Comunicații optoelectronice

Curs 1
Radiația optică. Proprietăți. Propagare. Legile
fundamentale ale luminii.
 Bibliografie
Paul Constantinescu – Bazele constructiei si proiectarii aparaturii artilrristice, Ed.
Bucuresti, 1970
C. R. Niculecu – Initiere in comunicatiile prin fibre optice, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1982
Emil Voiculescu, Tiberiu Marița – Optoelectronică, Ed. Albastra, 2001
Irinel Casian-Botez - Structuri optoelectronice, Editura Canova, Iaşi, 2001
Popa Mircea – Optoelectronică, Ed. Adalex, 2006
Dan Sporea, Șerban Bîrcă-Gălățeanu – Optoelectronică. Dispozitive și aplicații, Ed.
Militară, București, 1983
Adrian Mihaiescu – Comunicatii optice, Ed. De Vest, Bucuresti, 1999
Mircea Tufis, Paul Bechet – Propagarea radiatiei electromagnetice prin fibre optice,
Ed. Pro Transilvania, Bucuresti, 2005
Harry JR Dutton – Understanding Optical Communications IBM RedBook
Govind P. Agrawal – Fiber Optic Communications, 3rd ed. John Wiley&Sons, Inc. 2002
 Tematica cursului
1. Radiația optică. Proprietăți. Propagare. Legile fundamentale ale luminii.
Modelul unui sistem de comunicații optic
2. Fenomene optice care pun în evidență caracterul ondulatoriu și corpuscular
al luminii.
3. Componentele unui sistem optic. Obiective, oculare, compensatoare optice,
prisme, oglinzi, sisteme de redresare optice. Aparate optice utilizate in
domeniul militar.
4. Fibre optice. Transmisia radiației prin fibrele optice. Tipuri de fibre optice.
Caracteristici ale fibrelor optice
5. Surse de radiație. Laseri. Diode electroluminescente
6. Dispozitive fotodetectoare. Principii de funcționare. Principalele tipuri de
fotodetectori
7. Cabluri optice. Elemente constructive. Instalarea cablurilor de fibră optică
8. Dimensionarea unei legături pe fibră optică
9. Modularea și demodularea fascicolelor optice. Dispozitive
modulatoare/demodulatoare. Transmiterea semnalelor modulate prin fibra
optică
10. Structura sistemelor de transmisiuni electrooptice
11. Particularitati ale transmisiei informatiilor prin sist. de com. prin F.O.
12. Curs recapitulativ pentru examen
Conceptul unui sistem de comunicații optice
 Avantajele unui sistem de comunicații optice

• Greutate și dimensiuni reduse

• Costul material (pentru aceeași capacitate de transfer a
datelor)
• Capacități mult mai mari de transfer a informației
• Lipsa conectivității electrice
• Lipsa interferențelor electromagnetice
• Distanța dintre repetoarele de semnal
• Posibilitate creșterii capacității de transfer a fibrelor pe
infrastructura instalată la acest moment
• Securitate mai bună
 Dezavantajele unui sistem de comunicații optice

• Lipirea cablurilor
• Îndoirea cablurilor
• Dezvoltarea greoaie a standardelor
• Utilizarea tehnologiei optice în special pentru transmiterea
semnalului (ex. Amplificatoarele optice sunt disponibile numai de
câțiva ani)
• Interferența cu radiația gamma (poate cauza anumite tipuri de
sticlă să emită lumină, conduce la opacizarea sticlei)
• Limitari datorita filtrarii optice, amplificarii optice sau benzii
spectrale de baleiaj a frecventei laserilor comerciali
• Rechini care mănâncă fibra
• Popândăii (și termitele) care rod fibrele optice
 Proprietăți ale luminii
Radiatiile electromagnetice care au lungimea de unda cuprinsa intre
0,4-0,76 µm, in care radiatia impresioneaza ochiul se numeste LUMINĂ.

LUMINA – Caracter ondulatoriu (difracția, interferența, dispersia, etc)

corpuscular (efect fotoelectric, efectul Compton)

Ochiul uman - limite (lungime de undă, putere separatoare, vedere

stereoscopică, sensibilitate de contrast, timp de percepere, etc. )
Undă
electromagnetică
Optica geometrică

Fotoni
 Optica geometrică
Optica geometrică - foloseşte noţiunea de rază de lumină definită ca direcţia de-a
lungul căreia se propagă lumina.
- această direcţie este dreaptă - dacă mediul este omogen şi izotrop
- un grup de raze de lumină  fascicul de lumină.
Un fascicul poate fi:
- omocentric (izogen sau conic) dacă razele sunt concurente într-un punct: ele
pot fi divergente sau convergente;
- paralel - dacă razele sunt paralele.
În optica geometrică acționează următoarele principii:
- principiul independenţei fasciculelor de lumină – un fascicul poate fi
împărţit în fascicule izolate - efectul produs de un fascicul este acelaşi, indiferent dacă
celelalte fascicule îşi exercită simultan acţiunea lor sau sunt eliminate
- principiul reversibilităţii drumului razelor de lumină – drumul unei raze de
lumină nu depinde de sensul ei de propagare.
O imagine poate fi:
- reală - se obţine din intersecţia razelor de lumină;
- virtuală - se obţine din intersecţia prelungirilor acestor raze.
Lumina ca undă electromagnetică

Micrometrul

Nanometrul

Angströmul
 Lumina ca undă electromagnetică

Delimitarea domeniului optic Efectul Purkinje

 Lumina ca undă electromagnetică
Ecuaţiile lui Maxwell = baza teoriei propagării undelor electromagnetice

 un câmp electric, cu inducția electrică D, este generat de o

D   sarcină electrică, cu densitatea ρ
 nu există “sarcini magnetice”, analoge celor electrice, care să
 B  0 genereze câmp magnetic

 B un câmp magnetic variabil în timp generează un câmp electric
 E  
t

  D un câmp magnetic de intensitate H, este generat de un
 H  j  curent de conducție cu densitatea j şi de un curent de
t deplasare

      ε, µ, σ reprezintă permitivitatea electrică,

D  E , B  H , j  E permeabilitatea magnetică respectiv conductivitatea
electrică a materialului.
 Proprietăți fundamentale ale luminii
1. Reflexia
Fie două medii diferite separate printr-o suprafaţă plană şi fie S o sursă punctiformă
de radiaţie (lumină). Fie I raza incidentă de lumină care face unghiul θ cu normala la
suprafaţa de separaţie în punctul O de incidenţă .

Legea reflexiei
1. Dreptele I, R şi normala se află în acelaşi plan (numit plan de incidenţă,
perpendicular pe suprafaţa de separaţie) şi sunt concurente în punctul O
2. Raza reflectată (emergentă), R, face acelaşi unghi θ cu normala, ca şi raza
incidentă, I
 Proprietăți fundamentale ale luminii
1. Reflexia
Coeficientul de reflexie, este o mărime adimensională, exprimată în procente, care
indică fracţiunea din fluxul (puterea) luminoasă incidentă care se întoarce în mediul
din care vine. Pentru suprafeţe netede şi lucioase, sunt posibili coeficienţi de reflexie
de peste 99%

Observație!
Reflexia pe o suprafaţă neregulată este însoţită de difuzie (reflexii după mai
multe direcţii însoţite şi de atenuarea razelor emergente). Uneori acesta poate
fi chiar efectul dorit
 Proprietăți fundamentale ale luminii
2. Refracţia
Refracţia apare în cazul în care suprafaţa pe care cade fascicolul incident permite
trecerea unei părţi a energiei luminoase prin suprafaţa de separare.

Viteza luminii (a undelor electromagnetice) în vid a fost stabilită de Maxwell:

Indice de refracţie al mediului

Într-un mediu omogen oarecare, viteza de
propagare a luminii este dată de formula:
 Proprietăți fundamentale ale luminii
2. Refracţia
Ex : Pentru un indice de refracţie n1 = 1.5 (fibră optică din sticlă) viteza de
propagare v1 în fibră este:

5 s pentru 1 km de fibră optică sau 5 ns pentru 1 m de fibră optică.

- Indicele de refracţie n al unui material depinde fundamental de lungimea de
undă a radiaţiei
• Pt. sticla de cuarţ şi în gama de unde IR - importantă pentru comunicaţii optice
- indicele de refracţie descreşte proporţional cu creşterea lungimii de undă.
• Valoarea n este valabilă pentru unde care se propagă cu o singură lungime de
undă şi cu o amplitudine constantă,
• în comunicaţiile optice digitale se utilizează impulsuri de lumină.
• ele sunt grupuri de unde, formate din unde luminoase cu lungimi de undă
diferite.
 Proprietăți fundamentale ale luminii
2. Refracţia
Să presupunem că avem o suprafaţă de separare între două medii omogene diferite,
caracterizate de indicii de refracţie diferiţi: n1 ≠ n2. Să mai presupunem că mediul 1
este optic mai puţin dens decât mediul 2 (n1 < n2) şi că trimitem un fascicol incident
I spre suprafaţa de separaţie sub un unghi oarecare θI, dintr-o sursă punctiformă S.

Legile refracţiei
1. Dreptele I, R, T şi normala se află
în acelaşi plan (numit plan de
incidenţă, perpendicular pe
suprafaţa de separaţie) şi sunt
concurente în punctul O
2. Unghiul de refracţie este dat de
legea Snell-Descartes
 Proprietăți fundamentale ale luminii
2. Refracţia

Toate refracţiile sunt însoţite de reflexie parţială - reflexie (pierdere) Fresnel

Legea formulată de Fresnel spune că din fluxul total ΦI al unei raze incidente I, o
cantitate ΦT = ΦI*T suferă o refracţie (transmisie) trecând în celălalt mediu (raza
transmisă T), iar o altă cantitate ΦR = ΦI*R se reflectă înapoi în mediul din care
provine (raza reflectată R), unde coeficienţii R şi T se numesc coeficient de
reflexie, respectiv de transmisie şi sunt daţi de ecuaţiile:
 Proprietăți fundamentale ale luminii
3. Reflexia totală
Reflexia totală este un caz particular al refracţiei şi are loc atunci când raza
incidentă porneşte dintr-un mediu optic mai dens spre unul mai puţin dens. La un
anumit unghi zis critic, θC, raza refractată nu mai părăseşte materialul din care a
fost emisă

Refracţia
a. obişnuită
b. reflexia totală la unghi de incidenţă critic
c. reflexia totală tipică
 Proprietăți fundamentale ale luminii
3. Reflexia totală

Între sticlă (n1=1.5) şi aer (n0=1) obţinem:

deci α0 = 42.
Pentru toate razele luminoase cu unghiul de incidenţă mai mare ca
unghiul limită α0 nu mai există raze refractate în mediul mai puţin
dens. La suprafaţa de separare dintre cele două medii aceste raze
luminoase se răsfrâng în mediul mai dens.
Bibliografie selectivă:

Emil Voiculescu, Tiberiu Marița – Optoelectronică – pg. 9-17

Întrebări?