal M/2 V , ceea ce conduce la:

1 1 0 1 1 1
V 0 = M/2 V = = =V (1.179)
2 0 1 i 2 i

Observam ca lama semiunda transforma o stare circular polarizata

stnga ntr-o stare circular polarizata dreapta si invers. Starile incidenta
si emergenta sunt n acest caz ortogonale. Remarcam de asemenea ca ori-
entarea lamei este arbitrara avnd n vedere invarianta la rotatie a unei
stari circulare.
- Stare incidenta eliptic polarizata
Presupunem ca unda incidenta este eliptic polarizata, are axele pro-
prii de-a lungul axelor Ox si Oy din reperul laboratorului si semiaxele a
respectiv b. Vectorul Jones normat este:

85

1 a
V = (1.180)
a + b2
2 ib
unde semnele "+" si "-" corespund starilor eliptic polarizate stnga
respectiv dreapta.

Starea emergenta V 0 va fi:

1 1 0 a 1 a
0
V = M/2 V = = =V
a2 + b2 0 1 ib a2 + b2 ib
(1.181)
Starea emergenta este eliptic polarizata, are aceleasi axe si semiaxe,
dar sensul de rotatie schimbat. Astfel o unda incidenta eliptic polarizata
dreapta este transformata ntr-o unda eliptic polarizata stnga si invers.
Lama sfert de unda
Consideram o lama anizotropa ce introduce un defazaj de forma =
k + /2 (k numar ntreg). Diferenta de drum optic corespunzatoare este
de forma = k/2 + /4. Denumirea de lama "sfert de unda" pentru o
astfel de lama provine din faptul ca un defazaj /2 corespunde unui drum
optic egal cu un sfert de lungime de unda = /4.

Matricea Jones a unei lame sfert de unda, de ordinul k, este de forma:

1 0
M/4,k = (1.182)
0 i(1)k+1
n continuare vom analiza doar cazul lamei sfert de unda de ordinul
zero, k = 0, aceasta fiind cea mai buna pentru aplicatii practice. Analog se
poate studia si cazul lamelor de ordin superior.
Din relatia (1.182) deducem ca matricea Jones ce descrie o lama sfert
de unda de ordin zero este:

1 0
M/4 = (1.183)
0 i

86
 Sa analizam actiunea acestei lame asupra starilor de polarizare.
- Stare incidenta liniar polarizata
Fie o stare incidenta polarizata liniar pe directia ce formeaza unghiul
(cuprins ntre -/2 si /2) cu axa lenta
OX a lamei. Vectorul Jones normat
cos
ce descrie starea incidenta este V = . Starea de polarizare emer-
sin

genta V 0 se deduce prin calcularea actiunii matricei M/4 asupra vectorului

V:

1 0 cos cos
0
V = M/4 V = = (1.184)
0 i sin i sin

Se obtine o stare eliptic polarizata, axele elipsei fiind axele lamei, semi-
axele elipsei sunt cos respectiv sin, sensul de rotatie este stnga pentru
< 0 si dreapta pentru > 0.
Un caz particular important este cel ncare = 45o . Pentru = +45o
1
expresia (1.184) devine V 0 = 12 ,ceea ce indica o stare circular
i


o 0 1 1
polarizata dreapta. Daca = 45 , V = 2 si se genereaza o
+i
unda emergenta circular polarizata stnga.
Constatam ca o lama sfert de unda permite, daca axele sale proprii
sunt orientate la 45o fata de o stare liniar polarizata incidenta, generarea
unei stari circular polarizate. Aceasta proprietate foarte importanta este
utilizata n multe aplicatii practice (polarizori si analizori circulari, analiza
starilor de polarizare, izolatori optici, etc.).
- Stare incidenta circular polarizata
Consideram o lama sfert de unda iluminata de o unda plana circular

polarizata, reprezentata prin vectorul V , n reperul fix, care este acelasi

si pentru lama. Starea emergenta V 0 se deduce din starea incidenta prin

produsul matriceal M/4 V care conduce la:

87


1 1 0 1 1 1
0
V = M/4 V = = (1.185)
2 0 i i 2 1
Este evident ca starea de polarizare emergenta este o stare liniar po-
larizata , orientata dupa prima bisectoare a axelor proprii daca starea in-
cidenta este circular polarizata stnga si dupa a doua bisectoare n caz
contrar. Trebuie remarcat ca orientarea axelor lamei este arbitrara.
- Stare incidenta eliptic polarizata
Consideram o stare de polarizare eliptica oarecare, reprezentata n repe-
rul fix prin parametrii si . Consideram reperulfix aliniat cu
axele lamei
cos
sfert de unda. Vectorul Jones normat este V = . n reperul
sin ei

lamei sfert de unda, vectorul Jones emergent V 0 este dat de relatia ma-
triceala:

1 0 cos cos
0
V = M/4 V = = (1.186)
0 i sin ei i sin ei

n cazul general, starea emergenta este o alta stare eliptica. Exista doua
cazuri importante corespunznd lui = /2. Axele elipsei sunt atunci
aliniate cu axele fixe si deci cu cele ale lamei sfert de unda. Obtinem n
acest caz o stare de polarizare liniara orientata n directiile . Aceste
cazuri particulare stau la baza determinarii experimentale a parametrilor
unei stari de polarizare eliptica oarecare cu ajutorul unei lame sfert de unda.

Determinarea matricei Jones a unui rotator Vom considera doar

lamele care introduc doar birefringenta circulara pura. n cele mai multe
cazuri, aceste lame sunt:
- lame izotrope constituite dintr-un material ce prezinta anizotropie
circulara (de exemplu lichide organice),
- lame cristaline taiate dintr-un material uniax, perpendicular pe axa
optica, propagarea facnduse de-a lungul acesteia.

88
 Fie Oxyz reperul laboratorului, Oz fiind directia de propagare a undei
de lungime de unda n vid. Lama de grosime e este dispusa perpendicular
pe axa Oz. Cu scopul de a determina matricea Jones a acestui element,
trebuie cunoscute cele doua stari proprii si cele doua valori proprii asociate.
n cazul prezent, studiul propagarii ntr-un mediu care prezinta anizotropie
circulara a aratat ca doar starile de polarizare circulara stnga si dreapta,

reprezentate prin vectorii G si D, pot sa se propage fara deformare. n
reperul fix Oxy acestea sunt:

1 1 1 1
G= D= (1.187)
2 +i 2 i
Valorile proprii asociate sunt g si d astfel ca:

g = eing ko e d = eind ko e (1.188)

Introducnd faza medie si diferenta de faza = d g , se obtine
rezultatul urmator:

cos /2 sin /2
M = ei (1.189)
sin /2 cos /2
Constatam ca matricea Jones M este o matrice de rotatie cu unghiul
= /2. Tinnd cont de actiunea sa asupra unei stari oarecare de po-
larizare, o lama optic activa este denumita rotator de unghi si este car-
acterizata, ntr-un reper arbitrar prin matricea Jones:

cos sin
R () = (1.190)
sin cos
Unghiul caracteristic de rotatie depinde de diferenta de faza si
are semnul birefringentei circulare nc . Acesta poate fi pozitiv sau negativ
(mediu levogir sau dextrogir) si poate fi superior lui 2 pentru medii cu put-
ere rotatorie mare sau suficient de groase. Defazajul depinde de lungimea
de unda si prin urmare si unghiul depinde de asemenea de . Aceasta

89
dependenta va conduce la observarea, n lumina alba, a fenomenelor inter-
ferentiale particulare cnd rotatorul va fi plasat ntre un polarizor si un
analizor liniar.

Actiunea unui rotator asupra starilor de polarizare Tinnd

cont de forma matricei Jones a unui rotator de unghi , rezultatele privind
starea de polarizare transmisa, pentru o stare arbitrara sunt foarte simple.

Daca starea de polarizare incidenta V este o stare liniara, starea emer-

genta V 0 este tot o stare liniar polarizata dar cu azimutul crescut, n valoare
algebrica, cu cantitatea algebrica .

Daca starea de polarizare incidenta V este o stare circulara, starea emer-

genta V 0 este de asemenea circulara deoarece starile circulare sunt, prin
definitie, starile proprii de propagare.
n cazul unei stari de polarizare eliptica oarecare, este evident ca starea
emergenta este tot eliptica, de aceeasi elipticitate, cu acelasi sens de rotatie
dar cu axele rotite cu unghiul algebric . Acest rezultat se explica foarte
simplu daca consideram ca o stare de polarizare eliptica este suma a doua
stari liniare ortogonale defazate cu /2 si ca rotatorul se comporta ca un
operator liniar.

1.8 Interferenta undelor transmise de lame trans-

parente taiate din cristale anizotrope
Orice fenomen de interferenta a luminii implica divizarea fasciculului emis
de o sursa n doua sau mai multe fascicule coerente. Aceasta divizare se
poate face att prin divizarea frontului de unda (dispozitive de tip Young)
ct si prin divizarea amplitudinii undei ceea ce se ntmpla n cazul unei
lame transparente, cu fete plan-paralele. n ambele cazuri fasciculele care
interfera au faze diferite, deoarece parcurg drumuri diferite. Fenomenele se
produc indiferent de starea de polarizare a luminii, daca mediile traversate
sunt izotrope.

90
 n mediile anizotrope, fiecarei unde incidente i corespund doua unde
refractate (n mediile uniaxe) cu directiile de oscilatie perpendiculare ntre
ele si care se propaga cu viteze diferite. Aceasta separare a directiilor de
oscilatie reprezinta o divizare a intensitatii undei incidente asemanatoare
cu cea realizata de o lama semireflectatoare. Dupa divizare, razele parcurg
n general traiectorii diferite, care ramn aproape confundate, diferenta de
drum rezultnd din vitezele de propagare diferite (indici de refractie diferiti)
corespunzatoare celor doua directii de oscilatie perpendiculare ntre ele.
Diferenta de drum = e(n1 n2 ) (n cazul incidentei normale), unde e este
grosimea lamei anizotrope, care poate fi considerata aproximativ aceeasi
pentru ambele fascicule, iar diferenta dintre cei doi indici de refractie fiind
foarte mica, este necesara o lama cu o grosime apreciabila pentru a realiza
acelasi ordin de interferenta k = / ca ntr-un mediu izotrop n care
este de ordinul de marime a lui e.
Dupa traversarea mediului anizotrop, cele doua fascicule rezultate prin
divizarea amplitudinii undei incidente pot interfera. Dar, n general, fasci-
culele rezultante contin unde cu directiile de oscilatie ale vectorilor D1 si
D2 perpendiculare ntre ele, care nu pot interfera. Pentru a obtine fasci-
cule ce contin oscilatii paralele, care pot interfera, trebuie asezat un anali-
zor A dupa iesirea din mediul anizotrop, care va transmite doar oscilatiile
D01 = D1 cos si D02 = D2 sin , paralele cu directia de oscilatie a anali-
zorului A. (fig. 1.36). Se observa ca daca A este paralel fie cu D1 , fie cu
D2 , una din oscilatii, D01 sau D02 este nula si nu apare interferenta, iar in-
terferenta distructiva totala apare doar daca D1 = D2 , ceea ce se realizeaza
doar daca D01 = D02 , adica = /4.
Conditia de a aseza un analizor dupa lama cristalina anizotropa nu
este suficienta pentru a obtine interferenta daca oscilatiile D1 si D2 sunt
necoerente, ceea ce se ntmpla daca ele provin din descompunerea luminii
naturale. Interferenta este posibila doar daca lumina incidenta are o stare
de polarizare bine definita (liniara sau eliptica) si cnd D1 si D2 sunt os-
cilatii coerente.

91
 Figura 1.36: Descompunerea de catre analizor a oscilatiilor incidente.

n concluzie, se poate observa fenomenul de interferenta n lame ani-

zotrope doar daca acestea sunt asezate ntre un polarizor si un analizor.
Indiferent de dispozitiv, prin rotatia analizorului cu un unghi /2,
fenomenul observat trece n complementarul sau, n realitate, daca se supra-
pune fenomenul observat cu analizorul n pozitia peste fenomenul obser-
vat cu analizorul n pozitia + /2 , suma celor doua fenomene trebuie se
reprezinte fenomenul observat fara analizor.

1.8.1 Fenomene care apar n lumina monocromatica si la

incidenta normala pe lame transparente, anizotrope,
cu fete plan-paralele
a) Liniile neutre ale unei lame birefringente.
Consideram o lama cu fete plan-paralele, taiata dintr-un mediu anizotrop
(uniax sau biax) dupa o directie oarecare si un fascicul normal pe fata plana
a lamei, care este incident dintr-un mediu izotrop. Se stie ca, pentru undele
care se propaga dupa o directie normala pe lama, exista doua directii de
oscilatie perpendiculare D1 si D2 , care se propaga fara deformare. Daca

92
mediul este uniax, una din aceste directii este proiectia directiei axei optice
pe fata de intrare a lamei (oscilatia extraordinara), iar cealalta, perpendicu-
lara pe prima, corespunde oscilatiei ordinare. Daca mediul este biax relatia
este mai complexa, nu exista o oscilatie ordinara, iar directiile de oscilatie
D1 si D2 exista ntotdeauna si sunt perpendiculare. Aceste doua directii
poarta numele de liniile neutre sau, impropriu, axele lamei. Celor doua
directii le corespund indici de refractie diferiti: linia cu indicele de refractie
mai mare poarta numele de axa lenta, iar linia cu indicele de refractie mai
mic poarta numele de axa rapida.
Punerea experimentala n evidenta a liniilor neutre si determinarea di-
rectiilor lor este simpla. Se aseaza lama L ntre doi polarizori P1 si P2
ncrucisati (fig. 1.37) reglati pentru extinctie. Rotind lama L n jurul di-
rectiei fasciculului, se gasesc doua directii care sunt perpendiculare ntre
ele, pentru care apare extinctia.

Figura 1.37: Evidentierea liniilor neutre.

Daca se cunoaste directia de oscilatie transmisa de polarizorul P1 , este

suficient sa se marcheze pe fata lamei directia lui P1 pentru fiecare din cele
doua pozitii n care apare extinctia, obtinndu-se astfel liniile neutre.

93
b) Indicii de refractie n1 si n2 .
n cazul general (mediu biax, axe principale orientate arbitrar fata de fata
plana a cristalului), n1 si n2 sunt solutiile ecuatiei lui Fresnel.
n cazul mediilor uniaxe, unul din indici este indicele ordinar no = n1
iar celalalt, n2 , depinde de orientarea axei n raport cu fetele plane.Pentru
o lama taiata cu fetele paralelecu axa optica, n2 este indiceleprincipal ex-
traordinar nE , iar daca lama este taiata perpendicular pe axa optica, n2 se
confunda cu no , iar lama se comporta ca lama izotropa si liniile neutre nu
se mai pot defini. Daca axa optica face un unghi cu normala, se poate
determina n2 din ecuatia lui Fresnel (1.39) n care
cos = , = 0, 2 = 1 2 , nx = ny = no si nz = nE adica

n2o 1 2 n2E 2
+ =0 (1.191)
n2 n2o n2 n2E
de unde rezulta ca
nE no
n2 = n = q (1.192)
n2o + (n2E n2o ) cos2

Se constata ca pentru = /2 (lama taiata paralel cu axa optica),

n2 = nE , iar pentru = 0, n2 = no (lama taiata perpendicular pe axa
optica).

c) Diferenta de drum si starea de polarizare a undei emergente

Oscilatia incidenta D se descompune n oscilatiile D1 si D2 pentru care-
drumurile optice sunt egale cu en1 respectiv en2 , unde e este grosimea lamei
(fig 1.38)

94

Figura 1.38: Descompunerea vectorului D

La iesirea din lama, ntrzierea de drum a oscilatiei D2 fata de oscilatia

D1 este egala cu

= e(n2 n1 ) (1.193)
iar diferenta de faza este
2e
= (n2 n1 ) (1.194)

La iesirea din lama cele doua oscilatii D1 si D2 se recompun, dnd
nastere la o oscilatie rezultanta ale carei ecuatii parametrice se pot scrie
sub forma:

Re D1 = D0 cos cos t (1.195)

Re D2 = D0 sin cos(t )
Eliminnd timpul mtre cele doua ecuatii (1.195), rezulta ecuatia unei
elipse:

95
 |Re D1 |2 |Re D2 |2 4 Re D1 Re D2 cos
2 + 2 2
2 = sin2 (1.196)
2
|D0 | cos |D0 | sin |D0 | sin 2

n cazul general, ecuatia (1.196) reprezinta o elipsa nscrisa ntr-un drep-

tunghi ale carui semiaxe sunt |D0 | cos si |D0 | sin . n functie de diferenta
de faza elipsa degenereaza ntr-un segment de dreapta ( = 0, ), sau
are nclinatii diferite fata de axele de coordonate.
Sensul de parcurgere al elipsei se obtine tinnd cont ca la momentul
initial t = 0:

D1 = D0 cos , D2 = D0 sin cos si (1.197)

dD2
= D0 sin sin
dt
Rezulta ca elipsa este descrisa n sens trigonometric (oscilatie stnga)
pentru 0 < < si n sens invers trigonometric (oscilatie dreapta) pentru
< < 2.
Se observa ca toate elipsele (pentru valori diferite ale lui ) sunt n-
scrise n patrate daca D0 cos = D0 sin , adica daca polarizorul este ori-
entat la /4 fata de liniile neutre.

d) Lama unda, semiunda si sfert de unda

Cazurile particulare n care = 2k, (2k + 1) sau (2k + 1)/2 au o
importanta practica deosebita. Aceste defazaje corespund la diferente de
drum egale cu = k, (2k + 1)/2 respectiv (2k + 1)/4.
Cazul = k se obtine atunci cnd

e (n2 n1 ) = k, (1.198)
lama numindu-se lama unda. O astfel de lama nu are nici o actiune
asupra luminii polarizate. Pentru o lama de mica obtinuta prin clivaj,
n2 n1 = 5 103 pentru radiatia galbena a sodiului cu = 589 nm. n

96
acest caz, pentru k = 1, grosimea lamei este egala cu 118 m. Diferenta
indicilor de refractie (n2 n1 ) se modifica cu lungimea de unda (dispersia
birefringentei).
Cazul lamei semiunda este cel mai important. n acest caz,

e (n2 n1 ) = (2k + 1) /2, (1.199)

ntrzierea de faza introdusa de o astfel de lama este egala cu (2k + 1) ,
astfel oscilatiile care intra n faza n lama, parasesc lama n opozitie de
faza. Compunerea acestor oscilatii duce la obtinerea unei oscilatii rectilinii,
simetrica fata de oscilatia incidenta n raport cu liniile neutre. O lama
semiunda transforma o oscilatie liniara n alta oscilatie liniara, care sufera
o rotatie de 2 (fig 1.39, unde este unghiul directia de oscilatie incidenta
si una din liniile neutre.

Figura 1.39: Actiunea lamei semiunda asupra unei stari liniar polarizate.

Lamele semiunda se utilizeaza pentru producerea acestor rotatii ale di-

rectiei de oscilatie.
Lamele unda si semiunda nu modifica starea de polarizare liniara a unei
oscilatii incidente, adica oscilatia liniara dupa propagarea printr-o astfel de
lama poate fi stinsa cu un polarizor.
Daca

97
 e (n2 n1 ) = (2k + 1) /4 (1.200)

diferenta de faza introdusa este (2k + 1) /2, lama numindu-se lama

sfert de unda. Oscilatia emergenta se afla n starea de polarizare eliptica
avnd ca axe liniile neutre ale lamei. Daca = /4, oscilatia emergenta
este polarizata circular. Astfel, un polarizor nsotit de o lama sfert de unda
ale carei linii neutre fac un unghi de /4 cu directia incidenta de oscilatie
formeaza un polarizor circular, adica transforma lumina naturala n lumina
polarizata circular.
Un analizor simplu nu are nici o actiune asupra luminii polarizate circu-
lar, care nu este caracterizata prin nici un azimut, ci doar printr-un sens de
rotatie. Se poate transforma un polarizor circular stng ntr-un polarizor
circular drept rotind cu /2 lama sfert de unda n raport cu polarizorul.
Reciproc, o lama sfert de unda transforma o oscilatie polarizata eliptic
ntr-o oscilatie polarizata liniar, cu conditia ca liniile neutre ale lamei sa fie
paralele cu axele elipsei.
Daca oscilatia incidenta este polarizata circular, transformarea starii
de polarizare circulara n stare de polarizare liniara cu ajutorul unei lame
sfert de unda are loc indiferent de orientarea liniilor neutre, n asa fel nct
directia de oscilatie emergenta polarizata liniar face un unghi de /4 cu
liniile neutre.
Astfel, o lama sfert de unda urmata de un analizor liniar, orientat cu
/4 fata de liniile neutre, reprezinta un analizor circular. Acesta este de
fapt un polarizor circular folosit n sens invers. Dupa orientarea cu /4 a
axei lente n raport cu analizorul liniar, se obtine un analizor circular drept
sau stng.
Un astfel de analizor sau polarizor circular se poate obtine simplu, lipind
o lama sfert de unda pe o foita de polaroid.

98
e) Compensatoare

Compensatorul Bravais. Acest compensator se compune din doua prisme de

cuart cu unghiul mic si montate n opozitie, cu axele paralele. Cele doua
prisme pot aluneca una n raport cu cealalta, n asa fel nct ansamblul
celor doua prisme formeaza o lama cu fete plan-paralele Q cu grosimea
variabila (fig. 1.40), introducnd un defazaj
2
0 = e(nE no ) (1.201)

ntre oscilatiile D1 si D2 (paralela, respectiv perpendiculara pe axa
optica). Pentru a putea regla semnul lui se aseaza dupa lama Q, o alta
lama Q0 , cu fetele plan-paralele, din cuart, a carei axa optica, paralela cu
fetele plane, este perpendiculara pe axa lui Q. Grosimea e0 a lamei Q0
este egala cu valoarea medie a grosimii lamei Q, adica e. Axele lamelor
Q si Q0 sunt ncrucisate, axa lenta a uneia fiind axa rapida a celeilalte,
compensndu-se ntrzierile de faza.
Defazajul rezultant va fi egal cu = 2 0
(e e )(nE no ).
n general, unghiul este ales n asa fel nct, la o deplasare a prismelor
una prin fata celeilalte cu 0,5 mm, sa apara un defazaj = 2 pentru
radiatia utilizata. Daca surubul micrometric cu care se asigura deplasarea
prismelor se deplaseaza cu 0,5 mm la o rotatie, se poate pune n evidenta

o diferenta de drum de ordinul lui 200 , care este aceeasi n toata sectiunea
fasciculului. Daca compensatorul este asezat ntre polarizori ncrucisati,
cu liniile neutre orientate la /4, se observa o plaja uniform luminata pe
suprafata compensatorului. Apare o extinctie de cte ori = k. Acest
lucru permite si etalonarea surubului micrometric.

99
 Figura 1.40: Compensatorul Bravais

Compensatorul Babinet. Acest compensator este format din doua prisme

cu unghi mic, din cuart, ale caror axe, paralele cu fata de intrare, sunt per-
pendiculare(fig. 1.41).

Figura 1.41: Compensatorul Babinet.

100
 Astfel, defazajele introduse de cele doua prisme se compenseaza, iar
defazajul este nul pentru zona n care grosimile prismelor sunt egale. n
celelalte puncte, aflate la distanta x de sectiunea de egala grosime a pris-
melor, diferenta de drum introdusa este:

= 2xtg(nE no ) (1.202)
Aceasta diferenta de drum nu este aceeasi n toata sectiunea fascicul-
ului. Daca se aseaza compensatorul Babinet ntre polarizori ncrucisati cu
liniile neutre orientate la /4, se observa franje de interferenta liniare cu
intensitatea repartizata dupa legea sin2 (2/), franjele negre corespun-
znd punctelor n care diferenta de drum introdusa de compensator ntre
oscilatiile D1 si D2 este egala cu k.

1.8.2 Fenomene care apar n lumina alba, la incidenta nor-

mala, pe lame cu fete plan-paralele
Se aseaza o lama cu fete plan-paralele ntre doi polarizori si se ilumineaza
sistemul optic cu lumina alba. Ceea ce se observa la iesirea din sistemul
optic este interferenta componentelor D01 si D02 dupa directia analizorului
(fig. 1.42). ntre aceste componente exista diferenta de faza
2
= e(n2 n1 ). (1.203)

Apare un fenomen de interferenta a doua unde, care are toate carac-
teristicile fenomenelor din lumina policromatica. Fenomenul prezinta un
maxim de contrast (adica prezinta minime nule) cnd amplitudinile os-
cilatiilor D01 si D02 sunt egale si dispare cnd una din amplitudini este
nula, adica atunci cnd analizorul este paralel cu una din liniile neutre ale
lamei. Amplitudinile oscilatiilor D01 si D02 sunt, respectiv:

a1 = a cos cos (1.204)

a2 = a sin sin

101
 Figura 1.42: Interferenta componentelor D10 si D20 .

Conditia de maxim a contrastului este ca a1 = a2 , adica

cos( ) = 0 (1.205)
Apar doua posibilitati:
a) = /2 (conditia ca polarizorii sa fie ncrucisati). n acest caz,
a
a1 = a2 = a cos cos( ) = sin 2 (1.206)
2 2
Amplitudinile sunt maxime, adica fenomenul rezultant are luminozi-
tatea maxima posibila daca sin 2 = 1, adica atunci cnd liniile neutre ale
lamei fac un unghi de /4 cu azimutul polarizorului.
Amplitudinea rezultanta va fi egala cu

A = 2a1 sin (1.207)
2

102
 iar intensitatea va fi

I = I0 sin2
, (1.208)
2
unde depinde de lungimea de unda n acelasi mod ca n cazul inter-
ferentei de tipul oglinzilor lui Fresnel, adica se obtin culorile pure. Aceste
culori se pot obtine simplu, mai usor chiar dect n cazul interferentei n
medii izotrope. Examinarea la spectroscop a imaginii pune n evidenta
spectrele de linii, ca si n cazul general.
b) + = /2 (azimuturile polarizorului si analizorului sunt simet-
rice n raport cu bisectoarea unghiului format de liniile neutre ale lamei).
Amplitudinile oscilatiilor D1 si D2 vor fi:
a
a1 = +a2 = a cos cos( ) = sin 2 (1.209)
2 2
Din nou maximul de intensitate se obtine daca = /4, n acest caz
= = /4, ceea ce nseamna ca experienta are loc cu polarizorii paraleli
si orientati la /4 fata de liniile neutre. Amplitudinea rezultanta va fi egala
cu:

A = 2a1 cos = a cos (1.210)
2 2
iar intensitatea va fi

I = I0 cos2 (1.211)
2
Este cazul complementar celui anterior, obtinndu-se culorile care lipsesc
n cazul anterior.
n situatia n care nu se realizeaza nici unul din cazurile prezentate, se
obtine un fenomen de interferenta cu un contrast mai slab, iar culorile sunt
mai putin nete. Intensitatea va fi data de relatia generala:

2
I= a21 + a22 + 2a1 a2 cos 2 2
= a cos ( + ) + sin 2 sin 2 cos (1.212)
2

103
 unde, primul termen care nu depinde de (deci de ) este "termenul
alb", iar al doilea termen este "termenul colorat".

1.9 Anizotropia provocata

Proprietatea de anizotropie a substantei este una din conditiile necesare,
dar nu si suficienta, pentru aparitia birefringentei liniare. Mediile n care
nu exista o directie privilegiata nu pot fi birefringente liniar. Este cazul
substantelor sub forma gazoasa, lichida sau amorfa n absenta unei cauze
exterioare de anizotropie. Dar aceste substante, izotrope n stare naturala,
pot deveni birefringente liniar sub actiunea unei cauze fizice exterioare ori-
entata, care creaza o directie privilegiata. Apare o birefringenta liniara
provocata (artificiala), numita uneori si birefringenta accidentala. Mediul
devine uniax, axa sa fiind paralela cu directia de actiune exterioara si bire-
fringenta liniara nE no creste proportional cu cauza.

1.9.1 Birefringenta mecanica

n 1816 Brewster a descoperit ca un solid amorf poate deveni birefringent
sub efectul unei compresii mecanice. Efectul se poate pune n evidenta
relativ simplu, cu ajutorul dispozitivului din fig. 1.43, n care planul de
observatie E este conjugat cu lama L, taiata din sticla sau plexiglas si
asezata ntre polarizori ncrucisati.
Daca lama este comprimata pe directia verticala, pe ecranul E apar
spoturi luminoase n punctele conjugate (imagini n lentila) celor din lama
L n care se manifesta birefringenta liniara. Daca compresia lamei este
uniforma, ecranul apare luminat uniform. Punctele luminoase nu apar pe
ecran daca directia de compresie este paralela sau perpendiculara pe directia
polarizorilor. Aceasta confirma faptul ca una din liniile neutre ale lamei
este paralela cu directia de aplicare a efortului. Daca compresia nu este
uniforma, pe ecran vor aparea linii luminoase din care se pot deduce liniile
de egala compresie.

104
 Figura 1.43: Schema experimentala pentru birefringenta mecanica.

Sticla obisnuita comprimata se comporta ca un cristal uniax negativ

(no > nE ),cu axa optica paralela cu directia de compresie. Daca presiunea
exercitata este p = FS , unde S = el este sectiunea lamei pe care actioneaza
forta F , birefringenta este data de :

F
no nE = k (1.213)
el
unde k este o constanta determinata experimental, iar diferenta de drum
optic ce apare la traversarea lamei va fi:

F
= (no nE ) e = k (1.214)
l
si nu depinde de grosimea lamei traversate. Pentru sticla, k este de
ordinul (1014 1013 )N/m, iar n cazul materialelor plastice transparente
ajunge de zeci de ori mai mare.
Acest fenomen are aplicatii importante n industrie, n cadrul fotoelas-
ticimetriei. Taind din sticla sau material plastic o macheta a obiectului n
interiorul caruia se studiaza tensiunile prin compresie si examinnd aceasta
macheta asezata ntre polarizori ncrucisati, se pot masura n fiecare punct
directia si modulul tensiunilor. Se pot observa liniile izocromate, care leaga

105
punctele de egala valoare a diferentei dintre doua tensiuni principale (per-
pendiculare) si liniile izoclinice (analoage liniilor izocromate) care leaga
punctele n care directiile tensiunilor sunt paralele cu o anumita directie.
Doua izocline se pot intersecta n puncte numite puncte izotrope, n care
tensiunile sunt egale.

1.9.2 Birefringenta dinamica

Acest efect de birefringenta, descoperit de Maxwell, apare ntr-un lichid su-

pus la un gradient de viteze. Efectul poate fi pus n evidenta ntr-un spatiu
tubular cuprins ntre doi cilindri din care unul este fix si altul n rotatie
uniforma cu viteza mare, directia de propagare a luminii fiind paralela cu
axa de rotatie (fig. 1.44).

Figura 1.44: Schema experimentala pentru studiul birefringentei dinamice.

Se observa ca liniile neutre ale lichidului fac un unghi de 4 cu directia

vitezei lichidului, adica sunt dirijate dupa directiile de efort create de fortele
de vscozitate ale lichidului. Birefringenta liniara nE no este proportionala
cu valoarea gradientului vitezei v r care poate fi mare daca spatiul tubular
este foarte subtire.

106
 Fenomenul este apreciabil pentru moleculele cu lanturi lungi sau mole-
culele foarte alungite. Se atribuie acest fenomen unei orientri a moleculelor
optic anizotrope sub influenta gradientului de vitez.
Masurarea birefringentei liniare dinamice este foarte utila n studiul
structurii si proprietatilor macromoleculelor.

1.9.3 Birefringenta electrica. Efectul Kerr. Efectul Pockels

Efectul Kerr a fost descoperit n 1876. Majoritatea lichidelor sau solidelor
izotrope supuse unui cmp electric (fig. 1.45) devin anizotrope uniaxe,
directia axei optice fiind paralela cu cea a intensitatii cmpului electric.

Figura 1.45: Schema experimentala pentru efectul Kerr.

Din determinari experimentale rezulta ca birefringenta este proportion-

ala cu modulul patrat al vectorului intensitate al cmpului electric E (nu
depinde de sensul vectorului E), adica

nE no = BE 2 (1.215)

107
 unde B este constanta Kerr, care depinde de temperatura si lungimea
de unda. Constanta Kerr poate fi pozitiva sau negativa.
Efectul este relativ mic (B este de ordinul 1014 1012 Vm2 n cazul
lichidelor si 1019 1016 Vm2 n cazul gazelor, la temperatura camerei si
lungimea de unda = 589nm).
Aparitia anizotropiei optice poate fi interpretata ca rezultatul unei vari-
atii a permitivitatii electrice a substantei sub actiunea cmpului electric.
Notnd cu 0 permitivitatea unui mediu izotrop n absenta cmpului
electric exterior, marimea scalara 0 se transforma n tensorul ik n prezenta
cmpului electric exterior E :

ik = 0 ik + Ei Ek (1.216)
unde este o constanta caracteristica mediului. Mediul capata pro-
prietatile unui cristal uniax, elipsoidul indicilor devenind un elipsoid de
revolutie. Apar doua suprafete de unda: o sfera corespunzatoare undei
ordinare si un elipsoid de revolutie pentru unda extraordinara. Valorile
principale ale tensorului permitivitate electrica au expresiile:

n2o = o = 0 si n2E = E = 0 + E 2 (1.217)

Se observa ca nE este lungimea semiaxei principale a elipsoidului indi-
cilor dupa directia axei optice, care coincide cu directia vectorului E. Daca
se tine cont ca E 2 << 0 , rezulta pentru indicii de refractie principali
expresiile:
2
no = 0 si nE
= no + E (1.218)
2no
Unda ordinara se confunda cu unda care se propaga prin mediu nainte
de aplicarea cmpului electric E, cu viteza vo = c0 = nco . Prin aplicarea
unui cmp electric exterior apare si unda extraordinara, ce se propaga cu
viteza
c c
vE = =p (1.219)
nE + E 2
0

108
 Defazajul care apare ntre undele extraordinara si ordinara dupa par-
curgerea distantei e este egal cu:

2ec 1 1 2e p 0
= = + E 2 0
= (1.220)
vE vo
2 2e 2
= eE 2 = E = 2eBE 2
2 0 2no

unde B = 2no este constanta Kerr.

n cazul solidelor si al lichidelor polare vscoase, efectul apare dupa
aplicarea unui cmp electric cu o ntrziere masurabila (mai multe secunde
pentru sticla). n cazul lichidelor nepolare cu molecule mici, ntrzierea,
prea mica pentru a putea fi masurata, este probabil mai mica dect 1011 s.
Aceasta inertie foarte mica a fenomenului este utila n realizarea modu-
latoarelor de intensitate luminoasa la frecventa mare, sau de obturatoare
foarte rapide.
Un obturator Kerr se obtine de exemplu aplicnd impulsuri de tensi-
une unei celule Kerr cu nitrobenzen (valoare mare a lui B), asezata ntre
polarizori ncrucisati orientati la 4 fata de directia lui E. O serie de impul-
suri electrice dreptunghiulare sectioneaza fasciculul luminos ca si o roata
dintata care se roteste cu o viteza mare, efectul putnd fi utilizat pentru
a masura cu precizie viteza luminii printr-o metoda analoaga aceleia lui
Fizeau.
Aplicarea efectului Kerr ca modulator liniar (intensitatea luminoasa I
este functie liniara de tensiunea aplicata) impune unele precautii. Daca o
celula Kerr este asezata ntre polarizori ncrucisati, diferenta de drum optic
ntre razele ordinara si extraordinara este data de:

= e(nE no ) = eBE 2 (1.221)

iar intensitatea emergenta :

I = I0 sin2 = I0 sin2 (eBE 2 ) (1.222)
2

109
 nu este o functie liniara de intensitatea cmpului electric, ci variaza
conform curbei din fig.1.46 avnd o comportare parabolica n apropierea
lui E = 0.

Figura 1.46: Modulator liniar pe baza efectului Kerr.

Este util sa se foloseasca intervalul de variatie a lui E din jurul valorii

E0 , care este abscisa punctului de inflexiune al curbei. Acest lucru se
obtine aplicnd o tensiune auxiliara U0 tensiunii variabile U care comanda
modulatia.
Construirea obturatoarelor optice fara timp de inertie a permis punerea
bazei fizicii proceselor ultrarapide din gama nanosecundelor. n ultimii
ani aceasta tehnica a capatat o dezvoltare deosebita, odata cu aparitia
fluxului luminos de foarte mare putere generat de laseri. Astfel a fost
posibila obtinerea unor impulsuri cu puteri de ordinul gigawatilor, care au
proprietati fizice noi, cu aplicatii n optica neliniara si multe alte domenii.
Efectul Kerr se datoreste actiunii de orientare a cmpului electric asupra
moleculelor anizotrope din punct de vedere electric. Apare o competitie n-
tre actiunea cmpului electric si agitatia termica ce tinde sa restabileasca

110
dezordinea. Moleculele nepolare (care nu au moment de dipol electric per-
manent) tind sa se orienteze n asa fel nct axa lor cu susceptibilitatea
electrica cea mai mare sa devina paralela cu intensitatea cmpului elec-
tric. Moleculele polare tind sa-si plaseze momentul de dipol electric dupa
directia cmpului electric. Aceasta orientare, partial datorata competitiei
agitatiei termice se manifesta optic daca moleculele prezinta anizotropie
optica. Studiul efectului Kerr prezinta un mare interes pentru cunoasterea
structurii moleculare.
n cristalele fara centru de simetrie, numite cristale piezoelectrice,. apare
un efect de birefringenta liniara n intensitatea cmpului electric numit efect
Pockels.Sub actiunea unui cmp electric exterior, cristalul uniax devine

biax, iar cristalul cubic, optic izotrop, devine uniax, optic anizotrop.
Notnd cu 0ik tensorul permitivitate electrica a cristalului n absenta
cmpului exterior, prin aplicarea unui cmp electric exterior acesta devine:
X
ik = 0ik + ikj Ej (1.223)
j

unde ikj este un tensor de rang 3 simetric n raport cu indicii i si k

( ikj = kij ).
Efectul Pockels este mult utilizat m cristalele uniaxe de tipul cristalului
de dihidrofosfat de potasiu (P O4 H2 K) numit n general cristal KDP.
n absenta cmpului electric exterior, elipsoidul indicilor unui cristal
KDP este un elipsoid de revolutie cu semiaxele principale avnd lungimile
nE de-a lungul axei optice (axa Oz n fig. 1.47) si no de-a lungul celorlalte
doua axe perpendiculare (Ox si Oy).
Cmpul electric exterior se aplica de-a lungul axei optice a cristalului.
Rezulta o deformare a elipsoidului de revolutie, acesta devenind un elipsoid
cu trei axe (axa Oz ramnnd axa optica a cristalului) si o rotatie a axelor
principale Ox si Oy cu un unghi de 4 n planul xOy.

111
 Figura 1.47:

n figura 1.47 sunt prezentate aceste modificari ale elipsoidului indicilor.

Sectiunea circulara, punctata, apare n absenta cmpului electric, iar cea
elipsoidala, continua, apare n prezenta cmpului electric.
Daca n absenta cmpului electric cristalul se caracterizeaza prin doi
indici de refractie principali (nE si no ), aplicarea cmpului electric introduce
trei valori pentru indicii de refractie principali: nE , n1 , n2 . Ca si n cazul
efectului Kerr,

n1
= no + E; n2
= no E (1.224)
2no 2no

unde este una din componentele tensorului ikj . Notnd cu r = n2o
(constanta electrooptica a mediului), se poate scrie ca:

112
 n3 r n3 r
n1
= no + o E; n2
= no o E (1.225)
2 2
n practica apar doua cazuri distincte: lumina se propaga de-a lungul
directiei cmpului electric exterior (efectul Pockels longitudinal) si lumina
se propaga dupa o directie perpendiculara pe directia cmpului electric
exterior (efectul Pockels transversal ).

n cazul efectului longitudinal apar doua unde polarizate liniar de-a

lungul axei Ox0 cu viteza v1 = nc1 si respectiv de-a lungul axei Oy 0 cu
viteza v2 = nc2 , adica
c 1 c 1
v1 = 2
si v2 = (1.226)
no 1 + no rE/2 no 1 n2o rE/2
Diferenta de faza dintre undele care au parcurs grosimea e a cristalului
va fi egala cu:

2c 1 1 2n3o rEe 2 3
= e = = n rU, (1.227)
v1 v2 o
unde U = eE este tensiunea electrica aplicata cristalului.
n cazul efectului transversal, daca lumina se propaga de-a lungul axei
Oy0, apar doua unde polarizate de-a lungul axelor Ox0, cu viteza v1 si
respectiv Oz, cu viteza v3 = ncE . Dupa parcurgerea grosimii e a cristalului,
diferenta de faza va fi:

2c 1 1 2e 2e n2o rE
= e = nE no 1 + =(1.228)
v3 v1 2
2e
= (nE no ) n3o reE.

Primul termen este determinat de anizotropia naturala a cristalului iar
al doilea termen de anizotropia artificiala indusa de cmpul electric exte-
rior. Efectul Pockels, ca si efectul Kerr, apare rapid dupa aplicarea cm-
pului electric exterior (aproximativ 108 s), dar dupa anularea cmpului

113
electric exterior caracteristicile optice ale substantei se restabilesc foarte
lent. Astfel, comanda electrooptica a caracteristicilor mediului se face n
regim de comutare cu memorie de tip relaxare. Daca se folosesc materiale
feroelectrice se poate realiza o memorie de lunga durata.

1.9.4 Birefringenta magnetica

Efectul Cotton-Mouton al birefringentei magnetice a fost descoperit n 1906.
Sub actiunea unui cmp magnetic de inductie B, aproape toate lichidele
devin mai mult sau mai putin birefringente. Fenomenul se observa dupa o
directie perpendiculara pe directia cmpului magnetic (fig. 1.48)

Figura 1.48: Schema experimentala pentru studiul birefringentei magnetice.

Sub actiunea cmpului magnetic lichidul se comporta ca un mediu

uniax, cu axa optica dirijata dupa directia cmpului magnetic. Legea can-
titativa de dependenta a birefringentei de inductia cmpului magnetic este:

nE no = CB 2 , (1.229)
unde C este constanta Cotton-Mouton, care depinde de natura sub-
stantei, temperatura si lungimea de unda. Efectul este mult mai slab

114
dect efectul Kerr (cu cteva ordine de marime). Pentru nitrobenzen,
C = 2, 5 102 m1 T 2 . Birefringenta nu si schimba sensul odata cu in-
ductie magnetica.
Interpretarea moleculara a fenomenului este asemanator aceleia a efec-
tului Kerr, prin actiunea de orientare a cmpului magnetic asupra mole-
culelor cu moment de dipol magnetic. Studiul efectului Cotton-Mouton este
important pentru evidentierea proprietatilor moleculare. Datorita valorilor
mici ale birefringentei magnetice, acest efect nu are aplicatii tehnice.

115
Capitolul 2

Medii anizotrope
birefringente circular

2.1 Rotirea planului de polarizare al undei elec-

tromagnetice
Unele medii izotrope prezinta proprietatea de birefringenta circulara (activ-
itate optica), adica de rotire a planului de polarizare al unei unde polarizate
liniar, care traverseaza mediul. Aceeasi proprietate o prezinta unele cristale
cubice, cum este clorura de sodiu (NaCl) si bromura de potasiu (NaBr), un-
ele cristale uniaxe (cuart, cinabru, benzil) si cristale biaxe (zaharul, sarea
Rochelle), de-a lungul directiilor axelor lor optice.
Fenomenul de activitate optica a fost descoperit de Arago n cuart n
anul 1811 si ulterior, n anul 1817, observat de Biot n lichide si gaze.
O teorie a birefringentei circulare n medii izotrope a fost data initial
de Fresnel n anul 1822. El presupune ca unda incidenta polarizata liniar se
descompune n decursul propagarii prin mediu n doua unde polarizate cir-
cular n sensuri opuse, care se propaga cu viteze diferite. La emergenta ele
se recompun, avnd planul de polarizare rotit n raport cu cel incident, da-
torita diferentei de faza ntre cele doua unde, introdusa de mediu. Aceasta
teorie este fenomenologic corecta si corespunde propagarii prin medii optic

116
active.
Prima ncercare de a explica birefringenta circulara n cadrul teoriei
dispersiei se datoreste lui Drude (1892). Interpretarea cuantica a birefrin-
gentei circulare a fost data n 1958 de Rosenfeld si dezvoltata n 1937 de
Condon.

2.1.1 Legile experimentale ale activitatii optice (birefrin-

gentei circulare)
Se aseaza un cristal de clorat de sodiu (NaClO3 ), care cristalizeaza n sis-
temul cubic, deci izotrop din punct de vedere optic, sau o solutie de zahar
aflata ntr-o cuva cu grosimea de ctiva cm, sau un cristal de cuart, tra-
versat de lumina exact dupa axa optica (directie dupa care birefringenta
liniara este nula) ntre doi polarizori ncrucisati, iar lumina monocromatica
traverseaza sistemul optic Se constata urmatoarele:
a) Daca se roteste lama n jurul axei fasciculului (directia de propa-
gare), imaginea fasciculului emergent nu se modifica, adica nu exista o
directie privilegiata a fenomenului n sensul axei optice din cazul birefrin-
gentei liniare.
b) Rotind analizorul cu un anumit unghi se poate restabili extinctia.
Astfel lama conserva natura liniara a oscilatiei incidente si doar roteste
aceasta directie. Acest fapt nu poate fi confundat cu efectul unei lame
semiunda, deoarece aici are loc o rotatie indiferent de grosimea lamei, iar
unghiul de rotatie este independent de azimutul directiei de oscilatie inci-
denta.
c) Unghiul de rotatie este proportional cu grosimea lamei l. Se defineste
puterea rotatorie ca fiind raportul = l , unde este unghiul de rotatie
produs de mediul optic activ de grosime l. Constanta este caracteristica
substantei si depinde puternic de lungimea de unda.

n cazul unui lichid, = ld , unde d este densitatea lichidului; n cazul

unei solutii, puterea rotatorie este definita ca = lc , unde c este concen-
tratia substantei active, care exprima masa de substanta activa din unitatea
de volum de solutie.
Pentru un amestec de substante optic active unghiul de rotatie este egal

117
cu suma unghiurilor de rotatie produse de fiecare component al amestecului
daca ar actiona singur. n practica se foloseste si marimea putere rotatorie
M
molara definita prin M = 100 , unde M este masa molara a substantei
optic active.
d) Unele substante rotesc planul de polarizare spre dreapta (dextrogire)
daca observatorul priveste spre sursa, iar altele spre stnga (levogire). Cele
mai multe substante exista n ambele forme. De exemplu, exista cuart
dextrogir si cuart levogir. Sensul de rotatie nu se modifica daca se roteste
lama cu cealalta fata, adica daca se schimba sensul de propagare prin lama.

2.1.2 Teoria electromagnetica a birefringentei circulare nat-

urale
a) Legile de material. ntr-un mediu care prezinta o proprietate legata de o
axa de rotatie, vectorul inductie electrica D trebuie sa depinda n afara de
vectorul intensitate cmp electric E din acel punct si de variatia spatiala
a lui E din imediata apropiere. Tinnd cont de acest lucru, Drude a ales
pentru vectorul D expresia:

D = E + f rotE (2.1)
Conform legii inductiei electromagnetice,

B
rotE = (2.2)
t,
iar pentru o unda electromagnetica plana,
1
B = un E (2.3)
c
un fiind versorul directiei de propagare a undei.
nlocuind relatiile (2.2) si (2.3) n relatia (2.1) rezulta:

if
D = E+ (un E) (2.4)
c

Notnd cu

118
 f
G= un , (2.5)
c
relatia (2.4) se rescrie sub forma:

D = E + iG E (2.6)
Expresia (2.6) conduce la rezultate n concordanta cu experienta, n
cazul unui mediu izotrop. n cazul unui mediu anizotrop, este necesar sa se
tina cont de faptul ca permitivitatea electrica are proprietati de tensor,
adica

D = [] E + iG E (2.7)
unde G va purta numele de vector de giratie.
Acest vector de giratie, depinznd de variatia spatiala a vectorului E
n vecinatatea punctului, va depinde n general, ntr-un mediu anizotrop,
de directia de propagare. Se poate considera ca G este o functie vectoriala
liniara de versorul normalei la suprafata undei, un , adica

G = [g] un (2.8)
unde tensorul de giratie [g] nu este n mod necesar simetric, dar trebuie
mentionat ca daca observabila rotatie depinde doar de (gij + gji ) este sufi-
cient, pentru o teorie fenomenologica, sa se admita ca tensorul giratie este
simetric.
Se admite ca ecuatiile (2.7) si (2.8) reprezinta legile de material pentru
un mediu transparent optic activ (evident mpreuna cu B = H).
Daca se face ipoteza ca toate componentele tensorului care leaga vectorii
E si D n legea de material sunt reale, se poate scrie relatia (2.7) sub forma:

D = [] E + i [] E (2.9)
care permite sa se arate ca prin rotirea planului de polarizare nu are loc
nici o disipare de energie n mediu.

119
 Expresia (2.9) indica faptul ca vectorul D nu depinde doar de vectorul
E, ci si de derivata sa n raport cu timpul E
t (deoarece t = i), adica

1
D = [] E [] E (2.10)

Pentru o variatie infinitezimala, expresia (2.10) se scrie:
1
dD = [] dE [] Edt (2.11)

Prin nmultirea scalara a relatiei (2.11) cu E obtinem:

EdD = E [] dEE [] Edt (2.12)
Din ultima relatie, care dupa integrare reprezinta energia disipata de
unda prin mediu, se observa ca activitatea optica are loc fara disipare de
energie doar daca termenul al doilea din membrul drept al ecuatiei (2.12)
este identic nul. Acest lucru se ntmpla daca [] este antisimetric, adica
ij = ji . Un tensor antisimetric poate fi nlocuit cu produsul vectorial
cu un vector. O astfel de nlocuire conduce la relatia (2.7).
Facnd nlocuirile,

G1 = 23 = 32 ; G1 = 31 = 13 ; G3 = 12 = 21 ;
(2.13)
si integrnd relatia (2.12), rezulta ca densitatea de energie electrica va
fi egala cu:
1
we = E [] E (2.14)
2
tensorul antisimetric [] necontribuind la densitatea de energie, care
trebuie sa fie o functie de E. Astfel, nu este necesar ca tensorul [] sa
aiba componentele egale, indiferent de directia de propagare, ca n cazul
tensorului [] . Deoarece vectorul giratie G depinde de variatia spatiala
a lui E n vecinatatea punctului, el va depinde n general de directia de
propagare ntr-un cristal anizotrop.

120
 b) Indicele de refractie al unui mediu optic activ. Din ecuatia (2.6) si
expresia vectorului inductie electrica al unei unde electromagnetice
1
D= [E un (Eun )]
v2
1
egalnd membrii din dreapta si notnd cu n2 = 0 v2 , rezulta ecuatia:

2 2
2
2 Gz 2 Gy
Ex nx n 1 + Ey n + i 2 + Ez n i 2 = 0
v v
(2.15)
pentru proiectia pe axa Ox si doua ecuatii analoage pentru proiectiile
pe celelalte doua axe. n ecuatia (2.15) , si sunt cosinusii directori ai
directiei un iar n2x = x etc.
Eliminnd componentele Ex , Ey si Ez ntre cele trei ecuatii rezulta:

n4 n2x 2 + n2y 2 + n2z 2

n2 n2y n2z 2 + 2 + n2z n2x 2 + 2 + n2x n2y 2 + 2 + (2.16)

2 !
2 G2 2
G G y G
+n2 un 2 + n2x n2y n2z n2x 2 x4 + n2y 2 4 + n2z 2 z4 = 0
v v v v

Ecuatia de ordinul doi n n2 are o solutie exacta, dar aceasta se simplifica

mult daca se tine cont ca G are componentele mici n raport cu ale lui [] si
ca proprietatea de activitate optica nu depinde de birefringenta, chiar daca
mediul este birefringent.
Se noteaza cu n00 si n000 solutiile ecuatiei (2.15) cnd G 0, astfel ca se
poate scrie ca
2 2
n n02
0 n n002
0 = g2 (2.17)

121
 unde
n2x G2x + n2y G2y + n2z G2z n2 (un G)2
g2 = (2.18)
(n2x 2 + n2y 2 + n2z 2 )2 v 4
Radacinile ecuatiei (2.17) sunt:

q
02 1 02 002 02 002
2
n = n0 + n0 + n0 + n0 + 4g 2 (2.19)
2
q
00 2 1
02 + n002 2 + 4g 2
n = n02
0 + n002
0 n0 0
2
unde s-a facut ipoteza ca n00 > n000 . Rezulta ca
00 2
n02 + n = n02 002
0 + n0 (2.20)
Cu ajutorul relatiei (2.20) se poate arata ca cele doua unde care se
propaga prin mediu si carora le corespund indicii de refractie principali n0
si n00 , descriu doua elipse n sensuri opuse cu raportul axelor ab = c egal cu

n02 n02
0 g
c1 = si c2 = 00 2 . (2.21)
g n n0020
Din relatia (2.20) rezulta ca
00 2
n n002 02 02
0 = (n n0 ) (2.22)
astfel ca c1 = 1/c2 , indicnd ca cele doua oscilatii corespund unor
stari eliptic polarizate n sensuri opuse.
Aproximatiile facute n gasirea radacinilor (2.19) pot fi evitate folosind
n locul tensorului dielectric [] tensorul invers, adica tensorul indicilor de
refractie [a] introdus prin scrierea legii de material sub forma: E = [a] D si
definit astfel:

ij
[a] = []1 cu aij = (2.23)
||
ij fiind minorul lui ij n determinantul || .

122
 Atunci legea de material pentru mediile optic active se scrie sub forma:

E = [a] D i D (2.24)
unde este vectorul activitate optica. Ca si vectorul de giratie G,
vectorul va depinde de directia de propagare, adica:

= [] un (2.25)
unde [] este un tensor cu noua componente numit tensorul activitate
optica.
Alegnd axele de coordonate de-a lungul axelor electrice principale ale
mediului anizotrop si neglijnd termenii n patratele componentelor lui G,
rezulta relatiile:

1
ax = etc., (2.26)
x
x Gx
x = etc., (2.27)
x y z
x gxy
xy = etc.
x y z

ntr-un mod analog cu cazul n care s-a introdus vectorul G, se poate

arata ca nici n cazul exprimarii legii de material cu ajutorul vectorului
(2.24) nu apare disipare de energie prin fenomenul de activitate optica.
Ambele formulari ale legii de material (2.7) si (2.24) sunt echivalente,
conducnd la aceleasi rezultate, dar formularea cu ajutorul tensorului indi-
cilor [a] este mai des folosita.
Daca se aleg axele de coordonate astfel ca axa Oz sa fie de-a lungul
directiei normale la suprafata de unda, atunci Dz = 0. Relatiile ntre com-
ponentele lui E si D vor fi:

Ex = v2 Dx , Ey = v2 Dy , Dz = 0 (2.28)
nlocuind Dz = 0 n (2.24) rezulta pe componente:

123
 Ex = a11 Dx + a12 Dy + i3 Dy , (2.29)
Ey = a21 Dx + a22 Dy i3 Dx

Eliminnd componentele Ex si Ey ntre relatiile (2.28) si (2.29) rezulta:

Dx (a11 v2 ) + (a12 + i3 ) Dy = 0, (2.30)

Dx (a21 i3 ) + a22 v 2 Dy = 0

Daca axele Ox si Oy sunt alese paralele cu directiile principale de os-

cilatie n absenta activitatii optice, atunci

a12 = 0, a11 = v12 , a22 = v22 (2.31)

nde v1 si v2 sunt vitezele dupa directiile particulare de propagare n
absenta activitatii optice (adica = 0).
nlocuind (2.31) n (2.30) rezulta:

i3 Dy
v 2 v12 = , (2.32)
Dx
i3 Dx
v 2 v22 =
Dy
Aceste ecuatii pot fi rezolvate pentru a obtine att indicii de refractie
ct si starile de polarizare ale celor doua unde.
Tipul de oscilatie care se propaga de-a lungul axei Oz este definit de ra-
portul Dy /Dx si se poate obtine eliminnd v 2 ntre ecuatiile (2.32). Rezulta

Dy Dx i 2 2
i 2 2
i v22 v12
+ = v v1 = v v1 = (2.33)
Dx Dy 3 2 un 2
Cele doua solutii pentru raportul Dy /Dx sunt reciproce una fata de
alta, ambele fiind imaginare.

124
 Scriind ca

Dy Dy
= itg si = ictg (2.34)
Dx 1 Dx 2
si nlocuind n (2.33) rezulta
2
tg2 = (2.35)
(v22 v12 )
Oscilatiile descrise de relatiile (2.34) sunt ortogonale si corespund unor
unde cu stari de polarizare eliptica n sensuri opuse. Elipsele au axele mari
n cele doua plane principale.
Daca se elimina raportul Dy /Dx din ecuatiile (2.32), rezulta ecuatia
pentru viteza v a undelor ce se propaga de-a lungul axei Oz:

2
(v 2 v12 )(v2 v22 ) = . (2.36)
2
Cele doua radacini ale ecuatiei (2.36) n v2 sunt cele doua viteze prin-
cipale v 0 si v00 date de relatiile:

s
02 1 2 1 4 2
v = (v1 + v22 ) (v12 + v22 )2 + , (2.37)
2 2 2
s
002 1 2 1 4 2
v = (v1 + v22 ) + (v12 + v22 )2 +
2 2 2

Dy
Unda cu viteza v0 se va afla n starea de polarizare Dx , iar viteza
1
D
v 00 corespunde starii de polarizare Dxy .
2
Daca = 0, din (2.35) rezulta ca = 0, ceea ce corespunde unor oscilatii
polarizate liniar dupa directii perpendiculare cu vitezele v1 si v2 , ca n cazul
unui mediu fara activitate optica.
Proprietatea parametrului este evidenta daca se face ipoteza absentei
birefringentei mediului anizotrop si se pune v1 = v2 = vm . nlocuind n

125
ecuatia (2.35), rezulta ca = /4, adica cele doua unde vor fi polarizate
circular n sensuri opuse, confirmnd ipoteza lui Fresnel. Astfel, daca nu
exista birefringenta liniara, diferenta dintre indicii de refractie ai celor doua
unde polarizate circular va fi egala cu:

1 2 2
2
= 3 (nr nl ) = 2 . (2.38)
n n v
Puterea rotatorie este legata de diferenta nr nl prin relatia:
3
= n (2.39)
m v 2
Puterea rotatorie are acelasi semn cu .
Propagarea a doua unde polarizate circular apare, de exemplu, ntr-un
mediu izotrop sau ntr-un cristal cubic, pentru toate directiile de propagare
si ntr-un cristal birefringent liniar, pentru propagarea de-a lungul axei
optice.
n aceste cazuri, mediul va prezenta o adevarata dubla refractie. Acest
lucru a fost pus n evidenta pentru prima data de Fresnel, folosind o com-
binatie de prisme de cuart. Ulterior experienta a fost repetata cu cristale
cubice de clorura de sodiu de Meslin.

2.1.3 Masurarea birefringentei circulare

a) Polarimetre
Masurarea birefringentei circulare (a activitatii optice sau a puterii ro-
tatorii) a unei substante optic active se face cu ajutorul polarimetrelor,
compuse n principal dintr-un polarizor si un analizor. Lumina incidenta
devine plan polarizata dupa traversarea polarizorului si este analizata dupa
traversarea mediului optic activ cu ajutorul analizorului. Polarizorul si
analizorul se pot roti unul n raport cu celalalt. Daca planele lor principale
sunt paralele, intensitatea luminii emergente este maxima, iar daca planele
principale sunt perpendiculare (polarizorul si analizorul sunt ncrucisati)
intensitatea emergenta este minima, tinznd la zero (are loc extinctia).
Din practica se stie ca pozitia cu intensitate minima poate fi detectata mai

126
usor dect pozitia cu intensitatea maxima. Daca se aseaza ntre polari-
zorul si analizorul aflati la extinctie o substanta optic activa, intensitatea
emergenta nu va mai fi minima. Rotind analizorul n raport cu polarizorul
pentru a obtine din nou extinctia si masurnd unghiul de rotatie, se deter-
mina unghiul cu care substanta optic activa a rotit planul de polarizare al
radiatiei emergente din polarizor.
Polarimetrul Laurent. Daca o unda plan polarizata cu directia de os-
cilatie AP (fig. 2.1) traverseaza o lama de cuart, taiata paralel cu axa
optica Ax, atunci componenta AE a oscilatiei incidente, paralela cu axa
(corespunznd razei extraordinare din cuart) va suferi ntrziere de faza
n raport cu cealalta componenta AO, corespunzatoare razei ordinare din
cuart. ntrzierea de faza este proportionala cu grosimea placii.

Figura 2.1: Introducerea unui defazaj de catre o lama de cuart.

Daca lama introduce un defazaj de (lama semiunda), componenta

incidenta AE devine la emergenta AE0, n timp ce componenta AO ramne
nemodificata ca faza. Astfel, oscilatia rezultanta emergenta va avea loc de-

127
a lungul directiei AP 0. Daca directia oscilatiei incidente face un unghi cu
axa optica a lamei, planul de oscilatie emergent din lama va fi nclinat cu
unghiul 2 fata de directia sa incidenta.
Acesta este principiul folosit de Laurent n construirea primului po-
larimetru cu unghi de penumbra variabil, polarimetru utilizat si azi. n
fig.2.2 este prezentata o sectiune longitudinala prin partea optica a po-
larimetrului Laurent.

Figura 2.2: Polarimetrul Laurent.

n fata prismei polarizoare P este asezata o placa subtire de sticla careia

i este atasata o lama semiunda Q ce acopera doar jumatate din cmpul
polarizorului. Diafragma D serveste la obtinerea unui cmp vizual circular,
care este mpartit vertical n doua parti de lama semiunda si pe care este
focalizat obiectivul telescopic T . Daca planul principal al polarizorului
este paralel cu axa optica a lamei semiunda, unda incidenta traverseaza
nemodificata placa, iar cele doua jumatati ale cmpului vizual vor aparea
iluminate la fel, indiferent de pozitia analizorului A. Daca planul principal
al polarizorului este nclinat cu un unghi fata de directia axei optice
a lamei semiunda, planul de polarizare al radiatiei emergente din lama
semiunda este nclinat cu un unghi 2 fata de cel al radiatiei ce traverseaza

128
cealalta jumatate a cmpului vizual. Unghiul de penumbra poate fi variat
modificnd orientarea prismei polarizoare. Analizorul A, cu scala gradata
C, foloseste la stabilirea pozitiilor n care cele doua jumatati ale cmpului
vizual sunt la fel iluminate, n absenta si n prezenta mediului optic activ
S.
Avantajul principal al polarimetrului Laurent este faptul ca unghiul de
penumbra este variabil. Cu ct este mai mic acest unghi, cu att este mai
mare precizia cu care se poate stabili pozitia analizorului, n care cele doua
jumatati ale cmpului vizual sunt egal iluminate, deoarece diferenta ntre
unghiurile ce definesc cele doua pozitii ale analizorului este egala cu unghiul
de penumbra, adica, pentru un unghi de penumbra mic, un unghi de rotatie
foarte mic al analizorului produce o diferenta foarte mare a iluminarii celor
doua jumatati a cmpului vizual. Astfel, pentru un mediu transparent si o
sursa de lumina intensa, se obtin rezultatele cele mai precise cu un unghi
de penumbra de 2, 5o , iar daca mediul nu este complet transparent, este
necesara cresterea unghiului de penumbra la 5o sau chiar la 10o , pentru a
mai obtine nca lumina n pozitia de extinctie.
Principalul dezavantaj al polarimetrului Laurent cu unghi de penumbra
variabil este acela ca poate fi utilizat doar cu lumina monocromatica cu
lungimea de unda pentru care lama de cuart actioneaza ca o lama semiunda.
Pentru fiecare lungime de unda particulara trebuie folosita o lama de cuart
cu grosimea corespunzatoare unui defazaj de .
b) Zaharimetre. Polarimetrele construite pentru a determina concen-
tratia de zahar dintr-o solutie prin masurarea puterii lor rotatorii poarta
numele de zaharimetre.
n cazul solutiei de zahar, puterea rotatorie scade monoton cu cresterea
concentratiei de zahar din solutie. Acest lucru impune unele corectii pentru
obtinerea unor masuratori precise.
Evident ar fi posibil sa se determine concentratia de zahar dintr-o solutie
masurnd puterea rotatorie cu un polarimetru si sa se compare rotatia ma-
surata cu aceea a unei solutii standard. Pentru a usura masuratorile, s-au
construit zaharimetre speciale. Acestea difera de polarimetrele obisnuite
prin aceea ca, n locul unui polarizor sau analizor rotitor, se foloseste pen-
tru masurarea unghiului de rotatie al planului de polarizare un compen-

129
sator, care are atasata o scala longitudinala pe care se poate citi direct
concentratia solutiei de zahar.
Printr-o ntmplare, dispersia rotatorie a cuartului n spectrul vizibil
este identica cu cea a zaharului. Din acest motiv, daca rotatia unei solutii
de zahar pentru o anumita lungime de unda este compensata exact de
compensatorul cu cuart, acest lucru se ntmpla pentru orice lungime de
unda. Astfel este posibil sa se lucreze cu surse de lumina alba, care se obtin
mai usor, evitndu-se folosirea unui monocromator.
Pentru solutii concentrate (concentratii mai mari de 40%), cele doua
jumatati ale cmpului vizual al polarizorului nu arata chiar aceeasi culoare,
una avnd o nuanta roscata iar cealalta o nuanta albastra. Acest efect
se datoreste inegalitatii dispersiilor rotatorii ale zaharului si cuartului n
regiunea albastra a spectrului. Pentru a evita acest neajuns, se introduce n
calea fasciculului un filtru care sa absoarba radiatia albastra. Se obisnuieste
sa se foloseasca drept un astfel de filtru o celula de sticla groasa de 1,5 cm,
umpluta cu solutie 6% de bicromat de potasiu.
Pentru a putea citi direct concentratia de zahar din solutie, zaharime-
trele sunt gradate n raport cu concentratia unei solutii standard de zahar.
Solutia standard de zahar acceptata este de 26 g zahar de dizolvat n apa,
obtinndu-se un volum de 100 cm3 la temperatura de 20o C. Rotatia plan-
ului de polarizare data de aceasta solutie introdusa ntr-un tub lung de
20 cm, la temperatura de 20o C, este notata cu diviziunea 100, diviziunea
0 obtinndu-se cnd n tub se afla doar apa la 20o C. Scala gradata are
atasat un vernier cu 10 diviziuni, ceea ce permite citirea cu precizie a unei
deplasari cu 0,1 diviziuni. O deplasare cu 0,1 diviziuni corespunde la o
rotatie a planului de polarizare al luminii incidente de 0,034657o , precizia
unui zaharimetru fiind deosebit de buna. Pentru a determina concentratia
unei solutii de zahar, se nmulteste diviziunea citita cu 1,26. n situatii n
care este necesara o precizie si mai mare, trebuie facute corectiile pentru
variatia rotatiei specifice cu temperatura, concentratia etc.
Zaharimetrul Soleil consta n principiu dintr-un polarimetru Soleil cu
lama bi-cuart pentru producerea celor doua vrfuri vizuale, n care este
ncorporat un compensator cu prisme de cuart, avnd atasata o scala za-
harimetrica. n fig. 2.3 este reprezentata partea optica a unui astfel de

130
zaharimetru.

Figura 2.3: Zaharimetrul Soleil.

Lumina alba emisa de sursa L traverseaza regulatorul R compus dintr-o

prisma Nicol si o lama subtire de cuart taiata perpendicular pe axa optica,
polarizorul P , lama Soleil din cuart Q, tubul cu solutie S, compensatorul
cu prisma de cuart C, analizorul A si ocularul telescopic T . Polarizorul
si analizorul sunt fixati pe pozitii cu planele principale paralele. Ignornd
pentru moment regulatorul R, compensatorul este acordat ca, n absenta
solutiei de zahar, cele doua jumatati ale lamei bi-cuart sa fie luminate n
mod egal. n aceasta pozitie compensatorul trebuie sa indice diviziunea
zero pe scala zaharimetrului. Solutia de zahar continuta ntr-un tub lung
de 20 cm este introdusa n calea fasciculului luminos, ceea ce determina
ca iluminarile celor doua jumatati sa nu mai fie egale. Acordnd din nou
compensatorul, pna se obtine egalarea iluminarilor celor doua jumatati
din cmpul vizual, se citeste concentratia pe scala zaharimetrului. Rolul
regulatorului R este de a asigura o linie de demarcatie neta ntre cele doua
jumatati ale cmpului vizual. Rotind prisma Nicol a regulatorului n raport
cu polarizorul, o parte din razele colorate produse de dispersia n lama de
cuart sunt stinse sau reduse n intensitate, la traversarea polarizorului.
Astfel, linia de demarcatie a celor doua jumatati ale cmpului vizual
poate fi restabilita rotind prisma Nicol a regulatorului. Scala zaharimetrului
este corectata pentru variatia puterii rotatorii cu concentratia.
Zaharimetrul Soleil este echivalent n principiu cu un polarimetru cu
unghi de penumbra fix, ceea ce este un dezavantaj n cazul masurarii con-

131
centratiei de zahar din solutii colorate, cnd ar fi necesara cresterea inten-
sitatii fasciculului luminos prin cresterea unghiului de penumbra.

2.2 Birefringenta circulara magnetica

2.2.1 Descrierea macroscopica a efectului Faraday
n anul 1846 Faraday a descoperit ca daca un mediu transparent este asezat
ntr-un cmp magnetic intens si o unda plana liniar polarizata traverseaza
mediul dupa directia cmpului magnetic exterior, planul de polarizare al
undei este rotit cu un unghi proportional cu inductia B a cmpului mag-
netic si cu distanta l parcursa de unda prin mediul asezat n cmp magnetic,
adica

= V lB (2.40)
unde V este constanta Verdet ce caracterizeaza mediul din punct de
vedere magnetooptic.
Fenomenul poate fi explicat n cadrul teoriei clasice electromagnetice a
luminii, pe baza faptului ca o unda polarizata liniar poate fi reprezentata
printr-o suprapunere de doua unde polarizate circular stnga si dreapta.
n fig. 2.4 vectorii E1 si E2 corespund celor doua unde polarizate circular
stnga respectiv dreapta, n absenta cmpului magnetic exterior.
Undele se propaga dupa directia perpendiculara pe planul figurii. n
fiecare moment de timp, suma vectorilor E1 + E2 se mentine de-a lungul
directiei AA. Din suprapunerea celor doua unde polarizate circular stnga
si dreapta, rezulta o unda polarizata liniar ntr-un plan ce trece prin AA.
Prezenta cmpului magnetic are ca efect aparitia unei anizotropii n propa-
garea celor doua unde polarizate circular stnga si dreapta, n sensul unor
viteze de propagare diferite (indici de refractie ns si nd diferiti).

132
 Figura 2.4: Birefringenta circulara magnetica.

Dupa parcurgerea unei distante l, defazajul dintre cele doua unde va fi

egal cu :

2l
= (ns nd ) (2.41)

Din fig. (2.4) se vede ca vectorul rezultant E1 + E2 , orientat dupa
directia BB n prezenta cmpului magnetic exterior, face un unghi

= /2 (2.42)

cu directia AA a vectorului rezultant n absenta cmpului magnetic

exterior.

133
 Din compararea relatiilor (2.40) - (2.42) rezulta ca unghiul de rotatie al
planului de poalrizare este egal cu

l
= = (ns nd ) (2.43)
2
unde birefringenta (ns nd ) depinde de intensitatea cmpului magnetic.

2.2.2 Explicarea microscopica a efectului Faraday pe baza

modelului electronului clasic
Pentru a descrie interactia electronilor din substanta cu unda electromag-
netica, se face ipoteza ca electronul legat este descris de modelul clasic al
lui Thompson, adica miscarea sa este descrisa de ecuatia clasica a unui
oscilator armonic cu pulsatia proprie 0 .
Daca substanta este asezata ntr-un cmp magnetic constant exterior de
inductie B, iar unda electromagnetica are cmpul electric E si se propaga
dupa directia lui B, ecuatia de miscare a electronului - oscilator clasic se
scrie:

d2 r e dr
+ 20 r = (E+ B) (2.44)
dt2 m dt
unde s-a neglijat disiparea de energie n mediu (amortizarea oscilatiilor).
Daca vectorul B este orientat de-a lungul axei Oz, atunci vectorii E, r,
dr/dt, si d2 r/dt2 se vor afla n planul xOy.
Proiectnd ecuatia vectoriala (2.44) pe axe, rezulta ecuatiile scalare:

d2 x e dy e
2
+ 20 x + B = Ex , (2.45)
dt m dt m
d2 y e dx e
2
+ 20 y B = Ey , (2.46)
dt m dt m
d2 z
+ 20 z = 0
dt2
Este evident ca sunt interesante doar primele doua ecuatii, care pot fi
scrise mpreuna sub forma:

134
 d2 eB d e
2
(x + iy) + i (x + iy) + 20 (x + iy) = (Ex + iEy ) (2.47)
dt m dt m
Daca prin mediu se propaga doua unde polarizate circular: a) una polar-
izata circular dreapta cu componentele cmpului electric: Ex = E cos t,
Ey = E sin t, adica Ex + iEy = E exp(it) si b) una polarizata circular
stnga cu componentele cmpului electric Ex = E cos t, Ey = E sin t,
adica Ex + iEy = E exp(it), nlocuind n ecuatia (2.47) pe rnd cele
doua expresii ale sumei Ex + iEy , rezulta pentru r solutiile

e E exp(it)
r exp(it) = (2.48)
m 20 2 eB
m
e E exp(it)
r exp(it) =
m 20 2 + eB
m

Daca n mediul considerat se afla n unitatea de volum un numar ne de

astfel de electroni care interactioneaza cu unda electromagnetica, polariza-
tia electrica a mediului este data de

P = ()0 E = ne d (2.49)
unde () este susceptibilitatea electrica a mediului, iar d = er este
momentul de dipol electric al electronului. Din relatia (2.49) rezulta

ne d
() = r 1 = n2 1 = (2.50)
0 E
unde n este indicele de refractie al mediului la pulsatia a undei.
nlocuind solutiile (2.48) si (2.50) rezulta, pentru indicii de refractie ai
celor doua unde polarizate circular stnga si dreapta la propagarea prin
mediul aflat n cmpul magnetic exterior de inductie B , expresiile:

135
 e2 ne
n2s = 1 + eB
(2.51)
m(20 2 + m )0
e2 ne
n2d = 1 + eB
m(20 2 m )0

Unghiul de rotatie a planului de polarizare al undei incidente este dat

de:

l l n2s n2d
= (ns nd ) = (2.52)
ns + nd
unde se noteaza cu n = ns +n
2
d
indicele de refractie al mediului n absenta
cmpului magnetic exterior.
Astfel, tinnd cont ca = 2v 2c
= n , rezulta:

le3 ne 2 B
= 2 2 (2.53)
e2 B 2 2
2cm2 0 [ 0 2 m2
]
Comparnd expresia (2.53) cu relatia experimentala (2.40), rezulta pen-
tru constanta Verdet expresia:

e3 ne 2
V = 2 (2.54)
e2 B 2 2
2cm2 0 [ 20 2 m2 ]

n general, eB 2 2
m << 0 , astfel ca pentru constanta Verdet rezulta
expresia aproximativa:

e3 ne 2
V
= 2 (2.55)
2cm2 0 20 2
Pentru << 0 (benzile de absorbtie se afla n ultraviolet), se poate
neglija termenul 2 la numitorul relatiei (2.55), obtinnd un rezultat n
acord cu experienta al dependentei constantei Verdet de frecventa:

136
 1
V 2 (2.56)
2
Este interesanta studierea rotatiei planului de polarizare cnd mediul
studiat este traversat de o radiatie cu frecventa apropiata de cea de ab-
sorbtie. n acest caz nu se poate neglija amortizarea oscilatiilor si trebuie
tinut cont si de influenta cmpului magnetic asupra liniilor de absorbtie.
n anul 1896 Zeeman a stabilit ca n aceste conditii liniile de absorbtie
se descompun n mai multe componente (efectul Zeeman). Numarul de
componente, pozitiile lor si intensitatile lor relative depind de structura
nivelelor energetice participante la trazitiile responsabile de aparitia liniilor
de absorbtie considerate si de intensitatea cmpului magnetic aplicat. Efec-
tul Zeeman este un fenomen ce prezinta un mare interes n spectroscopie si
n fizica atomica, a carui interpretare este posibila doar n cadrul mecanicii
cuantice.
Daca structura nivelor atomice este simpla se observa efectul Zeeman
normal. n cazul acestui efect, linia de absorbtie se despica n doua compo-
nente pentru un cmp magnetic longitudinal si n trei componente pentru
un cmp magnetic transversal, n raport cu directia de propagare a fasci-
culului luminos. Experienta arata ca cele doua componente decalate fata
de linia initiala sunt polarizate circular dreapta, respectiv stnga (compo-
nentele + si ), linia initiala (componenta ) fiind polarizata liniar.
Din teoria cuantica rezulta ca cele doua componente + si sunt de-
e
plasate n frecventa fata de componenta cu = 2m B, ceea ce nseamna
ca n relatiile (2.51), .
Pentru a gasi n acest caz birefringenta (ns nd ) este util sa se reprezinte
grafic curba de variatie a indicelui de refractie cu pulsatia , n apropierea
absorbtiei (fig. ??).
eB
Translatnd aceasta curba la stnga si la dreapta cu = 2m , se
obtin curbele de dispersie ns = f (2 ) si nd = f (2 ), iar prin scaderea lor
rezulta curba ns nd = f (2 ) caracteristica variatiei unghiului de rotatie
al planului de polarizare n cazul efectului Faraday, n apropierea unei linii
de absorbtie.

137
 Figura 2.5: Variatia indicelui de refractie cu pulatia.

Se observa ca, ntr-un interval de frecvente centrat pe frecventa de

absorbtie 0 , semnul unghiului Faraday se schimba de doua ori si ca n
apropierea rezonantei unghiul creste foarte mult.
Rotatia planului de polarizare n medii devenite anizotrope n cmp
magnetic este mult folosita n fizica atomica pentru determinarea constan-
telor atomice.

138
Bibliografie

[1] M. Born, E. Wolf, Principles of optics, Pergamon Press, Oxford-

London-New York, 1970.

[2] G. Bruhat, Cours doptique, Ed. Masson, Paris, 1942.

[3] G. Cone, Optica electromagnetica a mediilor anizotrope, Ed. Tehnica,

Bucuresti, 1990.

[4] S. Huard, Polarisation de la lumire, Ed. Masson, Paris, 1994.

[5] P. Jacquinot, Optique electromagnetique des milieux anizotropes, Ed.

Claude Hermant, Paris,1964.

[6] N. Kalitevski, Optique ondulatoire, Ed. Mir, Moscou, 1980.

[7] I.M. Popescu, Teoria electromagnetica macroscopica a luminii, Ed.

stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1986.

[8] D. Sivoukhine, Optique, Ed. Mir, Moscou, 1984.

[9] F. Uliu, Optica ondulatorie, Reprografia Universitatii din Craiova,

1976.

139