Note de Curs

UNIVERSITATEA TEHNICĂ GHEORGHE ASACHI DIN IAȘI
FACULTATEA DE ELECTRONICĂ, TELECOMUNICAȚII ȘI

TECHNOLOGIA INFORMAȚIEI
Prof. Ion BOGDAN
ANTENE ȘI PROPAGARE
Note de curs
2021
C a p i t o l u l I
ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE

TEORIEI CÂMPULUI ELECTROMAGNETIC
1.1 - Scurt istoric al evoluţiei antenelor
Potrivit standardului IEEE nr. 145-1983 (Standard Definitions of

Terms for Antennas) “antena este un mijloc de emisie sau recepţie a undelor
radio”, deci este acea parte a unui echipament de radiocomunicaţii care
facilitează schimbul de putere electromagnetică cu mediul înconjurător (de
regulă, atmosfera terestră, dar poate fi şi vidul − pentru antenele montate pe
sateliţi, plasma − pentru aplicaţii speciale în fizică, ţesutul viu − pentru
aplicaţii biologice etc.). Antena poate fi privită şi ca un element de adaptare
între mediu şi receptor sau emiţător ce realizează o transformare a puterii
câmpului electromagnetic recepţionat în putere electrică (recepţie) sau,
reciproc, a puterii electrice în putere a câmpului electromagnetic radiat
(emisie).
Bazele teoriei antenelor au fost puse de James Clark Maxwell care a
unificat teoriile, separate până atunci, ale electricităţii şi magnetismului şi a
dedus relaţiile ce guvernează propagarea undelor electromagnetice, relaţii ce
îi poartă numele. În lucrarea sa de bază “A Treatise on Electricity and
Magnetism”, publicată în 1873, J. C. Maxwell a demonstrat matematic şi a
argumentat fizic faptul că energia electromagnetică se poate propaga sub
formă de unde şi că undele electromagnetice se deplasează prin aer cu viteza
luminii. În 1886 Heinrich Rudolph Hertz a demonstrat experimental
existenţa undelor electromagnetice prin detectarea cu ajutorul unei bucle a
prezenţei unei descărcări electrice între braţele unui dipol aflat în apropiere.
Capitolul I - Elemente fundamentale ale teoriei câmpului electromagnetic
În 1901 Guglielmo Marconi a demonstrat experimental că undele electro-

magnetice pot transmite un semnal (o informaţie) la distanţă. Transmisia,
recunoscută ca fiind prima transmisie prin unde electromagnetice în istoria
comunicaţiilor, s-a efectuat între localităţile Poldhu (Anglia) şi
Newfoundland (Canada). Antena de emisie consta din 50 de fire verticale
interconectate la ambele capete având aspectul unei colivii, iar cea de
recepţie − dintr-un fir vertical de 200 metri lungime înălţat cu ajutorul unui
zmeu. Această formă filară a antenelor s-a păstrat în toate aplicaţiile de până
la 1940, deşi domeniul frecvenţelor de lucru a crescut progresiv până la 1
GHz. După 1940, odată cu realizarea generatoarelor de frecvenţă de peste 1
GHz (clistronul şi magnetronul), au fost concepute şi alte tipuri de antene
(ghid de undă, horn, cu reflector). Apariţia după cel de-al doilea război
modial a calculatoarelor numerice cu mare putere de calcul a permis
proiectarea unor structuri complexe de antene mai adaptate unor aplicaţii din
ce în ce mai sofisticate. Totodată, s-au dezvoltat metode analitice şi numerice
mai eficiente pentru analiza antenelor: metoda momentelor (MoM), metoda
diferenţelor finite (FDM), metoda elementului finit (FEM), teoria optică a
propagării undelor electromagnetice sau optica geometrică (GO), teoria
geometrică a difracţiei (GTD), teoria uniformă a difracţiei (UTD), metoda
diferenţelor finite în domeniul timp (FDTD) etc.
Tipuri de antene
Înaintea celui de-al doilea război mondial cele mai multe dintre
antene erau construite din conductoare cilindrice subţiri fie rectilinii (antene
filare subţiri, antene dipol etc.)., fie de formă geometrică regulată (elicoidală,
rombică etc.). Odată cu dezvoltarea radarului în timpul celui de-al doilea
război mondial s-au conceput şi realizat noi tipuri de antene: ghid de undă
deschis la unul din capete, fantă în peretele unui ghid, horn, lentilă, antene cu
reflector etc.
În anul 1950 au apărut aşa-numitele antene independente de
frecvenţă (echiunghiulară, spirală, log-periodică) la care raportul dintre
frecvenţa maximă şi cea minimă atinge valori de 40:1 (faţă de maxim 2:1
obţinut până atunci). În 1970 au apărut antenele microstrip care sunt uşoare,
flexibile şi ieftine cu aplicaţii preponderent în tehnologia spaţială. Prin
perfecţionarea tehnologiei microstrip şi implementarea ei în domeniul unde/
lor milimetrice astăzi se realizează antene încorporate direct în circuitul inte-
2
grat de la care primeşte sau căruia îi furnizează semnalul electric (antene

monolitice).
Anumite cerinţe de proiectare nu pot fi realizate cu o singură antenă,
indiferent de tipul acesteia, deoarece au lobul principal de radiaţie cu
deschidere unghiulară prea mare (sau, echivalent, directivitate prea mică).
Pentru a obţine valori mari pentru directivitate o antenă trebuie să aibă
dimensiuni relative mari (dimensiunea relativă este raportul dintre dimensiu-
nea fizică şi lungimea de undă radiată), ceea ce crează probleme dificile din
punct de vedere mecanic (greutate, rigiditate, susţinere, rezistenţă la vânt
etc.). O cale mult mai convenabilă de creştere a directivităţii este aceea de a
grupa mai multe antene individuale de dimensiuni relativ mici, formând
astfel şiruri (sisteme, reţele) de antene. Fiecare antenă din şir poate fi privită
ca un eşantion al unei antene unice ce ar avea forma şi dimensiunea şirului.
Probemele mecanice care apar sunt mult mai simplu de rezolvat, însă apar
probleme noi asociate reţelei electrice de alimentare a elementelor şirului.
Soluţionarea lor a devenit tot mai eficientă odată cu progresul tehnologic.
Şirurile de antene sunt mai flexibile în proiectare şi fac posibile funcţii
suplimentare în raport cu cele oferite de o antenă unică. De exemplu, se pot
controla independent direcţiile lobului principal de radiaţie şi ale nulurilor de
radiaţie, se poate modifica direcţia principală de radiaţie prin comandă
electrică, se poate comanda electric modificarea continuă a direcţiei
principale de radiaţie (circulară − pentru urmărirea unei ţinte sau între două
limite prestabilite − pentru monitorizarea unui sector spaţial) etc.
Şirurile de antene stau la baza conceptului actual de antenă
inteligentă care, asistată fiind de un procesor digital de semnal extrem de
eficient, îşi modifică permanent diagrama de radiaţie în funcţie de
configuraţia mediului electromagnetic în care funcţionează în vederea
optimizării unei funcţii obiectiv prestabilite. Antenele inteligente intră în
configuraţia celor mai sofisticate sisteme de comunicaţie: sistemele celulare
mobile din cea de treia generaţie (3G systems) şi sistemele cu arhitectură
reconfigurabilă prin software (software radio).
3
Antena dipol Antena monopol Antena buclă Antena elicoidală
Horn piramidal Ghid de undă deschis Horn conic
Antenă dipol microstrip
Şir Yagi-Uda (antenă Yagi)
Şir logaritmic de dipoli (antenă log-peridică)
Figura nr. 1.1 - Tipuri reprezentative de antene
4
1.2 - Ecuaţiile lui Maxwell
Ecuaţiile lui Maxwell descriu evoluţia în timp şi spaţiu a mărimilor

caracteristice ale câmpului electromagnetic. Ele formează un sistem complet,
în sensul că orice altă relaţie din electromagnetism este o consecinţă a lor. În
forma lor diferenţială (există şi o formă integrală), ecuaţiile lui Maxwell sunt
următoarele:
∂B
∇×E = –
∂t
∇ × H = ∂D + J (1.1)
∂t
∇⋅D = ρ
∇⋅B = 0
unde: E − intensitatea câmpului electric,
H − intensitatea câmpului magnetic,
D − inducţia electrică,
B − inducţia magnetică,
J − densitatea curentului de conducţie,
ρ − densitatea de sarcină spaţială.
Toate aceste mărimi sunt funcţii de punct (r − vector de poziţie) şi de
timp (t). Pe lângă aceste relaţii între mărimile caracteristice ale câmpului
electromagnetic există şi relaţiile impuse de natura mediului prin care
acestea se propagă (legi de material):
D = εE + P
(1.2)
B = µ(H + M)
unde ε şi µ sunt permitivitatea electrică şi, respectiv, permeabilitatea
magnetică ale mediului considerat, P − polarizaţia electrică a mediului, iar
M − magnetizaţia acestuia. În cele mai multe cazuri ε şi µ sunt mărimi
complexe dependente de punct, iar P şi M sunt funcţii vectoriale de punct şi
timp (r, t).
În relaţiile de mai sus şi în continuare se utilizează următoarele
convenţii privind notaţiile:
5
- mărimile şi funcţiile vectoriale − cu litere aldine (bold);

- mărimile şi funcţiile scalare − cu litere cursive (italic);
- ∇ × a − rotorul vectorului a;
- ∇ ⋅ a − divergenţa vectorului a;
- ∇a − gradientul funcţiei scalare a;
- ∇ − operatorul “nabla” cu semnificaţie dublă de vector şi operator de
derivare a argumentului în raport cu coordonatele spaţiale (în
∂ ∂ ∂
coordonate carteziene, de exemplu, ∇ = x v + y v + z v );
∂x ∂y ∂z
- a v − versor (vector cu norma egală cu 1);
- a ⋅ b − produsul scalar al vectorilor a şi b;
- a × b − produsul vectorial al vectorilor a şi b;
Ţinând seama că:
∇ ⋅ (∇ × a) ≡ 0 ∀a (1.3)
pentru medii cu parametri electrici invariabili în timp şi lipsite de polarizaţie
din a doua şi a treia relaţie (1.1) se obţine:
0 ≡ ∇ ⋅ ( ∇ × H ) = ∇ ⋅ ⎛ ∂D + J⎞ =
⎝ ∂t ⎠
= ∂ ( ∇ ⋅ D ) + ∇ ⋅ J = ∂ρ + ∇ ⋅ J (1.4)
∂t ∂t
adică:
∂ρ
+∇⋅J≡0 (1.5)
∂t
relaţie ce reprezintă ecuaţia de continuitate sau legea conservării sarcinii
electrice. Faptul că o lege de conservare, fundamentală în oricare domeniu al
ştiinţei, este o consecinţă a sistemului de ecuaţii ale lui Maxwell vine în
sprijinul afirmaţiei anterioare privind completitudinea acestui sistem.
Ecuaţiile lui Maxwell prezintă o asimetrie frapantă datorită absenţei
sarcinii magnetice. Ele devin simetrice numai în medii lipsite de sarcini şi
curenţi electrici, însă aceasta nu se întâmplă în cazul antenelor, emisia sau
6
recepţia unei unde electromagnetice implicând prezenţa sarcinilor şi

curenţilor electrici.
În studiul antenelor, pentru facilitarea soluţionării sistemelor de
ecuaţii diferenţiale, de regulă foarte complicate, ecuaţiile lui Maxwell se
simetrizează în mod forţat prin introducerea mărimilor fictive ρm − densitate
a sarcinii magnetice spaţiale şi Jm − densitate de curent magnetic.
Se obţin, astfel, ecuaţiile:
∇ × E = – ∂B – J m
∂t
∇ × H = ∂D + J (1.6)
∂t
∇⋅D = ρ
∇ ⋅ B = ρm
În soluţia finală obţinută prin rezolvarea acestor ecuaţii într-un caz
concret, mărimile ρm şi Jm se înlocuiesc cu zero.
Din prima şi a patra relaţie (1.6), pentru medii cu parametri magnetici
invariabili în timp şi lipsite de magnetizaţie, se poate deduce "legea
conservării sarcinii magnetice":
∂ρ m
+ ∇ ⋅ Jm ≡ 0 (1.7)
∂t
Dacă se presupune o variaţie armonică în timp a mărimilor ce
intervin în ecuaţiile lui Maxwell, atunci în planul transformatei Fourier
sistemul de ecuaţii ale lui Maxwell devine:
∇ × E = – j ω B – Jm
∇ × H = jωD + J
(1.8)
∇⋅D = ρ
∇ ⋅ B = ρm
unde j = – 1 este operatorul complex, iar ω = 2πf este pulsaţia undei

electromagnetice.
7
1.3 - Energie şi putere
Valoarea şi sensul transmiterii puterii în câmp electromagnetic sunt

date de vectorul Poynting:
S = E × H∗ (1.9)
unde prin asterisc s-a notat operaţia de conjugare complexă.
Pentru a afla cantitatea de energie care intră în unitatea de timp în
volumul V delimitat de o suprafaţă ∑ trebuie calculată integrala:
1--- 1
= --- ∫ ( E × H∗ ) ⋅ dσ
2∫
S ⋅ dσ (1.10)
2
Σ Σ
unde dσ este elementul de arie orientat cu sensul pozitiv către interiorul

volumului V.
Factorul 1/2 din faţa integralei se datorează faptului că în relaţia
(1.10), S, E şi H reprezintă amplitudinile complexe ale acestor mărimi
considerate cu variaţie armonică în timp, iar bilanţul de puteri se realizează
în valori efective.
Teorema divergenţei arată că:
∫ ( ∇ ⋅ a ) dV = – ∫ a ⋅ dσ (1.11)
V Σ
unde V este volumul delimitat de o suprafaţă închisă ∑, iar dσ este elementul

de arie orientat cu sensul pozitiv către interiorul volumului V (ca şi mai
înainte).
Ţinând cont de identitatea:
∇ ⋅ (a × b) = b ⋅ (∇ × a) – a ⋅ (∇ × b) (1.12)
de prima şi a doua relaţie (1.1) şi de relaţia (1.11), rezultă că:
1 1
--- ∫ S ⋅ dσ = – --- ∫ [ ∇ ⋅ ( E × H∗ ) ] dV = (1.13)
2 2
Σ V
8
1
= – --- ∫ [ H∗ ⋅ ( ∇ × E ) – E ⋅ ( ∇ × H∗ ) ] dV =
2
V
1 1
= --- ∫ [ j ω ( E ⋅ ε∗ E∗ + H∗ ⋅ µH ) ] dV + --- ∫ ( E ⋅ J∗ ) dV
2 2
V V
sau:
1--- 1 1
= 2j ω ∫ --- [ ( E ⋅ ε∗ E∗ + H∗ ⋅ µH ) ] dV + --- ∫ ( E ⋅ J∗ ) dV
2∫
S ⋅ dσ (1.14)
4 2
Σ V V
Expresiile care intervin în relaţia (1.14) sunt complexe, astfel că

egalitatea este îndeplinită atunci când părţile reale şi cele imaginare din cei
doi membri sunt, respectiv, egale. Rezultă:
1 1
Re --- ∫ S ⋅ dσ = Im 2 ω ∫ --- [ ( E ⋅ ε∗ E∗ + H∗ ⋅ µH ) ] dV +
2 4
Σ V
(1.15)
1
+ R e --- ∫ ( E ⋅ J∗ ) dV
2
V
adică, puterea activă care pătrunde în volumul V este egală cu puterea

disipată pe conductoarele din V la care se adaugă puterea necesară
polarizării şi magnetizării mediului din V şi, respectiv:
1 1
Im --- ∫ S ⋅ dσ = Re 2ω ∫ --- [ ( E ⋅ ε∗ E∗ + H∗ ⋅ µH ) ] dV (1.16)
2 4
Σ V
adică, fluxul de putere reactivă al vectorului Poynting prin suprafaţa ∑ este

egal cu suma dintre puterile înmagazinate în câmpul magnetic şi în câmpul
electric din volumul V înmulţită cu 2ω. Puterea reactivă reprezintă puterea
schimbată periodic între mediu şi volumul V cu o frecvenţă egală cu dublul
frecvenţei undei electromagnetice radiate.
9
1.4 - Ecuaţia undei
Între mărimile ce caracterizează câmpul electromagnetic, E şi H sunt

considerate mărimi fundamentale, iar B şi D − mărimi derivate. De aceea,
determinarea expresiei undei electromagnetice radiate de o antenă revine la a
determina expresiile mărimilor E şi H.
Dacă primei relaţii (1.1) i se aplică operatorul "rotor", obţinem că:
∇ × ( ∇ × E ) = ∇ × ⎛ – ∂B⎞ . (1.17)
⎝ ∂t ⎠
În medii lipsite de polarizaţie şi de magnetizaţie pentru membrul al

doilea al relaţiei de mai sus se obţine expresia:
∂B ∂ ∂
∇ × ⎛⎝ – ⎞⎠ = – ( ∇ × B ) = – µ (∇ × H) =
∂t ∂t ∂t
2
∂ ∂E ∂J
= – µ ⎛ ∂D + J⎞ = – µε 2 – µ (1.18)
∂t⎝ ∂t ⎠
∂t ∂t
Ţinând seama de identitatea:

∇ × ( a × b ) = a ( ∇ ⋅ b ) – b ( ∇ ⋅ a ) + ( b ⋅ ∇ )a – ( a ⋅ ∇ )b (1.19)
pentru membrul întâi al relaţiei (1.17) se obţine expresia:
∇ × ( ∇ × E ) = ∇ ( ∇ ⋅ E ) – E ( ∇ ⋅ ∇ ) + ( E ⋅ ∇ )∇ – ( ∇ ⋅ ∇ )E (1.20)
Al doilea şi al treilea termen din membrul doi al acestei dezvoltări nu
au sens matematic, deoarece operatorul ∇ , care este şi operator de derivare,
nu are argument (nu este urmat de o funcţie scalară sau vectorială) şi, în
consecinţă, se elimină. Produsul scalar al vectorului ∇ cu el însuşi reprezintă
2 1 ρ
lapalcianul ( ∇ ) vectorului argument, iar ∇ ⋅ E = --- ( ∇ ⋅ D ) = --- . Ca
ε ε
urmare, relaţia de mai sus devine:
∇ × ( ∇ × E ) = ∇ρ
2
------- – ∇ E (1.21)
ε
10
Pe baza dezvoltărilor obţinute pentru cei doi membri din ecuaţia

(1.17) rezultă:
2
2 ∂E ∂J ∇ ρ
∇ E – µε = µ + ------- (1.22)
∂t
2 ∂t ε
Parcurgând aceeaşi cale din cea de-a doua ecuaţie (1.1) se obţine:
2
2 ∂H
∇ H – µε 2
= –∇ × J (1.23)
∂t
O ecuaţie diferenţială de tipul (1.22) sau (1.23) se numeşte ecuaţie de
tip Helmholtz sau ecuaţia undei; ele reprezintă ecuaţiile de bază din care se
determină prin integrare expresia câmpului electromagnetic radiat de o
antenă.
Dacă mărimile E şi H variază armonic, atunci ecuaţiile (1.22) şi
(1.23) pot fi scrise în planul transformatei Fourier şi devin:
∇ E + k E = j ω µJ + ∇
2 2 ρ
------- (1.24)
ε
şi, respectiv:
2 2
∇ H + k H = –∇ × J (1.25)
unde prin k2 s-a notat produsul ω2µε; k se numeşte număr de undă sau
constantă de propagare.
Într-un mediu lipsit de sarcini şi curenţi electrici soluţiile ecuaţiei
omogene a undei sunt de forma:
± jk ⋅ r ± jk ⋅ r
E = E0 e H = H0 e (1.26)
unde E0 şi H0 joacă rolul unor constante de integrare, r este vectorul de
poziţie, iar k este un vector de modul k şi este denumit vector de propagare.
Soluţiile cu semnul plus în faţa argumentului exponenţialei nu sunt
acceptabile fizic deoarece nu respectă cea de-a doua din condiţiile de
radiaţie (ale lui Sommerfeld). Aceste condiţii impun unei soluţii ψ a ecuaţiei
undei următoarele restricţii:
11
⎧ rψ < K
⎪
⎨ ⎛ ∂ψ ⎞ (1.27)
⎪ lim r ⎝ ∂ r + jK ψ⎠ = 0
⎩ r → ∞
unde K este o constantă oarecare.

Prima condiţie impune ca modulul funcţiei ψ să scadă cel puţin la fel
ca puterea −1 a distanţei faţă de sursa de radiaţie, iar cea de-a doua condiţie
impune undei reprezentate de funcţia ψ să aibă sensul de propagare dinspre
sursa de radiaţie către infinit şi nu invers.
Deci, singurele soluţii acceptabile fizic ale ecuaţiei omogene a undei
sunt:
–j k ⋅ r –j k ⋅ r
E = E0 e H = H0 e . (1.28)
Ţinând seama că în sistemul de coordonate sferic (r, θ, φ) exponenţia-
la este funcţie numai de o singură variabilă (r) şi că:
–j k ⋅ r –j k ⋅ r
∇e = – j ke , (1.29)
din a treia şi a patra relaţie (1.1) rezultă:
k ⋅ E0 = 0 k ⋅ H0 = 0 (1.30)
şi deci:
2 2
k × ( k × E 0 ) = ( k ⋅ E 0 )k – k E 0 = – k E 0 . (1.31)
Din prima relaţie (1.1) şi relaţiile (1.28) rezultă:
k × E 0 = ω µH 0 k × H 0 = – ω εE 0 (1.32)
şi, deci:
2
k × ( k × E 0 ) = k × ω µH 0 = ω µ ( k × H 0 ) = – ω µεE 0 . (1.33)
În sfârşit, din relaţiile (1.31) şi (1.33) rezultă:
2 2
– k E 0 = – ω µεE 0 , (1.34)
12
relaţie ce este valabilă pentru orice vector E0 numai atunci când:

2 2
k = ω µε (1.35)
de unde şi denumirea de constantă de propagare pentru k.
Având în vedere că εµ reprezintă inversul vitezei v de propagare a
unei unde printr-un mediu cu constantele de material ε şi µ, rezultă:
k = ω εµ = ω
---- = 2πf
-------- = 2π
------ = 2π
------ , (1.36)
v v Tv λ
unde λ este lungimea de undă; de aici şi denumirea de număr de undă pentru
constanta k.
Din relaţia (1.32):
k×E ω εµ ε 1
H 0 = ---------------0- = --------------- k v × E 0 = − k v × E 0 = --- k v × E 0 (1.37)
ωµ ωµ µ η
Parametrul η = µ ⁄ ε are dimensiuni de impedanţă şi se numeşte

impedanţa intrinsecă a mediului.
Constantele de material şi de propagare corespunzătoare vidului (şi,
prin extindere, şi aerului liber) se evidenţiază prin adăugarea indicelui 0.
– 12 F-
Astfel, ştiind că pentru vid ε 0 = 8, 854187817 ⋅ 10 --- şi
m
–7 H
µ 0 = 4π ⋅ 10 ---- , rezultă:
m
µ0
k 0 = ω ε 0 µ 0 = 2π
------ şi η 0 = −−− = 120π ≈ 377 [ ohmi ] (1.38)
λ0 ε0
1.5 - Potenţial vector electric
Rezolvarea ecuaţiilor (1.22) şi (1.23) pentru determinarea câmpului

electromagnetic radiat de o sursă presupune cunoaşterea distribuţiei de
13
sarcină spaţială ρs şi/sau a densităţii de curent Js. Metodele de rezolvare sunt,

de cele mai multe ori, foarte laborioase şi necesită introducerea unor mărimi
auxiliare. Una dintre cele mai utilizate mărimi este potenţialul vector
electric. Introducerea acestei mărimi porneşte de la observaţia că în absenţa
sarcinii magnetice vectorul inducţie magnetică B este solenoidal
( ∇ ⋅ B = 0 ) şi, deoarece:
∇ ⋅ (∇ × a) ≡ 0 ∀a (1.39)
rezultă că există un vector A al cărui rotor să fie egal cu B:
∇×A = B (1.40)
Vectorul A definit prin relaţia (1.40) se numeşte potenţial vector
electric sau, pe scurt, potenţial vector.
Pentru o variaţie armonică în timp a mărimilor electrice ce
caracterizează câmpul electromagnetic, utilizând relaţia (1.40), prima ecuaţie
(1.1) se scrie sub forma:
∇ × E = – j ω(∇ × A) (1.41)
de unde:
E = –j ω A – ∇ Φ (1.42)
În relaţia de mai sus Φ este o funcţie scalară oarecare, iar ∇ Φ este o
constantă de integrare, (expresia (1.42) a componentei electrice E se obţine
prin integrarea ecuaţiei diferenţiale (1.41) ). Constanta de integrare s-a scris
sub această formă deoarece:
∇ × (∇Φ) ≡ 0 ∀Φ (1.43)
şi, astfel, funcţia scalară Φ poate fi aleasă pentru a îndeplini alte restricţii
decât cele legate de integrarea ecuaţiei (1.41).
Ţinând seama de expresia (1.40) a vectorului B, în medii lipsite de
polarizaţie şi magnetizaţie a doua relaţie (1.1) se poate scrie sub forma:
∇ × ( ∇ × A ) = j ω µD + µJ = j ω µε ( – j ω A – ∇ Φ ) + µJ =
2
(1.44)
= k A – j ω µε∇ Φ + µJ
14
Pe baza dezvoltării (1.20) şi a observaţiei ce o urmează se obţine:

2
∇ × (∇ × A) = ∇(∇ ⋅ A) – ∇ A (1.45)
astfel că relaţia (1.44) devine:
2 2
∇ ( ∇ ⋅ A ) – ∇ A = k A – j ω µε∇ Φ + µJ (1.46)
de unde:
2 2
∇ A + k A = ∇ ( ∇ ⋅ A ) + j ω µε∇ Φ – µJ (1.47)
Deoarece operatorul "gradient" este liniar, relaţia de mai sus se poate
scrie sub forma:
2 2
∇ A + k A = ∇ ( ∇ ⋅ A + j ω µε Φ ) – µJ (1.48)
Această relaţie devine o ecuaţie de tip Helmholtz dacă:
∇ ⋅ A + j ω µε Φ = 0 (1.49)
Funcţia scalară Φ fiind arbitrară poate fi aleasă din condiţia impusă
de relaţia de mai sus, denumită condiţia lui Lorentz. Funcţia scalară Φ ce
îndeplineşte condiţia lui Lorentz se numeşte potenţial scalar electric sau, pe
scurt, potenţial scalar. Admiţând că această condiţie este îndeplinită,
potenţialul vector A este o soluţie a ecuaţiei de tip Helmholtz:
2 2
∇ A + k A = – µJ (1.50)
Folosind expresia (1.42) a câmpului electric E, a treia ecuaţie (1.1)
conduce la:
2
ρ = ∇ ⋅ D = ε ( ∇ ⋅ E ) = – j ω ε∇ ⋅ A – ε∇ Φ (1.51)
Folosind încă odată condiţia lui Lorentz această relaţie se poate scrie
sub forma:
2
ρ = – j ω ε ( – j ω µε Φ ) – ε∇ Φ (1.52)
sau:
15
∇ Φ + k Φ = –ρ
2 2
--- (1.53)
ε
adică potenţialul scalar Φ este, de asemenea, o soluţie a unei ecuaţii de tip
Helmholtz.
În concluzie, dacă se cunoaşte expresia potenţialului vector electric
A, atunci câmpul electromagnetic se determină cu relaţiile:
E = – jωA + ∇ ( ∇ ⋅ A -)
---------------------
j ω µε
(1.54)
1
H = --- ∇ × A
µ
iar potenţialul scalar Φ se determină din condiţia lui Lorentz ca fiind:
Φ = –∇ ⋅ A-
------------ (1.55)
j ω µε
Se foloseşte, dar mai rar, şi mărimea duală potenţial vector magnetic.
Acesta se defineşte pentru situaţiile în care mediul este lipsit de sarcini
electrice (ρ = 0), condiţie în care vectorul inducţie electrică D este solenoidal
( ∇ ⋅ D = 0 ). Ca urmare, există un vector Am denumit potenţial vector
magnetic, astfel ca:
D = –∇ × Am (1.56)
Parcurgând o cale similară se poate arăta că potenţialul vector
magnetic Am este o soluţie a ecuaţiei de tip Helmholtz:
2 2
∇ A m + k A m = – εJ m (1.57)
dacă funcţia potenţial scalar magnetic Φm satisface o condiţie de tipul
condiţiei lui Lorentz:
∇ ⋅ A m + j ω µε Φ m = 0 (1.58)
Când se cunoaşte expresia vectorului Am, câmpul electromagnetic se
determină din relaţiile:
16
∇ ( ∇ ⋅ Am ) 1
H = – j ω A m + -------------------------
- E = – --- ∇ × A m (1.59)
j ω µε ε
iar potenţialul scalar magnetic Φm − din condiţia (1.58):
∇⋅A m
Φ m = – ----------------
- (1.60)
j ω µε
1.6 - Condiţii la limita de separaţie a două medii
Aşa după cum se cunoaşte din teoria generală a electromagnetis-

mului, la trecerea prin suprafaţa de separaţie a două medii cu proprietăţi
electrice şi magnetice diferite (vezi figura 1.2), se conservă componentele
normale la suprafaţa de separaţie ale vectorilor inducţie D şi B, precum şi
componentele tangenţiale la suprafaţa de separaţie ale vectorilor E şi H.
Analitic, această proprietate de conservare se exprimă prin relaţiile:
nv × E1 = nv × E2 nv ⋅ D1 = nv ⋅ D2
. (1.61)
nv × H1 = nv × H2 nv ⋅ B1 = nv ⋅ B2
2 (ε2, µ2)
nv E2
D2 B2n H2
D2n B2
E1t H1t
E2t H2t
D1 D1n B1 E1 H1
(ε1, µ1)
B1n
1
Figura nr. 1.2 - Condiţii la suprafaţa de separaţie a două medii
Dacă pe suprafaţa de separaţie a celor două medii există o distribuţie

de curent electric de densitate Js, corespunzătoare unei distribuţii de sarcină
17
electrică superficială de densitate ρs, şi o distribuţie de curent magnetic Jms,

corespunzătoare unei distribuţii de sarcină magnetică superficială de
densitate ρms, atunci respectivele componente ale vectorilor D, B, E şi H nu
se mai conservă, ci se modifică în salt la trecerea undei electromagnetice prin
suprafaţa de separaţie a celor două medii. Descrierea analitică a acestor
modificări se face cu relaţiile:
n v × ( E 1 – E 2 ) = – J ms nv ⋅ ( D1 – D2 ) = ρs
(1.62)
nv × ( H1 – H2 ) = Js n v ⋅ ( B 1 – B 2 ) = ρ ms
Evident că distribuţiile de sarcină spaţială şi densităţile de curent pe
care le generează sunt legate între ele prin ecuaţia de continuitate (1.5).
Dacă unul din medii (de exemplu, al doilea) este perfect conductor
electric şi magnetic, atunci ambele componente ale câmpului electromag-
netic sunt zero în acest mediu şi ecuaţiile (1.62) se scriu simplu:
n v × E 1 = – J ms nv ⋅ D1 = ρs
(1.63)
nv × H1 = Js n v ⋅ B 1 = ρ ms
1.7 - Principiul general al reciprocităţii
Antenele sunt dispozitive reciproce, adică o antenă are aceeaşi

diagramă de radiaţie, atât la emisie, cât şi la recepţie. Demonstraţia acestei
afirmaţii se va face ulterior pe baza principiului general al reciprocităţii
enunţat în continuare.
Fie un volum V delimitat de o suprafaţă ∑. Fie ε şi µ parametrii
mediului din V, în general anizotrop. Dacă J1 şi Jm1 sunt distribuţiile de
curenţi electrici şi magnetici din V, atunci câmpul electromagnetic radiat
(E1,H1) trebuie să satisfacă ecuaţiile lui Maxwell, adică:
∇ × E 1 = – j ω µH 1 – J m1
(1.64)
∇ × H 1 = j ω εE 1 + J 1
18
Dacă se înlocuieşte mediul din volumul V cu un alt mediu ai cărui

parametri sunt εt, µt ("t" înseamnă transpunere), o distribuţie de curenţi J2,
Jm2 va radia un câmp electromagnetic (E2,H2) ce verifică aceleaşi relaţii ale
lui Maxwell, adică:
∇ × E 2 = – j ω µ t H 2 – J m2
(1.65)
∇ × H2 = j ω εt E2 + J2
Aplicând teorema divergenţei vectorului:

E1 × H2 – E2 × H1 (1.66)
rezultă:
∫ [ ∇ ⋅ ( E1 × H2 – E2 × H1 ) ] dV = ∫ ( E 1 × H 2 – E 2 × H 1 ) ⋅ dσ (1.67)
V Σ
Dar:
∇ ⋅ ( E1 × H2 – E2 × H1 ) = ∇ ⋅ ( E1 × H2 ) – ∇ ⋅ ( E2 × H1 ) =
= H2 ⋅ ( ∇ × E1 ) – E1 ⋅ ( ∇ × H2 ) – H1 ⋅ ( ∇ × E2 ) + E2 ⋅ ( ∇ × H1 ) =
= H 2 ⋅ ( – j ω µH 1 – J m1 ) – E 1 ⋅ ( j ω ε t E 2 + J 2 ) – (1.68)
– H 1 ⋅ ( – j ω µ t H 2 – J m2 ) + E 2 ⋅ ( j ω εE 1 + J 1 ) =
= E 2 ⋅ J 1 – E 1 ⋅ J 2 + H 1 ⋅ J m2 – H 2 ⋅ J m1
În dezvoltarea relaţiei de mai sus s-a ţinut seama de egalităţile:
H 2 ⋅ ( µH 1 ) = H 1 ⋅ ( µ t H 2 )
(1.69)
E 2 ⋅ ( εE 1 ) = E 1 ⋅ ( ε t E 2 )
Ţinând seama de expresia (1.68), relaţia (1.67) capătă forma:
∫ ( E1 × H2 – E2 × H1 ) ⋅ dσ =
Σ
19
= ∫ [ ( E2 ⋅ J1 – E1 ⋅ J2 ) – ( H2 ⋅ Jm1 – H1 ⋅ Jm2 ) ] dV (1.70)

V
relaţie ce exprimă analitic principiul general al reciprocităţii, denumit şi

principiul lui Harrington-Villeneuve.
Adesea se utilizează una din următoarele două forme particulare ale
acestui principiu general:
- principiul lui Lorentz: dacă în volumul V nu există surse de radiaţie,
atunci argumentul integralei de volum este zero şi relaţia (1.70) se
reduce la:
∫ ( E1 × H2 ) ⋅ dσ = ∫ ( E2 × H1 ) ⋅ dσ (1.71)
Σ Σ
- principiul lui Rayleigh-Carson: dacă în volumul V se găsesc toate

sursele de radiaţie, atunci integrala de suprafaţă se anulează şi relaţia
(1.70) se reduce la:
∫ ( E2 ⋅ J1 – E1 ⋅ J2 ) dV = ∫ ( H2 ⋅ Jm1 – H1 ⋅ Jm2 ) dV (1.72)

V V
1.8 - Teorema dualităţii
Când ecuaţiile ce descriu evoluţia în timp sau spaţiu a două variabile

au aceeaşi formă analitică, evident că soluţiile vor fi identice ca formă. Cele
două variabile se numesc duale şi, înlocuind sistematic parametrii în soluţia
obţinută pentru o variabilă, se obţine soluţia pentru variabila duală.
În electromagnetism sunt numeroase variabile duale. Astfel, pornind
de la ecuaţiile lui Maxwell simetrizate pentru variaţie armonică în timp a
variabilelor în medii lipsite de magnetizaţie şi de polarizaţie:
∇ × E = – j ω µH – J m ∇ × H = j ω εE + J (1.73)
şi, rescriind prima ecuaţie într-o formă adecvată:
∇ × ( – E ) = j ω µH + J m ∇ × H = j ω εE + J , (1.74)
20
se observă că cea de-a doua relaţie devine indentică cu prima dacă se fac
următoarele înlocuiri:
H → –E E→H ε→µ J → Jm (1.75)
Analizând forma ecuaţiilor şi soluţiilor acestora în teoria câmpului
electromagnetic se poate stabili că dacă o distribuţie de curenţi electrici J
produce într-un mediu cu parametrii ε, µ şi η un câmp electromagnetic
caracterizat de variabilele E, H şi A, atunci o distribuţie de curenţi magnetici
Jm produce în acelaşi mediu un câmp electromagnetic cu expresii obţinute
din precedentele prin efectuarea următoarelor înlocuiri:
J → Jm H → –E E→H A → Am
(1.76)
ρ → ρm ε→µ µ→ε η→1⁄η
Reciproc, dacă se cunosc expresiile mărimilor ce caracterizează
câmpul electromagnetic produs de o distribuţie de curenţi magnetici Jm într-
un mediu cu constantele de material ε şi µ, atunci expresiile câmpului
electromagnetic radiat de o distribuţie de curenţi electrici J se obţin din
precedentele prin efectuarea următoarelor înlocuiri:
Jm → J E → –H H→E Am → A
(1.77)
ρm → ρ µ→ε ε→µ 1⁄η→η
1.9 - Teorema imaginilor
Dacă o sursă de curent radiază în prezenţa unei suprafeţe plane

perfect conductoare electric, atunci câmpul produs într-un punct P este suma
dintre câmpul direct şi cel reflectat de suprafaţa plană. Pentru diverse poziţii
ale punctului P prelungirile razelor reflectate se întâlnesc într-un punct ce
este simetricul punctului în care se află sursa de radiaţie (figura nr. 1.3). O
sursă virtuală plasată în acest punct de la care pare că provin razele reflectate
de suprafaţa plană se numeşte imaginea sursei reale de radiaţie faţă de
această suprafaţă.
21
Din punctul de vedere al calculului câmpului electromagnetic în

semispaţiul de deasupra suprafeţei plane perfect conductoare electric se
poate înlocui planul reflector cu sursa imagine. Pentru ca aceasta să creeze în
fiecare punct P un câmp electromagnetic cu acelaşi modul şi aceeaşi fază ca
şi cel reflectat de plan este necesar ca mărimea şi orientarea sursei imagine să
fie alese adecvat. Pe baza legilor reflexiei şi a caracterului de undă plană a
câmpului electromagnetic s-a stabilit că sursa imagine a unei surse de curent
electric J este o sursă cu aceeaşi densitate ca şi sursa reală şi orientată:
P1
S P3
P2
P4
Plan
perfect conductor
electric
S’
Figura nr. 1.3 - Imaginea unei surse faţă de un plan perfect conductor
electric
- în acelaşi sens cu sursa reală de radiaţie dacă aceasta este perpendi-

culară pe suprafaţa reflectoare;
- în sens contrar cu sursa reală de radiaţie dacă aceasta este paralelă cu
suprafaţa reflectoare.
Pe baza aceloraşi considerente s-a stabilit că sursa imagine a unei
surse de curent magnetic Jm este o sursă cu aceeaşi densitate ca şi sursa reală
de radiaţie şi orientată:
- în acelaşi sens cu sursa reală de radiaţie dacă aceasta este paralelă cu
suprafaţa reflectoare;
- în sens contrar cu sursa reală de radiaţie dacă aceasta este perpendi-
culară pe suprafaţa reflectoare.
Pe baza teoremei dualităţii se pot stabili regulile privind construcţia
imaginii surselor de radiaţie aflate în apropierea unor suprafeţe plane perfect
conductoare magnetic. Astfel:
22
Imaginea unei surse de curent electric J este o sursă cu aceeaşi

densitate ca şi sursa reală de radiaţie şi orientată:
- în acelaşi sens cu sursa reală de radiaţie dacă aceasta este paralelă cu
suprafaţa reflectoare;
- în sens contrar cu sursa reală de radiaţie dacă aceasta este perpendi-
culară pe suprafaţa reflectoare.
Imaginea unei surse de curent magnetic Jm este o sursă cu aceeaşi
densitate ca şi sursa reală de radiaţie şi orientată:
- în acelaşi sens cu sursa reală de radiaţie dacă aceasta este perpendi-
culară pe suprafaţa reflectoare;
- în sens contrar cu sursa reală de radiaţie dacă aceasta este paralelă cu
suprafaţa reflectoare.
Surse reale
J Jm Plan
perfect conductor
electric
J Jm
Surse imagine
Figura nr. 1.4 - Construcţia imaginilor în raport cu un plan perfect

conductor electric
Surse reale
J Jm Plan
perfect conductor
magnetic
J Jm
Surse imagine
Figura nr. 1.5 - Construcţia imaginilor în raport cu un plan perfect

conductor magnetic
23
În concluzie, imaginea unei surse de radiaţie cu orientare arbitrară

faţă de suprafaţa plană reflectoare:
- este simetrica sursei reale faţă de suprafaţa reflectoare;
- este de acelaşi tip (electric sau magnetic) cu sursa reală;
- are componenta normală la suprafaţa reflectoare egală şi de acelaşi
sens cu componenta normală a sursei reale dacă tipul sursei coincide
cu tipul de conducţie a suprafeţei reflectoare şi, respectiv, de orien-
tare opusă dacă tipul sursei nu coincide cu tipul de conducţie a supra-
feţei reflectoare;
- are componenta paralelă cu suprafaţa reflectoare egală şi de acelaşi
sens cu componenta paralelă a sursei reale dacă tipul sursei nu coin-
cide cu tipul de conducţie a suprafeţei reflectoare şi, respectiv, de ori-
entare opusă dacă tipul sursei coincide cu tipul de conducţie a supra-
feţei reflectoare;
În figurile nr. 1.4 şi 1.5 sunt pezentate sintetic regulile de construcţie
a imaginilor surselor de curent electric şi magnetic în raport cu suprafeţe
plane perfect conductoare electric şi, respectiv, magnetic.
24
C a p i t o l u l I I
RADIAŢIA SURSELOR SIMPLE
2.1 - Radiaţia dipolului electric
Prin dipol electric se înţelege o sursă de radiaţie rectilinie de lungime

infinit mică şi parcursă de un curent constant de intensitate unitară. O astfel
de sursă este descrisă analitic de expresia: a v δ(r – r') , unde av este versorul
direcţiei după care este orientat dipolul electric, r este vectorul de poziţie al
unui punct oarecare din spaţiu, r' este vectorul de poziţie al punctului în care
se află dipolul electric, iar δ(r) este funcţia Dirac spaţială definită prin
relaţiile:
δ(r) = 0, ∀r ≠ 0 şi ∫ δ(r) dV = 1 (2.1)

V
unde V este orice volum ce conţine originea sistemului de coordonate.

Pentru simplificarea scrierii relaţiilor se consideră că dipolul electric
este aşezat în centrul sistemului de coordonate (r' = 0) şi că este orientat
după axa Oz ( a v ≡ z v ). Se consideră, de asemenea, că radiaţia se face în
spaţiu liber şi că variaţia în timp a curentului prin sursă este armonică.
Deoarece curentul este orientat după axa Oz, potenţialul vector al
câmpului electromagnetic radiat este, de asemenea, orientat după axa Oz,
adică A = Az zv.
Pe baza considerentelor de mai sus ecuaţia undei corespunzătoare
potenţialului vector A are, în planul transformatei Fourier, expresia:
Capitolul II - Radiaţia surselor simple
2 2
∇ ( A z z v ) + k 0 A z z v = – µ 0 z v δ(r) (2.2)
Din cauza expresiei particulare a potenţialului vector A ecuaţia
vectorială a undei devine o ecuaţie scalară de forma:
2 2
∇ A z + k 0 A z = – µ 0 δ(r) (2.3)
Conform definiţiei dipolului electric, acesta este o sursă punctiformă,
deci, de simetrie sferică. Prin urmare şi câmpul electromagnetic radiat va
avea aceeaşi simetrie şi, ca urmare, mărimile ce îl descriu într-un sistem de
coordonate sferice (r, θ, φ) depind numai de variabila r. În coordonate sferice
ecuaţia scalară are forma:
1 ∂ ⎛ 2 ∂A z⎞ 2
---- r
2 ∂r⎝ ∂r ⎠
+ k 0 A z = – µ 0 δ( r) (2.4)
r
Primul termen din membrul unu al acestei ecuaţii este componenta
corespunzătoare variabilei r din expresia laplacianului în coordonate sferice;
componentele corespunzătoare variabilelor θ şi φ sunt zero.
Soluţiile ecuaţiei omogene ataşate ecuaţiei (2.4) sunt funcţiile Bessel
sferice de ordinul zero:
sin ( k 0 r ) cos ( k 0 r )
j 0 ( k 0 r ) = -------------------- n 0 ( k 0 r ) = – --------------------- (2.5)
k0 r k0 r
Nici una din aceste funcţii nu îndeplineşte condiţiile de radiaţie
(Sommerfeld), astfel că drept soluţii ale ecuaţiei omogene, se caută
combinaţii liniare ale lor. Se obţin funcţiile Hankel sferice:
jk r
1 e 0
h 0(k 0 r) = j 0 ( k 0 r ) + jn 0 ( k 0 r ) = – j ---------- (2.6)
k0 r
–j k r
2 e 0
h 0(k 0 r) = j 0 ( k 0 r ) – jn 0 ( k 0 r ) = j ------------ (2.7)
k0 r
26
Dintre acestea numai funcţia Hankel sferică de speţa a doua −

2
h 0(k 0 r)− îndeplineşte condiţiile de radiaţie. Soluţia Az a ecuaţiei undei
trebuie să fie, deci, de forma:
–j k r
2 e 0
Az = Ch 0(k 0 r) = jC ------------ (2.8)
k0 r
C fiind o constantă de integrare determinabilă în funcţie de membrul doi al
ecuaţiei diferenţiale a undei (2.4). Având în vedere că acesta este funcţia
impuls Dirac spaţială, cu proprietăţile menţionate anterior, determinarea
expresiei constantei C se va face prin integrarea relaţiei (2.4) pe volumul
unei sfere de rază arbitrară cu centrul în origine şi, apoi, calculul limitei
acestei integrale când raza sferei tinde la zero.
Notând cu V volumul sferei, prin integrarea membrului doi al
ecuaţiei (2.4) se obţine:
∫ [ –µ0 δ(r) ] dV = – µ 0 ∫ δ(r) dV = – µ 0 (2.9)

V V
În ceea ce priveşte integrarea membrului unu al aceleiaşi ecuaţii,

potrivit relaţiei (2.8), Az este proporţional cu r-1, iar elementul de volum dV
2
este proporţional cu r3. Prin integrarea termenului k 0 A z se obţine, deci, o
funcţie dependentă de r3, astfel că limita ei pentru r tinzând la zero este egală
cu zero. De aceea partea semnificativă a integralei membrului întâi al
ecuaţiei (2.4) este:
2
∫∇ A z dV = ∫ ∇ ⋅ ( ∇Az ) dV = ∫ ∇Az ⋅ dσ (2.10)
V V Σ
În dezvoltarea relaţiei de mai sus s-a ţinut seama de faptul că

Laplacianul unei funcţii scalare este divergenţa gradientului acelei funcţii şi,
apoi, s-a aplicat teorema divergenţei. Integrala de suprafaţă se realizează pe
suprafaţa ∑ a sferei de rază r şi volum V cu centrul în origine. Elementul de
arie dσ este orientat către exteriorul sferei.
27
Se consideră drept element de arie dσ un vector normal la suprafaţa

∑ a sferei de rază r, având modulul egal cu aria determinată pe suprafaţa ∑
de un unghi spaţial elementar dΩ cu vârful în origine. Deci:
2
dσ = r d Ω r v (2.11)
Ţinând seama de expresia (2.8) a potenţialului vector rezultă că:
∂A z jC ⎛ 1 jk 0⎞ –j k0 r
∇A z = r v = ------ ⎜ – ---- – -------⎟ e rv (2.12)
∂r k0 ⎝ r2 r ⎠
şi, deci:
∫ ∇Az ⋅ dσ =
Σ
jC ⎛ 1 jk 0⎞
r v ⋅ r dΩr v = – 4πjC
–j k0 r 2 –j k0 r
= ∫ -----
- ⎜ – ---- – -------⎟ e
k0 ⎝ r2 r ⎠
------------- ( 1 + jk 0 r )e
k0
(2.13)
4π
În relaţia de mai sus simbolul ∫ semnifică integrală pe tot spaţiul

4π
(având în vedere că unghiul spaţial total în jurul unui punct este 4π).
Pe baza relaţiilor (2.4), (2.8) şi (2.13) se poate scrie că:
2 2
lim ∫ ( ∇ A z + k 0 A z ) dV =
r→0
V
(2.14)
lim – 4πjC
------------- ( 1 + jk 0 r )e 0 = – 4πjC
–j k r
-------------
r→0 k0 k0
Din relaţiile (2.4), (2.9) şi (2.14) rezultă:

µ0 k0
– 4πjC
------------- = – µ 0 ⇒ C = ----------
- (2.15)
k0 4πj
astfel că expresia (2.8) a potenţialului vector devine:
28
µ0 e–j k0 r
A z = ------ ------------ (2.16)
4π r
iar:
µ 0 e–j k0 r
A z = A z z v = ------ ------------ z v (2.17)
4π r
Când elementul de curent nu este situat în originea sistemului de
coordonate, ci într-un punct având vectorul de poziţie r' şi este orientat după
versorul av, expresia (2.17) a potenţialului vector rezultă de forma:
µ 0 e – j k 0 r – r'
A = - ---------------------- a v
----- (2.18)
4π r – r'
Pe baza expresiilor (1.57) ale vectorilor E şi H şi relaţiei (2.17) a
potenţialului vector A se pot determina expresiile componentelor E şi H ale
câmpului electromagnetic radiat de dipolul electric. Acestea sunt:
jη 0 ⎛ jk 1 ⎞ –j k r
E = – ------------ ⎜ ------0- + ----⎟ e 0 cos θ r v +
2πk 0 ⎝ r 2 r 3⎠
(2.19)
jη 0 ⎛ k 20 jk 0 1 ⎞ –j k0 r
+ ------------ ⎜ ----- – ------- – ----⎟ e sin θ θ v
4πk 0 ⎝ r r
2
r ⎠
3
1 ⎛ jk 1 ⎞ –j k r
H = ------ ⎜ ------0- + ----⎟ e 0 sin θ φ v (2.20)
4π ⎝ r r ⎠
2
Expresiile de mai sus sunt valabile în orice punct din spaţiu şi se

utilizează în special pentru a calcula câmpul radiat de dipolul electric la
distanţe mici de acesta (regiunea apropiată). La distanţe mari de sursa de
radiaţie termenii în 1/r3 şi cei în 1/r2 sunt foarte mici în comparaţie cu cei în
1/r şi se pot neglija. În această regiune, denumită regiune de radiaţie
(regiune îndepărtată sau regiune Fraunhoffer), expresiile (2.19) şi (2.20) ale
câmpului electromagnetic devin:
29
jk 0 η 0 e – j k 0 r
E = ------------- ------------ sin θ θ v (2.21)
4π r
jk 0 e –j k0 r
H = ------- ------------ sin θ φ v (2.22)
4π r
Regiunea de radiaţie este regiunea de interes practic pentru o antenă
deoarece rolul ei este de a transmite putere electromagnetică la distanţe mari.
Întrucât această putere este transmisă numai de termenii în 1/r, aceştia se
numesc termeni de radiaţie.
Din expresiile (2.21) şi (2.22) se observă că în regiunea de radiaţie:
1
H = ------ r v × E (2.23)
η0
relaţie ce arată că, în această regiune, câmpul electromagnetic radiat are
caracterul unei unde ce se propagă transversal (undă electromagnetică
transversală − UET): componentele E şi H sunt perpendiculare între ele şi
perpendiculare pe direcţia de propagare r.
Densitatea de putere radiată − puterea radiată de antenă pe unitatea
de suprafaţă − este partea reală a vectorului Poynting. Pentru dipolul electric:
1
P Σ = --- Re ( E × H∗ ) =
2
1--- jk 0 η 0 e – j k 0 r – jk 0 e –j k0 r
= Re ------------- ------------ sin θ θ v × ---------- ------------ sin θ φ v = (2.24)
2 4π r 4π r
2 2
1 η0 k0 1 η0 k0
= --- ---------------2- ( sin θ ) 2 θ v × φ v = --- ---------------2- ( sin θ ) 2 r v
2 ( 4πr ) 2 ( 4πr )
Modulul densităţii de putere este:

2
1 η0 k0 2
PΣ = PΣ = --- ---------------2- ( sin θ ) 2 [W ⁄ m ] (2.25)
2 ( 4πr )
În general, pentru o undă electromagnetică transversală:
30
2 2
1 1 1 E E
P Σ = --- Re ( E × H∗ ) = --- Re E × ⎛ ------ r v × E∗⎞ = --------- r v = --------- r v (2.26)
2 2 ⎝ η0 ⎠ 2η 0 2η 0
şi, deci:
2
E- 2
PΣ = -------- [W ⁄ m ] (2.27)
2η 0
Intensitatea radiaţiei reprezintă puterea radiată de antenă pe unitatea
de unghi solid şi ca urmare:
2
P Ω = r PΣ (2.28)
Pentru dipolul electric:
2 2
21η0 k0 η0 k0
PΩ = r --- ---------------2- ( sin θ ) 2 = -----------2- ( sin θ ) 2 [ W ⁄ ste ] (2.29)
2 ( 4πr ) 32π
Puterea totală radiată de dipolul electric se obţine prin integrarea
densităţii de putere dată de relaţia (2.24) pe suprafaţa unei sfere de rază r cu
centrul în origine (unde se află dipolul electric). Rezultă:
P rad = ∫ PΣ ⋅ dσ =
Σ
π 2π 2
η0 k0
1--- ---------------
= ∫ ∫ - ( sin θ ) 2 r v ⋅ [ r 2 sin θ dθ dφ r v ] =
2 ( 4πr ) 2
0 0
(2.30)
2 π 2π 2
η0 k0 3 η0 k0
= ------------
32π
2 ∫ ( sin θ ) dθ ∫ dφ = -----------
12π
[W]
0 0
În relaţia de mai sus elementul de arie orientat dσ a fost înlocuit cu

lagrangeanul transformării de la coordonate carteziene la coordonate sferice:
2
r sin θ dθ dφ r v .
31
Puterea totală radiată se poate calcula şi pe baza intensităţii de

radiaţie. Pentru dipolul electric, din relaţia (2.29) şi cunoscând că
dΩ = sin θ dθ dφ rezultă:
π 2π 2 2
η0 k0 η0 k0
P rad = ∫ PΩ dΩ = ∫ ∫ 32π
- ( sin θ ) 2 [ sin θ dθ dφ ] = -----------
-----------
2 12π
[ W ] (2.31)
4π 0 0
2.2 - Parametrii de bază ai antenelor
2.2.1 - Diagrama de radiaţie

Antena nu distribuie uniform în spaţiu puterea radiată, intensitatea
radiaţiei variind cu direcţia (θ,φ). Dacă se consideră că antena este
punctiformă şi din acest punct se construiesc vectori în toate direcţiile (θ,φ)
din spaţiu având modulul proporţional cu intensitatea radiaţiei în direcţia
respectivă, extremităţile tuturor acestor vectori determină o suprafaţă în
spaţiu denumită diagrama de radiaţie a antenei. Pentru reprezentare se
utilizează intensitatea relativă, adică raportul dintre intensitatea radiaţiei într-
o direcţie oarecare şi intensitatea maximă a radiaţiei.
O direcţie în care intensitatea radiaţiei este zero reprezintă un nul sau
zerou. Regiunea diagramei de radiaţie cuprinsă între două nuluri succesive se
numeşte lob. Valoarea maximă a intensităţii radiaţiei în interiorul unui lob se
numeşte nivel al lobului, iar direcţia (θ,φ) în care aceasta se realizează
reprezintă direcţia (orientarea) lobului respectiv. Unghiul format într-un plan
ce conţine direcţia maximă de radiaţie de direcţiile în care intensitatea
radiaţiei este jumătate (−3 dB) din nivelul lobului reprezintă deschiderea
unghiulară sau, pe scurt, deschiderea lobului respectiv. Deschiderea
unghiulară se poate defini şi pentru alte atenuări standard (−10 dB, −80 dB
etc.), dar dacă atenuarea nu este specificată se subînţelege că este de −3 dB.
În tehnica radar deschiderea unghiulară a lobului de urmărire este specificată
ca unghiul dintre nulurile adiacente acestuia, deoarece aceasta reprezintă
separaţia unghiulară minimă a două ţinte pentru ca ele să fie recepţionate
distinct.
32
Folosind reprezentarea în mărimi relative, o antenă are unul sau mai

mulţi lobi de nivel 1 (0 dB) − denumiţi lobi principali − şi alţi lobi de nivel
mai mic decât 1 (negativ în dB) − denumiţi lobi secundari, laterali sau
auxiliari. În unele aplicaţii denumirea de lob lateral se foloseşte numai
pentru lobul secundar de nivel maxim. Lobul din spate al unei antene este
lobul secundar orientat aproximativ la 180° faţă de direcţia lobului
principal. Nivelul său cu semn schimbat (în dB) reprezintă raportul
faţă/spate al antenei.
Deoarece reprezentarea în plan a diagramei de radiaţie spaţiale nu
permite vizualizarea simultană a tuturor regiunilor ei, se utilizează, de regulă,
intersecţii ale acesteia cu diverse plane ce conţin antena considerată
punctiformă. Curbele obţinute se denumesc tot diagrame de radiaţie ale
antenei, iar parametrii definiţi anterior se extind şi asupra acestora. Trebuie
specificat de fiecare dată, însă, planul luat în consideraţie (uzual: planul
vertical, planul orizontal, planul vectorului E, planul vectorului H).
Diagrama de radiaţie a unei antene se poate defini şi luând în
consideraţie modulul componentei electrice E a câmpului electromagnetic
radiat de antenă. Parametrii anteriori şi definiţiile lor se păstrează, cu
observaţia că o scădere cu 3 dB a modulului câmpului electric înseamnă o
scădere de 2 ori a acestuia ( 1 ⁄ 2 ≈ 0, 707 ).
Antenă izotropă, directivă şi omnidirecţională
Antena izotropă sau radiatorul izotrop este o antenă ideală fără
pierderi ce radiază identic în toate direcţiile din spaţiu. Deşi nu este fizic
realizabil radiatorul izotrop este un concept teoretic foarte util, fiind folosit
ca referinţă pentru evaluarea proprietăţilor directive ale antenelor reale.
O antenă directivă este o antenă cu proprietatea că emite unde
electromagnetice mai eficient în unele direcţii decât în altele (respectiv,
recepţionează mai eficient undele electromagnetice din unele direcţii decât
din altele). Acest termen este folosit, de regulă, pentru antene a căror
directivitate maximă este mult mai mare ca cea a dipolului în λ/2. Un
exemplu de antenă directivă este prezentat în fig. 2.1.
O antenă se numeşte omnidirecţională atunci când are o diagramă de
radiaţie practic circulară într-un plan şi o diagramă de radiaţie puternic
directivă în orice plan perpendicular pe acesta (fig. 2.1). Deci, antena
omnidirecţională este un caz particular de antenă directivă.
33
antenă directivă antenă omnidirecţională
Figura nr. 2.1 - Diagrame de radiaţie tipice
Pentru dipolul electric studiat în paragraful anterior, din relaţia (2.27)

se observă că intensitatea maximă a radiaţiei este în direcţia θ = π/2,
indiferent de valoarea unghiului φ, şi modulul ei egal cu:
2 2
η0 k0 π 2 η0 k0
P Ωmax = P Ω ( θ = π ⁄ 2 ) = -----------2- ⎛⎝ sin ---⎞⎠ = -----------
-, (2.32)
32π 2 32π
2
astfel că intensitatea relativă a radiaţiei este în modul egală cu:

2 2
PΩ η0 k0 ⎛ η 0 k 0⎞
PΩ rel - = -----------2- ( sin θ ) 2
= -------------- ⁄ ⎜ -----------2-⎟ = ( sin θ ) 2 (2.33)
P Ω max 32π ⎝ 32π ⎠
În conformitate cu această relaţie diagrama de radiaţie a dipolului
electric este un tor în jurul originii, având axa Oz (după care este orientat
dipolul), drept axă de simetrie. Ca urmare, în orice plan φ = constant,
diagrama de radiaţie are doi lobi de nivel 1 şi deschidere unghiulară π/2
(figura 2.2). În planul xOy (θ = π/2), diagrama de radiaţie este un cerc de rază
unitară (diagramă de radiaţie este omnidirecţională).
Considerând componenta electrică E a câmpului electromagnetic
radiat de dipolul electric din relaţia (2.21) se observă că valoarea maximă a
modulului acesteia se realizează, de asemenea, în direcţia θ = π/2 indiferent
de valoarea unghiului φ şi este:
34
jk 0 η 0 e – j k 0 r k0 η0
E max = E ( θ = π ⁄ 2 ) = ------------- ------------ sin π
--- = ----------- (2.34)
4π r 2 4πr
Figura nr. 2.2 - Diagrama de radiaţie a unui dipol electric în plane ce conţin
axa Oz folosind valori normalizate ale intensităţii radiaţiei
astfel că intensitatea relativă a câmpului radiat (în modul) este:
E jk0 η 0 e – j k 0 r k0 η0
E rel = ----------- = ------------- ------------ sin θ ⁄ ⎛⎝ -----------⎞⎠ = sin θ (2.35)
E max 4π r 4πr
Expresia de mai sus reprezintă o suprafaţă toroidală în jurul originii,

cu axa Oz ca axă de simetrie şi de secţiune transversală circulară. În plane φ
= constant, diagrama de radiaţie conţine doi lobi circulari de nivel 1 (0 dB) şi
deschidere unghiulară π/2 (figura 2.3); în planul xOy (θ = π/2) ea este
circulară ca şi în cazul anterior (diagramă de radiaţie omnidirecţională).
35
Figura nr. 2.3 - Diagrama de radiaţie a unui dipol electric în plane ce conţin
axa Oz folosind valori normalizate în dB ale câmpului electric radiat
2.2.2 - Directivitatea
Directivitatea este un parametru ce reflectă capacitatea unei antene de
a concentra puterea radiată pe anumite direcţii şi se defineşte în raport cu o
antenă de referinţă. Cele mai utilizate antene de referinţă sunt radiatorul
izotrop, dipolul în λ/2 (pentru antene filare) şi hornul piramidal (pentru
antene de microunde).
Directivitatea într-o direcţie (θ,φ) se defineşte ca raportul dintre
intensitatea radiaţiei antenei în acea direcţie şi intensitatea radiaţiei
radiatorului izotrop care radiază aceeaşi putere totală ca şi antena. Deci:
P Ω ( θ, φ ) P Ω ( θ, φ ) P Ω ( θ, φ )
D ( θ, φ ) = --------------------- - = 4π ---------------------
= ------------------------- (2.36)
PΩ izotrop P rad ⁄ ( 4π ) P rad
36
(4π reprezintă valoarea totală a unghiului spaţial în jurul unui punct, iar Prad
este puterea totală radiată de antenă şi, deasemenea, de radiatorul izotrop).
Standardul IEEE nr. 145/1983 ce defineşte termenii utilizaţi în domeniul
antenelor foloseşte pentru definirea directivităţii o formulare ce nu face
referire explicită la radiatorul izotrop, însă expresia rezultată este identică cu
cea din relaţia (2.35). Potrivit standardului “directivitatea unei antene într-o
direcţie dată este raportul dintre intensitatea radiaţiei în acea direcţie şi
intensitatea medie a radiaţiei calculată pentru toate direcţiile din spaţiu.
Intensittatea medie a radiaţiei este puterea totală radiată divizată cu 4π".
Raportul adimensional din relaţia (2.36) se exprimă şi în decibeli:
P Ω ( θ, φ )
D ( θ, φ ) = 10 log 4π --------------------- [ dB ] (2.37)
P rad
Când se furnizează valoarea directivităţii unei antene trebuie
precizată şi antena de referinţă utilizată pentru calcularea acesteia. Dacă se
foloseşte decibelul ca unitate de măsură se obişnuieşte ca antena de referinţă
să fie evidenţiată printr-un indice suplimentar: dBi − pentru radiatorul
izotrop, respectiv dBd − pentru dipolul în λ/2.
În limbajul curent prin directivitatea unei antene se înţelege în mod
implicit valoarea ei maximă pentru antena respectivă, deşi definiţia permite
evaluarea directivităţii pentru orice direcţie (θ,φ) din spaţiu. Pentru dipolul
electric valoarea maximă a directivităţii este 1,5 (vezi relaţia (2.39)) şi se
obţine pentru θ = π/2 (pe direcţia lobului principal al diagramei de radiaţie),
indiferent de valoarea unghiului φ. În limbaj curent se poate afirma, deci, că
dipolul electric are directivitatea de 1,5 sau 10 log ( 1, 5 ) = 1, 76 [ dBi ] .
Directivitate parţială
Dacă puterea undei radiată de antenă se poate descompune în două
componente cu polarizări reciproc ortogonale, atunci se pot defini
directivităţi parţiale pentru fiecare din componente utilizând relaţia (2.35) în
care, în locul intensităţii P Ω ( θ, φ ) , se foloseşte intensitatea respectivei
componente. În regiunea de radiaţie câmpul electromagnetic radiat de orice
antenă este o undă transversală, deci în coordonate sferice (r,θ,φ) el conţine
cel mult două componente (pe direcţiile θ şi φ) şi acestea sunt reciproc
perpendiculare. Ca urmare se pot defini directivităţile parţiale:
37
θ φ
θ P Ω ( θ, φ ) φ P Ω ( θ, φ )
D ( θ, φ ) = 4π --------------------- D ( θ, φ ) = 4π --------------------- (2.38)
P rad P rad
Deoarece
θ φ θ φ
PΩ ( θ, φ ) = P Ω ( θ, φ ) + P Ω ( θ, φ ) ⇒ D ( θ, φ ) = D ( θ, φ ) + D ( θ, φ ) şi,
θ φ
evident, P rad = P rad + P rad .
Pentru dipolul electric, pe baza expresiilor (2.27) şi (2.28):
2 2
η0 k0 ⎛ η 0 k 0⎞
D ( θ, φ ) = 4π -----------2- ( sin θ ) 2 ⁄ ⎜ -----------⎟ = 1, 5 ( sin θ ) 2 (2.39)
32π ⎝ 12π ⎠
Deoarece câmpul electromagnetic radiat de dipolul electric are în
regiunea îndepărtată componenta electrică E pe direcţia θ (vezi relaţia 2.21)
θ φ
D ( θ, φ ) = D ( θ, φ ) şi D ( θ, φ ) = 0 .
Unghi spaţial echivalent
Ţinând seama de relaţia (2.31) de calcul al puterii totale radiate, de
definiţia (2.36) a directivităţii şi folosind dezvoltarea d Ω = sin θ dθ dφ a
elementului de unghi spaţial se poate scrie că:
PΩ ( θ, φ )
D ( θ, φ ) = 4π ----------------------------------------------------------- (2.40)
π 2π
∫ ∫ PΩ ( θ, φ ) sin θ dθ dφ
0 0
Evident că:
PΩ , max
D max = 4π ----------------------------------------------------------- (2.41)
π 2π
∫ ∫ PΩ ( θ, φ ) sin θ dθ dφ
0 0
Unghiul solid Ω A definit prin relaţia:
38
π 2π
1
ΩA = ----------------- ∫ ∫ PΩ ( θ, φ ) sin θ dθ dφ (2.42)
PΩ , max
0 0
are semnificaţia unghiului spaţial în care antena ar radia întreaga putere Prad,
dacă radiaţia s-ar face cu intensitate constantă şi egală cu PΩ , max în
interiorul unghiului Ω A şi cu intensitatea nulă în afara acestuia. Pe baza
definiţiei (2.42) şi a relaţiei (2.41) rezultă:
4π-
D max = ------- (2.43)
ΩA
relaţie, ce arată că unghiul solid Ω A este o măsură a directivităţii maxime a

unei antene.
Relaţia (2.42) se mai poate scrie şi sub forma:
π 2π
ΩA = ∫ ∫ PΩ, rel ( θ, φ ) sin θ dθ dφ (2.44)

0 0
unde prin:
P Ω, rel = P Ω ( θ, φ ) ⁄ PΩ , max (2.45)
s-a notat intensitatea normalizată de radiaţie.
Formule aproximative pentru calculul directivităţii
În practică se folosesc expresii mai simple de calcul al directivităţii
maxime (denumită în acest caz, simplu, directivitate), în locul celei exacte
furnizată de definiţie, dar care este fie prea complicat, fie chiar imposibil de
aplicat din cauza necunoaşterii precise a intensităţii de radiaţie în toate
direcţiile din spaţiu. Evident că relaţiile practice aproximează valoarea
directivităţii, utilizarea lor trebuind a se face cu mare precauţie.
Pentru antene directive (lob principal pronunţat şi lobi secundari de
nivel scăzut) unghiul solid Ω A este produsul deschiderii la 3 dB a lobului
principal în două plane reciproc perpendiculare:
39
ΩA ≈ θ1 ⋅ θ2 (2.46)
unde θ 1, θ 2 se măsoară în radiani. Corespunzător:
4π
D max ≈ --------------- (2.47)
θ1 ⋅ θ2
Dacă θ 1, θ 2 se exprimă în grade, atunci:
41.253
D max ≈ ---------------- (2.48)
θ1 ⋅ θ2
iar pentru şiruri plane de antene o eroare mai mică se obţine cu relaţia:
32.400
D max ≈ ---------------- (2.49)
θ1 ⋅ θ2
Dacă lobii secundari nu au nivel neglijabil, directivitatea obţinută din
formule este mai mare decât cea reală, iar dacă diagrama de radiaţie conţine
doi lobi principali şi lobi secundari de nivel scăzut, valorile furnizate de
relaţiile de mai sus sunt aproximativ duble faţă de valoarea reală.
O a doua formulă aproximativă de calcul al directivităţii (maxime)
unei antene directive este următoarea:
----------- 1- + -------
2 - = ------ 1
(2.50)
D max DE DH
unde:
1 16 ln 2
D E = ------------------------------------------
θE ⁄ 2
≈ --------------
2
2 ln 2 ∫ sin θ dθ θE
0
(2.51)
1 - ≈ 16 ln 2
DH = ------------------------------------------
θH ⁄ 2
--------------
2
2 ln 2 ∫ sin θ dθ θH
0
40
iar θ E, θ H sunt deschiderile unghiulare exprimate în radiani ale lobului

principal în planul vectorului E şi, respectiv, în planul vectorului H. Astfel:
32 ln 2 22,181
D max ≈ ------------------
2 2
- ≈ -------------------
2 2
(2.52)
θE + θH θE + θH
Dacă cele două deschideri unghiulare sunt exprimate în grade, atunci:
72.185-
D max ≈ ------------------
2 2
(2.53)
θE + θH
Tabelul 2.1 - Eroarea formulelor de aproximare a directivităţii
Valoare aproximativă
Valoarea
n
exactă
Relaţia (2.47) Eroare (%) Relaţia (2.52) Eroare (%)
1 4 2,86 −28,5 2,53 −36,75
2 6 5,09 −15,27 4,49 −25,17
3 8 7,35 −8,12 6,48 −19
4 10 9,61 −3,90 8,48 −15,20
5 12 11,87 −1,08 10,47 −12,75
6 14 14,13 0,93 12,46 −11
7 16 16,39 2,48 14,47 −9,56
8 18 18,66 3,68 16,47 −8,50
9 20 20,93 4,64 18,47 −7,65
10 22 23,19 5,41 20,47 −6,96
11,28 24,56 26,08 6,24 23,02 −6,24
15 32 34,52 7,88 30,46 −4,81
20 42 45,89 9,26 40,46 −3,67
41
Pentru a evalua eroarea cu care cele două formule aproximează

directivitatea unei antene se consideră o antenă a cărei directivitate se poate
calcula analitic exact şi anume o antenă a cărei intensitate de radiaţie este
dată de relaţia:
⎧ ( cos θ ) n 0 ≤ θ ≤ π ⁄ 2, 0 ≤ φ ≤ 2π
P Ω, rel ( θ, φ ) = ⎨ (2.54)
⎩0 in rest
Diagrama de radiaţie a unei asemenea antene constă dintr-un singur
lob cu simetrie de revoluţie în jurul axei Oz; directivitatea (maximă) a
antenei creşte odată cu exponentul n. În Tabelul 2.1 sunt prezentate valorile
directivităţii antenei calculate conform definiţiei (valoare exactă) şi cu
ajutorul celor două formule aproximative. Se observă că eroarea dată de cea
de-a doua formulă (relaţia (2.52)) este totdeauna negativă (valoarea
aproximativă este mai mică decât cea exactă) şi scade în modul pe măsură ce
directivitatea creşte. Deci, această formulă este adecvată antenelor cu
directivitate mare. Prima formulă de aproximare (relaţia (2.47)) furnizează
erori negative (valori aproximative mai mici ca cele exacte) pentru
directivităţi mici şi erori pozitive (valori aproximative mai mari decât cele
exacte) pentru directivităţi mari. În jurul valorii n = 5,5 (mai exact 5,497)
eroarea de aproximare cu prima formulă este practic zero. Pentru n = 11,28
erorile furnizate de cele două formule sunt egale şi de sens contrar.
Diagrama de radiaţie a unei antene omnidirecţionale poate fi
aproximată cu relaţia:
n
PΩ , rel = ( sin θ ) 0 ≤ θ ≤ π, 0 ≤ φ ≤ 2π (2.55)
unde exponentul n poate lua valori reale pozitive. Directivitatea antenei
creşte odată cu n.
Directivitatea (maximă) poate fi calculată aproximativ pe baza
definiţiei cu relaţia de mai sus, însă se pot utiliza şi formule speciale precum:
101
D max ≈ -------------------------------2- (2.56)
θ 1 – 0, 027 θ 1
sau
42
D max ≈ – 172, 4 + 191 0, 818 + 1 ⁄ θ 1 (2.57)
unde θ 1 este deschiderea unghiulară în grade la 3 dB a lobului principal.

Prima formulă a fost dedusă pe baza aproximării lobului principal al unui şir
de antene cu radiaţia în lat (lob perpendicular pe dreapta pe care se află
elementele şirului), iar cea de-a doua prin minimizarea erorii de aproximare
prin metoda celor mai mici pătrate. De aceea, prima formulă de aproximare
ar trebui să fie mai precisă pentru diagrame de radiaţie cu lobi laterali de
nivel mic, iar cea de-a doua − pentru diagrame de radiaţie fără lobi laterali.
Figura nr. 2.4 - Calculul aproximativ al directivităţii antenelor

omnidirecţionale
Variaţia directivităţii în funcţie de n (respectiv, θ 1 ) aşa cum rezultă

aceasta din cele trei modalităţi de aproximare prezentate mai sus sunt
reprezentate grafic în figura 2.4, curbele putându-se folosi şi pentru
proiectare: dacă se impune deschiderea unghiulară θ 1 , din grafic se
determină valoarea necesară a lui n şi, apoi, directivitatea antenei, pe baza ei
putându-se alege o antenă practică ce are o asemenea directivitate. Dacă
43
antena este impusă din alte considerente, se cunoaşte θ 1 , iar din grafic se
determină Dmax şi n.
Calculul numeric al directivităţii
Pentru cele mai multe dintre antene expresia analitică a diagramei de
radiaţie fie că nu există, fie este mult prea complicată şi calculul puterii totale
radiate Prad este imposibil. În aceste cazuri se folosesc formulele
aproximative de calcul al directivităţii sau se recurge la calculul numeric al
Prad. Se ştie că:
π 2π
P rad = ∫ ∫ PΩ ( θ, φ ) sin θ dθ dφ (2.58)

0 0
Dacă se divide intervalul [ 0, π ] pentru θ în N subintervale egale, iar

intervalul [ 0, 2π ] pentru φ în M subintervale egale, atunci integralele din
relaţia de mai sus pot fi aproximate cu suma dublă:
M N
P rad ≈ ∑ ∑ PΩ ( θi, φj ) sin θi ∆ θi ∆ φj (2.59)

j = 1i = 1
unde θ i şi φ j sunt puncte convenabil alese în subintervalele i şi, respectiv, j,

iar ∆ θ i = π ⁄ N şi ∆ φ j = 2π ⁄ M . Deci:
M N
2
2π
P rad ≈ ---------
NM ∑ ∑ PΩ ( θi, φj ) sin θi (2.60)
j = 1i = 1
2.2.3 - Câştigul
Câştigul diferă de directivitate prin faptul că include şi eficacitatea
(randamentul) antenei. Orice antenă prezintă pierderi de putere, în sensul că
nu toată puterea furnizată unei antene este radiată de aceasta. Potrivit
standardului IEEE nr. 145/1983: “câştigul absolut al unei antene într-o
direcţie dată este egal cu raportul dintre intensitatea de radiaţie în acea
direcţie şi intensitatea de radiaţie ce s-ar fi obţinut dacă antena ar fi radiat
44
izotropic întreaga putere de intrare. Intensitatea de radiaţie ce corespunde

puterii radiate izotropic este, la rândul ei, egală cu raportul dintre puterea
de intrare şi 4π.”
Ca urmare:
PΩ ( θ, φ ) PΩ ( θ, φ )
G ( θ, φ ) = --------------------- = 4π --------------------- (2.61)
P in ⁄ 4π P in
În mod obişnuit se foloseşte câştigul relativ ce reprezintă “raportul

dintre câştigul absolut al antenei într-o direcţie dată şi câştigul absolut al
unei antene de referinţă într-o direcţie precizată (de regulă, direcţia de
câştig maxim). Puterea de intrare trebuie să fie aceeaşi pentru ambele
antene.” Drept antenă de referinţă se utilizează antena dipol în λ/2, antena
horn sau orice altă antenă al cărei câştig absolut se poate calcula sau este
cunoscut. Dacă drept antenă de referinţă se foloseşte radiatorul izotrop,
atunci câştigul relativ obţinut este identic cu cel absolut.
Când direcţia ( θ, φ ) în care se calculează câştigul nu este precizată
se subînţelege că este vorba de direcţia de radiaţie maximă.
Raportul dintre puterea totală radiată de antenă Prad şi puterea de
intrare în antenă Pin se numeşte eficienţa de radiaţie ε a antenei:
ε = P rad ⁄ P in . În calculul ei nu se iau în consideraţie pierderile datorate
neadaptării antenei cu sarcina (respectiv, cu linia de alimentare) şi nici
pierderile datorate polarizării, ci numai pierderile în conductoarele şi
dielectricul din structura antenei. Ţinând seama de aceasta, rezultă:
PΩ ( θ, φ ) PΩ ( θ, φ )
G ( θ, φ ) = 4π --------------------- = ε 4π --------------------- = εD ( θ, φ ) (2.62)
P rad ⁄ ε P rad
şi că:
G max = εD max (2.63)
Pentru antene ideale (fără pierderi): ε = 1 , G ( θ, φ ) = D ( θ, φ ) şi

G max = D max .
45
La fel ca şi în cazul directivităţii se pot defini câştiguri parţiale

pentru două polarizări reciproc ortogonale. De exemplu, dacă se consideră
puterile radiate pe fiecare din componentele θ şi φ, se pot defini:
θ φ
θ PΩ ( θ, φ ) φ PΩ ( θ, φ )
G ( θ, φ ) = 4π --------------------- G ( θ, φ ) = 4π --------------------- (2.64)
P in P in
θ φ
unde PΩ ( θ, φ ) şi PΩ ( θ, φ ) reprezintă intensitatea radiaţiei corespunzătoare
puterii radiate pentru componenta Eθ şi, respectiv, Eφ ale câmpului. Evident:
θ φ
G ( θ, φ ) = G ( θ, φ ) + G ( θ, φ ) (2.65)
Pentru majoritatea antenelor valoarea maximă a câştigului se poate
calcula aproximativ cu relaţia:
30.000
G max ≈ ---------------- (2.66)
θE θH
unde θ E şi θ H sunt deschiderile unghiulare (în grade) la 3 dB în planul

vectorului E şi, respectiv, H.
2.2.4 - Polarizarea
Oricare ar fi tipul antenei, la distanţă mare de aceasta câmpul
electromagnetic este o undă plană transversală, adică cele două componente
E şi H sunt perpendiculare între ele şi ambele perpendiculare pe direcţia de
propagare. Într-un mediu izotrop direcţia de propagare coincide cu direcţia
vectorului de poziţie al punctului de observaţie în raport cu antena
considerată punctiformă şi plasată în centrul sistemului de coordonate. Într-
un sistem sferic de coordonate (r,θ,φ) propagarea câmpului electromagnetic
în spaţiul liber se face, deci, în direcţia versorului rv, iar E şi H au
componente numai după θv şi φv :
–j k0 r –j k0 r
E = ( Eθ θ v + Eφ φ v )e H = ( Hθ θ v + Hφ φ v )e (2.67)
şi:
46
1
H = --- r v × E (2.68)
η
η fiind impedanţa intrinsecă a mediului ( 120π ≈ 377 ohmi pentru spaţiul
liber), iar k = 2π/λ − numărul de undă (constanta de propagare).
Din cauză că există două componente pentru E şi H se spune că unda
electromagnetică este polarizată. Cele două componente fiind reciproc
ortogonale există posibilitatea transmiterii simultane de informaţii diferite
prin modularea independentă a celor două componente. În acest fel se poate
dubla, cel puţin teoretic, capacitatea unui sistem de comunicaţii. Pentru
extragerea informaţiei la recepţie trebuie demodulate separat cele două
componente de polarizare. Pentru fiecare demodulator una din componente
reprezintă componenta utilă şi este denumită componentă copolară, iar
cealaltă reprezintă o componentă de interferenţă − denumită componentă
contrapolară sau de polarizare încrucişată. Descompunerea după versorii
reciproc perpendiculari θv şi φv este numai una din descompunerile posibile.
În cazul general, se poate vorbi de existenţa unei componente copolare şi a
uneia contrapolare pe oricare două direcţii reciproc perpendiculare, astfel că:
–j k0 r –j k0 r
E = ( E co co v + E xp xp v )e H = ( H co co v + H xp xp v )e (2.69)
Polarizarea unei antene este dată de polarizarea câmpului electro-
magnetic radiat de aceasta. Prin polarizare a unui câmp electromagnetic se
înţelege curba descrisă în timp de vectorul E în punctul de observaţie. Ea
este, în general, o elipsă (polarizare eliptică) ce poate degenera într-un cerc
(polarizare circulară) sau într-o dreaptă (polarizare liniară). În afară de
polarizarea liniară, celelalte tipuri de polarizare se caracterizează şi prin
sensul de parcurgere a curbei (dreapta sau stânga), sens apreciat privind
dinspre punctul de observaţie către antenă.
Faptul că polarizarea unei antene este, în general, eliptică se poate
demonstra pe baza observaţiei anterioare că unda electromagnetică radiată
este o undă transversală şi are, deci, numai componente după versorii θv şi φv
ai unui sistem de coordonate sferic. Presupunând că între cele două
componente ale vectorului E există un defazaj ϕ, variaţia lor în timp,
presupusă armonică, este descrisă de relaţiile:
47
E θ = E 1 cos ( ω t ) E φ = E 2 cos ( ω t + ϕ ) (2.70)

astfel că:
Eφ E Eθ
------ – cos ( ω t ) cos ( ϕ ) = – sin ( ω t ) sin ( ψ ) = -----φ- – ------ cos ( ϕ ) (2.71)
E2 E2 E1
şi, deci:
⎛E Eθ 2 Eθ 2
-----φ- – ------ cos ( ϕ )⎞ = [ sin ( ω t ) sin ( ϕ ) ] = [ sin ( ϕ ) ] 1 – ⎛ ------⎞
2 2
(2.72)
⎝ E E1 ⎠ ⎝ E 1⎠
2
⎛E E 2 E E
2
-----φ-⎞ + ⎛ -----θ-⎞ [ cos ( ϕ ) ] 2 – 2 -----φ- -----θ- cos ( ϕ ) =
⎝ E 2⎠ ⎝ E 1⎠ E2 E1 (2.73)
E 2
= [ sin ( ϕ ) ] – ⎛ ------⎞ [ sin ( ϕ ) ]
2 θ 2
⎝ E 1⎠
adică:
E φ⎞ 2 ⎛ E θ⎞ 2
⎛ ----- E E
- + ------ – 2 -----φ- -----θ- cos ( ϕ ) = [ sin ( ϕ ) ] 2 (2.74)
⎝ E 2⎠ ⎝ E 1⎠ E2 E1
ecuaţie ce reprezintă o elipsă în coordonate sferice. Pentru E1 = E2 şi ϕ =
±π/2 relaţia (2.74) reprezintă un cerc, iar pentru ϕ = 0 sau π (indiferent de
relaţia dintre E1 şi E2) − o dreaptă. Deci, într-adevăr, polarizarea unei unde
electromagnetice plane este, în general, eliptică şi, în cazuri speciale,
circulară sau liniară.
O polarizare eliptică este caracterizată prin valorile extreme (maximă
şi minimă) pe care le poate atinge modulul vectorului E. Raportul acestor
valori extreme se numeşte raport axial (AR) şi se exprimă, de regulă, în
decibeli:
E max
AR = 20 log ----------- [ dB ] (2.75)
E min
Pentru un câmp cu polarizare circulară AR = 0 dB, iar pentru un câmp
cu polarizare liniară AR este infinit.
48
Nivelul componentei contrapolare este evaluat prin unul din

următorii trei parametri:
- atenuarea polarizării încrucişate sau decuplarea componentei
contrapolare:
E co
XPD = 20 log -------
- [ dB ] (2.76)
E xp
- nivelul componentei contrapolare (al polarizării încrucişate):
E xp
XP = 20 log -------
- [ dB ] (2.77)
E co
- eficienţa polarizării:
2
E co
ε = 10 log ---------------------------------
- [ dB ] (2.78)
2 2
E co + E xp
2.2.5 - Impedanţa de intrare
Pentru a radia putere în spaţiu o antenă trebuie alimentată printr-o
linie de transmisie sau printr-un ghid de undă. Randamentul transmisiei
puterii către antenă depinde esenţial de raportul dintre impedanţa liniei de
transmisie şi cea de intrare în antenă. Conform standardului impedanţa de
intrare a unei antene este “impedanţa prezentată de antenă la terminale sau
raportul dintre tensiune şi curent la o pereche de terminale sau raportul
dintre componenta electrică şi cea magnetică într-un punct convenabil ales”.
Ea are două componente: una reactivă şi alta rezistivă.
- componenta reactivă se datorează câmpului indus în corpurile din
apropierea antenei, deoarece acesta conduce la înmagazinarea unei
puteri reactive în spaţiul din jurul antenei, putere ce se schimbă
periodic între antenă şi aceste corpuri.
- componenta rezistivă se datorează pierderilor de putere. Pierderile
prin radiaţie reprezintă un fenomen util, fracţiunea din rezistenţa de
intrare corespunzătoare acestora se numeşte rezistenţă de radiaţie şi
se defineşte ca fiind valoarea rezistenţei unui rezistor ce ar disipa o
putere egală cu puterea totală radiată de antenă atunci când este
49
parcurs de un curent egal cu curentul de intrare în antenă. Pe lângă

pierderile utile prin radiaţie există multe alte pierderi nedorite (prin
efect Joule, prin curenţii induşi în planul de masă, etc.) a căror
valoare se urmăreşte a se minimiza prin construcţie şi amplasare
corespunzătoare.
Eficienţa de radiaţie
Pierderile prin conducţie şi cele în dielectricul din structura antenei
sunt greu de separat între ele. De aceea ele se consideră împreună şi se
defineşte eficienţa de radiaţie ca fiind raportul dintre puterea radiată de
antenă (adică puterea furnizată rezistenţei Rrad) şi puterea totală de intrare în
antenă (adică puterea furnizată rezistenţei Rrad+RL). Deci:
R rad
ε rad = ----------------------
- (2.79)
R rad + R L
Pentru aprecierea rezistenţei de radiaţie a unui dipol electric se
consideră că el este materializat de un dipol scurt de lungime l mult mai mică
decât lungimea de undă λ a undei electromagnetice radiate şi parcurs de un
curent constant pe toată lungimea dipolului şi variind armonic în timp cu
amplitudinea I. Pentru dipolul scurt astfel definit se pot extrapola relaţiile
obţinute pentru dipolul electric. Astfel, puterea totală radiată de un dipol
scurt este (vezi relaţia (2.30)):
2
η0 k0 2 2
P rad = ----------- I l (2.80)
12π
şi, deci, rezistenţa lui de radiaţie este:
2 2
1 2 η0 k0 l
R rad = P rad ⁄ ⎛ --- I ⎞ = ---------------
- (2.81)
⎝2 ⎠ 6π
Impedanţa intrinsecă a aerului este ηo = 120π, iar k0 = (2π)/λ0, deci :
2 l 2
R rad = 80π ⎛ -----⎞ (2.82)
⎝ λ 0⎠
50
Pentru l/λ0 = 0,01 relaţia de mai sus conduce la Rrad = 0,08 ohmi,
valoare care arată că dipolul scurt (şi, deci, şi dipolul electric) este o antenă
ineficientă ca radiator.
2.2.6 - Banda de frecvenţă
Banda de frecvenţă se defineşte ca “intervalul de frecvenţă în care
performanţele antenei asociate unui parametru prestabilit se păstrează într-
un domeniu specificat”. Ea se mai poate defini şi ca domeniul de frecvenţă,
de o parte şi de alta a unei frecvenţe centrale (cea de rezonanţă, de exemplu),
în care caracteristicile de interes (diagrama de radiaţie, câştigul, impedanţa
de intrare, direcţia sau deschiderea unghiulară a lobului principal,
polarizarea, nivelul lobilor secundari, eficienţa de radiaţie − toate sau un
grup restrâns al acestora) se păstrează apropiate de cele de la frecvenţa
centrală. În funcţie de mărimea benzii de frecvenţă antenele se clasifică în:
antene rezonante (pentru care banda de frecvenţă reprezintă câteva procente
din frecvenţa centrală), antene de bandă largă (pentru care raportul dintre
frecvenţa maximă şi cea minimă este în jur de 10) şi antene independente de
frecvenţă (pentru care raportul dintre frecvenţa maximă şi cea minimă este
mai mare ca 100). Deoarece caracteristicile enumerate nu sunt afectate în
mod identic de modificarea frecvenţei banda de frecvenţă a unei antene nu se
poate defini în mod unitar, ci în funcţie de aplicaţie. Cel mai adesea banda de
frecvenţă se defineşte în funcţie de diagrama de radiaţie (ca formă, nivel al
lobilor secundari, direcţie a lobului principal sau deschidere unghiulară a
acestuia), de impedanţă şi de câştig.
2.2.7 - Suprafaţa efectivă
Suprafaţa efectivă a unei antene într-o direcţie dată reprezintă
“raportul dintre puterea disponibilă la bornele antenei funcţionând ca
receptoare şi densitatea de putere a undei plane incidente din direcţia
considerată, unda electromagnetică şi antena fiind adaptate din punctul de
vedere al polarizării. Dacă nu se specifică o direcţie anume, atunci direcţia
implicită este cea de radiaţie maximă a antenei”.
Se pot defini şi suprafeţe efective parţiale pentru două componente
reciproc ortogonale ale câmpului electromagnetic incident.
Dacă antena prezintă în mod real o suprafaţă fizică de radiaţie (antena
horn, antene cu reflector etc.), atunci raportul dintre suprafaţa efectivă şi
51
suprafaţa fizică de radiaţie reprezintă eficienţa aperturii antenei, iar aceasta

poate fi maxim egală cu 1.
2.2.8 - Înălţimea efectivă
Înălţimea efectivă este un parametru ce caracterizează orice tip de an-
tenă şi permite calculul direct al tensiunii induse la bornele în circuit deschis
ale antenei funcţionând ca receptoare. Potrivit standardului înălţimea efecti-
vă a unei antene cu polarizare liniară ce recepţionează o undă plană dintr-o
direcţie dată este “raportul dintre tensiunea în circuit deschis la bornele an-
tenei şi intensitatea câmpului electric pe direcţia de polarizare a antenei”
sau “lungimea unui conductor subţire rectiliniu perpendicular pe direcţia
dată şi paralel cu direcţia de polarizare a antenei parcurs de un curent cons-
tant egal cu curentul de la bornele antenei şi care produce pe direcţia dată
un câmp electromagnetic cu acelaşi nivel ca şi antena”.
Dacă Ein este câmpul la locul de recepţie şi hef este înălţimea efectivă
a antenei, atunci tensiunea în circuit deschis la bornele antenei este
V 0 = h ef ⋅ E in .
Dacă E a = E θ θ v + E φ φ v este câmpul radiat de o antenă în regiunea
îndepărtată, atunci înălţimea efectivă satisface relaţia:
k 0 I in –j k r
E a = – j η 0 ----------- h ef e 0 (2.83)
4πr
unde Iin este curentul de intrare în antenă.
Înălţimea efectivă a unei antene filare este mai mică decât lungimea
ei fizică.
2.3 - Radiaţia dipolului magnetic
Dipolul magnetic constă dintr-o buclă mică circulară parcursă de

curent. Dacă I este modulul curentului prin buclă şi S este suprafaţa buclei,
atunci momentul magnetic asociat este un vector perpendicular pe bucla de
curent cu originea în centrul acesteia: M = SI. Folosind acest vector asociat
dipolului magnetic şi rezolvând ecuaţia undei pentru o mărime vectorială
52
auxiliară Π − potenţialul magnetic Hertz, se obţine pentru câmpul

electromagnetic radiat în regiunea de radiaţie, expresia:
2 2
k 0 η 0 SI e –j k0 r k 0 SI e 0
–j k r
E = ----------------- ------------ sin θ φ v H = – ----------- ------------ sin θ θ v (2.84)
4π r 4π r
Relaţiile de mai sus sunt duale relaţiilor (2.21) şi, respectiv, (2.22).
Câmpul radiat este, de asemenea, o undă electromagnetică transversală (este
respectată relaţia (2.23)). Pe baza dualităţii se poate conchide că diagrama de
radiaţie a dipolului magnetic este identică cu cea a unui dipol electric aşezat
perpendicular pe bucla de curent (curentul prin dipolul electric este orientat
în acelaşi sens cu momentul magnetic al dipolului magnetic).
Puterea totală radiată de dipolul magnetic este:
1 2 2 2 2
P rad = Re --- ∫ E × H∗ ⋅ dσ = ( k 0 η 0 S I ) ⁄ ( 12π ) (2.85)
2
Σ
iar rezistenţa lui de radiaţie este:
1 2 2 2
R rad = P rad ⁄ ⎛ --- I ⎞ = 320π ( S ⁄ λ 0 )
4
(2.86)
⎝2 ⎠
2.4 - Radiaţia unei distribuţii arbitrare de curent
Câmpul electromagnetic radiat de o distribuţie arbitrară de curent

poate fi privit ca suma ponderată a câmpurilor produse de un număr
echivalent de surse unitare (dipoli electrici), în ipoteza că radiaţia unui dipol
nu este influenţată de prezenţa celorlalţi.
Fie un volum V oarecare delimitat de o suprafaţă Σ şi un sistem de
coordonate având originea O în afara volumului V (figura 2.5). Se notează cu
r vectorul de poziţie al unui punct oarecare P din afara volumului V şi cu r' −
vectorul de poziţie al unui punct oarecare din interiorul volumului V.
Distribuţia de curent din volumul V considerat este descrisă analitic de o
funcţie vectorială J(r') astfel că, potrivit expresiei (2.18) a potenţialului
vector creat de un dipol electric şi a consideraţiilor de mai sus, potenţialul
53
vector total creat de distribuţia de curent din volulmul V în punctul P din

afara volumului V este:
–j k R
µ0 e 0
A ( r ) = ------
4π ∫ ------------
J ( r' )
R
- dV (2.87)
V
unde prin R s-a notat distanţa de la un punct oarecare din volumul V la

punctul P sau (vezi figura 2.5) modulul vectorului r − r', adică R = r – r' .
J(r’) P
R = |r - r’|
P’
r’
ψ
O
Figura nr. 2.5 - Distribuţie arbitrară de curent
Folosind expresia (2.87) a potenţialului vector şi expresiile (1.8) şi

(1.42) ale vectorilor E şi H se obţine:
–j k R
1 1 e 0
H = ----- ∇ × A = ------ ∇ × ∫ J ( r' ) ------------- dV =
µ0 4π R
V
–j k R
1 e 0
= ------
4π ∫ ∇ × J ( r' ) -------------
R
dV =
V
–j k R 0 –j k R0
1 e------------
= ------ ∫ - ∇ × J ( r' ) – J ( r' ) × ∇e------------- dV =
4π R R
V
54
–j k R
1- e 0
= – -----
4π ∫ J ( r' ) × ∇------------- dV
R
(2.88)
V
–j k R
1 1 ⎧1 e 0 ⎫
E = ----------- ∇ × H = – ----------- ∇ × ⎨ ------
jωε 0 jωε 0 ⎩ 4π
∫ J ( r' ) × ∇------------- dV ⎬ =
R ⎭
V
(2.89)
–j k0 R –j k0 R
1 ⎧ e e ⎫
= – ------------------
4πjωε 0 ∫ ⎨⎩ J ( r' ) ⎛⎝ ∇ ⋅ ∇------------
R ⎠
-⎞ – [ J ( r' ) ⋅ ∇ ] ⎛ ∇-------------⎞ ⎬dV
⎝ R ⎠⎭
V
În dezvoltarea relaţiilor de mai sus s-a avut în vedere că:

- operatorul de derivare ∇ şi operatorul de integrare ∫ sunt definiţi
pentru sisteme de variabile diferite (operatorul ∇ se aplică oricărui
punct P din spaţiul din afara volumului V, iar integrarea se face pe
volumul V), deci sunt independenţi între ei şi pot fi interschimbaţi ca
ordine;
- din aceleaşi motive vectorul J(r') este constant în raport cu
operatorul ∇ şi deci ∇ × J ( r' ) ≡ 0 şi ∇ ⋅ J ( r' ) ≡ 0 ;
- deoarece se studiază radiaţia distribuţiei de curent din volumul V se
consideră că în afara acestuia nu există sarcini sau curenţi electrici şi,
ca urmare, în ecuaţia (1.8) termenul J este zero;
- toate mărimile electrice variază armonic în timp şi se pot utiliza
transformatele lor Fourier.
Expresia (2.89) a câmpului electric E se poate simplifica în
continuare observând că divergenţa gradientului unei funcţii scalare (e-jkoR/R
în acest caz) reprezintă laplacianul acelei funcţii şi că funcţia e-jkoR/R este o
soluţie a ecuaţiei omogene a undei (vezi paragraful 1.3). În consecinţă:
–j k0 R –j k0 R –j k0 R
e 2e 2e
∇ ⋅ ∇------------- = ∇ ------------- = – k 0 ------------- (2.90)
R R R
şi:
55
–j k R –j k R
1 ⎧ 2e
0
⎛ ∇e-------------⎞ ⎫dV
0
E = ------------------
4πjωε 0 ∫⎨ J ( r' )k ------------
0 R - + [ J ( r' ) ⋅ ∇ ] ⎝ R ⎠ ⎬⎭
(2.91)
V⎩
Expresiile (2.88) şi (2.91) ale câmpului electromagnetic radiat de

distribuţia de curent din volumul V sunt valabile pentru orice punct P din
afara acestui volum. Ele sunt utilizate, însă, pentru determinarea câmpului în
regiunea apropiată volumului V. Pentru distanţe foarte mari de volumul V
(regiune îndepărtată sau regiune Fraunhoffer sau, încă, regiune de radiaţie)
se pot face unele aproximaţii care conduc la simplificarea acestor relaţii.
Astfel, la calculul modulului vectorilor E şi H, distanţa R a punctului
P faţă de un punct oarecare din volumul V (vezi figura 2.5) se poate
aproxima cu modulul r al vectorului de poziţie al punctului P: R ≈ r . La
calculul fazei acestor vectori distanţa R se aproximează cu proiecţia ei pe
direcţia vectorului de poziţie r:
cos ψ- = r – r----------
⋅ r' = r – r ⋅ r'
R ≈ r – r' cos ψ = r – rr'
------------------ v (2.92)
r r
Deci:
– jk R 0 – jk ( r – r ⋅ r' )
0 v – jk r 0
e------------
- ≈ e------------------------------ = e------------ e 0 v
jk r ⋅ r'
(2.93)
R r r
Cu aceste aproximaţii, rezultă:
– jk 0 R – jk 0 r – jk 0 r
e e jk 0 r v ⋅ r' jk 0 r v ⋅ r' e
∇ ------------- ≈ ∇ ------------ e = e ∇ ------------ =
R r r
– jk r (2.94)
jk 0 r v ⋅ r' ⎛ 1 jk 0⎞ – jk0 r e-----------0- jk0 rv ⋅ r'
= e ⎜ – ----2 – -------⎟ e r v ≈ – jk 0 e rv
⎝ r r ⎠ r
În dezvoltarea relaţiei de mai sus s-a ţinut seama de faptul că una din
exponenţiale este independentă de operatorul ∇ şi că în regiunea de radiaţie
termenii în 1/r2 sunt neglijabili în raport cu cei în 1/r.
Ţinând seama de relaţia (2.94), expresiile (2.88), (2.91) ale câmpului
electromagnetic radiat în regiunea de Fraunhoffer devin:
56
jk 0 e – jk0 r jk r ⋅ r'
H = ------- ------------ ∫ ( J ( r' ) × r v e 0 v dV ) (2.95)
4π r
V
1 -×
E ≈ – -----------------
4πjωε 0
– jk r – jk r
⎧ 2e
0
jk r ⋅ r' e 0 jk r ⋅ r' ⎫
× ∫ ⎨ J ( r' )k 0 ------------ e 0 v – [ J ( r' ) ⋅ ∇ ] ⎛ – jk 0 ------------ e 0 v r v⎞ ⎬dV =
r ⎝ r ⎠
V⎩ ⎭
– jk 0 r – jk r (2.96)
e 0
– J r ∂ ⎛ – jk 0 ------------⎞ r v e 0 v dV ≈
1 - 2e jk r ⋅ r'
4πjωε 0 ∫
= – ----------------- J ( r' )k 0 ------------
r ∂r⎝ r ⎠
V
jk 0 η 0 e –jk 0 r jk r ⋅ r'
≈ – ------------- ------------ ∫ ( J θ θ v + J φ φ v )e 0 v dV
4π r
V
Se observă că în această regiune câmpul electromagnetic radiat este o

undă electromagnetică transversală deoarece este îndeplinită condiţia (2.23).
Această proprietate, fiind valabilă pentru o distribuţie volumică oarecare de
curent, este valabilă pentru orice antenă. De aceea, la studiul diverselor tipuri
de antene se va determina expresia uneia din componentele E sau H, cealaltă
rezultând implicit din expresia (2.23).
Între regiunea apropiată antenei, în care trebuie utilizate expresiile
complete (2.88), (2.91) pentru câmpul radiat, şi regiunea de radiaţie
(Fraunhoffer), în care câmpul radiat este dat cu foarte bună aproximaţie de
relaţiile (2.95), (2.96), există o regiune, denumită regiune Fresnel, în care,
distanţa R se poate aproxima cu r pentru calculul modulului, însă pentru
calculul fazei termenii în 1/r2 nu se pot neglija în raport cu cei în 1/r.
Întinderea regiunii Fresnel depinde de geometria antenei (forma suprafeţei ce
delimitează volumul V) şi de dimensiunile electrice ale acesteia
(dimensiunea electrică este raportul dintre dimensiunea fizică şi lungimea de
undă a câmpului radiat). Pentru dimensiuni electrice foarte mici (cazul
dipolului electric, de exemplu), regiunea Fresnel poate dispare complet.
57
2.5 - Radiaţia antenei filare subţiri
S-a arătat că un dipol cu dimensiunile mult mai mici decât lungimea

de undă radiată este ineficient ca radiator. Acest lucru este valabil pentru
toate antenele. Pentru ca o antenă să fie eficientă ca radiator trebuie ca
dimensiunile ei să fie comparabile cu lungimea de undă radiată. La frecvenţe
mici această cerinţă conduce la dimensiuni ale antenelor de ordinul a 50
metri sau chiar mai mari, ceea ce impune ca forma lor structurală să fie cât
mai simplă. Cea mai simplă formă este un conductor cilindric cu lungimea
mult mai mare ca diametrul. Un asemenea conductor constituie ceea ce se
numeşte o antenă filară subţire.
z
P
r
r’
l
θ
rv y
Alimentare O
φ
x
l
θv
Figura nr. 2.6 - Antenă filară subţire
Fie o antenă filară subţire orientată după axa Oz a unui sistem

cartezian de coordonate, aşezată simetric faţă de originea axei şi alimentată
în punctul ei median (figura 2.6). Diametrul antenei fiind mult mai mic decât
lungimea ei se poate considera că întregul curent care circulă prin antenă este
concentrat în centrul secţiunii transversale. Datorită terminaţiei în gol a celor
două capete, unda de curent suferă o reflexie totală în aceste puncte şi, ca
urmare, în antenă se formează o undă staţionară de curent ce poate fi descrisă
analitic de relaţia:
I ( z ) = I 0 sin [ k 0 ( l – z ) ] (2.97)
58
Expresia câmpului electromagnetic radiat de antena filară subţire în

regiunea Fraunhoffer se obţine prin particularizarea expresiilor (2.95), (2.96)
ale câmpului radiat de o distribuţie arbitrară de curent observând că:
- datorită formei deosebite a antenei filare subţiri integrala de volum se
reduce la o integrală de linie pe intervalul [-l, l];
- densitatea de curent J pe unitatea de suprafaţă devine intensitatea
I(z)zv a curentului prin antenă;
- componenta după θv a densităţii de curent (Jθ) se înlocuieşte cu
componenta după acelaşi versor a curentului I(z) prin antenă şi are
expresia:
I ( z )z v ⋅ θ v = I 0 sin [ k 0 ( l – z ) ] ( – sin θ ) (2.98)
- componenta după φv a densităţii de curent (Jφ ) se înlocuieşte cu
componenta după acelaşi versor a curentului I(z) prin antenă, care
este zero, deoarece versorul φv este conţinut în planul xOy şi, deci,
este perpendicular pe zv;
- vectorul r' ce descrie poziţia unui punct oarecare din volumul V al
distribuţiei de curent devine zzv, deoarece toate punctele antenei
filare subţiri se află pe axa Oz. Ca urmare:
r v ⋅ r' = r v ⋅ zz v = z cos θ (2.99)
Pe baza observaţiilor de mai sus rezultă că:
jk 0 η 0 e – jk0 r l jk 0 z cos θ
E = – ------------- ------------ ∫ I 0 sin [ k 0 ( l – z ) ] ( – sin θ ) θ v e dz =
4π r –l
jk 0 η 0 e –jk0 r l jk z cos θ
= ------------- ------------ I 0 sin θ θ v∫ sin [ k 0 ( l – z ) ] e 0 dz =
4π r –l
(2.100)
jη 0 I 0 e – jk0 r cos ( k 0 l cos θ ) – cos ( k 0 l )
= ------------ ------------ ------------------------------------------------------------- θ v
2π r sin θ
Cunoscând că în regiunea de radiaţie câmpul electromagnetic are
caracterul unei unde plane expresia componentei magnetice a câmpului
radiat rezultă simplu:
59
1 jI 0 e –jk 0 r cos ( k 0 l cos θ ) – cos ( k 0 l )

H = ------ r v × E = ------ ------------ ------------------------------------------------------------- φ v (2.101)
η0 2π r sin θ
Expresia (2.100) a componentei electrice a câmpului electromagnetic
radiat de antena filară subţire evidenţiază simetria diagramei ei de radiaţie în
raport cu axa Oz, expresia sus menţionată fiind independentă de variabila φ.
Forma diagramei de radiaţie este aceeaşi în plane φ = constant. Produsul kol
ce face parte din argumentul funcţiilor cosinus se poate scrie sub forma:
2π 2l
k 0 l = ------ l = ----- π = nπ
λ0 λ0
Figura nr. 2.7 - Diagrama de radiaţie a antenei filare subţiri
60
din care rezultă că forma diagramei de radiaţie depinde de raportul n dintre

lungimea fizică 2l a antenei şi lungimea de undă λo a undei electromagnetice
radiate, raport care reprezintă lungimea electrică a antenei.
În figura 2.7 se prezintă diagramele de radiaţie ale antenei filare
subţiri pentru diverse valori ale lungimii ei electrice. Se observă că numai
pentru lungimi electrice mai mici decât 1 lobul principal este perpendicular
pe antenă. Când lungimea electrică depăşeşte valoarea 1 există patru lobi
principali în diagrama de radiaţie şi apar şi lobi secundari.
Rezistenţa de intrare a antenei filare subţiri se determină prin metode
variaţionale şi implică un volum mare de calcule. Expresiile teoretice
obţinute indică o valoare infinită a rezistenţei de intrare pentru dimensiuni 2l
ale antenei egale cu multipli de λ0, fapt explicabil prin aceea că pentru aceste
dimensiuni distribuţia de curent în antenă are un nul chiar în punctul de
alimentare.
Pentru n = (2l)/λ0 = 1/2 (dipolul în λ/2) rezistenţa de radiaţie are
expresia:
η0
R in = ------ [ ln ( 2πγ ) – Ci ( 2π ) ] ≈ 73 [ ohmi ]
4π
unde γ = 0,5772... este constanta lui Euler, iar Ci(x) este cosinusul integral ce
se defineşte ca:
∞ cos x
Ci ( x ) = – ∫ ----------- dx
x x
Antena filară subţire cu undă progresivă

Dacă antena filară subţire nu se termină în gol, ci pe o sarcină
adaptată cu impedanţa proprie a antenei, atunci unda reflectată este zero şi
distribuţia de curent în antenă are forma unei unde progresive. Dacă se
admite că influenţa planului de masă la care este conectată impedanţa de
adaptare este nesemnificativă şi că pierderile ohmice şi prin radiaţie de-a
lungul antenei sunt neglijabile, atunci unda de curent de-a lungul antenei are
aceeaşi viteză de fază ca şi în spaţiul liber şi amplitudinea ei este constantă,
adică:
– jk 0 z
I ( z ) = I0 e (2.102)
61
Ca urmare, câmpul electromagnetic radiat de antenă are expresia:
jk 0 η 0 e – jk0 r l – jk z jk z cos θ
E = – ------------- ------------ ∫ I 0 e 0 ( – sin θ )θ v e 0 dz =
4π r –l
jk 0 η 0 e – jk0 r l – jk z ( 1 – cos θ )
= ------------- ------------ I 0 sin θ θ v ∫ e 0 dz =
4π r –l
(2.103)
– jk 0 r
jη 0 I 0 e sin [ k 0 l ( 1 – cos θ ) ]
= ------------ ------------ sin θ ---------------------------------------------- θ v
2π r 1 – cos θ
Figura nr. 2.8 - Diagrama de radiaţie a antenei filare subţiri cu undă

progresivă
62
şi:
1 jI 0 e –jk0 r sin [ k 0 l ( 1 – cos θ ) ]

H = ------ r v × E = ------ ------------ sinθ ---------------------------------------------- φ v (2.104)
η0 2π r 1 – cos θ
În conformitate cu relaţia (2.103), diagrama de radiaţie este simetrică
faţă de axa Oz după care este orientată antena şi depinde de lungimea
electrică n = (2l)/λ0 a antenei.
În figura 2.8 se prezintă forma diagramei de radiaţie pentru diverse
valori ale lungimii electrice. Comparând aceste forme cu cele din figura 2.7
se observă că pentru aceeaşi lungime electrică antena cu undă progresivă are
un număr mai mare de lobi decât antena cu undă staţionară şi are totdeauna
un singur lob principal. Lobii sunt înclinaţi în direcţia în care se deplasează
unda de curent prin antenă, cel mai apropiat lob de antenă este lobul
principal, iar nivelul lobilor scade permanent odată cu îndepărtarea faţă de
lobul principal. Lobul principal al antenei filare cu undă progresivă este
orientat aproximativ în aceeaşi direcţie cu unul din lobii antenei filare cu
undă staţionară de aceeşi lungime. Explicaţia acestei similarităţi constă în
aceea că unda staţionară poate fi privită ca rezultatul compunerii a două unde
progresive de sensuri opuse, dar având acelaşi modul al vitezei de fază.
Impedanţa de intrare a unei antene filare cu undă progresivă este
aproape rezistivă, consecinţă a faptului că impedanţa proprie a unei unde
progresive într-o linie de transmisie este egală cu impedanţa caracteristică a
liniei. Valoarea acestei impedanţe este de 200 - 300 ohmi.
2.6 - Tipuri constructive de antene filare
Antenele practice ce materializează conceptul teoretic de antenă

filară subţire se clasifică în două mari categorii: antene tip dipol şi antene
long-wire (fir lung). Diferenţierea între cele două categorii se face în funcţie
de lungimea electrică n = (2l)/λ0, însă limitele acceptate de diverse clasificări
diferă foarte mult. În general, se admite că o antenă filară subţire este de tip
dipol dacă n este mai mic sau egal cu 0,5, dar se afirmă uneori că o antenă cu
n = 2 este tot dipol, iar alteori − că o antenă cu n = 1 este de tip long-wire.
63
2.6.1 - Antene dipol

Dipolul cilindric
Dipolul cilindric este o materializare directă a conceptului de antenă
filară subţire. Parametrii lui sunt uşor diferiţi faţă de cei furnizaţi de analiza
teoretică deoarece condiţia ca lungimea să fie mult mai mare ca diametrul nu
este riguros îndeplinită. Principalele diferenţieri constau în:
- Nulurile dintre lobi sunt de fapt atenuări mai puternice ale câmpului
şi nu anulări complete ale acestuia. Excepţie fac nulurile pe direcţia
axei Oz după care este orientat dipolul.
- Forma diagramei de radiaţie este afectată şi de diametrul dipolului.
- Rezistenţa de intrare este apropiată de valoarea teoretică numai dacă
dipolul se află la distanţă mare de planul de masă. În caz contrar, ea
este puternic dependentă de condiţiile de la terminalul de alimentare
şi de dimensiunile şi proprietăţile conductoare ale planului de masă.
Figura nr. 2.9 - Diagrama de radiaţie toroidală a dipolului cilindric în λ/2
Pentru dipolul radiind în spaţiul liber există formule aproximative

pentru calculul rezistenţei de intrare. Dacă se face notaţia G = πn, atunci:
64
2
⎧ 20G 0<n<1⁄4
⎪
R in = ⎨ 24, 7 G 2, 5 1⁄4≤n<1⁄2 (2.105)
⎪
⎩ 11, 4 G 4, 17 1 ⁄ 2 ≤ n < 0, 6366
Dipolul cilindric în λ/2 este una dintre cele mai utilizate antene
datorită simplităţii structurale. Este, evident, un dipol cilindric cu lungimea
totală egală cu jumătate din lungimea de undă a câmpului radiat (n = 1/2)
pentru care expresiile (2.100) (2.101) ale câmpului în regiunea de radiaţie se
reduc la:
⎛π ⎞ ⎛π ⎞
– jk 0 r cos ⎝ --- cos θ⎠ – jk 0 r cos ⎝ --- cos θ⎠
e 2 j e 2
E = j60I 0 ------------ ------------------------------ θ v H = ------ I 0 ------------ ------------------------------ φ v (2.106)
r sin θ 2π r sin θ
Se observă că modulul componentei electrice este maxim în direcţia
θ = π/2 (perpendicular pe axa Oz după care este orientat dipolul),
independent de unghiul φ, şi are expresia:
E max = E ⎛ θ = π
1
---⎞ = 60I 0 --- (2.107)
⎝ 2 ⎠ r
şi, deci, diagrama normalizată de radiaţie are expresia:
E = π
E rel = ----------- cos ⎛ --- cos θ⎞ ⁄ ( sin θ ) (2.108)
E max ⎝2 ⎠
În spaţiu, diagrama de radiaţie este un tor având ca axă de simetrie

axa Oz (figura 2.9), deci este omnidirecţională. În fiecare plan ce conţine axa
Oz (plane φ = constant) diagrama de radiaţie a dipolului în λ/2 conţine doi
lobi de nivel 1 cu deschiderea unghiulară de 78 grade (figura 2.10).
Densitatea de putere a câmpului în regiunea de radiaţie este:
2 2
E - = 15I
----------0 cos ⎛ π
--- cos θ⎞ ⁄ sin θ
2
PΣ = -------- (2.109)
2η 0 2 ⎝2 ⎠
πr
iar intensitatea radiaţiei în aceeaşi regiune este:
65
2
15I 0 π 2
= r PΣ = ---------- cos ⎛ --- cos θ⎞ ⁄ sin θ
2
PΩ (2.110)
π ⎝2 ⎠
Cu oricare din cele două expresii de mai sus se poate calcula puterea
totală radiată de dipolul în λ/2 care rezultă ca având expresia:
π π 2
cos ⎛ --- cos θ⎞ ⁄ sin θ dθ
2
P rad = 30I 0 ∫ (2.111)
0
⎝2 ⎠
Integrala definită ce intervine în această expresia are o soluţie

analitică extrem de complicată, însă prin evaluare numerică se obţine că:
Figura nr. 2.10 - Diagrama de radiaţie a dipolului cilindric în λ/2 în plane

ce conţin dipolul
2
P rad ≈ 36, 5648 I 0 [W] (2.112)
astfel că directivitatea antenei este:
66
PΩ ( θ, φ ) π 2
D ( θ, φ ) = 4π --------------------- ≈ 1, 64 cos ⎛ --- cos θ⎞ ⁄ sin θ (2.113)
P rad ⎝2 ⎠
cu valoarea maximă D max ≈ 1, 64 sau 2,15 dBi în direcţia θ = π/2.

Rezistenţa de radiaţie a dipolului în λ/2 este, conform definiţiei:
P rad
R rad = ---------- ≈ 73, 13 [ ohmi ] (2.114)
1--- 2
I
2 0
În condiţiile neglijării pierderilor de conducţie G ( θ, φ ) = D ( θ, φ )
suprafaţa efectivă a dipolului în λ/2 este:
2 2
λ- λ- π 2
S ef = ----- D ( θ, φ ) ≈ ----- ⋅ 1, 64 cos ⎛ --- cos θ⎞ ⁄ sin θ (2.115)
4π 4π ⎝2 ⎠
2
cu valoarea maximă S ef, max ≈ 0, 13 λ .
Comparând relaţia (2.106) a câmpului electric radiat de dipolul în λ/2
cu relaţia (2.83) pe care trebuie să o satisfacă înălţimea efectivă a unei antene
cu polarizare liniară rezultă că expresia înălţimii efective a dipolului în λ/2
este:
λ π
h ef = – --- cos ⎛ --- cos θ⎞ ⁄ sin θ θv (2.116)
π ⎝ 2 ⎠
al cărei modul maxim este λ ⁄ π şi se obţine pentru θ = π/2. Deoarece

λ ⁄ π < λ ⁄ 2 se confirmă şi în cazul dipolului în λ/2 afirmaţia anterioară că
înălţimea efectivă a unei antene nu poate depăşi lungimea fizică a acesteia.
Dipolul biconic
Dipolul biconic este un dipol ale cărui braţe sunt conuri cu unghiul la
vârf 2θ0 (figura 2.11).
Impedanţa de intrare variază cu unghiul θ0 după relaţia:
Z in = 120 ln [ cot ( θ 0 ⁄ 2 ) ] [ ohmi ] (2.117)
67
ce are reprezentarea grafică din figura 2.12. Uzual se folosesc valori θ0

cuprinse între 30° şi 60° , pentru care impedanţa de intrare variază mai lent
cu frecvenţa. Alegând o valoare convenabilă pentru θ0 se poate obţine
valoarea dorită a impedanţei de intrare.
2θ0
l l
Alimentare
Figura nr. 2.11 - Antena dipol biconic
Figura nr. 2.12 - Impedanţa de intrare a antenei biconice în funcţie de

deschiderea la vârf a conului
Forma diagramei de radiaţie depinde în principal de lungimea l a
celor două conuri. Unghiul θ0 influenţează deschiderea lobului principal. De
68
exemplu, pentru θ0 = 30° dipolul biconic în λ/2 are o deschidere a lobului

principal de cca. 100° .
Datorită variaţiei permanente a diametrului secţiunii transversale,
forma conică a braţelor dipolului biconic este conformă cu unul din
principiile de realizare a antenelor independente de frecvenţă (vezi capitolul
6). Deşi banda de frecvenţă nu este la fel de mare ca a acestor antene, totuşi
dipolul biconic este o antenă de bandă largă (oricum mai mare ca a dipolului
cilindric de aceeaşi lungime).
Dipolul îndoit
Dipolul îndoit (figura 2.13) se compune din doi dipoli cilindrici uniţi
la ambele capete şi alimentat prin centrul uneia dintre ramuri. Cele două
ramuri pot să aibă şi diametre diferite. Diagrama de radiaţie a unui dipol
îndoit este identică cu cea a unui dipol cilindric de aceeaşi lungime. Se
modifică doar impedanţa de intrare care − pentru o lungime de λ/2, de
exemplu − este de 4 ori mai mare (deci, cca. 300 ohmi) ca a dipolului
cilindric. Dacă se realizează un dipol cuplând în acelaşi mod trei ramuri de
acelaşi diametru, impedanţa de intrare creşte de 9 ori. Avantajul dipolului
îndoit constă în faptul că poate fi sprijinit direct de un suport metalic în
punctul median al ramurii nealimentate, punct în care unda staţionară de
tensiune are un nul.
Alimentare Alimentare
Figura nr. 2.13 - Antena dipol îndoit

Datorită impedanţei de intrare de aproximativ 300 ohmi diplul îndoit
poate fi conectat direct la o linie de alimentare bifilară simetrică ce are
aceeaşi impedanţă proprie. Dacă alimentarea se face prin cablu coaxial
nesimetric cu impedanţa proprie de 75 ohmi, atunci trebuie introdus un
tronson de cablu de lungime λ/2 între intrarea în antenă şi ieşirea din cablu
coaxial (figura 2.14). Prin aceasta se ating două obiective importante: se
69
adaptează impedanţa de intrare în dipolul îndoit la impedanţa caracteristică a

cablului şi se simetrizează circuitul de alimentare (ambele braţe ale ramurii
alimentate fiind conectate la firul central al cablului coaxial).
Către dipol
Tresele cablurilor
legate împreună
Tronson de cablu
de lungime λ/2
Figura nr. 2.14 - Circuit de simetrizare şi adaptare pentru antena dipol

îndoit
Antena monopol
Antena monopol sau antena baston (figura 2.16) este o antenă filară
subţire ce funcţionează în apropierea unui plan de masă, este perpendiculară
pe acesta şi este alimentată pe la capătul aflat la nivelul planului de masă.
Dacă planul de masă este perfect conductor şi de dimensiuni infinite antena
monopol împreună cu imaginea sa faţă de masă formează un dipol cilindric
de lungime dublă. Ca urmare, diagrama de radiaţie şi impedanţa de intrare
ale antenei monopol sunt identice cu parametrii similari ai unui dipol
cilindric de lungime dublă.
Plan de masă
Alimentare
Figura nr. 2.15 - Antena monopol (baston)
70
Dimensiunile finite ale planului de masă influenţează puţin valoarea

impedanţei de intrare, însă determină înclinarea lobilor către antenă.
Pentru o antenă monopol în λ/4, a cărei diagramă de radiaţie ar trebui
să aibă un singur lob orientat în direcţia θ0 = π/2 (deci, paralel cu planul de
masă), acest lob este orientat în direcţia θm (figura 2.16), astfel că:
sin θ m = 1 – 3-----λ- (2.118)

4d
unde d este diametrul planului de masă. Se observă că la micşorarea
diametrului d unghiul θm se micşorează. Dacă d se păstrează mult mai mare
ca lungimea de undă λ a radiaţiei emise, diagrama de radiaţie se bucură de o
proprietate foarte interesantă:
Ε ( π ⁄ 2 )- = 0, 428
------------------ ∀d » λ (2.119)
E ( θm )
Figura nr. 2.16 - Diagrama de radiaţie a antenei monopol
Antena disc-conică
Antena disc-conică provine dintr-un dipol biconic la care unul din
conuri se înlocuieşte cu un disc de diametru d. Prezenţa discului asigură o
71
impedanţă de intrare în antenă constantă într-o bandă mai mare de frecvenţă.

Cel mai adesea se utilizează conuri cu unghiuri la vârf de 30° . Diametrul d
al discului trebuie să se încadreze într-un interval optim de valori, deoarece
dacă este prea mare reduce mult câmpul radiat în plan orizontal, iar dacă este
prea mic lobul principal se apropie prea mult de con (vezi relaţia (2.118)).
Antena quadrant
Antena quadrant (figura 2.17) este o antenă cu diagramă de radiaţie
aproape omnidirecţională. Construcţia ei porneşte de la observaţia că dacă
doi dipoli cilindrici în λ/2 reciproc perpendiculari sunt alimentaţi în fază,
atunci diagrama de radiaţie în planul celor doi dipoli, rezultată prin
suprapunerea celor două diagrame de radiaţie, este aproape omnidirecţională
(figura 2.17). Această proprietate se păstrează chiar dacă braţele dipolilor se
aşează perpendicular unul pe altul, şi nu în prelungire. Această poziţionare
permite, însă, o mai simplă sprijinire a braţelor de suport.
Figura nr. 2.17 - Antena quadrant şi diagrama ei de radiaţie în plan

orizontal
72
2.6.2 - Antene long-wire (fir lung)

Deşi denumirea de antenă long-wire pentru o antenă filară subţire se
poate atribui pentru lungimi electrice ale acestora mai mari ca 0,5, în cele
mai multe cazuri se înţeleg antene cu lungime electrică mai mare ca 3.
Diagramele lor de radiaţie în absenţa unui plan de masă au următoarele
proprietăţi:
Figura nr. 2.18 - Diagrame de radiaţie ale antenei long-wire
- Dacă n este întreg numărul de lobi este egal cu n, iar anvelopa

acestora este o dreaptă paralelă cu antena.
- Lobii sunt toruri cu antena ca axă de simetrie şi sunt repartizaţi
simetric faţă de planul de simetrie al antenei, dacă antena are o
distribuţie de curent sub formă de undă staţionară. Dacă n este impar
unul din lobi este perpendicular pe antenă.
- Lobul principal este cel mai apropiat lob de antenă.
- Antena cu undă progresivă are un singur lob principal, iar nivelul
lobilor secundari descreşte continuu în direcţia din care vine unda.
- Raportul nivelelor a doi lobi succesivi (pornind de la lobul principal)
este mai mare la antena cu undă progresivă. Deci, aceasta este mai
directivă decât antena cu undă staţionară de curent de aceeaşi
dimensiune.
73
- Unghiul pe care îl face lobul principal cu antena scade când lungimea

electrică n a antenei creşte, se notează cu θm1 (notaţie consacrată), are
, 371-⎞ şi este un parametru fundamental al
valoarea θ m1 ≈ acos ⎛ 1 – 0--------------
⎝ n ⎠
unei antene long-wire.
Pentru a evidenţia aceste proprietăţi în figura 2.18 este reprezentată
diagrama de radiaţie a unei antene long wire cu undă staţionară de curent cu
lungimi electrice n = 6 şi n = 7, în figura 2.19 − pentru o lungime electrică n
= 8 şi distribuţie de undă staţionară de curent şi, respectiv, undă progresivă
de curent, iar în figura 2.20 − pentru o lungime electrică n = 9,43 şi undă
staţionară de curent.
În funcţie de forma geometrică a construcţiei fizice şi a poziţiei faţă
de un plan de masă antena long-wire are diverse denumiri. Astfel, există:
n=8
Figura nr. 2.19 - Diagrama de radiaţie a antenei long-wire cu lungimea

electrică n = 8
74
n = 9,43
Figura nr. 2.20 - Diagrama de radiaţie a antenei long-wire cu lungime

electrică neîntreagă
Antena fir înclinat

Antena fir înclinat (figura 2.21) are unul din capete în apropierea
planului de masă. Unghiul s de înclinare faţă de planul de masă poate fi
egal cu θm1 şi antena radiază în principal paralel cu planul de masă.
s
Alimentare
Figura nr. 2.21 - Antena fir înclinat
75
Figura nr. 2.22 - Orientări tipice ale antenei fir înclinat
Deoarece diagrama de radiaţie conţine doi lobi principali la nivelul

planului de masă, opuşi unul altuia, există o ambiguitate privind direcţia din
care se recepţionează semnalul util. Unghiul s poate fi mai mare ca θm1 şi
antena radiază numai către ionosferă (figura 2.22). În acest ultim caz unghiul
s nu depăşeşte, de regulă, direcţia nulului adiacent lobului principal
pentru ca lobii secundari să nu radieze în direcţia planului de masă.
Antena semirombică
Antena semirombică (figura 2.23) este formată din două antene fir
înclinat înseriate, funcţionează în prezenţa unui plan de masă şi are o
distribuţie de curent sub formă de undă progresivă prin introducerea unei
rezistenţe de adaptare la capătul opus alimentării. Se numeşte semirombică
deoarece ea împreună cu imaginea ei faţă de planul de masă formează un
romb.
Alimentare Rezistenţă de adaptare
Figura nr. 2.23 - Antena semirombică
76
Antena în V orizontală
Antena în V orizontală este formată din două antene fir lung aşezate
într-un anume unghi între ele şi situate într-un plan paralel cu planul de masă.
Este utilizată atât în apropierea, cât şi la distanţă foarte mare de planul de
masă. În absenţa rezistenţelor de adaptare de la capetele opuse alimentării
antena funcţionează cu undă staţionară de curent şi are directivitatea
maximă:
h
D max = 2, 94 --- + 1, 15
λ
pe direcţia axei de simetrie pentru o deschidere unghiulară între braţe:
2
⎧ 152n – 388n + 324, 0, 5 ≤ n < 1, 5
2α = ⎨ [ grade ] (2.120)
⎩ 11, 5n 2 – 70, 5n + 162, 1, 5 ≤ n ≤ 3
În prezenţa rezistenţelor de adaptare antena lucrează cu unde
progresive de curent şi are directivitate maximă pe direcţia axei de simetrie
dacă 2 α ≈ 2 θ m1 . O analiză mai detaliată relevă că se poate obţine o
directivitate şi mai bună dacă 2 α ≈ 1, 6 θ m1 , însă cu preţul creşterii nivelului
lobilor secundari în afara planului antenei.
Antena în V înclinată
Antena V înclinată cu undă progresivă (figura 2.24) este formată din
două antene fir înclinat ce fac un unghi între ele şi sunt alimentate prin
punctul comun cel mai depărtat de planul de masă. Regimul de undă
progresivă în antenă este asigurat de două rezistenţe de adaptare introduse la
capetele aflate la nivelul planului de masă.
Antena rombică
Antena rombică (figura 2.25) este una dintre cele mai utilizate antene
long-wire. Funcţionează atât în prezenţa unui plan de masă, cât şi la distanţă
mare de acesta. Poate fi privită ca fiind formată din două antene în V
înseriate sau ca o linie de transmisie simetrică ale cărei fire sunt îndepărtate
cu mai mult de o lungime de undă şi, ca urmare, devine o structură radiantă
(antenă). Lucrează numai în regim de undă progresivă prin introducerea unei
rezistenţe de adaptare la capătul opus alimentării.
77
Constructiv, antena rombică este descrisă de lungimea L a unui braţ şi

unghiul ascuţit A al rombului. De regulă L este mult mai mare ca lungimea
de undă λ a undei electromagnetice radiate.
Alimentare
Rezistenţe de adaptare
Figura nr. 2.24 - Antena în V înclinată
Dacă A < 2θm1 lobul principal se află în planul axial al rombului, iar
dacă A = 2θm1 acesta se află chiar pe direcţia diagonalei mari a rombului.
Situaţia A > 2θm1 se evită deoarece în acest caz ar exista doi lobi principali în
planul antenei simetric aşezaţi faţă de diagonala mare a rombului.
L L Rezistenţă de adaptare
Alimentare
A
L L
Figura nr. 2.25 - Antena rombică
Deoarece unghiul θm1 scade la creşterea lungimii electrice L/λ a

antenelor filare ce compun antena rombică, condiţia A ≤ 2 θ m1 pentru
menţinerea lobului principal al diagramei de radiaţie într-un plan
perpendicular pe planul antenei este echivalentă cu limitarea superioară a
frecvenţei radiate de antena rombică.
78
Nivelul lobilor laterali este cu atât mai mare cu cât creşte înclinarea
lobului principal faţă de planul antenei, iar aceasta, la rândul ei, creşte odată
cu scăderea lungimii electrice L/λ. Impunerea unui nivel maxim al lobilor
laterali, deci un nivel minim al eficienţei antenei, este echivalentă cu
limitarea inferioară a frecvenţei radiate de antena rombică.
Impedanţa de intrare a antenei rombice are o componentă reactivă
relativ mică şi o componentă rezistivă de aproximativ 750 - 800 ohmi. Dacă
fiecare braţ al rombului este realizat din trei fire această componentă
rezistivă scade la circa 600 ohmi, fiind posibilă adaptarea la terminalul de
alimentare a antenei cu linii de construcţie specială cu impedanţa
caracteristică de 600 ohmi.
Rezistenţa terminală. Antena rombică lucrează cu unde progresive de
curent. De aceea, la capătul opus alimentării se introduce o rezistenţă cu rolul
de a disipa energia neradiată. Valoarea acestei rezistenţe trebuie să fie foarte
apropiată de impedanţa proprie a antenei pentru a micşora cât mai mult
nivelul undei reflectate. Coeficientul de undă staţionară în antenă
influenţează direct nivelul lobului secundar opus lobului principal (inversul
nivelului acestui lob se numeşte şi raport faţă/spate al diagramei de radiaţie).
La puteri radiate mici drept rezistenţă terminală se utilizează o
rezistenţă fizică, iar la puteri mai mari aceasta este realizată sub forma unei
linii de transmisie cu pierderi (din oţel sau oţel inoxidabil cu o bună
permeabilitate magnetică). Când puterea radiată este foarte mare, linia de
transmisie trebuie să fie de lungime foarte mare. Deoarece cea mai mare
parte a puterii se disipă în prima porţiune, în aceste situaţii linia de disipaţie
se scurtează la o valoare acceptabilă, iar partea finală se înlocuieşte cu o
rezistenţă fizică cu punctul median conectat la masă.
Rezistenţa terminală poate disipa până la 50% din puterea totală de
alimentare, situaţie în care randamentul energetic al antenei rombice este
extrem de mic. Acesta este un preţ ce trebuie plătit pentru directivitatea bună
a antenei: puterea disipată corespunde, de fapt, puterii radiate de antenă în
direcţia celui de-al doilea lob principal dacă n-ar funcţiona în regim de undă
progresivă. Există soluţii de circuit de preluare a puterii neradiate şi de
readucere a ei la intrarea antenei. Circuitele utilizate sunt, însă, de bandă
îngustă şi compromit parametrul principal al antenei rombice − banda de
frecvenţe extrem de largă.
79
Antena Franklin
Antena Franklin este o antenă long-wire cu distribuţie modificată de
curent cu scopul de a obţine o diagramă de radiaţie omnidirecţională.
O antenă long-wire fără rezistenţă terminală de adaptare are o
distribuţie de curent sub formă de undă staţionară (figura 2.6a), numărul de
lobi ai diagramei de radiaţie fiind egal cu numărul schimbărilor de semn ale
curentului prin antenă. Dacă în punctele în care se anulează curentul se
introduc reţele antirezonante (echivalente, din punctul de vedere al
comportării în frecvenţă, cu reţele LC serie), faza curentului în antenă se
modifică cu π în aceste puncte şi distribuţia de curent are forma din figura
2.26b. Drept reţele antirezonante se pot folosi, de exemplu, linii de
transmisie în λ/4 terminate în scurtcircuit.
Distribuţia de curent în antenă poate fi apropiată şi mai mult de o
distribuţie uniformă (curent constant în antenă) dacă în punctele mai sus
amintite se introduc elemente de circuit capabile să înmagazineze energie
(tip condensator). Aceste elemente transformă zerourile distribuţiei de curent
în atenuări mai pronunţate faţă de zonele învecinate. Distribuţia de curent
astfel obţinută (figura 2.26c) asigură antenei Franklin o diagramă
omnidirecţională.
I(z)
Unda staţionară de curent într-o
a antenă long-wire fără rezistenţă de
z adaptare la capătul opus
I(z)
Distribuţia de curent în antenă în
b prezenţa elementelor antirezonante
z
I(z)
Distribuţia de curent în antenă în
prezenţa elementelor antirezonante
c
z şi a celor de tip condensator
Figura nr. 2.26 - Distribuţia de curent într-o antenă Franklin
80
O construcţie practică de antenă Franklin este antena în zig-zag

(figura 2.27), la care atât elementul de reţea antirezonantă, cât şi cel de tip
condensator sunt realizate prin aşezarea la distanţe riguros calculate a
diverselor porţiuni de antenă. Distanţele x, y şi z din figură sunt date în
nomograme în funcţie de frecvenţa de lucru.
x x x x x
y y y y y
z z z z z
Figura nr. 2.27 - Antena Franklin “în zig-zag”
Atingerea performanţei dorite de omnidirecţionalitate se face după un

şir de reglaje şi ajustări practice. Antena Franklin, fiind rezonantă, este o
antenă de bandă îngustă.
2.7 - Antena buclă şi antena elicoidală
Aceste două tipuri de antenă materializează practic conceptul teoretic

de dipol magnetic.
Antena buclă
Antena buclă este o bobină toroidală radiantă cu una sau mai multe
spire realizate în aer sau pe miez de ferită. În ultimul caz creşte puternic
câştigul antenei datorită concentrării liniilor de câmp magnetic realizată de
miezul de ferită. Diagrama de radiaţie este identică cu cea a dipolului electric
echivalent aşezat perpendicular pe planul bobinei. Antena buclă este foarte
utilă la recepţia în prezenţa unor perturbaţii electrice, deoarece ea este
sensibilă numai la componenta magnetică a câmpului electromagnetic şi
protejează receptorul faţă de acţiunea perturbaţiilor electrice din mediul
ambiant.
Antena elicoidală
Antena elicoidală, ca şi antena spirală, este o antenă de bandă largă
cu polarizare circulară. În literatură nu există informaţii detaliate privind
proiectarea acestor antene, astfel că trebuie folosită intens simularea pe
81
calculator pentru o proiectare adecvată. Trebuie menţionat, însă, că

parametrii acestor antene nu sunt foarte sensibili la modificări uşoare ale
structurii fizice, astfel că o proiectare sumară este adesea suficientă.
Figura nr. 2.28 - Antena elicoidală
Antena elicoidală monofilară reprezintă un conductor cilindric sau o

bandă conductoare înfăşurată pe suprafaţa unui cilindru dielectric (figura
2.28). Cilindrul poate să existe fizic sau poate să fie chiar aerul dacă spirele
elicei sunt suficient de rigide şi nu au nevoie de un suport fizic. Alimentarea
antenei se face pe la unul din capete în apropierea unui plan de masă, celălalt
capăt fiind liber.
Antena elicoidală este caracterizată geometric prin următorii
parametri:
- n − numărul de spire;
- D − diametrul cilindrului suport;
- d − diametrul firului conductor sau lăţimea benzii conductoare;
- s − pasul elicei;
- C = πD − circumferinţa cilindrului suport;
- L − lungimea unei spire;
- ψ = atan(s/C) − înclinarea spirelor.
Antena elicoidală funcţionează în două moduri fundamentale: normal
şi axial.
Modul normal
Modul normal este caracteristic frecvenţelor joase şi apare pentru C/λ
< 0,5, antena elicoidală funcţionând mai mult sau mai puţin ca o antenă
monopol scurtată. Distribuţia curentului prin antenă este similară celei dintr-
82
o antenă monopol de lungime nL. Pe baza acestei echivalenţe se poate

calcula diagrama de radiaţie în câmp îndepărtat care rezultă identică cu cea a
unei antene monopol scurte, adică prezintă un nul în direcţie axială şi un
maxim al radiaţiei în planul normal elicei, dacă lungimea totală a elicei este
mult mai mică decât lungimea de undă radiată. Datorită efectului de scurtare
banda de frecvenţă este mai mică decât cea a monopolului de aceeaşi
lungime, însă poate funcţiona la rezonanţă (deci, cu câştig sporit) pentru
nL ≈ λ ⁄ 4 .
Aplicaţiile antenei elicoidale funcţionând în modul normal sunt
relativ restrânse deoarece are proprietăţi similare antenei monopol de aceeaşi
lungime care, însă, este mult mai simplă constructiv. Una din puţinele
aplicaţii ale modului normal îl constituie antena elicoidală în regim de
emisie. În acest regim cilindrul suport este metalic fără a fi conectat electric
cu antena. Din cauza interacţiunii dintre antenă şi suprafaţa conductoare a
cilindrului suport diagrama de radiaţie devine omnidirecţională.
Modul axial
Acest mod de funcţionare a antenei elicoidale există pentru un
domeniu restrâns de frecvenţe, anume 0, 75 < C ⁄ λ < 1, 25 , şi pentru un
domeniu limitat de valori ale unghiului ψ. La o proiectare corectă antena are
polarizare circulară şi, pentru o lungime optimă, un câştig maxim pe direcţie
axială, constant pe întreaga bandă de frecvenţe. În plus, impedanţa de intrare
este aproape rezistivă şi relativ constantă în bandă.
Mecanismul de radiaţie şi criteriile de proiectare pot fi mai bine
înţelese dacă se face observaţia că antena elicoidală are o structură periodică
şi se aplică principiile de analiză a modurilor de propagare în structurile
periodice infinite. O spiră a antenei elicoidale reprezintă un element al unei
asemenea structuri, deci interspaţierea elementelor structurii periodice
infinite echivalente antenei elicoidale este s. Conductorul prin care circulă
curentul are două funcţii: el radiază energie electromagnetică în spaţiul liber
(este, deci, element radiant) şi interconectează electric elementele structurii
periodice infinite (este, deci, linie de transmisie).
Teoria dezvoltată pentru analiza radiaţiei antenei elicoidale
funcţionând în modul axial a validat următoarele relaţii empirice utilizate
pentru proiectarea antenei:
83
- impedanţa de intrare în cazul alimentării la nivelul unui plan de masă

este predominant rezistivă şi are valoarea:
R in = 140C ⁄ λ [ ohmi ] (2.121)
- deschiderea unghiulară a lobului principal este:
52
θ 3dB = ------------------------------- [ grade ] (2.122)
C ⁄ λ ns λ
- directivitatea maximă se obţine pe direcţie axială şi are valoarea:
2
D max = 15 ( C ⁄ λ ) ns ⁄ λ (2.123)
- câştigul este tipic între 10 şi 15 dBi;
- nivelul lobilor laterali: sub −10 dB;
- valori optime (câştig, nivel lobi laterali, deschidere lob principal) se
obţin pentru ψ între 12 şi 14 grade.
Polarizare liniară
Alimentare
Alimentare
Polarizare liniară
Figura nr. 2.29 - Antene elicoidale radiind câmp cu polarizare liniară
84
Antena elicoidală este o antenă de bandă foarte largă, deoarece viteza

de fază a undei de curent de antenă variază cu lungimea de undă a frecvenţei
radiate, astfel că directivitatea antenei se păstrează la valori excelente pentru
modificări în limite extrem de largi ale frecvenţei.
Cu ajutorul a două antene elicoidale identice, dar cu sensuri de
înfăşurare opuse se obţine o polarizare liniară a câmpului radiat (figura 2.29).
85
C a p i t o l u l I I I
RADIAŢIA APERTURILOR
Prin apertură se înţelege o deschidere (fereastră) practicată într-o

suprafaţă. Expresia câmpului electromagnetic produs de o antenă de acest tip
se poate determina dacă se cunoaşte distribuţia de câmp pe întreaga suprafaţă
în care este practicată apertura. Dacă dimensiunile aperturii sunt mult mai
mari decât lungimea de undă a radiaţiei emise, atunci se poate considera că
valoarea câmpului pe suprafaţa considerată este zero, cu excepţia aperturii
însăşi, obţinându-se expresii aproximative ale câmpului electromagnetic
radiat.
3.1 - Radiaţia aperturii dreptunghiulare situată

într-un plan infinit perfect conductor
Fie o apertură dreptunghiulară de dimensiuni 2a × 2b practicată în
planul xOy de dimensiuni infinite şi perfect conductor. Centrul de simetrie al
aperturii se află în centrul O al sistemului cartezian de coordonate (Ox, Oy,
Oz) − figura 3.1. Se presupune cunoscută distribuţia (Ea, Ha) a câmpului
electromagnetic în planul aperturii şi se va demonstra că expresia câmpului
electromagnetic radiat de apertură este în mod unic determinat de câmpul
(Ea, Ha).
Deoarece în semispaţiul z > 0 densitatea de curent de conducţie J este
zero, expresia câmpului radiat de apertură este soluţia unei ecuaţii omogene
de tip Helmholtz (ecuaţia undei):
Capitolul III - Radiaţia aperturilor
2 2
∇ E + k0 E = 0 (3.1)
iar din cauză că densitatea de sarcină electrică spaţială ρ este zero,
componenta electrică este solenoidală:
∇⋅E≡0 (3.2)
x P
r
2b
θ
Ha z
Ea
O
2a
Figura nr. 3.1 - Apertură dreptunghiulară în plan infinit perfect conductor

Ecuaţia (3.1) se poate scrie şi rezolva mai simplu folosind
transformarea Fourier bidimensională. Această transformare este o generali-
zare a celei unidimensionale, care defineşte în anumite condiţii, pentru
fiecare funcţie de timp f(t) − denumită funcţie original, o funcţie de frecvenţă
F(ω) − denumită funcţie imagine pe baza relaţiei:
∞
1 jωt
F ( ω ) = ------
2π ∫ f ( t )e dt (3.3)
–∞
Similar, transformata Fourier bidimensională pune în corespondenţă
o funcţie de două variabile f(x,y) − funcţia original, cu o funcţie F(kx,ky) −
funcţia imagine, prin relaţia:
87
∞
( jk x x + jk y y )
F ( k x, k y ) = ∫ f ( x, y )e dx dy (3.4)
–∞
Vectorul câmp electric E fiind o funcţie de punct (depinde de vectorul
de poziţie r a punctului din spaţiu în care se calculează) este, deci, o funcţie
E(x,y,z), dacă se utilizează un sistem cartezian de coordonate. Transformata
Fourier bidimensională a vectorului E(x,y,z) corespunzătoare variabilelor x şi
y este funcţia:
∞
( jk x x + jk y y )
E ( k x, k y, z ) = ∫ E ( x, y, z )e dx dy (3.5)
–∞
Prin analogie cu denumirea variabilei ω din cazul transformatei
Fourier unidimensionale, variabilele kx, ky se numesc frecvenţe spaţiale.
Dacă se cunoaşte funcţia imagine E(kx,ky,z) se poate determina
funcţia original E(x,y,z) pe baza transformatei Fourier inverse:
∞
1 – ( jk x x + jk y y )
E ( x, y, z ) = -------------2
( 2π )
∫ E ( kx, ky, z )e dk x dk y (3.6)
–∞
Transformata Fourier bidimensională are proprietăţi similare celei
unidimensionale. De exemplu, derivării în raport cu variabila x a funcţiei
original îi corespunde multiplicarea cu jkx a funcţiei imagine. Pe baza acestei
proprietăţi, ecuaţia (3.1) se scrie în planul transformatei Fourier sub forma:
2
– k x E ( k x, k y, z ) – k y E ( k x, k y, z ) + ∂ E ( k x, k y, z ) + k 0 E ( k x, k y, z ) = 0 (3.7)
2 2 2
2
∂z
Cu notaţia:
2 2 2 2
kz = k0 – kx – ky (3.8)
ecuaţia (3.7) devine:
2
∂ 2
E ( k x, k y, z ) + k z E ( k x, k y, z ) = 0 (3.9)
2
∂z
88
Dacă variabila kz este reală ecuaţia (3.9) are o singură soluţie ce

îndeplineşte condiţiile de radiaţie ale lui Sommerfeld şi anume:
– jk z z
E ( k x, k y, z ) = f ( k x, k y )e (3.10)
unde vectorul f(kx,ky) joacă rolul unei constante de integrare.
Din relaţiile (3.6) şi (3.10) expresia câmpului E(x,y,z) rezultă a fi:
∞
1 – jk z z – ( jk x x + jk y y )
E ( x, y, z ) = --------2-
4π
∫ f ( kx, ky )e e dk x dk y =
–∞
∞
1 – ( jk x x + jk y y + jk z z )
= --------2-
4π
∫ f ( kx, ky )e dk x dk y =
–∞
(3.11)
∞
1 – jk ⋅ r
= --------2-
4π
∫ f ( kx, ky )e dk x dk y
–∞
În această relaţie s-a notat prin k vectorul care într-un sistem
cartezian (Ox, Oy, Oz) are coordonatele (kx, ky, kz). Potrivit relaţiei (3.8)
modulul acestui vector este k0 (constanta de propagare în vid) şi de aceea se
numeşte vector de propagare. Relaţia (3.11) pune în evidenţă faptul că
vectorul E(x,y,z) rezultă din suprapunerea unui număr infinit de unde plane
de forma f⋅e-j k⋅r.
Condiţia ca variabila kz să fie reală conduce la:
2 2 2 2 2 2
k0 – kx – ky > 0 ⇒ kx + ky < k0 (3.12)
În planul frecvenţelor spaţiale (kx,ky) această condiţie defineşte o
suprafaţă denumită domeniu vizibil. Energia radiată de antenă corespunde
numai frecvenţelor spaţiale aflate în acest domeniu.
Caracterul solenoidal al câmpului electromagnetic în semispaţiul z >
0 (relaţia (3.2)) are următoarea consecinţă:
89
– jk ⋅ r – jk ⋅ r – jk ⋅ r
∇ ⋅ E = 0 ⇒ ∇ ⋅ ( fe ) = 0⇒e ( ∇ ⋅ f ) + f ⋅ ∇e = 0
(3.13)
– jk ⋅ r – jk ⋅ r
⇒ f ⋅ ∇e = 0 ⇒ f ⋅ ( – jk ) e = 0 ⇒k⋅f = 0
În dezvoltarea relaţiilor (3.13) s-a ţinut cont de faptul că vectorul f −
ce depinde de variabilele frecvenţe spaţiale kx,ky − este constant în raport cu
operatorul de derivare ∇ − definit în raport cu variabilele spaţiale (x, y, z) sau
(r, θ, φ) şi, deci, divergenţa vectorului f este zero. De asemenea, funcţia
exponenţială e-jk⋅r este dependentă (într-un sistem de coordonate sferic
(ρ,θ,φ)) numai de variabila r a acestuia şi, deci, numai componenta după rv a
gradientului acestei funcţii este nenulă.
Relaţia (3.13) evidenţază faptul că numai două componente ale
vectorului f sunt independente, ceea ce este în concordanţă cu afirmaţia
anterioară că expresia câmpului electromagnetic radiat de apertură este în
mod unic determinată de distribuţia de câmp din planul aperturii. Într-adevăr,
pentru z → 0, expresia (3.11) a câmpului electric E(x,y,z) trebuie să tindă
către expresia Ea a câmpului electric din planul aperturii. Deci:
∞
1 – jk ⋅ r
E t ( x, y, 0 ) = E a ( x, y ) = --------2-
4π
∫ ft ( kx, ky )e dk x dk y (3.14)
–∞
Vectorii cu indicele t reprezintă o notaţie pentru componentele în
planul aperturii ale vectorilor totali, adică:
E t ( x, y, 0 ) = E x x v + E y y v f t ( k x, k y ) = f x x v + f y y v (3.15)
astfel că:
E ( x, y, z ) = E t + E z z v f ( k x, k y ) = f t + f z z v (3.16)
Din ultima egalitate a relaţiei (3.14) rezultă că vectorul ft este
transformata Fourier bidimensională a câmpului Ea din apertură, adică:
∞
( jk x x + jk y y )
f t ( k x, k y ) = ∫ E a ( x, y )e dx dy (3.17)
–∞
90
Relaţiile (3.13) şi (3.17) demonstrează că vectorul f (constanta de

integrare la determinarea câmpului electromagnetic radiat de apertură) este
în mod univoc determinat de distribuţia de câmp din planul aperturii. Din
relaţia (3.17) se determină componenta ft din planul aperturii, iar din relaţia
(3.13) se determină cea de-a treia componentă a vectorului f:
fz = –( kt ⋅ ft ) ⁄ kz (3.18)
Cunoscând vectorul f, din relaţia (3.11) se determină expresia
componentei electrice a câmpului electromagnetic radiat de apertură, iar din
ecuaţia (1.8) a lui Maxwell se obţine şi expresia componentei magnetice:
1 -∇ × E =
∇ × E = –j ω µ0 H ⇒ H = – -----------
j ω µ0
∞
1 1 – jk ⋅ r
= – ------------ ∇ × --------2-
j ω µ0 4π
∫ f ( kx, ky )e dk x dk y =
(3.19)
–∞
∞
1 – jk ⋅ r
= ---------------------
4jπ ω µ 0
2 ∫ ∇ × f ( kx, ky )e dk x dk y
–∞
În relaţia de mai sus s-a ţinut cont de faptul că operatorii "rotor" şi
integrală sunt definiţi în raport cu sisteme de coordonate independente şi,
deci, ordinea lor de aplicare poate fi inversată. Într-adevăr, operatorul "rotor"
este definit în raport cu coordonatele (x, y, z) ale unui punct oarecare din
semispaţiul z > 0, în timp ce integrala se efectuează pe suprafaţa planului
xOy. Deoarece vectorul f este constant în raport cu operatorul ∇ , rotorul lui
( ∇ × f ) este zero şi, deci:
– jk ⋅ r – jk ⋅ r – jk ⋅ r
∇ × fe = e ∇ × f + ∇e ×f =
(3.20)
– jk ⋅ r – jk ⋅ r – jk ⋅ r
= ∇e × f = – jke × f = – jk × fe
Ţinând seama de relaţia (3.20), expresia (3.19) a componentei
magnetice H devine:
91
∞
1 - – jk ⋅ r
H = --------------------
2
4π k 0 η 0
∫ k × fe dk x dk y (3.21)
–∞
3.2 - Principiul câmpului echivalent

Acest principiu permite înlocuirea unei distribuţii volumice de curent
electric şi/sau magnetic cu o distribuţie de curent electric şi/sau magnetic pe
suprafaţa ce delimitează volumul respectiv, cele două distribuţii fiind
echivalente din punctul de vedere al câmpului electromagnetic radiat în
afara volumului. Aplicarea acestui principiu nu conduce totdeauna la
rezolvarea mai simplă a ecuaţiei undei, dar poate sugera uneori soluţii
aproximative, de foarte mare folos atunci când soluţia exactă nu se poate
determina.
Fie o distribuţie de curent electric de densitate J şi de curent magnetic
de densitate Jm dispuse într-un volum V, închis de o suprafaţă ∑ (figura
3.2a). Această distribuţie radiază un câmp electromagnetic (E,H) ce satisface
ecuaţiile lui Maxwell (de forma (1.8), de exemplu).
Σ Jms Σ
nv nv
J Jm
(E, H) Js
(E, H)
V ( E, H ) (E1, H1)
V
a b
Figura nr. 3.2 - Principiul câmpului echivalent
Se elimină sursele din volumul V şi se postulează existenţa aceluiaşi
câmp electromagnetic (E,H) în afara volumului V şi a unui câmp electro-
magnetic (E1,H1) în interiorul volumului V (figura 3.2b). Pentru ca această
92
configuraţie de câmp să verifice ecuaţiile lui Maxwell este necesară existenţa

pe suprafaţa ∑ a unui curent electric de densitate Js şi a unui curent magnetic
de densitate Jms, care să asigure discontinuitatea câmpului la trecerea prin
suprafaţa ∑ (relaţiile (1.40)), adică:
Js = nv × ( H – H1 ) J ms = – n v × ( E – E 1 ) (3.22)
De reţinut că distribuţia de curent Js, Jms pe suprafaţa ∑, definită de
relaţiile (3.22), este echivalentă cu distribuţia de curent J, Jm din volumul V
închis de suprafaţa ∑ numai din punctul de vedere al câmpului electromag-
netic radiat în afara volumului V, dar nu şi din punctul de vedere al câmpului
radiat în interiorul volumului V. Această restricţie nu constituie o limitare
deoarece, de regulă, interesează câmpul radiat de antenă la distanţă mare de
aceasta, adică în afara volumului ocupat de antenă.
Forma generală (3.22) a principiului câmpului echivalent poate lua
diverse expresii particulare. De exemplu, se poate postula existenţa unui
câmp electromagnetic nul în interiorul volumului V, obţinându-se principiul
lui Love:
Js = nv × H J ms = – n v × E (3.23)
Principiul lui Love se poate simplifica în continuare. Astfel, deoarece
câmpul electric în interiorul volumului V este zero, se poate introduce o
suprafaţă perfect conductoare electric în imediata apropiere a suprafeţei ∑
fără a schimba configuraţia câmpului. În acest caz, însă, curentul electric pe
suprafaţa ∑ este de densitate zero şi distribuţia de curent din interiorul
volumului V este echivalentă numai cu o distribuţie de curent magnetic pe
suprafaţa ∑ de densitate:
J ms = – n v × E (3.24)
Deoarece câmpul magnetic în interiorul volumului V este zero, se
poate introduce o suprafaţă perfect conductoare magnetic în imediata
apropiere a suprafeţei ∑ fără a schimba configuraţia câmpului. În acest caz
curentul magnetic pe suprafaţa ∑ este de densitate zero şi distribuţia de
curent din interiorul volumului V este echivalentă numai cu o distribuţie de
curent electric pe suprafaţa ∑ de densitate:
Js = nv × H (3.25)
93
3.3 - Aplicarea principiului câmpului echivalent la

radiaţia aperturii
Fie apertura dreptunghiulară în plan infinit perfect conductor
analizată mai sus. Deoarece în semispaţiul z < 0 câmpul electromagnetic este
zero, se poate plasa în imediata vecinătate a aperturii (la z = 0+) o suprafaţă
perfect conductoare pe care există o distribuţie de curent magnetic de
densitate Jms echivalentă câmpului existent în apertură, conform relaţiei
(3.24):
J ms = – z v × E a (3.26)
Prin adăugarea acestei suprafeţe conductoare întreg planul xOy a
devenit perfect conductor. Radiaţia curentului magnetic Jms în prezenţa
acestei suprafeţe conductoare şi la distanţă infinit mică de ea este echivalentă
în semispaţiul z > 0, potrivit principiului imaginilor, cu radiaţia unei
distribuţii de curent 2⋅Jms în spaţiul liber.
La studiul radiaţiei unei distribuţii arbitrare de curent (paragraful 2.3)
s-a demonstrat că o distribuţie de curent electric J crează în regiunea de
radiaţie un câmp electromagnetic a cărui componentă magnetică are expresia
(vezi relaţia (2.95)):
H = ------- ------------ ∫ J ( r' ) × r v e 0 v dV (3.27)
4π r
V
Pe baza dualităţii mărimilor din electromagnetism se poate afirma că
o distribuţie de curent magnetic 2Jms crează în regiunea de radiaţie un câmp
electromagnetic a cărui componentă electrică este:
jk 0 e – jk0 r jk 0 r v ⋅ r'
E ( r ) = ------- ------------ ∫ 2J ms × r v e dσ =
4π r
Sa
(3.28)
= ------- ------------ ∫ ( z v × E a ) × r v e 0 v dσ
2π r
Sa
Dar:
94
( z v × E a ) × r v = ( r v ⋅ z v )E a – ( r v ⋅ E a )z v = E a cos θ – ( r v ⋅ E a )z v (3.29)
iar:
r v ⋅ r' = r' sin θ (3.30)
Deci:
E(r) =
jk 0 e –jk0 r jk r' sin θ ⎛ jk 0 r' sin θ ⎞ (3.31)
= ------- ------------ cos θ ∫ E a e 0 dx dy – z v ⎜ r v ⋅ ∫ Ea e dx dy⎟
2π r ⎝ ⎠
Sa Sa
Integrala pe suprafaţa Sa a aperturii din relaţia de mai sus poate fi

extinsă pe întreg planul xOy fără a modifica rezultatul integrării, întrucât
densitatea de curent este zero în afara aperturii. Ca urmare, integrala sus-
menţionată devine de tipul (3.5) şi reprezintă transformata Fourier
bidimensională a câmpului din apertură. Conform demonstraţiei din
paragraful 3.1 această transformată Fourier este componenta ft în planul
aperturii a vectorului constantă de integrare f. În consecinţă:
jk 0 e –jk0 r
E ( r ) = ------- ------------ { cos θ f t ( k 0 r' sin θ ) – z v [ r v ⋅ f t ( k 0 r' sin θ ) ] } (3.32)
2π r
Expresia (3.32) a câmpului electric radiat de apertură devine mai
simplă dacă se scrie în coordonate sferice. Conform figurii 3.3:
x v = r v sin θ cos φ + θ v cos θ cos φ – φ v sin φ
y v = r v sin θ sin φ + θ v cos θ sin φ + φ v cos φ (3.33)
z v = r v cos θ – θ v sin θ
Din aceeaşi figură rezultă şi relaţiile de transformare inversă:
r v = x v sin θ cos φ + y v sin θ sin φ + z v cos θ
θ v = x v cos θ cos φ + y v cos θ sin φ – z v sin θ (3.34)
φ v = – x v sin φ + y v cos φ
Din relaţiile (3.15) şi (3.34) rezultă:
95
r v ⋅ f t = ( x v sin θ cos φ + y v sin θ sin φ + z v cos θ ) ⋅ ( f x x v + f y y v ) =

(3.35)
= sin θ ( f x cos φ + f y sin φ )
φv
zv
zv
r θ φv
rv
rv θv φ
yv
θ
xv
yv
xv φ θv
Figura nr. 3.3 - Poziţia relativă a versorilor din coordonate carteziene şi,
respectiv, sferice
astfel că:
cos θ f t ( k 0 r' sin θ ) – z v [ r v ⋅ f t ( k 0 r' sin θ ) ] =
= cos θ ( f x x v + f y y v ) – z v sin θ ( f x cos φ + f y sin φ ) =
= cos θ f x ( r v sin θ cos φ + θ v cos θ cos φ – φ v sin φ ) +
(3.36)
+ cos θ f y ( r v sin θ sin φ + θ v cos θ sin φ + φ v cos φ ) –
– ( r v cos θ – θ v sin θ ) sin θ ( f x cos φ + f y sin φ ) =
= θ v ( f x cos φ + f y sin φ ) + φ v cos θ ( – f x sin φ + f y cos φ )
Având în vedere rezultatul dezvoltărilor din relaţia (3.36), expresia
(3.32) a componentei electrice a câmpului radiat devine:
jk 0 e –jk0 r
E ( r, θ, φ ) = ------- ------------ [ θ v ( f x cos φ + f y sin φ ) +
2π r (3.37)
+ φ v cos θ ( – f x sin φ + f y cos φ ) ]
Din relaţia (3.37) se observă că:
96
jk 0 e – jk0 r
E θ = ------- ------------ ( f x cos φ + f y sin φ )
2π r
Er = 0 (3.38)
jk 0 e – jk0 r
E φ = ------- ------------ cos θ ( – f x sin φ + f y cos φ )
2π r
relaţie ce este în concordanţă cu rezultatul studiului radiaţiei unei distribuţii
arbitrare de curent, adică faptul că în regiunea de radiaţie câmpul
electromagnetic radiat este o undă transversală (Er = 0).
3.4 - Radiaţia aperturilor cu distribuţii tipice de

câmp
Distribuţie uniformă
Se consideră că în apertura dreptunghiulară din planul infinit perfect
conductor xOy studiată mai înainte există un câmp Ea constant şi orientat
după axa Ox:
Ea = E0 xv (3.39)
Conform relaţiei (3.17) componenta în planul aperturii a vectorului
constantă de integrare f este:
∞ ⎛a ⎞⎛ b ⎞
( jk x x + jk y y ) ⎜ jk x ⎟ ⎜ jk y y ⎟
∫ Ea e dx dy = E 0 x v ∫ e dx ∫ e dy =
x
ft =
⎜ ⎟⎜ ⎟
–∞ ⎝ –a ⎠ ⎝ –b ⎠ (3.40)
4E 0
= x v ---------- sin ( k x a ) sin ( k y b )
kx ky
Frecvenţele spaţiale kx, ky reprezintă componentele vectorului de
propagare k, de modul k0 (vezi relaţia (3.8)), după versorii xv, yv ai unui
sistem cartezian de coordonate. Dacă se exprimă aceste componente în raport
cu coordonatele (r, θ, φ) ale unui sistem sferic de coordonate (relaţiile (3.33))
se obţine:
97
sin ( k 0 a sin θ cos φ ) sin ( k 0 b sin θ sin φ )

f t = 4abE 0 x v --------------------------------------------- -------------------------------------------- (3.41)
k 0 a sin θ cos φ k 0 b sin θ sin φ
relaţie ce arată că fx = |ft| şi fy = 0.
Cu observaţia anterioară, din relaţia (3.38) rezultă:
2jabk 0 E 0 e – jk0 r sin ( k 0 a sin θ cos φ ) sin ( k 0 b sin θ sin φ )
E θ = ------------------------ ------------ --------------------------------------------- -------------------------------------------- cos φ (3.42)
π r k 0 a sin θ cos φ k 0 b sin θ sin φ
şi:
– jk r
2jabk 0 E 0 e 0 sin ( k 0 a sin θ cos φ ) sin ( k 0 b sin θ sin φ )
E φ = – ------------------------ ------------ --------------------------------------------- -------------------------------------------- cos θ sin φ(3.43)
π r k 0 a sin θ cos φ k 0 b sin θ sin φ
Pe baza lor rezultă că în planul xOz (φ = 0):
2jabk 0 E 0 e –jk0 r sin ( k 0 a sin θ )
E θ = ------------------------ ------------ --------------------------------- , Eφ = 0 (3.44)
π r k 0 a sin θ
iar în planul yOz (φ = π/2):
2jabk 0 E 0 e – jk0 r sin ( k 0 b sin θ )
E φ = – ------------------------ ------------ --------------------------------- cos θ , Eθ = 0 (3.45)
π r k 0 b sin θ
În ambele plane principale componenta electrică a câmpului
electromagnetic radiat de apertură are o variaţie de tip |(sin x)/x| (figura 3.4
pentru planul xOy). Fizic unghiul θ variază între -π/2 şi π/2, astfel că drept
diagramă de radiaţie a aperturii dreptunghiulare cu distribuţie uniformă de
câmp trebuie considerată numai porţiunea din curbă corespunzătoare
valorilor expresiei k0asinθ cuprinse în intervalul [-k0a, k0a]. Acest domeniu
de valori se numeşte domeniu vizibil.
Primul nul al diagramei de radiaţie se produce pentru:
π λ
k 0 a sin θ = π ⇒ sin θ = -------- = -----0- (3.46)
k0 a 2a
Dacă a >> λ0, atunci raportul λ0/(2a) este foarte mic şi lobul
principal al diagramei de radiaţie are deschidere foarte mică (aproximativ
98
egală cu 0,88λ0/(2a)). Lobul secundar de nivel cel mai mare (0,217 sau -13,6
dB) este cel adiacent lobului principal. Directivitatea maximă, obţinută
pentru θ = 0 − adică perpendicular pe apertură, este de 16πab/(λ02).
Figura nr. 3.4 - Diagrama de radiaţie a unei aperturi cu distribuţie

uniformă de câmp
Rezultatele obţinute pentru apertura cu distribuţie uniformă de câmp
sunt utile numai prin prisma evaluării tipului de dependenţă a parametrilor ce
intervin. Fizic, această distribuţie nu poate fi realizată din cauza
discontinuităţii prezente la marginile aperturii între valoarea E0 în apertură şi
valoarea zero imediat în afara acesteia. Distribuţiile practice au modulul
câmpului de valoare maximă în centrul aperturii ce scade monoton către
margini unde devine 0, asigurându-se astfel continuitatea.
Pentru studiul acestora se consideră că funcţia vectorială Ea(x,y) ce
descrie distribuţia de câmp se poate scrie ca produsul a două funcţii de câte o
singură variabilă:
E a ( x, y ) = E 1 ( x )E 2 ( y ) (3.47)
Funcţia E1(x) determină diagrama de radiaţie a antenei în planul xOz
(φ = 0), iar funcţia E2(y) - pe cea din planul yOz (φ = π/2).
99
Distribuţie cosinusoidală
Pe direcţia axei Ox distribuţia de câmp este descrisă de relaţia:
πx
E 1 ( x ) = E 0 x v cos ⎛ ------⎞ –a ≤ x ≤ a (3.48)
⎝ 2a⎠
ce asigură un maxim egal cu E0 la x = 0 (în centrul aperturii) şi un câmp nul
la extremităţile acesteia.

cosinusoidală de câmp
Potrivit relaţiei (3.17):
∞ a
jk x x πx jk x sin θ
ft = fx xv = ∫ E1 ( x )e dx = x v E 0 ∫ cos ⎛ ------⎞ e 0 dx =
⎝ 2a⎠
–∞ –a
πaE 0 cos ( k 0 a sin θ )

= x v ----------------------------------------------
2
- (3.49)
⎛π ⎞
--- – ( k 0 a sin θ ) 2
⎝ 2⎠
Diagrama de radiaţie (figura 3.5) are lobul principal în direcţia θ =
0, ca şi în cazul distribuţiei uniforme, însă primul nul se produce pentru:
100
λ0
3π - = 3--------
k 0 a sin θ = 3π
---------- ⇒ sin θ = ----------- - (3.50)
2 2k 0 a 4a
ceea ce asigură lobului principal o deschidere unghiulară la 3 dB de
aproximativ 1,2λ0/(2a). Creşterea cu aproximativ 50% a deschiderii lobului
principal faţă de distribuţia uniformă este compensată de scăderea mult mai
pronunţată (aproximativ 10 dB) a nivelului celui mai mare lob secundar, care
este de numai 0,07 ( ≈ – 23 dB ).
Distribuţie triunghiulară
Distribuţia de câmp pe direcţia axei Ox este descrisă de relaţia:
x
E 1 ( x ) = x v E 0 ⎛ 1 – -----⎞ (3.51)
⎝ a⎠
Conform relaţiei (3.17):
∞ a
jk x x x-⎞ e jk0 x sin θ dx =
ft = fx xv = ∫ E1 ( x )e dx = x v E 0 ∫ ⎛ 1 – ----
⎝ a⎠
–∞ –a
k 0 a sin θ⎞ 2
⎛ sin ------------------- (3.52)
⎜ 2 ⎟
= x v aE 0 ⎜ ----------------------------⎟
0 a sin θ ⎟
⎜ k-------------------
⎝ 2 ⎠
astfel că lobul principal al diagramei de radiaţie se află în direcţia θ = 0, iar
primul nul se produce pentru:
k 0 a sin θ 2π λ
-------------------- = π ⇒ sin θ = -------- = ----0- (3.53)
2 k0 a a
Aceasta conduce la o uşoară creştere a deschiderii lobului principal
(figura 3.6) în raport cu cea de la distribuţia cosinusoidală devenind
aproximativ 1,28λ0/(2a), însă nivelul celui mai mare lob secundar scade
semnificativ: el devine egal cu 0,047 ( ≈ – 24, 6 dB ).
În concluzie, distribuţiile practice de câmp ce asigură un maxim al

câmpului în centrul aperturii şi descreşterea monotonă la zero a acestuia la
101
extremităţi conduc la diagrame de radiaţie cu lobul principal mai deschis,

dar cu nivel al lobilor laterali mult mai mici în comparaţie cu distribuţia
idealizată uniformă de câmp.

triunghiulară de câmp
Distribuţii cu variaţie liniară de fază
Distribuţiile de câmp analizate mai înainte au fost considerate cu fază
constantă, numai modulul modificându-se după legea specificată. Dacă, însă,
faza câmpului se modifică după o lege, de exemplu, liniară, atunci diagrama
de radiaţie a aperturii se modifică. La ipoteza descompunerii funcţiei
vectoriale bidimensionale a câmpului în produsul a două funcţii de o singură
variabilă se adaugă şi condiţia ca faza câmpului să se modifice pe direcţia
considerată după legea:
– jk 0 x sin θ 0
E' 1 ( x ) = E 1 ( x )e (3.54)
Transformata Fourier a acestui câmp este:
a a
jk x x – jk 0 x sin θ 0 jk 0 x sin θ
f' x = ∫ E'1 ( x )e dx = ∫ E1 ( x )e e dx =
–a –a
102
a
jk 0 x ( sin θ – sin θ 0 )
= ∫ E1 ( x )e dx = f x [ k 0 a ( sin θ – sin θ 0 ) ] (3.55)
–a
unde:
a
jk 0 x sin θ
f x [ k 0 a sin θ ] = x v f x [ k 0 a sin θ ] = ∫ E1 ( x )e dx (3.56)
–a

uniformă de câmp şi variaţie liniară de fază a acestuia
Conform relaţiei (3.55), diagrama de radiaţie a aperturii cu distribuţie

de câmp având o variaţie liniară de fază se obţine prin înclinarea cu unghiul
θ0 a diagramei de radiaţie a aceleiaşi aperturi din cazul unei distribuţii
identice a modulului, dar cu fază constantă în apertură (vezi figura 3.7 pentru
cazul unei distribuţii unforme a modulului). Din cauza acestei înclinări
deschiderea unghiulară a lobului principal creşte de 1/(cosθ0) ori.
Configuraţia lobilor secundari şi nivelul acestora nu se modifică.
103
3.5 - Aperturi focalizate

Dacă distribuţia de câmp din apertură corespunde unei unde sferice
convergente, atunci radiaţia aperturii se concentrează într-un punct la
distanţă finită de antenă denumit focar (apertura plană poate fi privită ca o
apertură cu focarul la infinit). Exemplul tipic este reflectorul paraboloidal
care concentrează în focar o radiaţie primită de pe direcţia axei sale de
simetrie. Relaţiile analitice ce descriu fenomenele în cazul acestui tip de
apertură sunt mult mai complexe datorită faptului că, de regulă, focarul nu se
află în regiunea de radiaţie a aperturii şi, deci, nu se pot face obişnuitele
aproximaţii din regiunea de radiaţie.
Asigurarea unei distribuţii de câmp în apertura plană care să permită
focalizarea radiaţiei la distanţă finită de apertură este de mare utilitate şi în
tehnica măsurării antenelor, deoarece se demonstrează că, în planul focal,
diagrama de radiaţie a antenei este identică cu cea din regiunea de radiaţie a
aperturii nefocalizate. Determinarea diagramei de radiaţie a antenei se poate
face, astfel, prin măsurări la distanţă mică de antenă, evitându-se deplasări pe
sute de kilometri în jurul antenei de măsurat.
3.6 - Antena horn

Antena horn este reprezentantul tipic al conceptului teoretic de
antenă apertură. Hornul este o antenă a cărei configuraţie structurală îi
conferă proprietatea de a face trecerea de la un mediu ce permite propagarea
unui număr mic de moduri (de exemplu, un ghid de undă) la un alt mediu ce
permite propagarea unui număr mai mare sau, chiar, infinit (de exemplu,
spaţiul liber) de moduri. Are, în plus, şi o bandă de frecvenţă foarte largă. În
figura 3.8 sunt prezentate câteva din cele mai utilizate forme de antene horn.
Alegerea formei geometrice a hornului se face pentru optimizarea unui
parametru din cei trei parametri de bază: câştig, diagramă de radiaţie sau
impedanţă de intrare.
Antena horn sectorial
Hornul sectorial are una din dimensiuni identică cu cea a ghidului de
alimentare, cealaltă fiind mai mare. Dacă dimensiunea mare a hornului este
pe direcţia componentei magnetice a câmpului din apertură (se presupune o
104
polarizare liniară a acestuia) hornul se numeşte sectorial H. Dacă

dimensiunea mare a hornului este pe direcţia componentei electrice a
câmpului din apertură hornul se numeşte sectorial E.
E
E E E
Horn sectorial E Horn sectorial H Horn piramidal Horn conic
Figura nr. 3.8 - Tipuri fundamentale de antene horn

Diagrama de radiaţie în planul dimensiunii mari a hornului sectorial
este, evident, de tipul |(sinx)/x|. Principalele diferenţieri care apar faţă de
diagrama de radiaţie a aperturii dreptunghiulare teoretice pe care o
materializează practic, precum şi între cele două tipuri de antene horn
sectorial sunt:
- antena horn sectorial H are lobul principal mai deschis şi nivel mai
mic al lobilor laterali comparativ cu antena horn sectorial E, deoarece
distribuţia de câmp electric din apertura hornului sectorial H se
apropie de o distribuţie cosinusoidală, în timp ce distribuţia de câmp
din apertura hornului sectorial E se apropie de o distribuţie uniformă;
- nulurile diagramei de radiaţie pentru ambele tipuri de hornuri
sectoriale sunt doar atenuări mai mari ale câmpului şi nu zerouri
efective, deoarece câmpul în apertură nu are fază constantă.
Propagarea câmpului de la joncţiunea cu ghidul de alimentare către
ieşire se face prin unde sferice, astfel că punctele din centrul aperturii
hornului sunt în avans de fază faţă de celelalte. Întârzierea maximă de
fază, ce corespunde punctelor de la extremităţile aperturii hornului,
este cu atât mai mare cu cât hornul este mai lung. De aceea,
atenuările diagramei de radiaţie în direcţiile în care ar trebui să apară
nuluri scad pe măsură ce lungimea hornului creşte. Valoarea
întârzierii maxime a fazei câmpului în apertură este exprimabilă
direct în funcţie de dimensiunile geometrice ale hornului şi lungimea
de undă a radiaţiei emise.
105
Câştigul antenei horn sectorial depinde de deschiderea (a sau b)

aperturii şi de lungimea l a hornului, exprimate în lungimi de undă ale
radiaţiei emise. Valoarea câştigului creşte odată cu l/λ şi prezintă un maxim
în raport cu a/λ (sau b/λ). De remarcat că antena horn sectorial E are un
câştig mai mic şi se obţine la o frecvenţă mai mică în comparaţie cu antena
horn sectorial H de aceleaşi dimensiuni geometrice.
Impedanţa de intrare. Exploatarea proprietăţii de bandă de frecvenţă
foarte largă a antenei horn se poate face numai dacă se asigură condiţii de
adaptare a impedanţei de intrare a hornului cu cea a ghidului de alimentare.
În acelaşi scop este necesar a se asigura şi adaptarea între impedanţa de ieşire
din horn şi cea a spaţiului liber. În primul caz se utilizează ferestre reactive în
ghidul de alimentare, în apropierea juncţiunii ghid-horn. În al doilea caz se
acoperă pereţii interiori ai hornului cu materiale având permitivitate electrică
adecvată.
Gradul de adaptare a impedanţelor se apreciază prin coeficientul de
undă staţionară din horn. La o bună adaptare valoarea acestuia variază cu
frecvenţa între 1,05 şi 1,5 cu minime la l = nλ/2 pentru hornul sectorial E şi
este constant pentru hornul sectorial H.
Antena horn piramidal
Antena horn piramidal are diagrama de radiaţie identică cu cea a
hornului sectorial de aceleaşi dimensiuni în fiecare plan principal. Se
utilizează atunci când se impune deschiderea lobului principal în ambele
plane.
O a doua utilizare de bază este aceea de antenă de referinţă în
măsurarea câştigului diverselor antene. Aceasta, deoarece valoarea câştigului
antenei horn piramidal este dată cu o eroare de sub o zecime de decibel de
dimensiunile geometrice ale antenei. Astfel:
ab
G = 10 1, 008 + log ⎛ --- ---⎞ – L e – L h [ dB ] (3.57)
⎝ ⎠ λλ
unde Le şi Lh sunt coeficienţi de corecţie în funcţie de abaterea maximă a
fazei câmpului din apertură. Valorile lor se găsesc tabelate în literatură.
Dacă deschiderea hornului piramidal este cea corespunzătoare
câştigului maxim pentru hornul sectorial de aceeaşi lungime, adică:
a = 3l λ b = 2l λ (3.58)
106
atunci se obţine antena horn piramidal optimă, al cărei câştig:

ab
G optim = 10 0, 008 + log ⎛ --- ---⎞ [ dB ] (3.59)
⎝ λ λ⎠
este maxim obtenabil practic. Antena horn optimă este de bandă foarte
îngustă şi este rar utilizată. Modificând uşor deschiderea aperturii faţă de
valorile date de relaţiile (3.58) se creşte sensibil banda de frecvenţă a antenei,
reducând câştigul cu numai aproximativ 2 dB faţă de valoarea maximă
(3.59).
Antena horn conică
Antena horn conică are o diagramă cu simetrie de revoluţie faţă de
axa conului, ceea ce poate fi util în unele aplicaţii. Lobii secundari sunt mult
mai puţin pronunţaţi în comparaţie cu cei ai antenei horn piramidal.
Câştigul hornului conic este:
C
G = 20 log ---- – L [ dB ] (3.60)
λ
unde C este lungimea circumferinţei aperturii hornului, iar L − un factor de
corecţie în funcţie de diferenţa maximă de fază în apertură. Există şi un horn
conic optim pentru care:
d = 3l λ ⇒ G optim = 20 log C
---- – 2, 82 [ dB ] (3.61)
λ
d fiind diametrul aperturii.
107
C a p i t o l u l I V
ANTENA DE RECEPŢIE
Unda electromagnetică recepţionată de o antenă se caracterizează, în

cel mai general caz, prin spectru de frecvenţă, prin distribuţia spaţială a
direcţiilor de sosire şi prin variaţia spaţială şi temporală a amplitudinii, fazei
şi/sau polarizării cu eventuale corelaţii între aceste variaţii.
Pentru studiul proprietăţilor de recepţie ale unei antene se consideră
în continuare că unda electromagnetică este monocromatică (conţine o
singură frecvenţă) şi provine de la o singură sursă, care este fixă şi
punctiformă.
Antena alimentează sarcina printr-o linie de transmisie. Pentru
transfer maxim de putere către sarcină este necesar să existe o adaptare a
impedanţelor atât la joncţiunea antenă - linie de transmisie, cât şi la cuplajul
linie de transmisie - sarcină. Linia de transmisie poate fi o linie
convenţională simetrică sau nesimetrică sau un ghid de undă. Din punctul de
vedere al puterii transmise orice ghid de undă poate fi echivalat cu o linie de
transmisie nesimetrică (cablu coaxial, de exemplu).
Într-adevăr, puterea transmisă de un ghid de undă pentru un mod ce
se propagă într-o singură direcţie este 1/2Re(VI*), unde V şi I sunt tensiunea
şi, respectiv, curentul modului considerat, * înseamnă conjugare complexă,
iar prin Re(⋅) s-a notat partea reală a expresiei respective. Factorul 1/2
intervine deoarece V şi I reprezintă amplitudinile complexe ale tensiunii şi,
respectiv, curentului. Se poate găsi totdeauna un număr real, notat, de
exemplu, Zc, astfel încât ( 1 ⁄ 2 )Re ( V ⋅ I∗ ) = ( 1 ⁄ 2 )Re ( Z c ⋅ I ⋅ I∗ ) . Ultima
expresie reprezintă puterea transmisă printr-un cablu coaxial de impedanţă
caracteristică Zc şi parcurs de un curent I, egal cu curentul modului
Capitolul IV - Antena de recepţie
considerat prin ghidul de undă. De aceea, fără a restrânge generalitatea

problemei, în continuare se consideră că sarcina este legată la antenă prin
cablu coaxial.
4.1 - Reciprocitatea antenelor
Fie două antene oarecare a şi b, alimentate de la surse ecranate ga şi,

respectiv, gb. Se presupune că antenele se află într-un mediu fără pierderi şi
că distanţa dintre ele este suficient de mare pentru a considera că fiecare se
află în regiunea de radiaţie a celeilalte. Se notează cu Zi1 şi Zin1 impedanţele
văzute din planul S1 (figura 4.1) către generatorul ga şi, respectiv, către
antena a. Se notează, de asemenea, cu Zi2 şi Zin2 impedanţele văzute din
planul S2 către generatorul gb şi, respectiv, către antena b.
Când ga este conectat şi gb este deconectat (adică antena a transmite,

iar antena b recepţionează), câmpul electromagnetic (Ea,Ha) creat de antena
a are componentele:
- în planul S1:
V 1a I 1a V 1a
E r = --------------
- H ϕ = --------
- cu -------- = Z in1 (4.1)
r e1 2πr I 1a
r ln -------
r i1
- în planul S2:
V 2a I 2a V 2a
E r = --------------
- H ϕ = – --------
- cu -------- = Z i2 (4.2)
r e2 2πr I 2a
r ln -------
r i2
Când gb este conectat şi ga este deconectat (adică antena b transmite,
iar antena a recepţionează), câmpul electromagnetic (Eb,Hb) creat de antena
b are componentele:
109
Planul S2 Sc2
Zi2
Zin2
eb
Planul S1
Zin1
Generator gb
Zi1
Sc1
Antena b
Antena a S∞
ea
Generator ga
Figura nr. 4.1 - Sistem de două antene oarecare
- în planul S1:
V 1b I 1b V 1b
E r = --------------
- H ϕ = – --------
- cu -------- = Z i1 (4.3)
r e1 2πr I 1b
r ln -------
r i1
- în planul S2:
V 2b I 2b V 2b
E r = --------------
- H ϕ = --------
- cu -------- = Z in2 (4.4)
r e2 2πr I 2b
r ln -------
r i2
110
În relaţiile anterioare re şi ri reprezintă razele exterioară şi, respectiv,

interioară ale dielectricului cablurilor coaxiale.
În conformitate cu principiul general al reciprocităţii (relaţia (1.70)):
∫ ( E a × H b – E b × H a ) ⋅ dσ =
Σ
(4.5)
= ∫ [ ( Eb ⋅ Ja – Ea ⋅ Jb ) – ( Hb ⋅ Jma – Ha ⋅ Jmb ) ] dV
V
Se alege drept suprafaţă ∑ reuniunea următoarelor suprafeţe:

- S c = S c1 ∪ S c2 - suprafaţa aflată la distanţă infinit mică de masa
celor două generatoare;
- S' = S' 1 ∪ S' 2 - suprafeţele de intersecţie a planelor S1 şi S2 cu
dielectricul cablurilor coaxiale;
- S ∞ - suprafaţa sferei de rază infinită.
În volumul V închis de suprafaţa ∑ nu există surse de curent electric
sau magnetic, astfel că integrala de volum din relaţia (4.5) are argumentul
nul şi, deci, rezultă egală cu zero.
Suprafaţa sferei de rază infinită se află în regiunea de radiaţie a
ambelor antene şi, ca urmare, câmpul electromagnetic este o undă
transversală, adică (relaţia 2.23):
1 1
H a = ------ r v × E a H b = ------ r v × E b (4.6)
η0 η0
De asemenea, pe suprafaţa Sc din imediata vecinătate a masei
generatoarelor, între componentele tangenţiale ale vectorilor E şi H există
relaţiile:
1 1
H at = ------- n v × E at H bt = ------- n v × E bt (4.7)
ηm ηm
unde ηm este impedanţa proprie a materialului suprafeţei Sc, iar nv este
versorul normal la suprafaţa Sc în fiecare punct al ei.
111
Datorită existenţei relaţiilor de tipul (4.6) şi (4.7) între vectorii E şi

H, integrala de suprafaţă din relaţia (4.5) se anulează pe suprafeţele S ∞ şi Sc.
Pe baza celor expuse anterior, relaţia (4.5) se reduce la:
∫ ( Ea × Hb – Eb × Ha ) ⋅ dσ + ∫ ( Ea × Hb – Eb × Ha ) ⋅ dσ = 0 (4.8)
S' 1 S' 2
Pe suprafaţa S'1:
Ea × Hb – Eb × Ha =
V 1a I 1b ⎞ V 1b I 1a
= --------------- r v × ⎛ – --------
- φ v – --------------- r v × --------- φ v =
r e1 ⎝ 2πr⎠ r e1 2πr
r ln ------ - r ln ------ -
r i1 r i1
V 1a I 1b + V 1b I 1a
= -------------------------------------- θ v (4.9)
2 r e1
2πr ln ------ -
r i1
Pe suprafaţa S'2:
Ea × Hb – Eb × Ha =
V 2a I 2b V 2b I 2a ⎞
= --------------- r v × --------- φ v – --------------- r v × ⎛ – --------
- φ =
r e2 2πr r e2 ⎝ 2πr⎠ v
r ln ------- r ln -------
r i2 r i2 (4.10)
V 2a I 2b + V 2b I 2a
= – -------------------------------------- θ v
2 r e2
2πr ln ------ -
r i2
Ţinând cont de egalităţile (4.9) şi (4.10) ecuaţia (4.8) capătă
următoarea formă:
112
V 1a I 1b + V 1b I 1a σ V 2a I 2b + V 2b I 2a dσ
- θv ∫ d
------------------------------------- ------ = -------------------------------------- θ v ∫ ------ (4.11)
r e1 2 r e2 2
2π ln ------ - S' 1 r 2π ln ------ - S' 2 r
r i1 r i2
re
dr
r
ri
Figura nr. 4.2 - Definirea elementului de arie dσ
Suprafeţele S'1 şi S'2 sunt coroane circulare cuprinse între cercurile

cu razele egale cu raza interioară şi, respectiv, cea exterioară ale
dielectricului celor două cabluri coaxiale. Pentru evaluarea integralelor din
relaţia (4.11) se consideră drept element de arie dσ un vector perpendicular
pe coroana circulară cu modulul egal cu aria unui inel de grosime dr aflat la
distanţa r de origine (figura 4.2):
dσ = 2πrdrθ v (4.12)
Rezultă:
r e1
dσ = 2πrdrθ v r e1 d σ = 2π ln r------
∫ ------ ∫ ∫ r2
e2
-θ
--------------------- = 2π ln ------ ------ - θ (4.13)
2 2 r i1 v r i2 v
S' 1 r r i1
r S' 2
Din relaţiile (4.11) şi (4.13) rezultă că:

V 1a I 1b + V 1b I 1a = V 2a I 2b + V 2b I 2a (4.14)
relaţie ce reprezintă o primă formă a principiului general al reciprocităţii
aplicat antenelor.
113
Dacă ea şi eb sunt tensiunile la bornele generatoarelor ga şi, respectiv,

gb, în fiecare din cele două situaţii de funcţionare se pot scrie relaţiile (figura
4.3):
Planul S1 Planul S2 Planul S1 Planul S2
I1a I2a I1b I2b
zi1 zin1 zi2 zi1 zin2 zi2
ea eb
V1a V2a V1b V2b
Antena a emite şi antena b recepţionează Antena b emite şi antena a recepţionează

a b
Figura nr. 4.3 - Mărimile electrice în planele S1 şi S2 în cele două situaţii de

lucru
V 1a = e a – Z i1 I 1a V 2a = Z i2 I 2a
(4.15)
V 1b = Z i1 I 1b V 2b = e b – Z i2 I 2b
Înlocuind expresiile (4.15) ale tensiunilor în relaţia (4.14) se obţine:
( e a – Z i1 I 1a )I 1b + Z i1 I 1b I 1a = Z i2 I 2a I 2b + ( e b – Z i2 I 2b )I 2a (4.16)
de unde:
e a I 1b = e b I 2a (4.17)
relaţie ce reprezintă o a doua formă a principiului general al reciprocităţii
aplicat antenelor.
114
4.2 - Circuitul echivalent al unui sistem de două

antene
Dacă generatoarele ga şi gb (figura 4.1) funcţionează simultan, atunci

în planele S1 şi S2 rezultă tensiuni şi curenţi produşi de ambele antene. În
ipoteza iniţială că fiecare antenă se află în zona de radiaţie a celeilalte, ele nu
se influenţează reciproc şi mărimile electrice din planele S1 şi S2 reprezintă
suma algebrică a mărimilor create de fiecare din antene, atunci când numai
una este în funcţiune. Deci (vezi figura 4.4):
Planul S1 Planul S2
I1 I2
zi1 zi2
ea eb
V1 V2
Figura nr. 4.4 - Mărimile electrice totale în planele S1 şi S2
V 1 = V 1a + V 1b I1 = I 1a – I 1b
(4.18)
V 2 = V 2a + V 2b I 2 = – I 2a + I 2b
Dcă se utilizează parametrii z pentru descrierea analitică a cuadripo-
lului reprezentat de spaţiul dintre cele două antene, atunci:
V 1 = z 11 I 1 + z 12 I 2
(4.19)
V 2 = z 21 I 1 + z 22 I 2
Pentru cazul în care antena a emite ( e a ≠ 0 ) şi antena b recepţionează

(eb = 0) relaţiile (4.19) devin:
115
V 1a = z 11 I 1a – z 12 I 2a
(4.20)
V 2a = z 21 I 1a – z 22 I 2a
Pentru cazul în care antena b emite ( e b ≠ 0 ) şi antena a recepţionează

(ea = 0) relaţiile (4.19) devin:
V 1b = – z 11 I 1b + z 12 I 2b
(4.21)
V 2b = – z 21 I 1b + z 22 I 2b
Planul S1 Planul S2
z1a z2a z11−z12 z22−z12 z2b z1b
I1 I2
ea eb
z3a z12 z3b
V1 V2
Figura nr. 4.5 - Circuitul echivalent al unui sistem de două antene
Înlocuind expresiile (4.20) şi (4.21) în relaţiile (4.14) rezultă:

( z 11 I 1a – z 12 I 2a )I 1b + ( – z 11 I 1b + z 12 I 2b )I 1a =
(4.22)
= ( z 21 I 1a – z 22 I 2a )I 2b + ( – z 21 I 1b + z 22 I 2b )I 2a
de unde:
( I 1a I 2b – I 1b I 2a )z 12 = ( I 1a I 2b – I 1b I 2a )z 21 (4.23)
sau:
( I 1a I 2b – I 1b I 2a ) ( z 12 – z 21 ) = 0 (4.24)
Deoarece generatoarele ga şi gb sunt independente, primul factor din
relaţia (4.24) nu poate fi zero. Rezultă că:
116
z 12 = z 21 (4.25)
deci, cuadripolul ce modelează comportarea electrică a spaţiului dintre
două antene este reciproc (figura 4.5). În aceeaşi figură au fost reprezentate
şi circuitele echivalente pentru impedanţele generatoarelor ga şi gb care, în
cel mai general caz, sunt un T de impedanţe. Deci figura 4.5 reprezintă
modelul complet de circuit al unui sistem de două antene împreună cu spaţiul
dintre ele.
4.3 - Proprietăţile directive ale unei antene
Fie un sistem de două antene (figura 4.6) ce lucrează adaptat fiecare

cu sarcina pe care o alimentează. Fără a restrânge generalitatea problemei,
dar simplificând relaţiile, se consideră că impedanţele lor de intrare sunt pur
rezistive: Zin1 = Ra şi Zin2 = Rb. Antena a este fixă, iar antena b se deplasează
astfel încât distanţa dintre antene şi unghiul spaţial (θb,φb) rămân constante.
În aceste condiţii poziţia relativă a antenei b faţă de antena a este dată numai
de unghiul (θa,φa).
Antena b
(θb,φb)
(θa,φa)
Antena a
Figura nr. 4.6 - Sistem de două antene arbitrare
Se consideră situaţia în care antena a emite ( e a ≠ 0 ) şi antena b

recepţionează (eb = 0). Dacă antena b se află în zona de radiaţie a antenei a şi
117
nu modifică distribuţia de câmp la locul de recepţie, atunci puterea

recepţionată de antena b în timpul deplasării pe suprafaţa sferei cu centrul în
a este o măsură a proprietăţilor directive ale antenei a.
Puterea recepţionată de antena b se poate exprima analitic pe baza
circuitului echivalent al sistemului de antene (figura 4.5). Acesta este
redesenat, simplificat, în figura 4.7 deoarece condiţiile de lucru la adaptare a
antenelor şi de impedanţă proprie rezistivă impun ca partea imaginară a
parametrilor z11 şi z22 să fie zero, iar părţile reale să fie egale cu rezistenţele
Ra şi, respectiv, Rb ale antenelor. Dacă, în plus, se admite că |z12| << Ra şi
|z12| << Rb, atunci puterea recepţionată de antena b are expresia:
1 2 1 ea 2 z 12 2
P b = --- R b I b = --- R b -----------------------------------------
- ---------------------- =
2 2 2R + z || ( 2R ) 2R b + z 12
a 12 b
2 2 2
1 e a z 12 - ea
= --- R b ---------2- ----------- = - z 12 2
------------------ (4.26)
2 4R 4R 2 32R a R b
2
a b
Planul S1 Planul S2
Ra Ra Rb Ib Rb
ea
z12
Figura nr. 4.7 - Circuitul echivalent al sistemului de antene din figura 4.6
Puterea recepţionată de antena b într-un punct de pe sferă este

proporţională cu densitatea de putere a câmpului electromagnetic în punctul
respectiv, iar aceasta este, la rândul ei, proporţională cu câştigul Ga(θa,φa) al
antenei a în direcţia antenei b. Deci:
118
P b ∼ G a ( θ a, φ a ) (4.27)
În expresia (4.26) a puterii recepţionate de antena b singura mărime
ce poate fi dependentă de câştigul antenei a este z12. Deci:
2
z 12 ∼ G a ( θ a, φ a ) (4.28)
Considerând că antena b emite ( e b ≠ 0 ) şi antena a recepţionează (ea

= 0) şi urmând un raţionament similar se obţine următoarea expresie pentru
puterea recepţionată de antena a:
2
eb 2
P a = ------------------2- z 12 (4.29)
32R a R b
şi, deci:
2
P a ∼ z 12 ∼ G a ( θ a, φ a ) (4.30)
adică puterea recepţionată de antena a dintr-o direcţie este proporţională cu
câştigul ei în acea direcţie. Deoarece antena a a fost arbitrar aleasă, rezultă
că această proprietate este valabilă pentru orice tip de antenă. Pe baza ei se
poate face generalizarea că o antenă are aceeaşi diagramă de radiaţie
indiferent dacă lucrează în regim de emisie sau în regim de recepţie. Această
proprietate este o consecinţă directă a reciprocităţii cuadripolului (z12 = z21)
ce modelează spaţiul dintre antene, deci este valabilă numai în medii
izotrope. Dacă mediul este anizotrop sau antena conţine elemente
nereciproce, proprietatea nu se mai păstrează.
Reciprocitatea antenei se menţine chiar dacă nu lucrează la adaptare.
Esenţial este ca |z12| << |z11| şi |z12| << |z22|.
4.4 - Suprafaţa efectivă a unei antene
O antenă ce lucrează ca receptoare şi se află în regiunea de radiaţie a

antenei de emisie primeşte unde electromagnetice transversale. Puterea
119
electrică pe care ea o transferă sarcinii depinde de parametrii undei

recepţionate şi nu de proprietăţile antenei de emisie.
Parametrul prin care antenele în regim de recepţie se diferenţiază
între ele din punctul de vedere al puterii transmise sarcinii este suprafaţa
efectivă. Definiţia şi expresia suprafeţei efective au fost prezentate în
capitolul II. În continuare se va demonstra că suprafaţa efectivă a unei antene
este un parametru ce caracterizează proprietăţile directive ale acesteia.
bv
θb
Planul S1
Zin1
Antena b
Zi1
Sc1
Antena a
S∞
ea
Generator ga
Figura nr. 4.8 - Sistem format dintr-o antenă arbitrară şi un element liniar
de curent
Fie sistemul de două antene din figura 4.8, în care antena a este
arbitrară, iar antena b este un element liniar de lungime l parcurs de un
curent constant de valoare I . Se presupune, de asemenea, că fiecare
antenă se află în regiunea de radiaţie a celeilalte.
Când antena a emite şi antena b recepţionează în planul S1 se crează
un câmp electromagnetic ale cărui componente sunt date de relaţiile (4.1), iar
120
când antena b emite şi antena a recepţionează în planul S1 se crează un câmp

electromagnetic ale cărui componente sunt date de relaţiile (4.3).
Se alege drept suprafaţă ∑ reuniunea suprafeţelor:
- Sc - suprafaţa aflată la distanţă infinit mică de masa generatorului ga;
- S'1 - suprafaţa de intersecţie a planului S1 cu dielectricul cablului
coaxial;
- S ∞ - suprafaţa sferei de rază infinită.
şi, considerând ca volum V de integrare volumul închis de suprafaţa ∑, se
aplică principiul general al reciprocităţii (relaţia 1.70):
∫ ( E a × H b – E b × H a ) ⋅ dσ =
Σ
(4.31)
= ∫ [ ( Eb ⋅ Ja – Ea ⋅ Jb ) – ( Hb ⋅ Jma – Ha ⋅ Jmb ) ] dV
V
În paragraful 4.1 s-a demonstrat că integrala de suprafaţă se reduce la

integrala pe S'1 şi că aceasta, la rândul ei, are expresia:
∫ ( E a × H b – E b × H a ) ⋅ dσ = V 1a I 1b + V 1b I 1a (4.32)
S' 1
Densitatea curenţilor magnetici Jma, Jmb din membrul doi al relaţiei

(4.31) este zero. Este, de asemenea, zero densitatea de curent electric Ja,
deoarece antena a este în afara volumului V. Datorită formei particulare a
antenei b integrala de volum din relaţia (4.31) se reduce la o integrală de
linie şi are expresia:
∫ [ ( Eb ⋅ Ja – Ea ⋅ Jb ) – ( Hb ⋅ Jma – Ha ⋅ Jmb ) ] dV = – ∫ E a ⋅ J b dV =
V V
(4.33)
l
= – ∫ E a ⋅ b v I dl = – E a ⋅ b v Il = – E a I l cos ϕ
0
unde ϕ este unghiul dintre vectorul Ea şi versorul bv.

Pe baza relaţiilor (4.32) şi (4.33) din (4.31) rezultă că:
121
V 1a I 1b + V 1b I 1a = – E a I l cos ϕ (4.34)
Ţinând seama de relaţiile dintre tensiunile şi curenţii din planul S1
(vezi figurile 4.3 şi 4.4) şi de faptul că acestea sunt mărimi complexe primul
membru al relaţiei (4.34) se poate transforma astfel:
V 1b V 1b Z i1 + Z in1
V 1a I 1b + V 1b I 1a = V 1a -------- + V 1b --------- = V 1a V 1b ----------------------- (4.35)
Z i1 Z in1 Z i1 Z in1
E a Z i1 Z in1
V 1b = ----------- -------------------------- Il cos ϕ (4.36)
V 1a Z i1 + Z in1
Evaluarea primului raport din relaţia de mai sus se realizează pe baza
definiţiei câştigului unei antene şi a exprimării puterilor care intervin în
funcţie de tensiunea în planul S1 şi intensitatea componentei electrice a
câmpului în regiunea de radiaţie. Astfel, conform definiţiei (capitolul II),
câştigul antenei a în direcţia (θa,φa) în raport cu radiatorul izotrop este:
P Ω ( θ a, φ a )
G a ( θ a, φ a ) = 4π -------------------------- (4.37)
P in, a
unde P Ω ( θ a, φ a ) este intensitatea radiaţiei în direcţia (θa,φa), iar Pin,a este

puterea de intrare în antenă. Dar:
2
2 Ea 2
P Ω ( θ a, φ a ) = r P Σ ( θ a, φ a ) = r ----------- (4.38)
2η 0
iar (vezi figura 4.3):
1 1 ⎛ V∗ 1a ⎞
P in, a = --- Re ( V 1a I∗ 1a ) = --- Re ⎜ V 1a ------------⎟ =
2 2 ⎝ Z∗ in1⎠
(4.39)
2
1--- ⎛ V 1a V∗ 1a ⎞ 1 V 1a
= Re ⎜ ----------------------- Z in1⎟ = --- --------------2- Re ( Z in1 )
2 ⎝ Z in1 Z∗ in1 ⎠ 2Z
in1
122
În relaţiile de mai sus s-au utilizat notaţiile obişnuite pentru partea

reală [Re(⋅)] şi, respectiv, conjugarea complexă [*] ale unei expresii. De
asemenea, s-a ţinut seama de faptul că la distanţe r mari de antenă (în
regiunea de radiaţie) câmpul electromagnetic radiat este o undă plană şi
densitatea de putere este dată de relaţia (2.26).
Din relaţiile (4.37), (4.38) şi (4.39) rezultă:
2
Ea η 0 Re ( Z in1 )
- G a ( θ a, φ a )
-------------- = -----------2 --------------------- (4.40)
2 2
V 1a 4πr Z in1
Cunoscând mărimile electrice în planul S1 când antena b emite şi

antena a recepţionează şi utilizând expresiile (4.36) şi (4.40) se poate scrie
puterea recepţionată de antena a ca fiind:
2
1 1 V 1b
P rec, a = --- Re ( V 1b I∗ 1b ) = --- -------------2- Re ( Z i1 ) =
2 2 Z
i1
(4.41)
η0 Re ( Z i1 )Re ( Z in1 ) 2 2
- I l ( cos ϕ ) 2
= -----------2 G a ( θ a, φ a ) -----------------------------------------
2
8πr Z i1 + Z in1
Din definiţia suprafeţei efective puterea recepţionată de antena a este:
P rec, a = S ef, a P Σ, b (4.42)
unde P Σ, b este densitatea de putere a câmpului electromagnetic creat de

antena b în punctul în care se află antena a. Dacă aceasta se află în regiunea
de radiaţie a antenei b, atunci câmpul electromagnetic este o undă plană şi:
2
Eb
P Σ, b = -----------
- (4.43)
2η 0
Câmpul electric creat de elementul infinitezimal de curent unitar
(dipolul electric) în regiunea de radiaţie are expresia (2.21), astfel că
elementul liniar de curent de lungime l foarte mică în comparaţie cu
123
lungimea de undă a câmpului radiat şi parcurs de un curentul I crează în

regiunea de radiaţie un câmp electric cu expresia:
jk0 η 0 e – j k 0 r
E b = ------------- ------------ Il sin θ b θ v (4.44)
4π r
şi ca urmare:
2 2 2
1 k0 η0 1 2 2 2 k0 η0 2 2
P rec, a - I l ( sin θ b ) 2 (4.45)
= S ef, a --------- -------------2 ----2 I l ( sin θ b ) = S ef, a ----------------
2η 0 ( 4π ) r 32π r
2 2
Din expresiile (4.41) şi (4.45) ale puterii recepţionate de antena a

rezultă că expresia suprafeţei ei efective este:
2 2
P rec, a λ0 ( cos ϕ ) 4Re ( Z i1 )Re ( Z in1 )-
S ef, a - = ------ G a ( θ a, φ a ) --------------------2 --------------------------------------------
= ------------- (4.46)
P Σ, b 4π ( sin θ ) Z +Z
2
b i1 in1
Parametrul suprafaţă efectivă a unei antene se defineşte în condiţiile

orientării antenei pentru a recepţiona puterea maximă posibilă în punctul
respectiv. Aceste condiţii se realizează prin poziţionarea antenei b. Deoarece
antena b este un element liniar de curent de dimensiuni mici în comparaţie cu
lungimea de undă, caracteristica lui de radiaţie este un tor având elementul
de curent drept axă de simetrie (capitolul II). Pentru ca direcţia lobului
principal să fie către antena a este necesar ca elementul de curent să fie
perpendicular pe dreapta ce uneşte cele două antene. În aceste condiţii
unghiul θb = π/2. Fiind perpendicular pe dreapta ce uneşte cele două antene,
elementul de curent se află în acelaşi plan cu vectorul Ea creat de antena a,
atunci când radiază, în punctul în care se află antena b. Se poate roti antena b
în acest plan astfel încât unghiul ϕ dintre bv şi Ea să fie zero. Deci:
2
( cos ϕ ) = 1
-------------------- (4.47)
2
( sin θ b )
Puterea recepţionată de antena a este maximă dacă ea lucrează la
adaptare cu sarcina, adică dacă impedanţele Zi1 şi Zin1 au părţile reale egale,
124
iar părţile imaginare egale ca modul, dar opuse ca semn. Din aceste egalităţi
rezultă:
4Re ( Z i1 )Re ( Z in1 )
- = 1
-------------------------------------------- (4.48)
2
Z i1 + Z in1
Deci, suprafaţa efectivă a unei antene are expresia:
2
λ0
S ef, a = ------ G a ( θ a, φ a ) (4.49)
4π
şi este, într-adevăr, o consecinţă directă a proprietăţilor ei directive.
Relaţia (4.49) este valabilă pentru orice tip de antenă deoarece pe
parcursul dezvoltării acestei expresii nu s-a făcut nici o ipoteză
simplificatoare privind proprietăţile antenei a.
Influenţa neadaptării asupra suprafeţei efective
Pentru simplificarea relaţiilor se admite că impedanţa de sarcină este
pur rezistivă şi egală cu rezistenţa caracteristică a liniei nesimetrice de
alimentare: Zi1 = RL = Zc, iar impedanţa antenei este complexă Zin1 =
Ra + jXa.
Pentru aceste expresii ale impedanţelor Zi1 şi Zin1 ultimul raport din
expresia (4.46) a suprafeţei efective devine:
4Re ( Z i1 )Re ( Z in1 ) 4R L R a 2
--------------------------------------------- = -------------------------------------- = 1– Γ (4.50)
2 2 2
Z i1 + Z in1 ( RL + Ra ) + Xa
unde Γ este coeficientul de reflexie la bornele antenei, cu expresia
binecunoscută:
Z in1 – Z c R a – R L + jX a
Γ = --------------------- = --------------------------------
- (4.51)
Z in1 + Z c R a + R L + jX a
Ca urmare, suprafaţa efectivă a antenei se micşorează dacă lucrează
neadaptat cu sarcina şi devine:
125
2
λ0
2
S ef, a = ( 1 – Γ ) ------ G a ( θ a, φ a ) (4.52)
4π
4.5 - Recepţia undelor complet polarizate
Din punctul de vedere al polarizării undele electromagnetice se

împart în trei categorii:
- unde complet polarizate − sunt unde a căror stare de polarizare nu se
modifică în timp;
- unde polarizate aleator − sunt unde a căror stare de polarizare se
modifică permanent în timp, valoarea medie a fiecărei stări de
polarizare fiind zero;
- unde parţial polarizate − sunt unde ce au o componentă complet
polarizată şi una polarizată aleator.
Ultimele două categorii sunt specifice radioastronomiei şi, de aceea,
în continuare se studiază numai undele complet polarizate ce se întâlnesc
aproape peste tot în tehnică. Se va demonstra că o antenă recepţionează
putere maximă, atunci când polarizarea ei este adaptată stării de polarizare a
undei recepţionate.
Din relaţia (4.34) rezultă că la gol (I1b = 0) tensiunea în planul S1
este:
Ea ⋅ bv
V 0 = V 1b = – ---------------- Il (4.53)
I 1b = 0 I 1a
Când antena b este orientată astfel ca antena a să recepţioneze putere
maximă, versorul bv şi vectorul Ea sunt în acelaşi plan perpendicular pe linia
ce uneşte cele două antene (deci, pe rv). Ca urmare, ei nu au componente
după rv şi:
Ea ⋅ bv = Eθ bθ + Eφ bφ (4.54)
astfel că:
V0 ∼ Eθ bθ + Eφ bφ (4.55)
126
Puterea recepţionată de antena a este proporţională cu modulul

tensiunii V0 la pătrat:
2 2
P rec, a ∼ V 0 ∼ E θ b θ + E φ b φ (4.56)
O stare de polarizare eliptică oarecare a câmpului Ea care descrie şi
proprietăţile de polarizare ale antenei a care îl radiază este descrisă analitic
de relaţia:
jβ
E φ = τe E θ 0≤τ≤1 (4.57)
unde Eθ se consideră real şi pozitiv. Pentru ß = 0 se obţine cazul particular al
polarizării liniare, iar pentru β = ± π ⁄ 2 şi τ = 1 − polarizare circulară
(stânga şi, respectiv, dreapta).
Folosind relaţia (4.57) obţinem că puterea recepţionată de antena a
este proporţională cu:
2
P rec, a ∼ E θ b θ + τE θ b φ cos β + jτE θ b φ sin β =
2 2 2 2
= E θ ( b θ + τ b φ + 2τb θ b φ cos β ) (4.58)
Ultima expresie arată că Prec,a are valoare maximă în raport cu ß
atunci când ß = 0, fiind proporţională cu:
max 2 2
P rec, a ∼ E θ ( b θ + τb φ ) (4.59)
Atunci când versorul bv se roteşte în planul vectorului Ea
componentele lui bθ şi bφ se modifică şi, ca urmare, se schimbă şi valoarea
puterii maxime ce poate fi recepţionată de antena a. Ştiind că bθ şi bφ nu sunt
independente, ci:
2 2 2
bθ + bφ = 1 ⇒ bφ = 1 – bθ (4.60)
max
se poate determina poziţia versorului bv pentru care P rec, a are valoarea
maximă posibilă din condiţia ca derivata expresiei (4.59) în raport cu bθ să se
127
anuleze (datorită relaţiilor (4.60) ea este, de fapt, o funcţie de o singură

variabilă). Rezultă:
max
dP rec, a bθ
∼ E θ ( b θ + τb φ ) ⎛ 1 – τ -----⎞
2
(4.61)
d bθ ⎝ b φ⎠
Din condiţia ca această derivată să se anuleze se obţine:
bθ
----- = 1--- (4.62)
bφ τ
iar din relaţia (4.57) se observă că, pentru ß = 0:
Eθ
------ = 1--- (4.63)
Eφ τ
adică puterea recepţionată de antena a este maxim posibilă dacă:
bθ E
β = 0 şi ----- = -----θ- (4.64)
bφ Eφ
Condiţiile (4.64) impun ca antena a să fie polarizată liniar (ca şi
antena b de emisie) şi să fie identic orientată cu aceasta. Deoarece antena a
este oarecare această proprietate este valabilă pentru oricare sistem de două
antene aflate fiecare în regiunea de radiaţie a celeilalte.
Cu relaţiile (4.60) şi (4.62) dintre bθ şi bφ expresia (4.59) a puterii
maxime posibil a fi recepţionată de antena a (polarizată liniar şi identic
orientată cu antena b) devine:
max 2 2 2
P rec, a ∼ E θ ( 1 + τ ) (4.65)
care, la rândul ei, are valoarea maximă 2Eθ2 (obţinută pentru τ = 1). Dacă
antena a este polarizată circular (ß = π/2 şi τ = 1), atunci valoarea maximă a
puterii recepţionate (relaţia (4.58)) este cel mult:
max 2 2 2 2
P rec, a ∼ E θ ( b θ + b φ ) = E θ (4.66)
adică numai jumătate din cea maximă obtenabilă cu relaţia (4.65).
128
Demonstraţia acestei proprietăţi în cazul general solicită calcule mult

mai laborioase, dar metoda de analiză care rezultă este relativ simplă. Pe
baza expresiilor vectorilor câmp electric ai celor două antene se defineşte
câte un set de 3 parametri de valori subunitare denumiţi cosinusuri
directoare sau parametrii lui Stokes. Aceştia definesc câte un punct pe
suprafaţa unei sfere de rază unitară denumită sfera lui Poincaré. Pe această
sferă (figura 4.9) ecuatorul reprezintă polarizarea liniară, polul Nord −
polarizarea circulară stânga, iar polul Sud − polarizarea circulară dreapta.
Celelalte puncte reprezintă stările de polarizare eliptice. Conjugarea
complexă a expresiei câmpului electric este echivalentă cu deplasarea
punctului reprezentativ de pe sfera lui Poincaré în simetricul său faţă de
planul ecuatorial.
Polarizare circulară stânga
B' A
2γ
Polarizare liniară
Polarizare circulară dreapta
Figura nr. 4.9 - Sfera lui Poincaré
Se demonstrează că dacă A şi B sunt punctele reprezentative pe sfera

lui Poincaré ale stării de polarizare a câmpului radiat de antena a şi,
respectiv, b, B' este simetricul lui B faţă de planul ecuatorial, iar 2γ este
unghiul la centru corespunzător punctelor A şi B', atunci puterea transmisă
între cele două antene este:
129
2
P rec ∼ ( cos γ ) (4.67)
relaţie ce arată că pentru ca o antenă să recepţioneze putere maximă este
necesar ca proprietăţile ei de polarizare să fie conjugate celor ale câmpului
electromagnetic recepţionat. Polarizarea conjugată unei polarizări liniare este
o polarizare liniară cu aceeaşi orientare, iar polarizarea conjugată a
polarizării circulare dreapta este polarizarea circulară stânga.
4.6 - Zgomotul în antene
Nivelul minim al unui semnal prelucrabil de către un sistem

electronic este dictat de zgomotul existent în acesta. Zgomotul poate fi
datorat blocurilor electronice ce prelucrează semnalul sau poate fi introdus în
sistem de către antenă care culege odată cu semnalul util şi o radiaţie de tip
zgomot.
Antenă
dΩ Corp negru
Figura nr. 4.10 - Sistem antenă − corp negru
Acesta, la rândul lui, poate proveni de la surse artificiale sau poate fi

zgomot termic provenit de la corpurile ce înconjoară antena. Primul tip de
zgomot se poate micşora prin amplasarea judicioasă şi orientarea
130
corespunzătoare a antenei. Cel de-al doilea tip include zgomotul termic

galactic, cel produs de Soare, de atmosferă sau alte surse de radiaţie. Acest
tip de zgomot face obiectul prezentului subcapitol.
Fie un sistem izolat în spaţiu format dintr-o antenă şi un corp negru
(figura 4.10). Se admite că antena alimentează o sarcină RL printr-o linie fără
pierderi de impedanţă caracteristică Zc şi că temperatura corpului negru este
T. Se notează cu d Ω unghiul solid sub care se vede corpul negru din punctul
în care se află antena.
Din termodinamică se cunoaşte că puterea radiată de un corp negru
aflat la temperatura T (în °K) pe unitatea de suprafaţă şi în unitatea de unghi
solid într-o bandă de frecvenţe unitară din domeniul frecvenţelor radio,
denumită strălucire, are expresia (formula lui Plank):
2K W
B = ------2- T -------------------------------
2
(4.68)
λ m ste ciclu
K fiind constanta lui Boltzmann.
Puterea de zgomot recepţionată de antenă în banda de frecvenţe ∆f
este:
2 ∆f
P rec = ( 1 – Γ )S ef B ----- d Ω =
2
2 (4.69)
λ0
2 2K ∆f 2 Gd Ω
= ( 1 – Γ ) ------ G a ( θ a, φ a ) ------2- T ----- d Ω = ( 1 – Γ )KT∆f ------------
4π λ 2 4π
La echilibru termodinamic puterea recepţionată de antenă este egală

cu puterea radiată de ea şi absorbită de corpul negru. Dacă, însă, acesta nu
este un absorbant perfect, ci absoarbe numai o fracţiune α din puterea radiată
de antenă, atunci antena trebuie să-şi reducă puterea radiată cu această
fracţiune. Deci:
2 Gd Ω
P rec = α ( 1 – Γ )KT∆f ------------ (4.70)
4π
131
Dacă antena este înconjurată de un număr infinit de corpuri aflate la

temperatura T(θ,φ) şi cu coeficienţi de absorbţie α(θ,φ), atunci puterea totală
de zgomot schimbată de antenă cu aceste corpuri este:
2 dΩ
P rec = ( 1 – Γ )K∆f ∫ α ( θ, φ )T ( θ, φ )G ( θ, φ ) -------
4π
(4.71)
4π
Considerând cazul mai general în care linia de transmisie are un

coeficient de pierderi α0 şi o temperatură de zgomot T0, expresia (4.71)
trebuie modificată astfel:
2 dΩ
P rec = ( 1 – Γ )K∆f ∫ α ( θ, φ )T ( θ, φ )G ( θ, φ ) -------
4π
+
4π (4.72)
2
+ ( 1 – Γ ) α 0 K∆fT 0
Dacă antena şi corpurile ce o înconjoară ar fi la o aceeaşi temperatură
Ta, schimbând aceeaşi putere de zgomot, atunci expresia acesteia ar fi:
2
P rec = ( 1 – Γ )K∆fT a (4.73)
Din expresiile (4.72) şi (4.73) ale puterii de zgomot rezultă:
dΩ
Ta = α0 T0 + ∫ α ( θ, φ )T ( θ, φ )G ( θ, φ ) -------
4π
(4.74)
4π
Pentru ca antena să aibă o temperatură echivalentă de zgomot cât mai

mică este necesar ca linia de transmisie ce conectează sarcina la antenă să
aibă pierderi cât mai mici şi, de asemenea, ca lobii antenei (în special - lobul
principal) să nu fie orientaţi către corpuri cu temperatură mare de zgomot.
Pământul este unul dintre aceste corpuri, dar mai sunt şi altele, precum
Soarele şi diverse corpuri cereşti cu activitate radio foarte intensă. Radiaţia
principalelor surse cosmice de zgomot este cunoscută ca putere, spectru de
frecvenţă, localizare spaţială şi variaţie temporală, astfel că antenele pentru
sisteme cu foarte mare sensibilitate trebuie proiectate ţinând cont de aceste
surse de radiaţie.
132
C a p i t o l u l V
ŞIRURI DE ANTENE
În cele mai multe aplicaţii o antenă unică nu poate realiza diagrama

de radiaţie impusă. Se utilizează de aceea un grup de antene aşezate într-un
mod convenabil şi alimentate cu puteri şi faze ale curenţilor judicios alese.
Acest grup de antene este denumit şir.
5.1 - Factorizarea
Pentru determinarea expresiei câmpului electromagnetic radiat de un

şir se utilizează expresia potenţialului vector produs de o distribuţie arbitrară
de curent (relaţia (2.87)) care pentru regiunea de radiaţie, pe baza
aproximaţiilor prezentate în capitolul II, se reduce la:
µ 0 e –j k0 r jk r ⋅ r'
A ( r ) = ------ ------------ ∫ J ( r' )e 0 v dV (5.1)
4π r
V
unde V este volumul ocupat de distribuţia de curent considerată.

Fie un şir de n antene identice, identic orientate şi cu distribuţii de
curent similare, în sensul că diferă între ele prin cel mult nişte coeficienţi
complecşi. Se defineşte antena de referinţă ca fiind o antenă identică cu
antenele din şir, identic orientată cu acestea, având o distribuţie de curent
similară şi care trece prin originea sistemului de coordonate. În conformitate
cu definiţia antena de referinţă are vectorul de poziţie de modul zero şi faza
zero a distribuţiei de curent.
Capitolul V - Şiruri de antene
Din modul particular în care a fost considerat şirul rezultă că orice

antenă din şir poate fi privită ca obţinându-se din translarea antenei de
referinţă, iar distribuţia ei de curent − prin înmulţirea cu un coeficient
complex a distribuţiei de curent a antenei de referinţă (figura 5.1):
r' m = r' + r m J ( r' m ) = a m J ref ( r' ) (5.2)
rm
Antena m
r’m
r’
O Antena de referinţă
Figura nr. 5.1 - Parametrii unui şir de antene
Potrivit relaţiei (5.1) potenţialul vector creat în regiunea de radiaţie

de antena m din şir este:
µ 0 e –j k0 r jk 0 r v ⋅ r' m
A m ( r ) = ------ ------------
4π r ∫ J ( r'm )e dV m (5.3)
Vm
Considerând că radiaţia unei antene din şir nu este modificată de

prezenţa celorlalte, potenţialul vector total creat de şir în regiunea de radiaţie
are expresia:
n n
µ0 e–j k0 r jk 0 r v ⋅ r' m
A(r) = ∑ A m ( r ) = - ------------
-----
4π r ∑ ∫ J ( r'm )e dV m (5.4)
m=1 m = 1 Vm
Deoarece distribuţia de curent J(r'm) este zero în afara volumului Vm

ocupat de antena m, integrala din relaţia (5.4) poate fi extinsă pe întreg
134
volumul V ocupat de şir, fără a i se modifica valoarea. Ţinând cont şi de

expresiile (5.2) şi grupând în mod convenabil termenii rezultă:
n
µ0 e–j k0 r jk 0 r v ⋅ ( r' + r m )
A ( r ) = ------ ------------
4π r ∑ ∫ am Jref ( r' )e dV =
m=1 V
(5.5)
µ0 e –j k0 r ⎛ n ⎞
jk 0 r v ⋅ r' ⎜ jk 0 r v ⋅ r m⎟
= ------ ------------ ∫ J ref ( r' )e dV ∑ a m e
4π r ⎜ ⎟
V ⎝m = 1 ⎠
Primul factor din expresia (5.5) reprezintă potenţialul vector creat în

regiunea de radiaţie de antena de referinţă, depinde, deci, de tipul antenelor
din şir şi de tipul distribuţiei de curent prin acestea şi se numeşte factor de
element. Cel de-al doilea factor depinde numai de poziţia relativă a antenelor
(geometria şirului) şi de relaţiile dintre distribuţiile de curent, se numeşte
factor de şir şi se notează cu f(θ,φ). Deci:
n
jk 0 r v ⋅ r m
A ( r ) = A ref ( r )f ( θ, φ ) unde f ( θ, φ ) = ∑ am e (5.6)
m=1
Pe baza relaţiilor cunoscute (1.57) dintre E, H şi A se obţine că:
E = – jωA + ∇ ( ∇ ⋅ A -) = E f ( θ, φ )
--------------------- ref
j ω µε
(5.7)
1
H = --- ∇ × A = H ref f ( θ, φ )
µ
Se observă că factorul de şir face parte din expresiile principalelor
mărimi ce caracterizează câmpul electromagnetic radiat de şir şi, deci, este el
însuşi o mărime fundamentală a şirului de antene. Modulul factorului de şir
reprezintă diagrama de radiaţie a şirului. Conform relaţiilor (5.7) diagrama
de radiaţie totală a unui şir este produsul dintre diagrama de radiaţie |f(θ,φ)| a
şirului şi diagrama de radiaţie |Eref| a antenei element al şirului.
Şirurile de antene se clasifică după forma curbei după care sunt
distribuite elementele lui în şiruri liniare, circulare etc.
135
5.2 - Şiruri liniare uniforme
Şirurile liniare uniforme sunt şiruri de tipul particular descris anterior

(cu antene identice, identic orientate şi cu distribuţii de curent similare) şi
care, în plus, au elementele echidistant aşezate de-a lungul unei drepte, au
distribuţii de curent cu acelaşi modul şi cu faza variind cu aceeaşi cantitate
de la un element la altul.
Dacă n este numărul elementelor dintr-un şir uniform se impune din
considerente de normalizare ca modulul distribuţiei de curent a fiecărui
element să fie 1/n. Se notează cu δ cantitatea cu care faza distribuţiei de
curent se modifică de la un element la altul (constanta de fază a şirului) şi cu
d distanţa dintre două elemente (constanta de distanţă a şirului). Se alege
primul element ca antenă de referinţă şi se consideră că elementele şirului
sunt distribuite după axa Oz a unui sistem cartezian de coordonate. În aceste
condiţii:
1 j ( m – 1 )δ
a m = --- e r m = ( m – 1 )dz v (5.8)
n
şi, deci, pe baza relaţiei (5.6):
n n
1--- j ( m – 1 )δ jk0 rv ⋅ ( m – 1 )dzv 1 j ( m – 1 ) ( δ + k 0 d cos θ )
f ( θ, φ ) = ∑ n
e e = ---
n ∑ e (5.9)
m=1 m=1
Se observă că pentru şirurile uniforme factorul de şir este numai o

funcţie de θ şi, dacă se face notaţia:
γ = δ + k 0 d cos θ (5.10)
expresia lui se scrie compact şi se poate transforma astfel:
n
jn γ j
n-----------
– 1-
γ sin n-----γ
1 j( m – 1 )γ 1 e – 1- 2 2-
f ( θ, φ ) = --- ∑ e = --- ---------------- = e ------------- (5.11)
n sin --γ-
n n ejγ – 1
m=1 2
Aşa după cum s-a menţionat anterior, diagrama de radiaţie a unui şir
este modulul factorului său de şir. Pentru şiruri uniforme această diagramă se
136
poate construi grafic pe baza unei diagrame polare ţinând cont de expresia
(5.11) a factorului de şir şi de forma particulară a argumentului γ (relaţia
(5.10)).
|f(γ)|
N
M γ
C
D
k0
d
θ
O A B γ
δ
Figura nr. 5.2 - Principiul de construcţie a diagramei polare
Principiul construcţiei grafice se poate urmări în figura 5.2. Se

construieşte un cerc de rază k0d cu centrul pe axa γ la distanţa δ de origine.
Pentru o direcţie θ oarecare, măsurată faţă de sensul pozitiv al axei γ,
segmentul OB este de lungime δ + k0d⋅cosθ. Pe verticala corespunzătoare
punctului B se măsoară lungimea segmentului MN, egală cu |f(γ)| pentru
direcţia considerată. Din centrul A al cercului se construieşte pe direcţia θ un
segment AD de lungime egală cu MN. Mulţimea punctelor D astfel
construite corespunzătoare tuturor direcţiilor 0 <= θ <= π reprezintă
diagrama de radiaţie a şirului într-un plan ce conţine axa Oz după care sunt
aşezate elementele şirului. Deoarece f(γ) nu depinde de φ, diagrama de
radiaţie a şirului are simetrie de revoluţie faţă de axa Oz. Ca urmare, curba
obţinută prin construcţia grafică menţionată anterior se simetrizează faţă de
axa γ şi se obţine diagrama de radiaţie completă a şirului.
Pentru 0 <= θ <= π rezultă δ − k0d <= γ <= δ + kod. Acest interval de
valori pentru γ reprezintă domeniul vizibil. Lungimea acestuia este 2k0d, deci
137
depinde de lungimea şirului în raport cu lungimea de undă radiată. Poziţia lui

pe axa γ este dată de constanta de fază δ a şirului uniform.
d = λ/4
γ γ
γ γ
δ=0 δ = −π/2 δ = −π
Figura nr. 5.3 - Diagrame de radiaţie pentru un şir cu două elemente
Ca exemplu de aplicare a diagramei polare în figurile 5.3 − 5.6 sunt

prezentate diagramele de radiaţie ale unui şir cu două elemente pentru 3
valori ale constantei de fază δ (0, −π/2 şi −π) şi pentru 4 valori ale distanţei d.
Pentru n = 2 factorul de şir are expresia:
γ
j ---
f ( θ, φ ) = e cos --γ- f ( θ, φ ) = cos --γ-
2
⇒ (5.12)
2 2
138
d = λ/2
γ γ γ
γ γ γ
δ=0 δ = −π/2 δ = −π
În cazul d = λ/4 (figura 5.3), pentru δ = 0 modulul factorului de şir

este minim pentru direcţia θ = 0, creşte până la valoarea 1 atunci când θ
creşte de la 0 la π/2 şi, apoi scade până la valoarea iniţială când θ creşte de la
π/2 la π. Diagrama de radiaţie rezultă de forma unei elipse. Pentru δ = −π/2
modulul factorului de şir este maxim egal cu 1 pentru θ = 0 şi scade
permanent până la zero când θ creşte până la π. Diagrama de radiaţie
rezultă de tip cardioidă. Pentru δ = −π modulul factorului de şir este maxim
(dar mai mic decât 1) pentru θ = 0, scade până la zero când θ creşte de la 0 la
π/2 şi are o variaţie în sens opus când θ creşte de la π/2 la π. Diagrama de
radiaţie este sub forma a două cercuri tangente egale.
Analog se construiesc şi curbele din figurile nr. 5.4 − 5.6.
139
d = 3λ/4
γ γ
γ γ
δ=0 δ = −π/2 δ = −π
Din curbele prezentate se pot extrage câteva concluzii care sunt

valabile pentru toate şirurile uniforme liniare şi anume:
- Pentru δ = 0 lobul principal al diagramei de radiaţie se află în direcţia
θ = π/2, adică perpendicular pe dreapta pe care sunt aşezate
elementele şirului. Şirul se numeşte cu radiaţie în lat.
- Pentru δ + kod = 2pπ, p întreg, lobul principal al diagramei de radiaţie

este orientat în direcţia θ = 0, adică este coliniar cu dreapta pe care
sunt aşezate elementele şirului. Şirul se numeşte cu radiaţie în lung.
140
Pentru p = 0 condiţia de mai sus devine δ = −k0d şi reprezintă

condiţia de bază ca un şir uniform să aibă radiaţia în lung.
- Pentru aceeaşi valoare δ odată cu creşterea distanţei d dintre
elementele şirului creşte şi numărul de lobi ai diagramei de radiaţie.
Deoarece pentru d fixat numărul lobilor creşte cu numărul n de
elemente din şir, iar (n-1)d este lungimea şirului, rezultă regula
generală că numărul de lobi ai diagramei de radiaţie creşte odată cu
dimensiunea şirului.
d=λ
γ γ
γ γ
δ=0 δ = −π/2 δ = −π
141
Revenind la expresia generală (5.11) a factorului de şir pentru un şir

uniform se observă că aceasta este o funcţie periodică de perioadă 2π,
simetrică faţă de γ = 0, cu zerouri în punctele:
n-----γ = pπ 2π
⇒ γ = p ------ p = 1, 2, ……, n – 1 (5.13)
2 n
cu un maxim global egal cu 1 pentru γ = 0 şi cu maxime locale subunitare
aproximativ la jumătatea intervalului dintre două nuluri. În figura 5.7 sunt
prezentate curbele reprezentative ale |f(γ)| pentru câteva valori ale lui n în
intervalul 0 <= γ <= π.
Pentru n = 6 se prezintă în figurile 5.8 şi 5.9 diagrama de radiaţie
pentru şirul cu radiaţia în lat (δ = 0) şi, respectiv, pentru cel cu radiaţia în
lung (δ = −k0d). Şirul cu radiaţia în lat are lobul principal mai îngust decât
cel cu radiaţia în lung. Această proprietate este valabilă pentru orice şir
uniform.
Figura nr. 5.7 - Factorul de şir pentru valori de la 2 la 10 ale numărului de

elemente
142
Figura nr. 5.8 - Diagrama de radiaţie a unui şir cu radiaţia în lat
Figura nr. 5.9 - Diagrama de radiaţie pentru un şir cu radiaţia în lung
143
5.3 - Proprietăţile directive ale unui şir uniform
Deschiderea lobului principal

Diagrama de radiaţie pentru un şir uniform liniar cu număr arbitrar n
de elemente şi constantă de fază δ oarecare este prezentată în figura 5.10. Se
notează cu θ0 direcţia lobului principal, cu θ1 şi θ2 direcţiile nulurilor adia-
cente lobului principal şi cu 2α − unghiul dintre cele două nuluri. Se
estimează deschiderea lobului principal prin acest unghi 2α (deşi ea este
definită diferit - vezi capitolul II).
Dacă n este mare, α este mic şi se pot face aproximaţiile:
θ1 ≈ θ0 – α θ2 ≈ θ0 + α (5.14)
θ2
θ0
θ1
γ
Figura nr. 5.10 - Diagrama de radiaţia a unui şir uniform oarecare
Nulul adiacent lobului principal se produce pentru γ = −2π/n (vezi

relaţia 5.13), deci:
δ + k 0 d cos θ 2 = – 2π
------ (5.15)
n
iar lobul principal este în direcţia pentru care γ = 0, deci:
δ + k 0 d cos θ 0 = 0 (5.16)
144

1
cos θ 2 – cos θ 0 = – 2π
------ -------- (5.17)
n k0 d
Pentru α foarte mic cosθ2 poate fi aproximat cu primii trei termeni
din dezvoltarea Taylor:
2
α
cos θ 2 = cos ( θ 0 + α ) ≈ cos θ 0 – α sin θ 0 – ------ cos θ 0 (5.18)
2
Cu aproximaţia (5.18) şi înlocuind k0 = (2π)/λ0 relaţia (5.17) devine:
2 2λ
α cos θ 0 + 2 α sin θ 0 = --------0- (5.19)
nd
Pentru un şir cu radiaţia în lat (θ0 = π/2) relaţia (5.19) conduce la o
deschidere a lobului principal:
λ
α lat = -----0- (5.20)
nd
Pentru un şir cu radiaţia în lung (θ0 = 0) relaţia (5.19) conduce la o
deschidere a lobului principal:
λ
α lung = 2 -----0- (5.21)
nd
Deoarece, de regulă, nd > 2λ0 din relaţiile (5.20) şi (5.21) rezultă că:
α lat < α lung (5.22)

adică un şir cu radiaţia în lat are lobul principal mai îngust decât un şir
identic cu radiaţia în lung, proprietate confirmată şi de construcţiile grafice
din figurile (5.8) şi (5.9).
Nivelul maxim al lobilor secundari
Radiaţia unui şir este evaluată nu numai prin sectorul unghiular în
care este concentrată radiaţia, ci şi prin fracţiunea din puterea totală ce este
radiată în direcţia principală. Această fracţiune este importantă dacă numărul
145
lobilor secundari este scăzut şi nivelul relativ al acestora este mic. Un

indicator al eficienţei radiaţiei îl constituie nivelul relativ al celui mai mare
lob secundar.
Pentru şiruri liniare uniforme din forma modulului factorului de şir
|f(γ)| (figura 5.7) rezultă că cel mai mare lob secundar este cel din imediata
vecinătate a lobului principal. Pentru n mare se poate considera că direcţia
maximului coincide cu mijlocul intervalului dintre nulurile adiacente, deci
γ ≈ 3π ⁄ n . Nivelul celui mai mare lob secundar este:
3π
⎛ n ------⎞
n
sin ⎜ ----------⎟
⎜ 2 ⎟
⎝ 1 - -----
⎠ = ---------------------- 2
r ≈ ----------------------- ≈ - (5.23)
3π 3π 3π
⎛ ------⎞ n sin ⎛ ------⎞
n ⎝ 2n ⎠
n sin ⎜ ------⎟
⎜ 2⎟
⎝ ⎠
Nivelul celui mai mare lob secundar scade odată cu creşterea
numărului de elemente din şir ajungând la valori foarte mari ale acestuia la
aproximativ 2/(3π) faţă de lobul principal ( ≈ – 13, 5 dB ), când devine
practic independent de n.
Directivitatea maximă
Valoarea maximă a directivităţii este un parametru prin care se
evaluează capacitatea unei antene sau a unui şir de antene de a concentra
radiaţia pe direcţia dorită.
Pentru şiruri liniare uniforme cu radiaţia în lat (δ = 0), dacă distanţa d
dintre elemente este mult mai mică decât lungimea de undă radiată factorul
de şir se poate aproxima prin:
γ nk 0 d cos θ
sin n----- sin ----------------------- -
2 2
f ( θ, φ ) = -------------- ≈ -------------------------------- (5.24)
γ nk 0 d cos θ
n sin --- ------------------------
2 δ = 0, d « λ 2
0
146
nk 0 d cos θ
Dacă se face notaţia z = -----------------------
- intensitatea radiaţiei în direcţia
2
(θ,φ) are expresia:
sin z 2
P Ω ( θ, φ ) = [ f ( θ, φ ) ] = ⎛ ----------⎞
2
(5.25)
⎝ z ⎠
şi are valoarea maximă egală cu 1 pentru z = 0, adică pentru θ = π/2.

Puterea totală radiată este:
2π π zm
sin z-⎞ 2
⎛ --------- 4π sin z-⎞2
⎛ ---------
P rad = ∫ ∫ ⎝ z ⎠ sin θ dθ dφ = -----------
nk 0 d
- ∫ ⎝ z ⎠
dz (5.26)
0 0 –zm
unde s-a făcut notaţia z m = nk 0 d ⁄ 2 . Dacă numărul de elemente din şir este
foarte mare limitele integralei pot fi extinse până la infinit fără a modifica
semnificativ valoarea integralei. Deci:
∞
2
4π sin z-⎞ 2
⎛ --------- 4π -
P rad ≈ ------------
nk 0 d ∫ ⎝ z ⎠
dz = -----------
nk 0 d
(5.27)
–∞
Ca urmare, directivitatea maximă a unui şir cu radiaţia în lat este:

P Ω, max nk 0 d d
D max = 4π ----------------- ≈ ------------ = 2n ----- (5.28)
P rad π λ0
Ştiind că lungimea unui şir liniar uniform cu n elemente este L = (n−
1)d, se poate scrie:
d L
D max ≈ 2 ⎛ 1 + L
---⎞ ----- ≈ 2 ----- (5.29)
⎝ ⎠
d λ0 λ0
ultima aproximaţie fiind valabilă dacă L » d .

Pentru şiruri liniare uniforme cu radiaţia în lung (δ = −k0d), dacă
distanţa d dintre elemente este mult mai mică decât lungimea de undă radiată
factorul de şir se poate aproxima prin:
147
nγ nk 0 d ( cos θ – 1 )
sin ----- sin ------------------------------------- -
2 2
f ( θ, φ ) = -------------- ≈ ---------------------------------------------
- (5.30)
γ nk 0 d ( cos θ – 1 )
n sin --- --------------------------------------
2 δ = – k d, d « λ 2
0 0
nk 0 d ( cos θ – 1 )
Dacă se face notaţia z = -------------------------------------
- intensitatea radiaţiei în
2
direcţia (θ,φ) are, formal, aceeaşi expresie (5.25) cu valoarea maximă egală
cu 1 pentru z = 0, adică pentru θ = 0.
Expresia puterii totale radiate este:
2π π 2z m
sin z-⎞ 2
⎛ --------- 4π - sin z-⎞
⎛ ---------
2
P rad = ∫ ∫ ⎝ z ⎠ sin θ dθ dφ = -----------
nk 0 d ∫ ⎝ z ⎠
dz (5.31)
0 0 0
zm având aceeaşi semnificaţie. Dacă numărul de elemente este foarte mare

limita superioară a integralei se poate extinde până la infinit fără a introduce
erori prea mari, astfel că:
∞
2
sin z-⎞ 2
4π - ⎛ --------- 2π
nk 0 d ∫ ⎝ z ⎠
P rad ≈ ----------- dz = ------------ (5.32)
nk 0 d
0
şi, deci, valoarea maximă a directivităţii unui şir cu radiaţia în lung este:
P Ω, max 2nk 0 d d L d L
D max = 4π ----------------- ≈ --------------- = 4n ----- = 4 ⎛⎝ 1 + ---⎞⎠ ----- ≈ 4 ----- (5.33)
P rad π λ0 d λ0 λ0
Comparând expresiile (5.29) şi (5.33) se poate conchide că un şir
uniform liniar cu număr mare de elemente are o directivitate dublă la radiaţia
în lung în comparaţie cu cea obţinută la radiaţia în lat.
Condiţia Hansen-Woodyard
Prin metode grafice s-a demonstrat că directivitatea unui şir cu
radiaţie în lung creşte sensibil când constanta de fază se modifică de la
valoarea clasică δ = −k0d la valoarea:
148
, 94- ≈ – k d – π
δ = – k 0 d – 2----------- 0 --- (5.34)
n n
unde n este numărul de elemente din şir. Această valoare a constantei de fază
nu asigură cea mai mare directivitate posibilă, ci doar o directivitate sensibil
mai mare ca cea a unui şir liniar uniform clasic cu radiaţia în lung. Astfel,
îndeplinirea condiţiei Hansen-Woodyard asigură unui şir liniar uniform cu
număr mare de elemente o directivitate maximă:
d L
D max ≈ 1, 805 ⎛ 4n -----⎞ ≈ 7, 22 ----- (5.35)
⎝ λ 0⎠ λ0
şi o deschidere unghiulară la −3 dB a lobului principal de:
λ
θ –3dB ≈ 2 acos ⎛⎝ 1 – 0, 1398 -----0-⎞⎠ (5.36)
nd
Introdusă în literatura de specialitate pe baza unor construcţii grafice,
condiţia Hansen-Woodyard a fost ulterior justificată şi prin tehnici analitice.
Pornind de la expresia factorului de şir pentru un şir uniform:
sin -----γ
n
2
f ( θ, φ ) = -------------- cu γ = δ + k 0 d cos θ (5.37)
n sin --γ-
2
alegând δ = – pd , p fiind o constantă a cărei valoare urmează a fi
determinată, şi făcând notaţia z = q ( k 0 cos θ – p ) cu q = nd ⁄ 2 rezultă:
sin z-
f ( θ, φ ) = --------- (5.38)
z
Corespunzător, intensitatea radiaţiei şirului în direcţia (θ,φ) este:
sin z 2
P Ω ( θ, φ ) = [ f ( θ, φ ) ] = ⎛⎝ ----------⎞⎠
2
(5.39)
z
cu valoarea maximă în direcţia θ = 0:
149
2
⎧ sin [ q ( k 0 – p ) ] ⎫ sin v 2
P Ω, max ( θ, φ ) = ⎨ ----------------------------------- ⎬ = ⎛⎝ ----------⎞⎠ cu v = q ( k 0 – p ) (5.40)
⎩ q ( k0 – p ) ⎭ v
şi valoarea normalizată (relativă):

P Ω ( θ, φ ) sin z 2 sin v –2
- = ⎛⎝ ----------⎞⎠ ⎛⎝ ----------⎞⎠
P Ω, rel ( θ, φ ) = ------------------------------- (5.41)
P Ω, max ( θ, φ ) z v
Puterea totală radiată are expresia:

2π π π
sin z-⎞ 2 ⎛ ---------
sin v-⎞ –2 sin v – 2 sin z 2
P rad = ∫ ∫ ⎛⎝ ---------
z ⎠ ⎝ v ⎠
sin θ dθ dφ = 2π ⎛ ----------⎞
⎝ v ⎠ ∫ ⎛⎝ ---------
z ⎠
-⎞ sin θ dθ =
0 0 0 (5.42)
–2
2π sin v π cos 2v – 1 + Si ( 2v )
= -------- ⎛ ----------⎞ --- + -----------------------
k0 q ⎝ v ⎠ 2 2v
sin v –2 π cos 2v – 1
Funcţia: g ( v ) = ⎛ ----------⎞ --- + ----------------------- + Si ( 2v ) are un minim
⎝ v ⎠ 2 2v
egal cu 0,871 pentru v = −1,46. Corespunzător acestor valori rezultă:
, 92-
δ = – k 0 d – 2----------- (5.43)
n
şi
P Ω, max ( θ, φ )
D max = 4π -------------------------------- = 1, 789 D max, lung (5.44)
P rad
valori extrem de apropiate de cele obţinute prin construcţii grafice.
5.4 - Şiruri liniare cu distribuţii conice de curent
Dacă se asociază fiecărui punct în care se află un element al şirului de

antene un număr complex egal cu coeficientul distribuţiei de curent a
elementului respectiv se obţine o funcţie complexă de variabilă reală definită
150
în punctele discrete în care se află elementele şirului. Dintre toate funcţiile

complexe continue care coincid cu funcţia discretă definită anterior în
punctele în care aceasta din urmă este definită există una care pare cea mai
naturală prelungire a funcţiei discrete. Se ataşeză şirului liniar această funcţie
complexă de variabilă reală. Ea este echivalentă cu două funcţii reale de
variabilă reală: una corespunzătoare modulului distribuţiilor de curent şi alta
corespunzătoare fazei acestora.
arg(z)
|a(z)|
(n−1)δ
1/n
3δ
2δ
δ
d d d d d d
1 2 3 4 n z 1 2 3 4 n z
a b
Figura nr. 5.11 - Funcţiile de modul (a) şi fază (b) asociate unui şir uniform
Pentru şirurile liniare uniforme funcţia de modul este o dreaptă

orizontală (figura 5.11a), iar cea de fază este o dreaptă ce trece prin origine
(figura 5.11b). În multe cazuri practice funcţia de fază se păstrează ca la
şirurile uniforme, însă funcţia de modul are un maxim în centru şi scade
permanent către extremităţile şirului. Asemenea distribuţii se numesc conice.
Analiza şirurilor cu distribuţie conică se face cu două metode
specifice: metoda polinomială şi metoda transformatei Z.
Metoda polinomială
Dacă modulele |am| ale coeficienţilor distribuţiilor de curent nu sunt
egale, dar faza lor variază cu aceeaşi cantitate δ de la un element la altul,
atunci expresia (5.11) a factorului de şir pentru un şir cu n elemente
echidistante trebuie rescrisă sub forma:
151
n
j ( m – 1 )γ
f ( θ, φ ) = ∑ am e (5.45)
m=1
unde γ este aceeaşi notaţie (5.10). Dacă se renumerotează elementele şirului

de la 0 la n−1, atunci expresia (5.24) devine:
n–1 n–1
ji γ i
f ( θ, φ ) = ∑ ai e = ∑ ai η (5.46)
i=0 i=0
unde s-a făcut notaţia ejγ = η.
Im(η)
Domeniu
vizibil
δ−k0d
δ+k0d Re(η)
Figura nr. 5.12 - Planul complex al variabilei η = e j γ
Expresia în η a factorului de şir este un polinom de gradul n−1 cu

coeficienţi reali denumit şi polinom Shelkunoff. Când θ variază de la 0 la π,
η se deplasează în planul complex pe arcul de cerc de rază unitară cu centrul
în originea sistemului de coordonate (figura 5.12). Acesta, denumit şi
domeniu vizibil al variabilei η, subîntinde un unghi la centru egal cu 2k0d,
cuprins între δ − k0d şi δ + k0d.
Potrivit teoremei fundamentale a algebrei, polinomul factor de şir
(5.46) are n−1 rădăcini complexe şi se poate scrie sub forma:
152
f ( θ, φ ) = f ( η ) = a n – 1 ( η – η 1 ) ( η – η 2 )…… ( η – η n – 1 ) (5.47)
Deci, modulul factorului de şir pentru o direcţie θ dată este
proporţional cu produsul distanţelor dintre punctul reprezentativ din
domeniul vizibil η şi rădăcinile η1, ..., ηn-1. Nulurile diagramei de radiaţie
corespund rădăcinilor aflate în domeniul vizibil η.
Exemplu. Fie un şir cu patru elemente aşezate la distanţa d = λ0/2
(k0d = π), constanta de fază δ = 0, |a0| = |a3| = 1 şi |a1| = |a2| = 3.
Potrivit relaţiei (5.46) factorul de şir are expresia:
2 3 3
f( η) = 1 + 3η + 3η + η = ( 1 + η ) (5.48)
care arată că există o rădăcină triplă egală cu −1. Domeniul vizibil al
variabilei η cuprinde întregul cerc de rază unitară (figura 5.13a), modulul
factorului de şir fiind proporţional cu puterea a treia a distanţei ∆ de la
punctul P considerat pe cercul unitar la punctul A în care se află rădăcina
triplă. Diagrama de radiaţie rezultă cea din figura 5.13b.
Im(η)
η1 =η2 = η3 = −1 1
θ
−k0d (θ = π) ∆ P
θ = π/2 z
A O Re(η)
k0d (θ = 0) 1
b
a
Figura nr. 5.13 - Domeniul vizibil al variabilei η (a) şi diagrama de radiaţie

(b) pentru un şir cu patru elemente
Metoda transformatei Z
Transformata Z a unei funcţii reale continue f(x) se defineşte ca:
153
∞
–i
F(z) = ∑ f ( id )z (5.49)
i=0
unde d este lungimea intervalului de eşantionare.

Funcţia treaptă unitară:
⎧0 x<0
u( x) = ⎨ (5.50)
⎩1 x≥0
are ca transformată Z funcţia:

1
U ( z ) = ---------------
- (5.51)
–1
1–z
iar funcţia fereastră unitară cu n puncte de eşantionare:
⎧0 x<0
⎪
gn ( x ) = ⎨ 1 0 ≤ x ≤ ( n – 1 )d (5.52)
⎪
⎩0 x > ( n – 1 )d
are ca transformată Z funcţia:

–n
G ( z ) = 1---------------
–z - (5.53)
–1
1–z
Pe lângă proprietăţile binecunoscute de liniaritate, transformata Z se
bucură şi de o proprietate deosebită − translarea complexă: dacă f(x) are
funcţia F(z) ca transformată Z, atunci funcţia e−bx f(x) are ca transformată Z
funcţia F(ebdz).
După renumerotarea elementelor şirului expresia (5.24) a factorului
de şir devine:
n–1 n–1
ji γ –i
f ( θ, φ ) = ∑ ai e = ∑ ai z (5.54)
i=0 i=0
154
unde s-a făcut notaţia z = e−jγ. Relaţia (5.54) pune în evidenţă faptul că
factorul de şir poate fi privit ca transformata Z a produsului |a(z)gn(z)|, unde
a(z) este orice funcţie complexă de variabilă reală ce are valoarea am în
punctul de pe axa reală în care este situat elementul m al şirului.
Exemplu. Fie un şir cu n elemente echidistante pentru care funcţia
complexă continuă ataşată este a(z) = sin(hz), unde h este o constantă reală.
Ştiind că:
jhz – jhz
e –e
sin ( hz ) = ------------------------
- (5.55)
2j
şi folosind proprietatea de translare complexă a transformatei Z se obţine:
1 ⎛ – e – jnhd z – n 1 – e jnhd z –n⎞

F ( z ) = ----- ⎜ 1-----------------------------
- – ----------------------------⎟ (5.56)
2j ⎝ 1 – e – jhd z – 1 1 – e jhd z –1 ⎠
din care, după câteva calcule algebrice şi alegând h astfel ca sin[(n-1)hd] = 0:

–j ( n – 2 ) γ –j γ
e +e
f ( γ ) = ----------------------------------------------------------
–j γ – 2j γ
- sin ( hd ) (5.57)
1 – 2e cos ( hd ) + e
5.5 - Şiruri circulare
Pentru un şir circular cu n elemente identice şi identic orientate se

consideră drept antenă de referinţă o antenă fictivă în centrul cercului pe
circumferinţa căruia sunt distribuite antenele. Dacă a este raza cercului,
atunci pentru numerotarea din figura 5.14 a elementelor şirului:
2π
v m = ------ m
n (5.58)
r m = x v a cos v m + y v a sin v m
Conform definiţei (5.6) a factorului de şir:
155
n
jk 0 r v ⋅ r m
f ( θ, φ ) = ∑ am e =
m=1
n
jk 0 a ( cos v m sin θ cos φ + sin v m sin θ sin φ )
= ∑ am e =
m=1
(5.59)
n
j [ δ m + k 0 a sin θ cos ( φ – v m ) ]
= ∑ am e
m=1
unde δm este faza coeficientului am.
2
m vm 1
rm
n
O x
a n-1
n-2
Figura nr. 5.14 - Geometria unui şir circular
Pentru şiruri circulare factorul de şir depinde atât de θ, cât şi de φ,

astfel că ele nu au o diagramă de radiaţie cu simetrie de revoluţie.
Şirurile circulare uniforme au coeficienţi de excitaţie identici ca
modul şi cu faza variind cu aceeaşi cantitate δ de la un element la altul, astfel
ca variaţia totală de fază de la primul la ultimul element să fie p2π. Deci:
p2π
---------- m
1--- – j n 1 –jγm
am = e = --- e (5.60)
n n
156
şi, ca urmare:
n
1 – j [ pv m – k 0 a sin θ cos ( φ – v m ) ]
f ( θ, φ ) = ---
n ∑ e (5.61)
m=1
Revenind la şirurile circulare neuniforme, acestea pot fi construite ca

şiruri directive sau ca şiruri omnidirecţionale în planul şirului.
Pentru ca un şir să concentreze puterea radiată într-un unghi solid mic
în direcţia (θ0,φ0) este necesar ca, în această direcţie, câmpurile produse de
antenele din şir să fie în fază. Din relaţia (5.59) rezultă că această condiţie se
îndeplineşte dacă:
δ m + k 0 a sin θ cos ( φ – v m ) = 0 (5.62)
de unde se observă că variaţia de fază a distribuţiilor de curent este neliniară.
Teoretic, singurul şir circular omnidirecţional este şirul cu număr
infinit de elemente, pentru care factorul de şir este funcţia Bessel de ordinul p
şi argument k0asinθ. Aproximarea diagramei omnidirecţionale de către un
şir cu număr finit de elemente este acceptabilă practic dacă numărul de
elemente este mai mare decât k0a.
5.6 - Şiruri de şiruri
În analiza şirurilor de antene prezentată până aici nu s-a făcut nici o

referire la natura elementelor şirului. Este posibil, deci, ca elementele să fie,
la rândul lor, şiruri de antene, obţinându-se astfel şiruri de şiruri de antene.
Elementul de tip şir se numeşte subşir, iar şirul construit din subşiruri se
numeşte superşir.
Fie f1 factorul de şir al unui şir de m elemente pentru care elementul p
este antenă de referinţă. Cu n astfel de şiruri se construiesc un şir al cărui
element de referinţă este şirul cu numărul de ordine q. Fie f2 factorul de şir al
şirului de antene astfel obţinut. Dacă se interpretează acest ultim şir ca un şir
cu m*n elemente, a cărui antenă de referinţă este elementul p din subşirul q,
157
atunci factorul său de şir este f = f1*f2. În consecinţă, diagrama lui de radiaţie
se obţine prin multiplicarea grafică a celor două diagrame. .
f1
λ0/2 λ0/2 λ0/2 x

f = f1 f2
y
y λ0/4
f2
λ0/2 λ0/2 λ0/2 x
λ0/4
Figura nr. 5.15 - Şir de şiruri de antene
f = f1 ⋅ f2
γ
a
c f1
f2
γ
Figura nr. 5.16 - Construcţia diagramei de radiaţie pentru un şir de şiruri

de antene
Exemplu. Fie un şir uniform cu 4 elemente aşezate la distanţa d = λ0/

2 şi având constanta de fază δ = 0. Cu două asemenea şiruri se construieşte
un superşir cu elementele aşezate la distanţa d = λ0/4 şi având constanta de
158
fază δ = π/2 (figura 5.15). Folosind diagrama polară se construiesc

diagramele de radiaţie pentru cele două subşiruri (figurile 5.16a şi 5.16b) şi,
apoi, prin metoda multiplicării celor două diagrame se obţine diagrama de
radiaţie a şirului de 8 elemente (figura 5.16c)
Şirul binomial. Fie un şir de două elemente cu modulele distribuţiilor
de curent egale cu 1 şi constanta de fază δ. Potrivit relaţiei (5.11) factorul lui
de şir are expresia:
jγ
f1 = 1 + e (5.63)
1 ejγ |f(γ)|
1
ejγ e2jγ f1
b
1 2ejγ e2jγ
a fn
γ
−π π
Figura nr. 5.17 - Principiul de construire a uni şir binomial (a) şi factorul
lui de şir (b)
Se construieşte un şir cu trei elemente prin suprapunerea şirului de

două elemente cu cel obţinut din acesta prin translare spre dreapta cu o
poziţie şi creşterea fazei cu δ (figura 5.17a). Şirul cu trei elemente are
factorul de şir:
jγ j2 γ jγ 2
f 2 = 1 + 2e + e = (1 + e ) (5.64)
159
Repetând procedeul de n ori se obţine un şir cu n+1 elemente al cărui

factor de şir este:
jγ n
fn = ( 1 + e ) (5.65)
El are aceleaşi zerouri ca şi şirul de două elemente de la care s-a
plecat. Dacă domeniul vizibil nu depăşeşte intervalul 2π dintre zerouri
diagrama de radiaţie nu are lobi laterali (figura 5.17b), ceea ce este foarte util
în unele aplicaţii. Deschiderea lobului principal este, însă, mai mare. Se
numeşte binomial datorită expresiei (5.65) a factorului de şir.
Şir cu distribuţie triunghiulară de curent. Proprietatea de
multiplicare a diagramei este utilă şi pentru determinarea expresiei factorului
de şir utilizând calcule mai simple decât cele cerute de relaţia (5.6). Un
exemplu în acest sens îl constituie determinarea factorului de şir pentru un şir
cu distribuţie triunghiulară de curent.
Fie un şir uniform cu n elemente aşezate la distanţa d cu constanta de
fază δ. Se aleg coeficienţii am de modul 1 şi elementul din dreapta al şirului
ca antenă de referinţă (figura 5.18). Potrivit relaţiei (5.11) factorul lui de şir
este:
nγ
nγ sin ⎛ -----⎞
– j -----
2 ⎝ 2⎠
f1 = e ------------------- (5.66)
γ
sin ⎛⎝ ---⎞⎠
2
Se construieşte un alt şir cu n elemente prin translare spre dreapta cu
o poziţie a şirului iniţial şi creşterea fazei cu δ. După un număr de n−1
translaţii se obţine şirul dorit al cărui element de referinţă se află în stânga şi,
ca urmare, factorul lui de şir este:
nγ
nγ sin ⎛ -----⎞
j -----
2 ⎝ 2⎠
f2 = e ------------------- (5.67)
γ
sin ⎛ ---⎞
⎝ 2⎠
160
2
Privind şirul construit ca un şir de şiruri cu n ⋅ n = n elemente,
factorul lui de şir este:
nγ 2
sin ⎛ -----⎞
⎝ 2⎠
f = f 1 ⋅ f 2 = ------------------- (5.68)
γ
sin ⎛⎝ ---⎞⎠
2
Dar prin suprapunerea şirului iniţial cu celelalte n-1 se obţine un şir
cu 2n+1 elemente pentru care modulele distribuţiilor de curent scad liniar de
la centru către extremităţi (distribuţie triunghiulară). Evident că şirul cu
distribuţie triunghiulară are factorul de şir dat de relaţia (5.68).
f2
(n-1)γ f1
0 γ (n-3)γ (n-2)γ (n-1)γ
(n-2)γ f1
-γ 0 γ (n-4)γ (n-3)γ (n-2)γ
γ f1
-(n-2)γ -(n-3)γ -(n-4)γ -2γ -γ 0 γ
0 f1
-(n-1)γ -(n-2)γ -(n-3)γ -2γ -γ 0
1 2 3 4 n-2 n-1 n 4 3 2 1
f = f1 f 2
Figura nr. 5.18 - Şir cu distribuţie triunghiulară
161
5.7 - Optimizarea şirurilor
Analiza şirurilor de antene efectuată în acest capitol, precum şi cea a

antenelor efectuată în capitolele anterioare au evidenţiat o proprietate
comună: nivelul lobilor laterali creşte atunci când deschiderea unghiulară a
lobului principal scade. La proiectarea unei antene trebuie făcut un
compromis între aceşti parametri.
Optimizarea unui şir constă în determinarea modulelor şi fazelor
coeficienţilor am care permit obţinerea celui mai mic nivel al lobilor laterali
pentru o deschidere unghiulară dată a lobului principal sau, reciproc, cea mai
mică deschidere a lobului principal pentru un nivel impus lobilor secundari.
Dolph a arătat că pentru un şir liniar optimul se atinge atunci când modulele
coeficienţilor am sunt coeficienţi ai unui polinom Cebâşev şi, de aceea,
şirurile liniare optime se numesc şiruri Dolph-Cebâşev.
Polinoame Cebâşev
Polinoamele Cebâşev au mai multe definiţii, dar cea mai convenabilă
pentru această aplicaţie este definiţia trigonometrică. Polinomul Cebâşev de
gradul n este:
⎧ ( – 1 ) n cosh ( n acosh x ) x < –1

⎪
Tn ( x ) = ⎨ cos ( n acos x ) x ≤1 (5.69)
⎪
⎩ cosh ( n acosh x ) x>1
Deşi pare complicată, definiţia conduce la expresii simple ale

polinomului. Astfel:
3
T0 ( x ) = 1 T 3 ( x ) = 4x – 3x
T1 ( x ) = x 4
T 4 ( x ) = 8x – 8x + 1
2
(5.70)
2
T 2 ( x ) = 2x – 1 5
T 5 ( x ) = 16x – 20x + 5x
3
Pornind de la expresiile polinoamelor de grad 0 şi 1 se pot calcula

expresiile polinoamelor de orice grad cu următoarele relaţii de recurenţă:
162
T n + 1 ( x ) = 2xT n ( x ) – T n – 1 ( x )
(5.71)
T mn ( x ) = T m ( T n ( x ) ) = T n ( T m ( x ) )
Din expresiile (5.70) şi din reprezentările grafice din figura 5.19, se
remarcă următoarele proprietăţi ale polinoamelor Cebâşev:
Figura nr. 5.19 - Reprezentări grafice ale unor polinoame Cebâşev
- polinoamele de grad par conţin numai puterile pare ale lui x, iar
polinoamele de grad impar − numai puterile impare ale lui x;
n
- graficul polinomului de grad n trece prin punctele ( – 1, ( – 1 ) ) şi
( 1, 1 ) ;
- pentru −1 <= x <= 1 valoarea polinomului oscilează între −1 şi 1;
- toate rădăcinile şi toate extremele relative ale polinomului sunt în
intervalul ( – 1, 1 ) ;
- polinomul de grad n are n rădăcini reale:
π
x = cos ( 2p + 1 ) ------ p = 0, 1, …, n – 1 (5.72)
2n
- polinomul de grad n are n−1 extreme relative, toate de modul 1:
π
x = cos ⎛ p ---⎞ p = 1, 2, …, n – 1 (5.73)
⎝ n⎠
163
Pentru determinarea factorului de şir optim este utilă următoarea

teoremă:
Dacă Pn(x) este un polinom oarecare de grad n care are valoarea R >
1 în punctul x0 > 1 şi valoarea 0 în punctul x2 cu x1 <= x2 < x0, unde x1 este
cea mai mare rădăcină a polinomului Cebâşev de acelaşi grad, atunci
polinomul Pn(x) este în modul mai mare ca 1 cel puţin pe o parte a
intervalului ( – 1, 1 ) .
Altfel spus, dintre toate polinoamele de acelaşi grad care trec prin
punctele (x0,R) şi se anulează în intervalul [x1,x0) polinomul Cebâşev are cea
mai mică valoare absolută în intervalul ( – 1, 1 ) .
Reciproca acestei teoreme afirmă că:
Dintre toate polinoamele de acelaşi grad care trec prin punctul (x0,R)
şi au modulul mai mic decât 1 pe intervalul ( – 1, 1 ) , polinomul Cebâşev
are cea mai mare rădăcină la cea mai mică distanţă de x0.
Altfel spus, polinomul Cebâşev minimizează distanţa |x0−x2|.
Echivalarea factorului de şir cu un polinom Cebâşev
Fie un şir cu un număr n impar de elemente aşezate echidistant la
distanţa d între ele pe axa Oz a unui sistem cartezian de coordonate şi având
faza distribuţiilor de curent variind cu aceeaşi cantitate δ de la un element la
altul. Se alege elementul din centrul şirului drept antenă de referinţă şi se
renumerotează elementele şirului ca în figura 5.20. Conform relaţiei (5.11),
factorul de şir are expresia:
n-----------
– 1- n-----------
– 1-
2 2
j0 jm γ – jm γ
f ( θ, φ ) = a 0 e + ∑ am e + ∑ a n – 1-
m + -----------
e (5.74)
m=1 m=1 2
Dacă modulele distribuţiilor de curent se aleg astfel ca:

am = a ∀m (5.75)
m + n-----------
– 1-
2
atunci expresia (5.74) devine:
164
n-----------
– 1-
2
f ( θ, φ ) = a 0 + 2 ∑ a m cos ( m γ ) (5.76)
m=1
Dar cos(pγ), cu p întreg, se poate exprima în funcţie de cos(γ),

expresia fiind un polinom de grad p de argument cos(γ). Deoarece, la rândul
lui, cos(γ) = 2⋅cos2(γ/2)−1, rezultă că expresia cos(pγ) conţine numai puterile
pare ale cos(γ/2). Deci, expresia (5.76) se poate scrie, în principiu, ca:
Expresia (5.77) conţine numai puteri pare ale cos(γ/2), cea mai mare
putere fiind n−1.
n – 1-
-----------
2
b m ⎛ cos --γ-⎞
2m
f ( θ, φ ) = b 0 + 2 ∑ ⎝ 2⎠
(5.77)
m=1
Expresia (5.77) conţine numai puteri pare ale cos(γ/2), cea mai mare
putere fiind n−1.
z z
n n-1
2 2
2
2
1
1
Antena de referinţă 0
n
2 +1 n-1
+1
n 2
2 +2 n-1
+2
2
n n n-1 n-1
2 +2 2
+
2
Număr par de elemente Număr impar de elemente
Figura nr. 5.20 - Renumerotarea elementelor unui şir
165
Fie un şir cu un număr n par de elemente aşezate echidistant la

distanţa d între ele pe axa Oz a unui sistem cartezian de coordonate şi având
faza distribuţiilor de curent variind cu aceeaşi cantitate δ de la un element la
altul. Se alege antena de referinţă în centrul şirului şi se renumerotează
elementele şirului ca în figura 5.20. Conform relaţiei (5.11), factorul de şir
are expresia:
n--- n---
--γ- γ
2 2
j ( 2m – 1 ) – j ( 2m – 1 ) ---
2 2
f ( θ, φ ) = ∑ am e + ∑ a
m + n---
e (5.78)
m=1 m=1 2
Dacă modulele distribuţiilor de curent se aleg astfel ca:

am = a ∀m (5.79)
m + n---
2
atunci expresia (5.78) devine:

n---
2
γ
f ( θ, φ ) = 2 ∑ a m cos ( 2m – 1 ) ---
2
(5.80)
m=1
Dar cos[(2p−1)γ/2], cu p întreg, se poate exprima în funcţie de cos(γ/
2), expresia fiind un polinom de grad 2p−1 de argument cos(γ/2) şi care
conţine numai puterile impare ale cos(γ/2). Deci, expresia (5.80) se poate
scrie, în pricipiu, ca:
n---
2
b' m ⎛⎝ cos --γ-⎞⎠

2m – 1
f ( θ, φ ) = 2 ∑ 2
(5.81)
m=1
Expresia (5.60) conţine numai puteri impare ale cos(γ/2), cea mai
mare fiind n−1.
În concluzie, factorul de şir al unui şir de n antene poate fi scris ca un
polinom Cebâşev de grad n−1 dacă elementele simetric aşezate faţă de
centrul şirului au distribuţiile de curent de modul egal.
166
Pentru identificarea factorului de şir cu un polinom Cebâşev se

utilizează transformarea:
x = b cos --γ- (5.82)

2
unde b este o constantă reală. Deci:
f ( θ, φ ) = T n – 1 ⎛ b cos --γ-⎞ (5.83)

⎝ 2⎠
Diagrama polară pentru şiruri Dolph-Cebâşev
Fie un şir optim (Dolph-Cebâşev) cu n = 5 elemente şi d = λ0/2 (k0d
= π). Modalitatea de construcţie a diagramei de radiaţie prin aplicarea
adecvată a metodei diagramei polare este prezentată în figura 5.21 pentru δ =
0 şi în figura 5.22 pentru δ = −π.
T4(x)
R B'
A' ≡ C'
x
x0
R
C
x
B
A
γ γ
Figura nr. 5.21 - Diagrama polară pentru un şir optim cu radiaţie în lat
În figura 5.21 când θ variază de la 0 la π/2, γ = 0 + π⋅cos(θ) variază

de la π la 0, iar x (relaţia (5.82) ) de la 0 la b (de la punctul A la punctul B pe
grafic). Punctul reprezentativ pe graficul polinomului Cebâşev de gradul 4 se
deplasează de la A' la B'. Când θ variază de la π/2 la π, γ variază de la zero la
167
−π, iar x de la b la 0 (de la B la C pe grafic). Punctul reprezentativ pe graficul

polinomului Cebâşev se deplasează de la B' la C'≡A'.
Diagrama de radiaţie rezultă, după cum se vede în figura 5.21, cu un
lob principal toroidal de nivel R = T4(b) = f(0) perpendicular pe axa γ (θ = π/
2 − şir cu radiaţie în lat) şi cu trei lobi laterali, toţi de nivel 1. Deci, nivelul
relativ al lobilor laterali este 1/R.
Diagrama de radiaţie pentru δ = −π − prezentată în figura 5.22 − se
construieşte urmărind, ca mai înainte, deplasarea punctului reprezentativ pe
graficul polinomului Cebâşev în funcţie de modificarea unghiului θ. Se
obţine un lob principal de nivel R = T4(b) = f(0) în direcţia θ = 0 (şir cu
radiaţia în lung) şi trei lobi laterali de nivel 1 (deci, de nivel relativ 1/R).
Calculul şirurilor Dolph-Cebâşev
Fie 2α deschiderea lobului principal între nulurile adiacente (nu
conform definiţiei, dar simplificând relaţiile de calcul).
T4(x)
C' R A'
B'
x
x0
R C
x
γ γ A
Figura nr. 5.22 - Diagrama polară pentru un şir optim cu radiaţie în lung
Pentru şirul cu radiaţie în lat (figura 5.21) δ = 0, iar nulurile

adiacente lobului principal corespund celei mai mari rădăcini a polinomului
168
Cebâşev (p = 0 în relaţia (5.73)). Din condiţia ca această rădăcină să

corespundă direcţiei θ = π/2 − α rezultă:
π - k 0 d sin α
cos ------------------- = b cos -------------------- (5.84)
2(n – 1) 2
Ştiind că lobul principal este în direcţia θ = π/2 se obţine:
T n – 1 ( b ) = cosh [ ( n – 1 ) acosh b ] = R (5.85)
Dacă se impune deschiderea unghiulară 2α a lobului principal, atunci
din relaţia (5.63) se determină constanta b şi, apoi, din relaţia (5.64) − nivelul
R al lobului principal. Potrivit teoremei enunţate mai înainte, nivelul relativ
1/R al lobilor secundari este cel mai mic posibil pentru deschiderea
unghiulară 2α impusă, polinomul Cebâşev fiind singurul polinom care nu
depăşeşte în modul valoarea 1 pe întreg intervalul ( – 1, 1 ) .
Dacă se impune nivelul 1/R al lobilor secundari, atunci din relaţia
(5.85) se determină constanta b şi, apoi, din relaţia (5.84) se calculează α.
Reciproca teoremei enunţate anterior asigură că deschiderea 2α a lobului
principal este cea mai mică posibilă pentru nivelul dat al lobilor secundari,
deoarece dintre toate polinoamele cu modul cel mult unitar în intervalul
( – 1, 1 ) , polinomul Cebâşev are rădăcina cea mai mare la cea mai mică
distanţă de x0 = b.
Şirul cu radiaţia în lung are lobul principal de nivel R orientat în
direcţia θ = 0. Deci:
δ + k0 d
b cos -----------------
- = x0 (5.86)
2
şi:
T n – 1 ( x 0 ) = cosh [ ( n – 1 ) acosh x 0 ] = R (5.87)
Din condiţia ca nulul adiacent lobului principal, aflat pe direcţia θ =
α, să corespundă celei mai mari rădăcini a polinomului Cebâşev (p = 0 în
relaţia (5.73)) rezultă:
169
δ + k 0 d cos α
π - = b cos ------------------------------
cos ------------------- - (5.88)
2(n – 1) 2
Pentru a exploata proprietatea de optim a polinomului Cebâşev este
necesar ca argumentul x = bcos(γ/2) să parcurgă întreg intervalul ( – 1, 1 ) . În
consecinţă, pentru θ = π trebuie ca x = −1. Deci:
δ – k0 d
b cos ----------------- = –1 (5.89)
2
Dacă se impune deschiderea unghiulară 2α, atunci din relaţiile (5.88)
şi (5.89) se determină b şi δ, din relaţia (5.86) se determină x0 şi, apoi, din
relaţia (5.87) se calculează R. Nivelul relativ 1/R al lobilor laterali este
minim posibil ca urmare a proprietăţilor de optim ale polinoamelor Cebâşev
(vezi teorema).
Figura nr. 5.23 - Şir optim cu radiaţia în lung
Dacă se impune nivelul 1/R al lobilor laterali, atunci din relaţia (5.87)
se determină x0, din relaţiile (5.86) şi (5.89) se calculează b şi δ, iar, în final,
se calculează α din relaţia (5.88). Deschiderea unghiulară 2α a lobului
principal este minimă datorită proprietăţilor de optim ale polinoamelor
Cebâşev (vezi reciproca teoremei).
170
În figura 5.23 este prezentată diagrama de radiaţie a unui şir Dolph-

Cebâşev cu radiaţia în lung din care se observă că şirul optim are toţi lobii
secundari de nivel egal.
Şirurile Dolph-Cebâşev sunt optime numai în categoria şirurilor cu
elemente echidistante. Sunt numeroase exemple de şiruri cu elemente inegal
repartizate pe o dreaptă (şiruri liniare neuniforme) care, având acelaşi număr
de elemente ca şi un şir Dolph-Cebâşev, asigură un nivel mai mic al lobilor
laterali pentru o aceeaşi deschidere unghiulară a lobului principal.
5.8 - Şiruri cu elemente parazite
Un şir de antene în care numai o parte din elemente sunt alimentate se

numeşte şir cu elemente parazite. Elementele parazite contribuie la radiaţia
şirului de antene datorită curenţilor induşi de câmpul electromagnetic creat
de elementele alimentate aflate în apropierea lor. Un şir cu elemente parazite
ale cărui elemente sunt de tip dipol se numeşte şir Yagi-Uda, antenă Yagi-
Uda sau, cel mai adesea, antenă Yagi. Denumirea se datorează faptului că
primele cercetări asupra acestui tip de antenă au fost efectuate de Shintaro
Uda la Universitatea Tohoku din Sendai, Japonia începând din 1926, iar
rezultatele, publicate iniţial în limba japoneză, au fost prezentate sintetic în
1928 într-o publicaţie de limbă engleză de către H. Yagi şi aceasta a fost
sursa de informaţie devenită, apoi, clasică în literatura de specialitate.
Antenele Yagi sunt foarte mult utilizate parctic datorită simplităţii
constructive şi a câştigului relativ ridicat pe care îl au.
AntenaYagi de bază este antena cu trei elemente în care elementul
central − un dipol în λ/2 rezonant pe frecvenţa centrală a benzii de lucru −
este alimentat, iar celelate două sunt elemente parazite. Deoarece elementele
parazite se află la distanţă foarte mică de dipolul rezonant câmpul electric
incident este practic egal cu cel existent în punctul în care se află dipolul.
Deci:
E incident = E dipol (5.90)
Deoarece elementul parazit este paralel cu dipolul câmpul electric
incident este coliniar cu elementul parazit şi, deci, tangent la suprafaţa
acestuia considerată pentru analiză a fi perfect conductoare electric. În
171
consecintă, câmpul electric creat de curentul indus în elementul parazit

trebuie să fie egal şi de sens contrar câmpului incident pentru ca valoarea
totală a câmpului electric la suprafaţa elementului parazit să fie nulă. Deci:
E parazit = – E incident = – E dipol (5.91)
Fie un şir uniform de două elemente alimentate în opoziţie de fază (δ
= −π) şi aflate la distanţă extrem de mică unul de celălalt ( d ≈ 0 ). În orice
plan ce conţine dreapta pe care se află elementele şirului diagrama de radiaţie
construită pe baza diagramei polare este formată din doi lobi de nivel egal
orientaţi de-a lungul dreptei (şir cu radiaţia în lung). În figura 5.24 se
prezintă diagrama de radiaţie într-un plan normal pe dipoli pentru un şir cu
două elemente tip dipol alimentate cu curenţi de aceeaşi amplitudine, dar în
opoziţie de fază şi separaţi de o distanţă de aproximativ 0,04λ. Se observă că
diagrama de radiaţie are lobii de acelaşi nivel orientaţi de-a lungul axei
perpendiculare pe dipoli. Diagrama de radiaţie spaţială este un tor de
secţiune circulară cu axa de simetrie paralelă cu dipolii.
+ -
- +
Figura nr. 5.24 - Diagrama de radiaţie a unui şir de doi dipoli în λ/2
paraleli alimentaţi în opoziţie de fază şi separaţi de o distanţă foarte mică
172
Modificarea diagramei de radiaţie în sensul favorizării unuia din lobi

se obţine prin simpla creştere a dimensiunii elementului parazit. În figura
5.25c este prezentată diagrama de radiaţie în planul dipolilor pentru o antenă
Yagi cu două elemente în care dipolul alimentat are lungimea 0,4871λ
(rezonant în spaţiul liber pe frecvenţa de lucru), iar dipolul parazit are
lungimea 0,49λ (figura nr.25a). Distanţa dintre dipoli este tot de 0,04λ. Se
observă asimetria acestei diagrame de radiaţie în sensul favorizării lobului
aflat în direcţia dipolului rezonant alimentat. Un asemenea tip de element
parazit se numeşte reflector deoarece are ca efect “reflexia” undei radiate de
dipol.
Element parazit
z
Dipol Dipol
x x
Element parazit
a b c
Figura nr. 5.25 - Influenţa unui element parazit asupra radiaţei unui dipol în
λ/2
Dacă elementul parazit se scurtează în raport cu dipolul rezonant se

obţine o diagramă de radiaţie similară cu favorizarea lobului aflat în direcţia
elementului parazit (figura 5.25b). Un asemenea tip de element parazit se
numeşte director deoarece are ca efect “direcţionarea” radiaţiei dipolului
alimentat în sensul în care el este plasat.
Dipolul alimentat se numeşte vibrator deoarece el rezonează
(“vibrează”) pe frecvenţa de lucru.
O diagramă de radiaţie mai bună (în sensul favorizării mai puternice
a unuia din lobi) se obţine dacă se utilizează simultan un reflector şi un
173
director (figura 5.26). Raportul dintre nivelul lobului principal şi cel al

lobului secundar opus celui principal se numeşte raport faţă-spate şi
reprezintă un parametru fundamental pentru o antenă Yagi.
Valoarea maximă a directivităţii obtenabile cu o antenă Yagi cu trei
elemente este de aproximativ 9 dB. Pentru aceasta distanţa dintre elemente
trebuie să fie între 0,15λ şi 0,25λ, iar directorul trebuie să fie aproximativ cu
5% mai scurt decât vibratorul. În aceeaşi proporţie trebuie crescută şi
lungimea reflectorului. Lungimea de rezonanţă a vibratorului nu diferă
semnificativ de cea necesară când funcţioneză solitar.
Director
Vibrator
x
Reflector
În planul vectorului E (xOz) În planul vectorului H (yOz)
Figura nr. 5.26 - Diagrama de radiaţie a antenei Yagi cu trei elemente
Numeroase studii teoretice şi experimentale au demonstrat faptul că

introducerea a mai mult de un reflector în structura unei antene Yagi nu
îmbunătăţeşte semnificativ diagrama de radiaţie, în sensul creşterii raportului
faţă-spate şi, implicit, a câştigului antenei Yagi. În schimb creşterea
numărului de elemente directoare conduce la creşterea câştigului, uzual
folosindu-se 2−5 directoare, dar sunt raportate în literatură şi realizări
practice de antene Yagi cu 40 de directoare.
Antena Yagi este în esenţă o antenă cu undă progresivă cu radiaţia în
lung. De-a lungul antenei se propagă o undă de suprafaţă de viteză mică (în
sensul că viteza de fază este mai mică decât cea corespunzătoare propagării
în spaţiul liber). Datorită alimentării elementelor parazite prin câmpul radiat
174
de vibrator, amplitudinea curentului este mai mică pentru elementele mai

îndepărtate de vibrator. Cunoaşterea acestor amplitudini ar permite
determinarea unei expresii analitice pentru diagrama de radiaţie a antenei
Yagi. Din păcate, nu există asemenea relaţii, calculul curenţilor prin
elementele parazite şi a câmpului radiat de o antenă Yagi realizându-se
numai prin metode numerice.
Calculul analitic al antenelor Yagi constă în alegerea unor distribuţii
de curent în elementele antenei şi determinarea dimensiunilor şi poziţiei
relative a reflectorului şi directorilor pentru obţinerea directivităţii maxime.
O aproximaţie grosieră a distribuţiilor de curent este:
I v ( z ) = jA 1 sin k 0 ( h – z ) + B 1 ( cos k 0 z – cos k 0 h ) (5.92)
pentru vibrator şi:
I d, i ( z ) = B i ( cos k 0 z – cos k 0 h ) (5.93)
pentru elementele directoare (h este lungimea elementului considerat, iar z
este variabila curentă în ipoteza că elementele antenei sunt paralele cu Oz.).
Figura nr. 5.27 - Câştigul antenei Yagi în funcţie de numărul de elemente

directoare
Aceste distribuţii se utilizează pentru evaluarea unei poziţiei iniţiale a

directorilor. Procesul de optimizare a unei antene Yagi constă în modificarea
175
acestor poziţii iniţiale pentru a ţine cont de întârzierile datorate propagării

câmpului de-a lungul antenei, mai ales atunci când aceasta conţine multe
elemente parazite. De regulă, optimul se obţine pentru o distribuţie după o
lege logaritmică a directorilor. Pentru construcţii practice se găsesc în
literatură numeroase lucrări care furnizează lungimile elementelor şi
distanţele dintre ele precum şi câştigul realizat.
Datorită scăderii amplitudinii curentului prin elementele parazite
odată cu îndepărtarea lor de vibrator, adăugarea succesivă de noi directori
conduce la creşteri din ce în ce mai mici ale câştigului antenei. Din figura
5.27 se observă că o creştere a numărului de directori de la 3 la 4 sporeşte
câştigul antenei cu 1 dB, în timp ce o creştere a numărului de directori de la 9
la 10 aduce un spor de câştig de numai 0,2 dB.
Diagrama de radiaţie a unei antene Yagi este influenţată de toţi
parametrii geometrici. Din fericire abateri mici ale acestor parametri faţă de
valorile nominale nu conduc la modificări semnificative ale diagramei de
radiaţie. Deasemenea, diametrul elementului de antenă şi tipul materialului
(de regulă, de formă tubulară şi din aluminiu) din care este construit nu
influenţează sensibil diagrama de radiaţie, atâta timp cât diametrul se
păstrează mult mai mic decât lungimea de undă radiată, iar materialul mai
poate fi considerat încă un bun conductor electric.
În Tabelul 5.1 sunt prezentaţi parametrii principali ai diagramei de
radiaţie pentru antene Yagi cu 3-7 elemente echidistant aşezate şi de lungimi
identice. Se observă că deschiderea unghiulară la −3 dB a lobului principal
(θE,θH) este mai mică în planul H (normal pe elementele antenei), decât în
planul E (planul în care se află elementele antenei). Această diferenţă se
explică prin forma diferită a factorului de şir în cele două plane: circulară în
planul E şi de forma secţiunii cu un plan ce conţine axa de simetrie a unui tor
(forma cifrei 8 în poziţie orizontală) în planul H.
Antena Yagi se montează, de regulă, pe suport metalic. Elementele
parazite nu trebuie izolate faţă de suportul metalic deoarece unda de tensiune
de-a lungul acestora are un nul exact în punctul median de sprijin, astfel că
prezenţa punctului de masă impus de suport nu modifică distribuţia tensiunii.
Dacă vibratorul este un dipol simplu (cu două braţe egale şi alimentat în
punctul ce separă braţele), atunci el trebuie izolat faţă de suportul metalic, în
caz contrar fiind scurcircuitată sursa de alimentare (sau sarcina). Dacă, însă,
176
se utilizează un dipol îndoit drept vibrator, acesta poate fi prins de suportul

metalic fără izolare în punctul median al ramurii nealimentate.
Pentru creşterea câştigului se poate utiliza o antenă Yagi cu mai mulţi
vibratori (mai puţin uzual) sau şiruri de antene Yagi. În acest ultim caz pentru
obţinerea unui spor maxim de câştig spaţierea dintre antenele Yagi trebuie să
fie de aproximativ o lungime de undă.
Antenele Yagi se utilizează frecvent în gamele de frecvenţă HF-VHF-
UHF asigurând un câştig relativ mare la un preţ de cost scăzut. Dacă
lărgimea de bandă cerută nu este prea mare, antena Yagi poate constitui cea
mai ieftină soluţie pentru un câştig impus.
Tabelul nr. 5.1: Parametrii principali ai antenelor Yagi cu elemente

echidistante şi directori identici ca lungime
Număr θH θE
G F/S Zin
de d/λ lR/λ lV/λ lD/λ
(dB) (dB) (ohmi) (°) (°)
elemente
3 0,25 0,479 0,453 0,451 9,4 5,6 22,3 + j15 84 66
0,15 0,486 0,459 0,453 9,7 8,2 36,7 + j9,6 84 66
0,2 0,503 0,474 0,463 9,3 7,5 5,6 + j20,7 64 54
4
0,25 0,486 0,463 0,456 10,4 6,0 10,3 + j23,5 60 52
0,3 0,475 0,453 0,446 10,7 5,2 25,8 + j23,2 64 56
0,15 0,505 0,476 0,456 10 13,1 9,6 + j13 76 62
0,2 0,486 0,462 0,449 11 9,4 18,4 + j17,6 68 58
5
0,25 0,477 0,451 0,442 11 7,4 53,3 + j6,2 66 58
0,3 0,482 0,459 0,451 9,3 2,9 19,3 + j39,4 42 40
0,2 0,482 0,456 0,437 11,2 9,2 51,3 + j1,9 68 58
6 0,25 0,484 0,459 0,446 11,9 9,4 23,2 + j21 56 50
0,3 0,472 0,449 0,437 11,6 6,7 61,2 + j7,7 56 52
0,2 0,489 0,463 0,444 11,8 12,6 20,6 + j16,8 58 52
7 0,25 0,477 0,454 0,434 12 8,7 57,2 + j1,9 58 52
0,3 0,475 0,455 0,439 12,7 8,7 35,9 + j21,7 50 46
Notă: Elementele sunt confecţionate din aluminiu, diametrul conductorului fiind

aproximativ 0,0005λ.
177
C a p i t o l u l V I
ANTENE INDEPENDENTE DE FRECVENŢĂ
6.1 - Principii de realizare
Denumirea de antenă independentă de frecvenţă este improprie

întrucât antenele din această categorie nu pot funcţiona chiar la orice
frecvenţă. Însă parametrii lor variază în limite acceptabile într-o bandă de
frecvenţe extrem de largă. La baza realizării lor stau două principii.
Unul din principii porneşte de la observaţia că impedanţa de intrare şi
diagrama de radiaţie pentru orice antenă sunt determinate de forma şi
dimensiunile ei exprimate în lungimi de undă ale semnalului radiat. Dacă la
modificarea frecvenţei semnalului se modifică şi dimensiunile fizice ale
antenei, astfel încât ele să reprezinte acelaşi număr de lungimi de undă,
proprietăţile antenei devin independente de frecvenţă. Forma geometrică a
antenei este determinată în mod univoc de unghiuri şi nu de lungimi. Se
spune că antena satisface condiţia de unghi. Pe acest principiu sunt construite
antenele conice şi antenele echiunghiulare.
Al doilea principiu afirmă că dacă o structură fizică se transformă în
ea însăşi printr-o scalare arbitrară de coeficient τ, atunci proprietăţile antenei
cu o asemenea structură sunt identice la frecvenţele f şi τf. De fapt,
proprietăţile antenei devin funcţii periodice de perioadă log(τ). Dacă τ este
apropiat de 1, atunci perioada devine foarte mică şi proprietăţile antenei se
păstrează practic nemodificate pe întreg intervalul (f,τf). Construcţiile
practice realizate au demonstrat asemenea proprietăţi chiar şi pentru τ mult
diferit de 1. Antenele ce respectă acest principiu se numesc antene log-
periodice.
Capitolul VI - Antene independente de frecvenţă
Ambele principii conduc la structuri geometrice infinite ce pornesc

din origine. Antenele reprezintă părţi din aceste structuri obţinute prin
secţionare la distanţele r1 şi r2 (cu r1 < r2) de origine. Alimentarea antenei se
face prin punctul cel mai apropiat de origine.
Distanţa r1 determină frecvenţa maximă de lucru a antenei deoarece
ea trebuie să fie mult mai mică decât lungimea de undă radiată, astfel ca
forma şi dimensiunile cuplajului dintre antenă şi linia de alimentare să nu
influenţeze impedanţa de intrare sau distribuţia de curent din antenă. Practic
r1 este impus de dimensiunile liniei de alimentare a antenei.
Distanţa r2 determină frecvenţa minimă de lucru a antenei din
următoarele considerente. Curentul în antenă scade rapid pe măsură ce creşte
distanţa faţă de punctul de alimentare, astfel că la distanţe mari de acesta el
devine mult mai mic faţă de valoarea din punctul de alimentare. Secţionarea
structurii geometrice infinite într-un punct în care curentul este neglijabil faţă
de curentul de alimentare nu conduce la modificarea importantă a distribuţiei
de curent în structură şi, deci, parametrii antenei de dimensiuni finite sunt
practic identici cu cei ai structurii geometrice infinite. Distanţa faţă de
punctul de alimentare la care este îndeplinită această condiţie este cu atât mai
mare, cu cât lungimea de undă radiată este mai mare, deci, cu cât frecvenţa
semnalului radiat este mai mică. Concluzia este că frecvenţa minimă de lucru
a unei antene independente de frecvenţă poate fi micşorată oricât de mult
prin mărirea dimensiunilor antenei.
Viteza de scădere a curentului în antenă depinde şi de structura fizică
utilizată, nu numai de lungimea de undă radiată. Astfel, la o antenă conică
scăderea se produce după o lege de tipul 1/r, în timp ce la antenele log-
periodice şi echiunghiulare viteza de scădere este mai mare. Deci, pentru
acelaşi domeniu de frecvenţă, o antenă poate fi mai compactă decât alta.
6.2 - Tipuri constructive de antene independente

de frecvenţă
Antena echiunghiulară
Antena echiunghiulară are forma geometrică a unei spirale
logaritmice desfăşurată pe suprafaţa unui con (figura 6.1). Dacă θ0 este
179
semiunghiul la vârf al conului, atunci ecuaţia spiralei într-un sistem cilindric

de coordonate cu centrul în vârful conului şi având ca axă Oz axa de simetrie
a conului este:
aφ
⎧ r = r0 e
⎨ a∈ℜ – cons tan t (6.1)
⎩ θ = θ0
Unghiul ϕ pe care îl face spirala în orice punct al său cu vectorul de
poziţie al punctului respectiv este constant:
sin θ
ϕ = atan ------------0- (6.2)
a
şi este condiţia de unghi pe care o îndeplineşte spirala.
Pentru θ0 = π/2 se obţine antena echiunghiulară plană (figura 6.3).
θ0
θ0 z
y
Figura nr. 6.1 - Geometria antenei echiunghiulare
Câmpul electric la distanţa r de antenă în regiunea de radiaţie are

expresia:
– jk r
e 0
E ( θ, φ ) = ------------ [ P θ ( θ, φ )θ v + P φ ( θ, φ )φ v ] (6.3)
r
unde funcţiile P(θ,φ) sunt polinoame Legendre care au proprietatea că:
180
f 1
P ⎛⎝ θ, φ, --⎞⎠ = P ⎛⎝ θ, φ – --- ln τ, f⎞⎠ (6.4)
τ a
ceea ce face ca la creşterea de τ ori a frecvenţei semnalului diagrama de
radiaţie a antenei să se rotească în jurul axei de simetrie a conului cu unghiul
(1/a)/lnτ. Deoarece diagrama de radiaţie a antenei echiunghiulare are
simetrie de revoluţie faţă de axa conului, rotirea ei la modificarea frecvenţei
nu are consecinţe asupra distribuţiei spaţiale a modulului câmpului radiat de
antenă, modificându-se doar faza acestuia.
Deschiderea lobului principal al antenei depinde de unghiul la vârf al
conului şi este orientat în sensul scăderii dimesiunilor transversale ale
antenei (figura 6.2). Diagrama de radiaţie este aproape aceeaşi în planele θ =
constant şi φ = constant (deschiderea unghiulară a lobului principal uşor mai
mare în ultimul caz).
θ 0 = 10° θ 0 = 30°
θ 0 = 45° θ 0 = 90°
Figura nr. 6.2 - Diagrama de radiaţie a antenei echiunghiulare
Antena echiunghiulară plană se realizează cu două braţe aşezate

simetric (figura 6.3). Linia de alimentare se poziţionează în plan
perpendicular şi simetric faţă de cele două braţe. Pentru respectarea condiţiei
de unghi, secţiunea transversală a braţelor ar trebui să crească proporţional
cu distanţa (măsurată de-a lungul braţului) faţă de origine. Practic, se obţin
rezultate acceptabile chiar şi cu braţe de secţiune constantă.
181
Figura nr. 6.3 - Antena echiunghiulară plană
R9 R9
R7 R7
R5 R5
R3 R3
R1 R1
R2 R2
R4 R4
R6 R6
R8 R8
Alimentare
Figura nr. 6.4 - Antena log-periodică cu dinţi trapezoidali
Antena log-periodică
Antena log-periodică are o foarte mare diversitate de forme. În figura
6.4 este prezentată antena cu dinţi trapezoidali utilizată la emisie în domeniul
182
undelor de frecvenţă înaltă (6 − 30 MHz). Cele două braţe ale antenei sunt
antisimetric aşezate, lungimea şi lăţimea dinţilor de formă trapezoidală
crescând odată cu distanţa faţă de origine. Pentru respectarea principiului de
construcţie a antenelor log-periodice este necesar ca:
Rn + 1
- = τ = cons tan t
------------ (6.5)
Rn
Impedanţa de intrare variază periodic cu frecvenţa. Dacă τ este
judicios ales limitele între care se modifică impedanţa de intrare sunt
suficient de apropiate pentru a fi considerată constantă cu frecvenţa.
Şirul logaritmic de dipoli
Şirul logaritmic de dipoli (figura 6.5) este format dintr-un număr de
dipoli cilindrici având lungimile braţelor li şi fiind aşezaţi la distanţele Ri cu
respectarea condiţiei:
Rn + 1 ln + 1
- = τ = cons tan t
------------- = ---------- (6.6)
Rn ln
R2
R4 l1
l2
R6 l3
l4
R8 l6 l5
l8 l7
Alimentare
R7 2α
R5
R3
R1
Figura nr. 6.5 - Şirul logaritmic de dipoli
183
Pentru a respecta întocmai principiul de funcţionare diametrul

dipolilor ar trebui să respecte o condiţie de tipul (6.6), însă, practic, dipolii
sunt de acelaşi diametru, influenţa asupra parametrilor şirului fiind
neglijabilă. Dacă dipolii sunt conici sau suprafeţe plane de formă
triunghiulară banda lor de frecvenţă este mai mare şi, ca urmare, zona activă
include mai mulţi dipoli învecinaţi, cu efect benefic asupra eficienţei de
radiaţie a şirului.
Faza curentului de alimentare a dipolilor trebuie inversată de la un
dipol la altul. Aceasta se realizează practic prin răsucirea ca în figura 6.5 a
liniei de alimentare dacă aceasta este flexibilă sau prin legarea braţelor
dipolilor alternativ pe cele două conductoare ale liniei dacă aceasta este
rigidă (figura 6.6). În acest ultim caz se poate utiliza rigiditatea liniei de
alimentare pentru a evita prezenţa cablului de alimentare la capătul îngust al
antenei prin aşezarea acesteia în interiorul unui braţ. Cablul de alimentare
este, astfel, conectat în capătul opus direcţiei principale de radiaţie a antenei
log-periodice şi influenţează mai puţin parametrii acesteia.
braţ al dipolului conectat pe partea vizibilă linie de alimentare

braţ al dipolului conectat pe partea opusă simetrică
Figura nr. 6.6 - Conectarea dipolilor la o linie de alimentare rigidă
Comportarea de tip antenă independentă de frecvenţă a şirului este

explicată prin faptul confirmat de măsurători că la o frecvenţă dată este activ
doar dipolul cilindric rezonant pe frecvenţa respectivă şi cei doi alăturaţi lui
(există, deci, o zonă activă a şirului). La modificarea frecvenţei de emisie se
modifică doar poziţia zonei active a şirului, diagrama de radiaţie şi
impedanţa de intrare rămânând nemodificate.
Ca la orice antenă independentă de frecvenţă diagrama de radiaţie are
un lob principal în lungul şirului în sensul scăderii lungimii dipolilor şi un
184
număr de lobi secundari de nivel foarte scăzut. Deschiderea lobului principal

are o uşoară creştere cu frecvenţa.
0,20
σoptim
0,16
( )
10,5
10
0,12 9,5
ţ
0,08
8,5
8
7,5 7 6,5 6 dBd
0,04
1 0,96 0,92 0,88 0,84 0,80 0,76
Coeficientul de scalare (τ)
Figura nr. 6.7 - Curbe de câştig constant pentru un şir logaritmic de dipoli
(valoarea optimă σ semnifică directivitatea maximă pentru τ dat)
Datorită simplităţii constructive şi parametrilor săi şirul logaritmic de

dipoli este foarte utilizat atât în radiodifuziunea pe unde scurte, cât şi în
tehnica măsurării câmpului electromagnetic.
Banda de frecvenţă B a unui şir logaritmic de dipoli, exprimată prin
raportul dintre frecvenţele extreme, poate atinge valoarea de 30:1, iar câşti-
gul are valori între 6 şi 10,5 dBd.
La proiectarea antenei, pe baza câştigului impus se aleg coeficienţii
adimensionali τ şi σ din curbe de câştig constant de tipul celor din figura 6.7.
Apoi se calculează semiunghiul la vârf α:
185
– τ-
α = atan 1---------- (6.7)
4σ
şi numărul N de elemente:
ln ( B s )
N = 1 + ---------------
- (6.8)
1
ln ---
τ
unde Bs este valoarea de calcul a benzii de frecvenţă. Aceasta se alege mai
mare decât valoarea B necesară pentru a asigura ca zona activă a antenei să
se situeze în interiorul şirului chiar şi pentru valorile extreme ale frecvenţei
de lucru. Se calculează cu relaţia:
2
B s = B [ 1, 1 + 7, 7 ( 1 – τ ) cot α ] (6.9)
Cel mai lung dipol are lungimea:
λ max
l 1 = ----------
- (6.10)
2
şi se află faţă de vârf la distanţa:
l1
R 1 = ---- cot α (6.11)
2
iar celelalte dimensiuni şi distanţe se calculează din relaţiile (6.6).
Valorile parametrilor τ şi σ trebuie alese cu deosebită atenţie pentru a
evita apariţia unei a doua zone active. Pentru anumite implementări energia
ce nu este radiată de zona activă normală din jurul dipolului în λ/2 ajunge în
regiunea dipolului cu lungimea 3λ/2 la frecvenţa de lucru, regiune ce se
constituie într-o a doua zonă activă cu efecte negative asupra impedanţei de
intrare şi diagramei de radiaţie a şirului.
186
C a p i t o l u l V I I
ANTENE CU REFLECTOR
Într-o formă sau alta antenele cu reflector au fost folosite încă de la

descoperirea undelor electromagnetice (Heinrich Hertz, 1886). Totuşi,
metode de analiză detaliată şi de proiectare a reflectoarelor de diverse forme
nu s-au pus la punct până în anii celui de-al doilea război mondial când s-au
dezvoltat puternic aplicaţiile radarului. Cerinţe ulterioare de reflectoare în
astronomie, comunicaţii în microunde şi prin satelit au condus la dezvoltarea
unor tehnici foarte sofisticate şi precise, analitice şi experimentale, de
determinare a formei optime a suprafeţei reflectoare şi de optimizare a
iluminării ei în vederea maximizării câştigului. Utilizarea antenelor cu
reflector pentru comunicaţii în spaţiul îndepărtat şi în explorări spaţiale,
instalarea staţiilor de cercetare pe suprafaţa Lunii, extinderea reţelei de
televiziune prin satelit (DBS − Direct Broadcasting Systems) şi multiplicarea
conexiunilor directe prin satelit la reţeua Internet au transformat antena cu
reflector într-o noţiune de uz comun. Deşi forma reflectorului poate fi extrem
de variată există un număr restrâns de forme de foarte largă utilizare: plană,
în unghi şi parabolică.
Suprafaţa reflectoare este în general constituită dintr-un material cu
pierderi (conductivitate finită) a cărui conductivitate creşte odată cu
frecvenţa. De asemenea, dimensiunile ei în comparaţie cu cele ale antenei
sunt mult mai mari. Pentru simplificarea analizei se consideră, totuşi, că
suprafeţele reflectoare sunt perfect conductoare electric (conductivitate
infinită) şi de dimensiuni infinite, urmând ca efectul conductivităţii şi
dimensiunilor finite să fie evaluat în finalul analizei.
Analiza şi proiectarea antenelor cu reflector plan se realizează simplu
prin înlocuirea planului reflector cu imagini ale surselor reale de radiaţie faţă
Capitolul VII - Antene cu reflector
de acesta prin teorema imaginilor. Radiaţia surselor reale în prezenţa

reflectorului plan este echivalentă cu radiaţia ansamblului de surse reale şi
imagini ale lor, dar în absenţa planului reflector. Echivalenţa se păstrează
numai pentru semispaţiul definit de plan şi sursele reale, în celălalt
semispaţiu câmpul electromagnetic radiat fiind nul. Reflectorul plan este cel
mai simplu reflector şi s-a demonstrat că prin controlul poziţiei sursei de
radiaţie faţă de plan şi al caracteristicilor ei de polarizare se pot controla
principalii parametri: diagrama de radiaţie, impedanţa de intrare,
directivitatea (câştigul).
7.1 - Antene cu reflector în unghi
Pentru concentrarea radiaţiei în unghiuri spaţiale mai mici forma

suprafeţei reflectoare trebuie să fie mai complexă, astfel ca puterea radiată în
direcţiile lobilor laterali să fie minimizată. O formă adecvată acestui scop se
obţine prin gruparea a două sau mai multe suprafeţe plane − reflectorul în
unghi. Acest tip de reflector are numeroase aplicaţii. De exemplu, în
aplicaţiile radar cu ţintă pasivă reflectorul în unghi cu unghiul de 90° este
larg utilizat deoarece reflectă o undă electromagnetică în direcţia din care a
sosit, oricare ar fi aceasta (antenă retrodirectivă). Un alt domeniu de aplicaţie
al antenelor cu reflector în unghi îl constituie recepţia individuală a
semnalelor de televiziune de la staţiile terestre de retransmisie.
Deşi în cele mai multe aplicaţii unghiul dintre suprafeţele reflectoare
plane este de 90° , există şi aplicaţii în care unghiul este 60° , 45° sau 30° .
Pentru menţinerea unei eficienţe crescute a antenei distanţa ei faţă de muchia
reflectorului trebuie crescută pe măsură ce se micşorează unghiul dintre
planele reflectoare. Câştigul antenei cu reflector în unghi creşte odată cu
micşorarea unghiului dintre plane dacă dimensiunile reflectorului sunt
infinite. În cazul antenelor reale cu reflectoare de dimensiuni finite această
proprietate nu se mai păstrează pentru valori mici ale acestui unghi şi, de
aceea, el nu se poate micşora oricât de mult. Pentru analiză, în continuare, se
va considera că una din dimensiunile suprafeţelor plane reflectoare, şi anume
cea de-a lungul muchiei ce le uneşte, este infinită.
188
În cele mai multe cazuri sursa de radiaţie pentru antenele cu reflector

în unghi este constituită dintr-un dipol cilindric sau biconic sau un şir de
dipoli aşezaţi paraleli cu muchia reflectorului. La lungimi de undă mari
suprafeţele de reflexie se realizează din plase de fire conductoare, în vederea
reducerii greutăţii reflectorului şi a rezistenţei la vânt a acestuia. Ochiurile
plasei trebuie să aibă dimensiuni de maxim λ/10. O foarte bună aproximare a
suprafeţei plane se obţine şi numai cu fire conductoare paralele cu antena
dipol primară.
s s s
s s s s
90° 60°
s s
s
s s
s s s s
s 45° s
s s
s s 30°
s s
s s
s s s s
Notă: Antenele imagine marcate cu cerc înnegrit sunt în fază cu antena reală
dintre planele reflectoare, iar celelalte − au un avans de fază de 180°
Figura nr. 7.1 - Imaginile unei antene în raport cu planele reflectorului în

unghi
Lăţimea unui plan reflector se alege aproximativ egală cu dublul

distanţei dintre antenă şi muchie, mai mare pentru valori mai mici ale
unghiului dintre plane. Crescând lăţimea planului reflector peste anumite
limite nu se obţin îmbunătăţiri semnificative ale directivităţii sau deschiderii
lobului principal, însă cresc lărgimea de bandă şi rezistenţa de radiaţie.
Distanţa dintre antena primară şi muchie se alege între λ/3 şi 2λ/3. Există o
valoare optimă a acesteia: dacă este prea mică se micşorează nepermis de
mult impedanţa de intrare în antenă şi eficienţa ei scade, iar dacă este prea
189
mare − apar lobi secundari multipli care reduc directivitatea antenei.

Înălţimea reflectorului se alege de 1,2 − 1,5 ori lungimea antenei primare,
pentru reducerea lobului secundar opus ca direcţie celui principal.
Analiza antenelor cu reflector în unghi este mult facilitată dacă
unghiul dintre plane are o valoare de forma π/n, cu n întreg, deoarece
reflectorul se poate înlocui cu un ansamblu de antene virtuale construite ca
imagini ale antenei faţă de reflector. În figura 7.1 sunt prezentate antenele
imagine pentru unghiuri ale planelor reflectoare de 90° , 60° , 45° şi 30° şi
antena primară polarizată liniar paralelă cu muchia reflectorului, iar în figura
7.2 se detaliază modul de construcţie a antenelor imagine pentru cazul în care
unghiul dintre plane este de 90° .
Imaginea
faţă de
planul 1
1
1
ul
ul
an
an
Pl
s s
Pl
Antena s Antena
s s Antena s
90°
Imaginea s Pl
imaginii
an
Pl
ul
an
faţă de
ul
2
2
planul 2 Imaginea
faţă de
planul 2
Figura nr. 7.2 - Detalierea construcţiei imaginilor pentru un reflector în

unghi de 90°
Analiza antenei cu reflector în unghi de 90°

Câmpul total radiat de antenă în prezenţa celor două plane reflectoare
este identic cu câmpul radiat de şirul de antene format din antena primară şi
cele trei antene imagine prezentate în figura 7.3, dar în absenţa celor două
plane. Echivalenţa se păstrează pentru unghiul spaţial delimitat de cele două
plane şi în care se află antena primară.
Câmpul electromagnetic total creat de cele patru surse este rezultatul
compunerii vectoriale a câmpurilor individuale:
190
y
2
s
s s
3 O 1 x
s
Figura nr. 7.3 - Distribuţia surselor echivalente antenei cu reflector în unghi

de 90°
E ( r, θ, φ ) = E 1 ( r 1, θ, φ ) + E 2 ( r 2, θ, φ ) + E 3 ( r 3, θ, φ ) + E 4 ( r 4, θ, φ ) (7.1)
Fiecare din cele patru antene crează în regiunea de radiaţie un câmp
electromagnetic de forma:
– jk r
e-----------0-
E0 = G ( θ, φ ) (7.2)
r
unde G ( θ, φ ) este funcţia de câştig a sursei primare şi a celor trei imagini ale
ei, iar r este distanţa punctului de calcul faţă de sursa de radiaţie.
Considerăm un sistem cartezian de coordonate având muchia
diedrului format de cele două plane reflectoare drept axă Oz şi antena
primară situată pe direcţia pozitivă a axei Ox la distanţa s de origine (figura
nr. 7.2). Astfel, expresia (7.1) a câmpului electromagnetic total creat în
regiunea de radiaţie la distanţa r de originea sistemului cartezian de
coordonate devine:
– jk r
e 0
E ( r, θ, φ ) = G ( θ, φ ) ------------ ×
r (7.3)
– jk 0 ( x v ⋅ r v ) – jk 0 ( y v ⋅ r v ) – jk 0 ( – x v ⋅ r v ) – jk 0 ( – y v ⋅ r v )
× [e –e +e –e ]
sau:
191
– jk r
e 0
E ( r, θ, φ ) = 2 ------------ G ( θ, φ ) [ cos ( k 0 s sin θ cos φ ) – cos ( k 0 s sin θ sin φ ) ] (7.4)
r
cu:
φ ∈ [ 0, π ⁄ 4 ] ∪ [ 3π ⁄ 4, 2π ], 0≤θ≤π (7.5)
Expresia câmpului electric normalizat creat de cele patru surse de
radiaţie este:
E ( r, θ, φ )- = f ( θ, φ ) = 2 [ cos ( k s sin θ cos φ ) – cos ( k s sin θ sin φ ) ] (7.6)
------------------------- 0 0
E0
şi care este, în acelaşi timp, şi factorul de şir al şirului format din cele patru
antene. În planul şirului (θ = π/2) acesta are expresia:
f ( π ⁄ 2, φ ) = 2 [ cos ( k 0 s cos φ ) – cos ( k 0 s sin φ ) ] (7.7)
s = 0, 1 λ s = 0, 7 λ
s = 0, 8 λ s = λ
Figura nr. 7.4 - Factorul de şir al şirului echivalent antenei cu reflector în

unghi de 90°
192
În figura 7.4 se prezintă forma acestuia pentru s = 0,1λ, 0,7λ, 0,8λ şi

λ. Se observă că pentru valori mici ale lui s diagrama de radiaţie are un
singur lob, în timp ce pentru valori mari apar şi lobi secundari. Pentru s = λ
apar doi lobi principali separaţi de un nul de-a lungul axei φ = 0. În figura 7.5
se prezintă nivelul câmpului radiat în plan azimutal (planul determinat de
muchia reflectorului şi antena primară − f ( π ⁄ 2, 0 ) ) ca funcţie de s, pentru
0 ≤ s ≤ 6 λ . Se observă că acesta variază periodic, primul maxim, de valoare
4, apărând la s = 0,5λ.
|f| α = 90°
s/λ
Figura nr. 7.5 - Variaţia factorului de şir în plan azimutal
Reflectoare cu unghiuri mai mici de 90°

În acelaşi mod se poate calcula factorul de şir pentru celelalte cazuri
în care α = π/n, cu n întreg. Astfel:
α = 60°
y
f ( θ, φ ) = 4 sin --x- cos --x- – cos ⎛ 3 ---⎞ (7.8)
2 2 ⎝ 2⎠
α = 45°
x y
f ( θ, φ ) = 2 cos x + cos y – 2 cos ⎛ 2 ---⎞ cos ⎛ 2 ---⎞ (7.9)
⎝ 2⎠ ⎝ 2⎠
α = 30°
193
x y
f ( θ, φ ) = 2 cos x + 2 cos ⎛⎝ 3 ---⎞⎠ cos --y- – cos y + 2 cos --x- cos ⎛⎝ 3 ---⎞⎠ (7.10)
2 2 2 2
unde x = k 0 s sin θ cos φ şi y = k 0 s sin θ sin φ .
α = 60°
|E| α = 45°
|f|
α = 30°
s/λ
Figura nr. 7.6 - Variaţia factorului de şir în plan azimutal
Din reprezentarea diagramelor de radiaţie (figura 7.5) rezultă că şi în

aceste cazuri există un singur lob pentru valori mici ale lui s şi că apar lobi
secundari multipli pentru valori ale lui s ce depăşesc pragul de 0,95λ (α =
60° ), 1,2λ (α = 45° ) sau 2,5λ (α = 30° ). Lobul principal devine mai ascuţit
pe măsură ce α scade. Câmpul radiat de-a lungul axei de simetrie variază,
deasemenea, periodic cu s, dar maximele relative nu mai sunt egale între ele,
iar perioada este de 2λ pentru α = 60° , de 16,69λ pentru α = 45° şi de 30λ
pentru α = 30° . Dacă α = π/n, cu n neîntreg, variaţia este tot periodică, dar
minimele nu mai sunt egale cu zero. Indiferent dacă n este întreg sau nu cel
mai mare maxim creşte odată cu micşorarea unghiului α. El are valorile de
194
5,2 pentru α = 60° , de 8 pentru α = 45° şi de 9 pentru α = 30° . Primul

maxim, nu neapărat şi cel mai mare, se produce la s = 0,65λ pentru α = 60° ,
la s = 0,85λ pentru α = 45° şi la s = 1,2λ pentru α = 30° .
Dacă sursa primară este o antenă filară subţire, atunci se poate arăta
că pentru α = π/n, cu n întreg sau nu, factorul de şir în planul azimutal (θ = π/
2) se scrie sub forma:
jnπ ⁄ 2 j3nπ ⁄ 2
f ( θ, φ ) = 4n [ e J n ( k 0 s ) cos ( n φ ) + e J 3n ( k 0 s ) cos ( 3n φ ) + …… ]
unde Jm(.) este funcţia Bessel de prima speţă şi ordin m. Se remarcă faptul că
expresia este identică cu cea a factorului de şir pentru şiruri circulare
uniforme, fapt explicabil prin aceea că sursa primară şi imaginile ei sunt
aşezate pe un cerc de rază s.
7.2 - Antene cu reflector parabolic
Reflectorul parabolic permite obţinerea unui lob principal cu

deschiderea mai mică de 15° şi a unor lobi secundari de nivel mic. Aceste
proprietăţi asigură un câştig ridicat ansamblului antenă - reflector (obişnuit
între 20 şi 40 dBi, dar şi până la 60 dBi în domeniul microundelor) şi o
poziţionare precisă a unei ţinte în spaţiu. De cele mai multe ori se doreşte ca
lobul principal de radiaţie să aibă simetrie de revoluţie, ceea ce impune ca şi
antena primară din focarul reflectorului parabolic să aibă aceeaşi simetrie.
Dacă aplicaţia permite, în locul unei antene primare având diagrama de
radiaţie cu simetrie de revoluţie se poate utiliza un horn piramidal care
produce un lob principal cu deschideri unghiulare egale în cele două plane
principale.
Consideraţii geometrice
Paraboloidul este locul geometric al punctelor din spaţiu egal
depărtate de un plan fix şi un punct fix neconţinut în plan, denumit focar.
Suprafaţa astfel definită intersectează perpendiculara din focar pe plan la
mijlocul distanţei dintre focar şi plan. Punctul de intersecţie reprezintă vârful
paraboloidului.
195
În figura 7.7 planul fix este notat cu Π , iar focarul cu F. Vârful O al

paraboloidului este centrul unui sistem cartezian de coordonate a cărui axă
Oz trece prin F şi constituie axa de simetrie a paraboloidului. Intersecţia axei
Oz cu planul Π , notată cu F', este simetricul focarului F faţă de punctul O.
Distanţa focarului faţă de vârf se notează cu f şi se numeşte distanţă focală.
Potrivit definiţiei, dacă P(x,y,z) este un punct oarecare din spaţiu, din
condiţia PQ = PF ca el să aparţină suprafeţei paraboloidale rezultă:
2 2 2 2 2
z+f = (f – z) + y + z ⇒ x + y = 4fz (7.11)
relaţie ce reprezintă ecuaţia paraboloidului în sistemul de coordonate
cartezian ales.
x A x'
y'
z' F' O C O' ψ z

θ α F
ρ R β
φ r
Q P' P B Q'
y
Figura nr. 7.7 - Sisteme de coordonate pentru reflectorul paraboloidal
În sistemul de coordonate sferice cu aceleaşi axe Ox, Oz, folosind

notaţiile din figura 7.7, din definiţie rezultă:
2 2 2 2 2 2 2
r cos φ + f = ( f – r cos θ ) + r ( sin θ ) ( cos φ ) + r ( sin θ ) ( sin φ ) ⇒
196
cos θ
⇒ r = 4f -----------------2- (7.12)
( sin θ )
relaţie ce reprezintă ecuaţia paraboloidului în sistemul de coordonate sferice
ales.
În sistemul de coordonate cilindrice cu aceleaşi axe Ox, Oz, folosind
notaţiile din figura 7.7, din definiţie rezultă:
2 2 2
z+f = ρ + (z – f) ⇒ ρ = 4fz (7.13)
relaţie ce reprezintă ecuaţia paraboloidului în sistemul de coordonate
cilindrice ales.
În sfârşit, suprafaţa paraboloidală trebuie descrisă şi într-un sistem de
coordonate sferice cu centrul în focar deoarece în acest punct se află antena
primară (ca emiţătoare sau ca receptoare). Se alege pentru acest sistem axa
Fx paralelă cu axa Ox a sistemului cartezian cu centrul în O, cu FO ca axă Fz
având sensul pozitiv în sens contrar axei Oz. Rezultă că sensul axei Fy este
contrar sensului axei Oy. Pe baza notaţiilor din figura 7.7 din definiţie
rezultă:
f
2f – R cos α = R ⇒ R = -------------------- (7.14)
⎛ cos α
2
--- ⎞
⎝ 2⎠
relaţie ce reprezintă ecuaţia paraboloidului în sistemul de coordonate sferice
cu centrul în focar.
În figura 7.7 este reprezentată porţiunea din paraboloid cuprinsă între
vârf şi intersecţia lui cu un plan perpendicular pe axa de simetrie Oz la
distanţa z = z0 de vârf, porţiune care reprezintă o antenă parabolică
simetrică. Cercul de intersecţie de diametru D se numeşte cercul mare al
parabolei. Deşi reflectorul este o parte din paraboloid, deci o suprafaţă în
spaţiu, în limbajul curent se utilizează noţiunile de reflector parabolic sau
antenă parabolică, motiv pentru care ele vor fi utilizate şi în continuare.
Proprietăţi remarcabile
- Intersecţia reflectorului parabolic cu un plan paralel cu axa de
simetrie este o parabolă cu aceeaşi distanţă focală ca şi paraboloidul
197
din care face parte. Aceasta permite verificarea practică a suprafeţei

antenei cu ajutorul unei parabole de test unice.
- O rază ce pleacă din focar şi se reflectă de reflectorul parabolic
parcurge până în planul cercului mare aceeaşi distanţă totală
indiferent de punctul de reflexie. Într-adevăr, oricare ar fi poziţia
punctului P pe suprafaţa parabolică (figura 7.7):
FP + PB = PQ + CO' = CF' + CO' = OF' + OO' = f + z 0 = const (7.15)
- Această proprietate are drept consecinţă faptul că în planul cercului
mare al parabolei câmpul electromagnetic are aceeaşi fază în fiecare
punct al planului.
xv
ent
No
ng A
l ta
rm
Pl anu
ala
P Raza reflectată
B
α/2
cidentă
α/2
Raza in
O F zv
Figura nr. 7.8 - Direcţia undei reflectate de suprafaţa parabolică
- O rază ce pleacă din focar se reflectă paralel cu axa de simetrie a

reflectorului parabolic. Unghiurile formate de razele incidentă şi
reflectată cu normala la paraboloid în punctul de reflexie sunt egale
între ele şi egale cu jumătate din unghiul format în focar de raza
incidentă cu axa de simetrie a paraboloidului (figura 7.8).
- Unghiul ψ sub care se vede raza cercului mare al parabolei din focar
(figura 7.7) este în mod unic determinat de raportul f/D. Într-adevăr,
din triunghiul AFO':
198
⁄ 2-
tan ψ = AO' AO' - = D
---------- = ----------------------- ---------- (7.16)
O'F OF – OO' z0
Din figura 7.7 pe baza relaţiei (7.13) rezultă că:
2 2
⎛D
----⎞ = 4fz 0 ⇒ D-
z 0 = ------- (7.17)
⎝ 2⎠ 16f
---f-
D -
tan ψ = ------------------------ (7.18)
f 2
2 ⎛ ----⎞ – 1---
⎝ D⎠ 8
relaţie ce susţine afirmaţia anterioară.
Configuraţii de lucru
Pentru a exploata proprietatea suprafeţei parabolice de a concentra în
focar razele incidente paralele cu axa de simetrie sau de a reflecta paralel cu
axa de simetrie razele ce pornesc din focar antena de emisie/recepţie trebuie
plasată în focar. Deoarece în ambele situaţii ea se află în calea undelor
reflectate configuraţia se numeşte de tip front-end.
Un dezavantaj al configuraţiei de tip front-end este că linia de
transmisie dintre antenă şi echipamentul de emisie/recepţie, plasat de regulă
în spatele suprafeţei parabolice, trebuie să fie de lungime mare. Această
lungime poate fi chiar inacceptabil de mare pentru aplicaţiile în care nivelul
de zgomot trebuie menţinut la valori extrem de mici. Un remediu l-ar putea
constitui amplasarea echipamentului de emisie/recepţie chiar în focar
împreună cu antena, însă aceasta conduce la blocarea (figura 7.9) unei
fracţiuni importante din fluxul de raze reflectate de suprafaţa parabolică, cu
repercursiuni directe asupra eficienţei antenei. Blocarea devine foarte
importantă pentru aplicaţiile de zgomot redus, în care echipamentul de
recepţie este menţinut la temperaturi mici cu ajutorul unor instalaţii de răcire
ce măresc volumul echipamentului de recepţie.
199
blocarea produsă de antena primară
abaterea iluminării
de la uniformitate
iluminarea aperturii
antena primară
revărsarea
diagrama de radiaţie
a antenei primare
Figura nr. 7.9 - Ilustrarea fenomenelor de blocare şi revărsare
Reflector Antenă Reflector Antenă

secundar primară secundar primară
McGregor Cassegrain
Figura nr. 7.10 - Arhitecturi de antene cu două suprafeţe reflectoare
O configuraţie ce elimină necesitatea unei linii lungi de transmisie şi

cu efect minim de blocare este cea cu dublă reflexie (figura 7.10): în focar se
plasează o suprafaţă reflectoare hiperbolică sau parabolică, iar antena
primară se plasează în spatele suprafeţei parabolice în imediata vecinătate a
vârfului. Se poate demonstra geometric că razele ce sosesc din direcţii
200
paralele cu axa de simetrie a suprafeţei parabolice sunt concentrate prin

dublă reflexie în vârful acesteia şi, reciproc, razele ce pornesc din vârful
suprafeţei parabolice către reflectorul din focar sunt reflectate de suprafaţa
parabolică paralel cu axa ei de simetrie. Reflectorul din focar se numeşte
reflector secundar sau subreflector şi, în context, suprafaţa parabolică se
numeşte reflector principal. Dacă suprafaţa subreflectoare este de tip
hiperbolic configuraţia cu dublă reflexie se numeşte de tip Cassegrain, după
numele astronomului ce a utilizat-o practic pentru prima dată. Dacă suprafaţa
subreflectoare este de tip eliptic configuraţia cu dublă reflexie se numeşte de
tip McGregor (sau gregoriană). Analiza configuraţiei cu dublă reflexie este
mai complicată deoarece diagrama de radiaţie este puternic influenţată de
difracţia undelor electromagnetice pe circumferinţa subreflectorului.
Fenomenul de difracţie influenţează în mod special diagrama de radiaţie în
zona lobilor secundari, dar poate produce modificări semnificative şi în zona
lobului principal.
Reflector
O F
Antenă primară
Figura nr. 7.11 - Reflector parabolic asimetric
Fenomenul de blocare a undelor de către echipamentul din focar

(antenă primară, bloc de emisie/recepţie sau subreflector) se poate elimina
complet dacă se foloseşte o configuraţie asimetrică, în sensul că vârful
parabolei nu face parte din suprafaţa reflectoare (figura 7.11). Pe lângă
eliminarea blocării configuraţia asimetrică asigură un coeficient de undă
staţionară mai mic, permite utilizarea unui raport f/D mai mare fără
compromiterea rigidităţii construcţiei, conferă mai multă libertate în alegerea
diagramei de radiaţie a antenei primare şi micşorează polarizarea încrucişată.
Totuşi, configuraţia asimetrică necesită un mai mare efort de proiectare
201
(numai tehnicile numerice moderne asistate de calculator au făcut-o

abordabilă practic), generează produse de polarizare încrucişată dacă antena
primară are polarizare liniară şi deplasează lobul principal faţă de direcţia
axială dacă antena primară are polarizare circulară.
Configuraţia cu reflector parabolic unic simetric produce un lob
principal mai ascuţit, lobi secundari de nivel mai mic şi produse de polarizare
încrucişată de nivel mai mic dacă sistemul de alimentare este judicios
conceput. Această configuraţie se utilizează în special în aplicaţiile de
zgomot foarte redus, precum cele din radioastronomie unde este considerată
cel mai bun compromis preţ/performanţă.
Configuraţia Cassegrain este utilizată în aplicaţiile în care controlul
strict al diagramei de radiaţie este de primă importanţă, precum staţiile de sol
din sistemele de comunicaţii prin satelit. Are o eficienţă de radiaţie de 65-
80%, cu 10% mai mult decât configuraţia monoreflector. Printr-o proiectare
adecvată a subreflectorului hiperbolic se poate obţine cu o excelentă
aproximaţie o fază constantă a câmpului pe suprafaţa parabolică şi
amplitudine uniformă a acestuia, concomitent cu minimizarea revărsării
(spill-over − figura 7.9).
Drept antenă primară se utilizează frecvent antene horn conice sau
piramidale, iar în aplicaţiile moderne − antene dipol cilindrice sau conice
dielectrice sau antene horn cu canale pe suprafaţa interioară pentru controlul
electric al polarizării câmpului radiat sau recepţionat. În aplicaţiile mai puţin
critice în locul parabolei cu simetrie de revoluţie se utilizează un cilindru de
secţiune parabolică a cărui construcţie practică este mult mai simplă. În
aceste cazuri antena primară se poziţionează pe axa de simetrie a cilindrului
şi poate fi de tip dipol, antenă filară, şir de dipoli sau şir de fante practicate în
pereţii unui ghid de undă.
7.3 - Distribuţia de curent pe suprafaţa parabolică
În ipoteza că distanţa focală a reflectorului parabolic este mult mai

mare ca lungimea de undă radiată astfel că suprafaţa reflectoare se află în
regiunea de radiaţie a antenei primare din focar şi folosind sistemul de
coordonate sferice cu centrul în focar şi notaţiile din figura 7.7, condiţia de
202
undă plană a câmpului electromagnetic incident în punctul P se scrie sub

forma:
1
H i = ------ R v × E i (7.19)
η0
Unda reflectată este paralelă cu axa Oz şi este, de asemenea, o undă
plană. Ca urmare:
1
H r = ------ z v × E r (7.20)
η0
Considerând că suprafaţa reflectoare este perfect conductoare electric
reflexia se face fără pierderi, dar cu inversarea fazei, astfel că modulele
vectorilor câmp electric şi magnetic rămân nemodificate după reflexie, iar
fazele lor se modifică cu π.
Dacă puterea totală radiată de antena primară este Prad şi G(α,β)
reprezintă câştigul normalizat al acesteia, atunci:
1-
4π ∫
----- G ( α, β ) dΩ = 1 (7.21)
4π
iar intensitatea radiaţiei antenei primare în direcţia (α,ß) este:

1
P Ω, i ( α, β ) = ------ G ( α, β )P rad (7.22)
4π
Densitatea de putere a câmpului în punctul de incidenţă are expresia:
2
Ei
P Σ, i ( α, β ) = ---------- (7.23)
2η 0
Din relaţiile (7.22) şi (7.23) rezultă că modulul componentei electrice
a câmpului incident în P este:
P Ω, i ( α, β ) η 0 G ( α, β )P rad
Ei = 2η 0 P Σ, i ( α, β ) = - = --1- ------------------------------------
2η 0 ------------------------- - (7.24)
R
2 R 2π
203
şi, notând cu ei şi er versorii după care sunt orientaţi vectorii Ei şi, respectiv,
Er, se poate scrie că:
– jk 0 R
– jk 0 R e
Ei = Ei e e i = C 1 G ( α, β ) ------------- e i (7.25)
R
– jk 0 R
– jk 0 R e
Er = Ei e er = C1 G ( α, β ) ------------- e r (7.26)
R
η 0 P rad
unde s-a făcut notaţia: C 1 = ----------------- .
2π
Considerând că suprafaţa parabolică este local plană, din condiţiile
impuse de legile reflexiei faţă de o suprafaţă plană rezultă:
nv ⋅ Rv = nv ⋅ zv
(7.27)
nv × Rv = –nv × zv
unde nv este versorul normal la suprafaţa parabolică în punctul de reflexie.
Pe baza acestor relaţii se poate scrie că:
R v = z v – 2 ( n v ⋅ z v )n v
(7.28)
z v = R v – 2 ( n v ⋅ R v )n v
şi, ţinând seama de faptul că Ei este perpendicular pe Rv, iar Er este
perpendicular pe zv, rezultă:
E r = – E i + 2 ( E i ⋅ n v )n v
(7.29)
H r = H i – 2 ( H i ⋅ n v )n v
Câmpul electromagnetic total în punctul P induce în suprafaţa
parabolică un curent electric cu densitatea:
J s = n v × H total = n v × ( H i + H r ) =
(7.30)
= n v × [ H i + H i – 2 ( H i ⋅ n v )n v ] = 2n v × H i
sau, echivalent:
204
J s = n v × H total = n v × ( H i + H r ) =
= n v × [ H r + 2 ( H i ⋅ n v )n v + H r ] = 2n v × H r (7.31)
Ţinând seama de relaţiile (7.25), (7.26), (7.30) şi (7.31) se poate scrie
că:
1 E i –jk R
J s = 2n v × H i = 2n v × ⎛ ------ R v × E i⎞ = 2 -------- e 0 n v × ( R v × e i ) =
⎝ η0 ⎠ η0
E i –jk R
= 2 -------- e 0 [ R v ( n v ⋅ e i ) – e i ( n v ⋅ R v ) ] = (7.32)
η0
E i –jk R
= 2 -------- e 0 R v ( n v ⋅ e i ) + e i cos α
---
η0 2
sau:
1 E r –jk R
J s = 2n v × H r = 2n v × ⎛ ------ z v × E r⎞ = 2 --------- e 0 n v × ( z v × e r ) =
⎝ η0 ⎠ η0
E i –jk R
= 2 -------- e 0 [ z v ( n v ⋅ e r ) – e r ( n v ⋅ z v ) ] =
η0
E i – jk R
= 2 -------- e 0 z v ( n v ⋅ e r ) – e r cos α
--- (7.33)
η0 2
Ultima expresie a curentului Js evidenţiază existenţa unei
componente paralele cu axa Oz de simetrie a parabolei − denumită
longitudinală, şi a unei componente perpendiculare pe această axă −
denumită transversală.
Componenta longitudinală contribuie în mică măsură la radiaţia
parabolei în direcţia axei Oz (deci, pe direcţia lobului principal), deoarece un
dipol electric are un nul al diagramei de radiaţie pe direcţia axei după care
este orientat. Această componentă are o contribuţie importantă la stabilirea
structurii şi nivelului lobilor laterali ai reflectorului parabolic.
Componenta transversală are radiaţia principală pe direcţia lobului
principal (axa Oz) şi influenţează în mod decisiv câştigul reflectorului
205
parabolic, dar contribuie şi la radiaţia în direcţia lobilor secundari ai acestei

diagrame.
În planul cercului mare al parabolei (denumit şi apertura reflectorului
parabolic) câmpul electromagnetic are ambele componente conţinute în acest
plan (fiind perpendiculare pe direcţia de propagare zv). Faza câmpului este
aceeaşi în toată apertura (relaţia (7.15)), însă modulul nu este acelaşi datorită
dependenţei lui de câştigul antenei primare (relaţia (7.25)).
7.4 - Diagrama de radiaţie a antenei cu reflector

parabolic
Există două metode prin care se poate determina expresia câmpului

reflectat de parabolă şi, deci, diagrama de radiaţie a acesteia. Într-o primă
metodă se determină mai întâi, pe baza opticii geometrice, câmpul rezultat
după reflexie într-un plan perpendicular pe axa de simetrie a reflectorului, de
regulă planul cercului mare al parabolei sau planul ce trece prin focar (planul
aperturii reflectorului). Se determină, apoi, sursele de radiaţie echivalente în
acest plan şi se consideră că în afara proiecţiei reflectorului pe plan câmpul
este zero. Câmpul creat în regiunea de radiaţie de sursele echivalente este
considerat ca fiind şi câmpul reflectat de suprafaţa parabolică. Într-o a doua
metodă legile opticii geometrice sunt utilizate pentru a determina curentul
indus pe suprafaţa parabolică de către câmpul radiat de antena primară şi se
calculează radiaţia aceastei distribuţii de curent. Expresia câmpului radiat în
regiunea îndepărtată se consideră echivalentă cu cea a câmpului radiat de
reflectorul parabolic.
Ambele metode se bazează pe următoarele ipoteze:
- pe suprafaţa neiluminată a reflectorului parabolic densitatea de curent
este zero;
- discontinuitatea distribuţiei de curent la marginile reflectorului
parabolic este neglijabilă;
- radiaţia directă prin lobul din spate al antenei primare este negiljabilă
în raport cu radiaţia reflectorului parabolic;
- nu există efect de blocare din partea antenei primare.
Aceste ipoteze simplificatoare permit determinarea cu bună precizie
prin ambele metode a diagramei de radiaţie în zona din jurul lobului
206
principal şi a lobilor secundari adiacenţi lui. Pentru o precize adecvată şi în

celelalte direcţii de radiaţie trebuie luate în consideraţie fenomenele neglijate
prin ipotezele anterioare şi, în special, difracţia în raport cu marginile
reflectorului parabolic.
Metoda distribuţiei de câmp în planul aperturii
Avantajul acestei metode constă în faptul că integrarea surselor
echivalente pe suprafaţa planului aperturii este simplă şi neinfluenţată de
forma specifică a diagramei de radiaţie a antenei primare sau de poziţia liniei
de alimentare.
Distanţa totală până în planul aperturii parcursă de unda pornită din
focar şi reflectată de parabolă este 2f, astfel că din relaţia (7.26) a câmpului
în punctul de reflexie rezultă că expresia câmpului în planul aperturii este:
– jk 0 2f
– jk 0 2f e
Ea = Ei e er = C1 G ( α, β ) --------------- e r (7.34)
2f
Versorul er este perpendicular pe versorul zv, deci conţinut în planul
xOy al aperturii şi, în consecinţă, Ea poate fi descompus astfel:
E a = E ax x v + E ay y v (7.35)
Corespunzător acestor componente se pot defini sursele de radiaţie
echivalente în planul aperturii:
J ms = – n v × E a = z v × ( E ax x v + E ay y v ) = – E ay x v + E ax y v
1 E ay E ax (7.36)
J s = n v × H a = – z v × ------ ( E ax x v + E ay y v ) = -------- x v – -------- y v
η0 η0 η0
Prin integrarea acestor surse pe suprafaţa S0 a proiecţiei reflectorului
pe planul aperturii rezultă că în regiunea îndepărtată câmpul are expresia:
207
jk 0 e – jk0 r jk sin θ ( x cos φ + y sin φ )

E θ = ------- ------------ ( 1 – cos θ ) ∫ ( – E ax cos φ – E ay sin φ )e 0 dx dy
4π r
S0
(7.37)
jk 0 e –jk0 r jk 0 sin θ ( x cos φ + y sin φ )
E φ = ------- ------------ ( 1 – cos θ ) ∫ ( – E ax sin φ + E ay cos φ )e dx dy
4π r
S0
expresie ce reprezintă şi câmpul reflectat de parabolă. Pentru o precizie

crescută la acesta trebuie adăugat câmpul radiat direct de antena primară prin
lobul din spate al diagramei ei de radiaţie.
Metoda distribuţiei de curent pe suprafaţa parabolică
Acestă metodă a fost introdusă în electromagnetism cu scopul
obţinerii unei aproximaţii mai bune a câmpului electromagnetic împrăştiat
(scatterred field) de către un corp atunci când este sub incidenţa unei unde
electromagnetice. Tehnica mai simplă a opticii geometrice furnizează soluţii
nu tocmai apropiate de cea reală. Dificultatea majoră în aplicarea metodei
distribuţiei de curent constă în obţinerea unei expresii precise a distribuţiei
de curent pe suprafaţa corpului studiat.
La studiul radiaţiei unei distribuţii arbitrare de curent s-a demonstrat
că în regiunea de radiaţie câmpul electromagnetic este transversal având
componente numai după θv şi φv. De exemplu, componenta electrică are
expresia (relaţia (2.96)):
jk 0 η 0 e – jk0 r jk r ⋅ r'
E ≈ – ------------- ------------ ∫ ( J θ θ v + J φ φ v )e 0 v dV (7.38)
4π r
V
Componentele după θv şi φv ale câmpului sunt determinate de

componentele după acelaşi versor ale curentului.
Considerând drept volum de integrare volumul V închis de suprafaţa
S a reflectorului parabolic împreună cu planul cercului mare al parabolei se
observă că, de fapt, singurele surse de radiaţie sunt cele aflate pe suprafaţa
parabolică, iar acestea sunt induse de câmpul radiat de antena primară din
focar. Concluzia este că reflectorul parabolic funcţionează întocmai ca un
corp aflat sub incidenţa unei unde electromagnetice şi, deci, câmpul radiat de
el este un câmp de împrăştiere (scatterred field). Din cauza distribuţiei
208
curentului numai pe suprafaţa parabolică integrala de volum se reduce la o

integrală de suprafaţă:
jk 0 η 0 e – jk0 r jk r ⋅ r'
E ≈ – ------------- ------------ ∫ ( J θ θ v + J φ φ v )e 0 v dσ (7.39)
4π r
S
Integrala se poate rezolva numai dacă funcţia de sub integrală

(distribuţia de curent, în acest caz) este continuă pe suprafaţa de integrare.
Din ipotezele făcute rezultă, însă, că distribuţia de curent este o funcţie
discontinuă pe conturul suprafeţei S, fiind nenulă pe suprafaţa parabolică şi
nulă în afara acesteia. Pentru ca distribuţia de curent în ansamblu să satisfacă
ecuaţia de continuitate trebuie postulată existenţa unei sarcini electrice pe
conturul suprafeţei parabolice în conformitate cu condiţiile la suprafaţa de
separaţie a două medii. În concluzie, câmpul radiat de reflectorul parabolic
provine de la trei surse:
- densitatea de curent de pe suprafaţa iluminată S;
- sarcina electrică de pe suprafaţa iluminată;
- sarcina electrică liniară de pe contur.
Se poate arăta că în regiunea îndepărtată contribuţia sarcinii liniare de
pe contur este preponderent transversală în zona lobului principal de radiaţie
şi anulează componenta transversală a câmpului radiat de sarcinile şi curenţii
de pe suprafaţa S. În consecinţă, contribuţia sarcinii liniare de pe contur
poate fi neglijată pentru zona lobului principal şi integrala din (7.39) poate fi
calculată pe suprafaţa deschisă S.
Câmpul total radiat de ansamblul antenă primară-reflector se obţine
prin sumarea câmpului radiat de antena primară în direcţii θ < 2π − ψ cu cel
reflectat de parabolă în aceleaşi direcţii.
Folosind expresia (7.33) a curentului rezultă:
jk 0 η 0 e – jk0 r E i – jk R
E θ = – ------------- ------------ ∫ 2 -------- e 0 z v ( n v ⋅ e r ) – e r cos α
jk r ⋅ r'
--- ⋅ θ v e 0 v dσ =
4π r η0 2
S
(7.40)
jk 0 e –jk0 r
= ------- ------------ ∫ E i e 0 sin θ ( n v ⋅ e r ) + ( e r ⋅ θ v ) cos α
– jk R jk r ⋅ r'
--- e 0 v dσ
2π r 2
S
şi:
209
jk 0 η 0 e – jk0 r E i – jk0 R α jk r ⋅ r'

E φ = – ------------- ------------ ∫ 2 -------- e z v ( n v ⋅ e r ) – e r cos --- ⋅ φ v e 0 v dσ =
4π r η0 2
S
(7.41)
– jk 0 r
jk 0 e
= ------- ------------ ∫ E i e 0 ( e r ⋅ φ v ) cos α
--- e 0 v dσ
2π r 2
S
Din relaţiile de mai sus se observă că, într-adevăr, componenta

longitudinală (în sensul versorului zv) a curentului de pe suprafaţa parabolică
nu influenţează componenta Eφ a câmpului radiat şi influenţează foarte puţin
componenta Eθ în regiunea lobului principal unde sinθ este foarte mic.
Această componentă variază semnificativ numai în direcţii θ mult diferite de
0. Pentru reflectoare foarte mari în comparaţie cu lungimea de undă radiată,
cu directivitate foarte mare, aceste direcţii sunt mult în afara lobului principal
şi se poate considera că radiaţia principală se datorează numai componentei
transversale a curentului. Pentru determinarea precisă a direcţiei şi nivelului
lobilor secundari luarea în consideraţie a efectului componentei
longitudinale a curentului este însă obligatorie.
7.5 - Câştigul antenei cu reflector parabolic
Câştigul este determinat de trei categorii de factori:

- dependenţa deschiderii ψ optime de diagrama de radiaţie a antenei
primare;
- interferenţa lobului principal al diagramei secundare cu lobul din
spate al antenei primare;
- eficienţa aperturii;
Deschiderea unghiulară optimă
Din relaţiile (7.40) şi (7.41) rezultă că în direcţia θ = 0 câmpul în
regiunea de radiaţie are numai componentă după θv şi aceasta este:
jk 0 e – jk0 r
E = E θ ( 0 )θ v = ------- ------------ θ v ∫ E i e 0 cos α
--- e 0 v dσ (7.42)
2π r 2
S
210
unde |Ei| este dat de relaţia (7.24).

Considerând că antena primară are o diagramă de radiaţie cu simetrie
de revoluţie ( G ( α, β ) ≡ G ( α ) ) după câteva calcule algebrice se obţine:
ψ
jωµ 0 f e – jk0 r
E θ ( 0 ) = -------------- ------------ C 1 ∫ G ( α ) tan --α- dα (7.43)
2π r 2
0
De reţinut că prin f s-a notat distanţa focală a reflectorului parabolic.

În regiunea de radiaţie unda electromagnetică este o undă plană şi
intensitatea radiaţiei în direcţia θ = 0 la distanţa r de reflector are expresia:
2
2 Eθ ( 0 ) 2
P Ω ( 0 ) = r P Σ ( 0 ) = r ------------------- (7.44)
2η 0
Dacă puterea totală radiată de reflector este egală cu puterea totală
Prad primită de la antena primară din focar, atunci, conform definiţiei,
câştigul reflectorului în direcţia θ = 0 (care este direcţia de radiaţie
principală) în raport cu radiatorul izotrop este:
ψ 2
PΩ ( 0 ) 2 2⎛ ⎞
16π f ⎜ α
G ( α ) tan --- dα⎟
2 ⎜∫
G max = 4π --------------- = ---------------- (7.45)
P rad λ ⎝ 2 ⎟
0 ⎠
Din relaţia (7.18) rezultă că 4f = D⋅cot(ψ/2), astfel că expresia (7.45)

a câştigului reflectorului parabolic în direcţia θ = 0 devine:
ψ 2
πD 2 2⎛ ⎞
G max = ⎛ -------⎞ ⎛ cot ψ
----⎞ ⎜ ∫
α
G ( α ) tan --- dα⎟ (7.46)
⎝ λ⎠ ⎝ 2⎠ ⎜ 2 ⎟
⎝0 ⎠
Potrivit relaţiei (4.49) suprafaţa efectivă a unei antene cu câştigul

maxim Gmax este:
2
λ
S ef = ------ G max (7.47)
4π
211
Pentru o antenă tip apertură raportul dintre suprafaţa efectivă şi aria

ei geometrică se numeşte eficienţa aperturii şi este subunitară. Dacă apertura
circulară de diametru D a reflectorului parabolic ar avea eficienţă maximă,
atunci câştigul reflectorului ar fi:
2
πD πD⎞ 2
⁄ 4- = ⎛ -------
G' max = -------------------- (7.48)
2 ⎝ λ⎠
λ ⁄ ( 4π )
Ca urmare, factorul:
ψ 2
2⎛ ⎞
ε ap = ⎛⎝ cot ψ
----⎞ ⎜ ∫ G ( α ) tan α
--- dα⎟ (7.49)
2⎠ ⎜ 2 ⎟
⎝0 ⎠
din expresia (7.47) reprezintă eficienţa aperturii reflectorului parabolic. Ea

depinde de geometria parabolei (prin unghiul ψ) şi de câştigul antenei
primare.
În cele mai multe cazuri, antena primară are lobul principal orientat
către vârful parabolei şi, ca urmare, câştigul G al acesteia în regiunea lobului
principal, poate fi aproximat cu o lege de forma:
n
⎧ G ( cos α ) 0≤α≤π⁄2
G(α) = ⎨ 0 (7.50)
⎩0 π⁄2<α≤π
Această diagramă de radiaţie permite evaluarea analitică a integralei
din (7.50). Deschiderea unghiulară a lobului principal scade odată cu
creşterea exponentului n.
Din condiţia de normare (7.22) şi expresia (7.51) rezultă:
G0 = 2 ( n + 1 ) (7.51)
Pe baza acestor considerente se poate scrie că eficienţa (7.50) a
reflectorului parabolic este:
2
⎛ψ ⎞
= 2 ( n + 1 ) ⎛ cot ψ
----⎞ ⎜ ∫ ( cos α ) tan α
2
--- dα⎟
n
ε ap ⎝ ⎠ ⎜ ⎟
(7.52)
2 2
⎝0 ⎠
212
Efectuând integrala definită din (7.53) se obţine:

- pentru n = 2:
ε ap = 24 ⎛⎝ cot ψ
----⎞⎠ ⎛⎝ sin ψ
----⎞⎠ + ln ⎛⎝ cos ψ
2 2 2
----⎞⎠ (7.53)
2 2 2
- pentru n = 4:
ε ap = 40 ⎛⎝ cot ψ
----⎞ ⎛ sin ψ
----⎞ + ln ⎛ cos ψ
2 4 2
----⎞ (7.54)
2 ⎠ ⎝ 2 ⎠ ⎝ 2⎠
- pentru n = 6:
ε ap = 14 ⎛⎝ cot ψ ψ 1
2 1 2 2
----⎞ --- ( sin ψ ) + ln ⎛ cos ----⎞ + --- ( 1 – cos ψ )
3
(7.55)
2 ⎠ 2 ⎝ 2 ⎠ 3
- pentru n = 8:
ε ap = 18 ⎛⎝ cot ψ
2
----⎞⎠ ×
2
2 (7.56)
⎧1 3⎫
× ⎨ --- [ 1 – ( cos ψ ) ] – --- ( sin ψ ) – 2 ln ⎛ cos ψ
1 2 1
----⎞ – --- ( 1 – cos ψ ) ⎬
4
⎝ ⎠
⎩4 2 2 3 ⎭
Aceste expresii sunt reprezentate în figura 7.12. Se observă că:

- eficienţa prezintă un maxim egal cu 0,82−0,83 indiferent de valoarea
lui n;
- poziţia maximului se deplasează către valori mici ale lui ψ pe măsură
ce n creşte;
- pentru un raport f/D dat există un singur reflector parabolic optim;
- valoarea maximă a eficienţei nu depinde de diagrama de radiaţie a
antenei primare.
- deschiderea unghiulară ψ optimă a reflectorului parabolic scade
odată cu creşterea directivităţii antenei primare.
Valoarea optimă a lui ψ se poate obţine şi analitic, calculând rădăcina
derivatei expresiei (7.52) a eficienţei εap.
Existenţa unui optim al eficienţei aperturii poate fi explicată şi fizic.
Pentru un lob principal dat al antenei primare, la deschideri unghiulare mici
213
reflectorul intersectează numai o mică parte din radiaţia antenei primare,

astfel că eficienţa lui este scăzută. Puterea radiată de antena primară şi
neinterceptată de reflectorul parabolic se numeşte putere de revărsare, iar
fenomenul se numeşte revărsare. Pe măsură ce deschiderea unghiulară
creşte, reflectorul intersectează o tot mai mare fracţiune din radiaţia antenei
primare şi eficienţa ei creşte, fiindcă puterea de revărsare scade. La valori
prea mari ale deschiderii unghiulare distribuţia de câmp se îndepărtează mult
de cea uniformă din cauza variaţiilor mari ale câştigului antenei primare între
α = 0 şi α = ψ şi a creşterii distanţei de la focar la parabolă (R în figura 7.7).
Ca urmare, directivitatea aperturii scade şi, corespunzător, scade şi eficienţa
ei. Există, deci, o valoare optimă a deschiderii unghiulare care face un
compromis între o revărsare cât mai mică şi o iluminare cât mai uniformă a
suprafeţei parabolice.
n=
2
n=
4
n=
6
εap
n=
8
n=
01
Figura nr. 7.12 - Eficienţa aperturii în funcţie de deschiderea unghiulară

(ψ) a reflectorului şi de directivitatea antenei primare (n)
214
În realitate eficienţa este mai mică decât cea dată de relaţia (7.52),
deoarece o parte din puterea radiată de antena primară este în afara lobului
principal.
Pentru proiectare este util a se preciza atenuarea lobului principal al
antenei primare în direcţia α = ψopt. Acceptând o dependenţă de tipul (7.50)
a câştigului, în figura 7.13 se prezintă variaţia câştigului la extremităţi faţă de
vârful paraboloidului, adică G(0) − G(ψopt), pentru diverse valori ale
exponentului n. Se observă că pentru o plajă largă de valori ale lui n (de la 2
la 10) această variaţie este mai mică de 3 dB. Se poate considera, deci, că o
antenă parabolică a cărei deschidere unghiulară asigură o scădere cu 9 - 10
dB a câmpului la extremităţi faţă de vârf are cea mai mare eficienţă a
aperturii şi, deci, câştigul maxim.
11
10
∆G[dB] 9
2 3 4 5 6 7 8 9 10
n
Figura nr. 7.13 - Diferenţa de câştig pe aria reflectorului parabolic
necesară obţinerii câştigului maxim
În unele aplicaţii, precum sistemele de comunicaţii prin radioreleu,

nu se urmăreşte maximizarea câştigului, ci minimizarea nivelului lobilor
laterali pentru a se micşora interferenţele cu alte sisteme de comunicaţii.
Pentru atingerea acestui scop, pe baza unor consideraţii similare, se arată că
reflectorul parabolic trebuie să aibă o deschidere unghiulară ce asigură o
scădere a câmpului la extremităţi cu aproximativ 20 dB faţă de vârf.
Interferenţa cu lobul din spate
S-a considerat implicit până acum că antena primară radiază numai
către reflector. În mod real însă o fracţiune importantă din putere este radiată
215
prin lobii laterali ai diagramei de radiaţie. Aceasta conduce în primul rând la

micşorarea eficienţei antenei primare, dar dacă unul din lobi este orientat
chiar pe direcţia lobului principal al reflectorului parabolic (lobul din spate)
şi este şi de nivel important, poate să modifice sensibil câştigul reflectorului.
Inversul nivelului său relativ reprezintă raportul faţă-spate al antenei
primare.
În funcţie de relaţia de fază dintre câmpul produs în regiunea de
radiaţie de lobul din spate al antenei primare şi cea a câmpului produs în
aceeaşi regiune de lobul principal al reflectorului câmpul rezultant poate fi
mai mare sau mai mic decât cel creat de reflector. Evident că cea mai
favorabilă situaţie se produce pentru defazaj zero, iar cea mai defavorabilă −
pentru defazaj egal cu π.
Defazajul dintre cele două câmpuri este suma dintre:
- defazajul existent între câmpul radiat de antena primară în direcţia
lobului principal şi cel radiat în direcţia lobului din spate (defazaj
care poate fi 0 sau π);
- defazajul datorat diferenţei de drum de 2f (dublul distanţei focale)
parcurs în plus de câmpul reflectat faţă de cel radiat direct de antenă;
- defazajul (de regulă π) introdus la reflexia de suprafaţa parabolică.
Interferenţa cu lobul din spate al antenei primare infuenţează câştigul
reflectorului parabolic cu aproximativ 3%. Influenţa este mai mare pentru
antene cu raportul D/λ mai mic, deci pentru antene parabolice nu prea mari
în raport cu lungimea de undă radiată care au, de aceea, un câştig modest.
Eficienţa aperturii
Eficienţa aperturii, definită ca raport între suprafaţa efectivă a antenei
şi aria fizică prin care se realizează radiaţia, este în cazul reflectorului
parabolic produsul a mai multor eficienţe parţiale:
ε ap = ε s ⋅ ε t ⋅ ε p ⋅ ε x ⋅ ε b ⋅ ε r (7.57)
fiecare fiind asociată unui fenomen specific:
- ε s - fracţiunea din puterea totală radiată de antena primară ce este
interceptată şi reflectată de suprafaţa parabolică (complementara
puterii de revărsare);
216
- ε t - uniformitatea amplitudinii câmpului pe suprafaţa parabolică

(ideal amplitudinea ar trebui să fie constantă pentru ca directivitatea
să fie maximă);
- ε p - uniformitatea fazei câmpului în planul aperturii;
- ε x - uniformitatea polarizării câmpului în planul aperturii;
- ε b - fracţiunea din puterea incidentă suprafeţei parabolice sau
reflectată de aceasta ce este blocată de antena primară din focar;
- ε r - erori aleatorii ale suprafeţei parabolice.
Pentru o antenă primară cu diagramă de radiaţie simetrică:
ψ
∫0 G ( α ) sin α dα
ε s = --------------------------------------- (7.58)
π
∫ G ( α ) sin α dα
0
iar:
ψ 2 ψ 2
∫ G ( α ) tan α --- dα 2 ∫ G ( α ) tan α --- dα
⎛ ψ ⎞
2 0 2 ⎛ f ⎞ 0 2
ε t = 2 cot ---- ------------------------------------------------
- = 32 ---- ------------------------------------------------- (7.59)
⎝ 2⎠ π ⎝ D⎠ π
∫ G (
0
α ) sin α d α ∫ G ( α ) sin α dα
0
Un factor suplimentar ce micşorează câştigul antenei cu reflector

parabolic îl constituie pierderile în sistemul de alimentare a antenei primare.
Pentru sisteme cu diagramă de radiaţie simetrică a antenei primare, fără
componentă contrapolară de câmp şi cu suprafaţă reflectoare parabolică
perfectă geometric există doi factori ce determină eficienţa de radiaţie:
revărsarea şi neuniformitatea câmpului creat de antena primară pe suprafaţa
reflectoare. Ambii depind de diagrama de radiaţie a antenei primare şi
trebuie realizat un compromis. O revărsare mică se obţine dacă lobul
principal este foarte îngust, iar lobii secundari sunt de nivel scăzut. În acest
caz, însă, neuniformitatea câmpului pe suprafaţa reflectoare este foarte mare.
Ideal ar fi ca:
217
⎧⎛ α –4
⎪ ⎝ cos ---⎞⎠ 0≤α≤ϕ
G(α) = ⎨ 2 (7.60)
⎪
⎩ 0 α>ϕ
Deşi imposibil de obţinut practic această diagramă de radiaţie a fost

aproximată folosind sisteme speciale de antene primare, obţinându-se într-
adevăr eficienţe foarte bune ale aperturii.
Faza câmpului în planul aperturii nu este constantă dacă:
- suprafaţa de reflexie are abateri de la suprafaţa parabolică
geometrică;
- antena primară este deplasată faţă de focar;
- frontul de undă radiat de antena primară nu este perfect sferic.
Dacă erorile de fază din apertură sunt independente de unghiul β
(notaţia din figura 7.7) direcţia lobului principal al reflectorului nu este
afectată; în caz contrar lobul principal are altă direcţie decât θ = 0.
În ipoteza unei creşteri pătratice cu unghiul α (notaţia din figura 7.6)
a erorilor de fază, micşorarea câştigului depinde de eroarea maximă atinsă la
extremităţile aperturii. Astfel, pentru o eroare maximă de fază de k0λ/16
câştigul scade cu 2%, pentru o eroare maximă de k0λ/8 − cu 6%, iar pentru o
eroare maximă de k0λ/4 − cu 20%. Dacă eroarea de fază este mai mică decât
o limită m pe întreaga arie a proiecţiei suprafeţei parabolice pe planul
aperturii, atunci raportul dintre câştigul G al reflectorului în prezenţa erorilor
de fază şi câştigul Gmax din absenţa acestora este limitat inferior de mărimea:
2 2
G- ⎛ m
----------- ≥ 1 – ------⎞ (7.61)
G max ⎝ 2⎠
ceea ce înseamnă că micşorarea relativă a câştigului este limitată superior la:
2 2
∆G - = m 2 ⎛ 1 – ------
----------- m ⎞ (7.62)
G max ⎝ 4⎠
Abaterile suprafeţei parabolice faţă de forma geometrică ideală are
drept consecinţă faptul că un reflector parabolic are câştig dependent de
frevenţa undei radiate şi că există o frecvenţă pentru care valoarea câştigului
218
este maximă. Valoarea frecvenţei optime este funcţie de valoarea efectivă a

abaterilor faţă de suprafaţa parabolică ideală. Pentru abateri cu distribuţie
gaussiană cu dispersia σ în jurul unei valori medii nule şi interval de
corelaţie mare în comparaţie cu lungimea de undă frecvenţa optimă este dată
de relaţia:
λ optim = 4πσ (7.63)
Se poate arăta că în aceste condiţii câştigul antenei cu reflector
parabolic are expresia:
4πσ 2
2 – ⎛ ----------⎞
πD ⎝ λ ⎠
G = ⎛ -------⎞ ε ap e (7.64)
⎝ λ⎠
cu
2q 1
G max = 10 ε ap --------- (7.65)
16e
q
unde q este un factor de netezime definit prin relaţia D ⁄ σ = 10 , astfel că:
G max [ dB ] = 20q – 16, 38 + 10 log ε ap (7.66)
relaţie ce pune în evidenţă existenţa unei frecvenţe optime a undei radiate.
7.6 - Etape de proiectare a reflectorului parabolic
Din analiza efectuată anterior rezultă următoarele etape de proiectare

a unui reflector parabolic pentru obţinerea unui câştig maxim:
1. Se alege factorul de formă f/D al reflectorului parabolic astfel încât
el să subîntindă un unghi al lobului principal al antenei primare ce asigură o
scădere cu 9 - 10 dB a câştigului la extremităţi faţă de vârf.
2. Se alege distanţa focală f ca multiplu de λ/2 dacă faza câmpului în
lobul din spate al antenei primare este în opoziţie cu cea din lobul ei
principal. În acest fel faza câmpului reflectat este modificată cu π prin
reflexie şi nu este afectată de diferenţa de drum care este un multiplu de λ,
ajungând în fază cu cel radiat de lobul din spate.
219
Dacă faza câmpului radiat de lobul din spate este aceeaşi cu cea a
câmpului din lobul principal, distanţa focală f se alege ca multiplu impar de
λ/4. În acest fel diferenţa de drum de multiplu impar de λ/2 introduce un
defazaj suplimentar de π care se adaugă la defazajul de π introdus prin
reflexie. Câmpul reflectat este, astfel, în fază cu cel radiat de lobul din spate.
Dacă nu se poate alege f pentru a satisface aceste condiţii, atunci
antena primară nu se plasează în focar, ci în cel mai apropiat punct de focar
pe axa de simetrie a reflectorului parabolic ce satisface condiţiile de mai sus.
Prin deplasarea antenei primare faţă de focar se introduc erori în faza
câmpului din apertură, dar efectul lor asupra câştigului este mai puţin
pronunţat decât interferenţa distructivă cu lobul din spate.
3. Erorile de fază ale câmpului din apertură trebuie păstrate sub k0λ/
8, dar în nici un caz să nu depăşească valoarea k0λ/4. Această condiţie este
îndeplinită dacă abaterile reflectorului faţă de paraboloidul ideal nu depăşesc
anumite limite. Pentru o abatere medie pătratică σ faţă de paraboloidul ideal
câştigul scade cu:
40πσ
∆G = ------------
2
- log ( e ) [ dB ] (7.67)
λ
ceea ce înseamnă că pentru o pierdere de câştig mai mică de 0,15 dB trebuie
ca σ <= λ/70 (la frecvenţa de 12 GHz λ/70 ≈ 0,35 mm).
7.7 - Recepţia semnalelor TV transmise prin satelit
Principii de organizare a sistemelor de transmisie TV prin satelit

Un sistem de transmisie prin satelit a semnalelor de televiziune
include o staţie de emisie la sol, unul sau mai mulţi sateliţi geostaţionari pe
orbite ecuatoriale şi un număr de staţii de recepţie la sol răspândite pe o arie
geografică ce formează zona de acoperire a sistemului. Satelitul
recepţionează semnalul emis de la sol, detectează, amplifică şi retransmite
informaţia TV către Pământ pe o frecvenţă de aproximativ 12 GHz. Poziţia
sateliţilor, frecvenţele de emisie şi canalele TV au fost alocate fiecărei zone
geografice prin norme elaborate de CCIR şi acceptate de toate administraţiile
naţionale de telecomunicaţii.
220
Instalaţia de recepţie la sol este compusă din două unităţi fizice: una
externă ce cuprinde antena parabolică şi convertorul de zgomot redus (LNC)
şi o alta internă ce constituie receptorul propriu-zis. Antena parabolică cu
câştig foarte ridicat (peste 40 dBi) asigură la intrarea convertorului un semnal
util de nivel acceptabil şi cu raport semnal/zgomot superior unui prag impus.
Antena de intrare în LNC (Low-Noise-Converter) − de tip horn sau dipol
simetric şi plasată în focarul parabolei − transmite semnalul la intrarea unui
mixer ce converteşte frecvenţa de circa 12 GHz într-o primă frecvenţă
intermediară de circa 2 GHz. Aceasta este amplificată şi transmisă prin cablu
coaxial unităţii interne. Deoarece semnalul util este de nivel mic, convertorul
trebuie să aibă un zgomot propriu foarte mic (de aici şi denumirea). Sunt
uzuale valori ale factorului de zgomot de 1,4 dB sau 1,2 dB sau chiar 1,1 dB.
Deoarece prima frecvenţă intermediară este, totuşi, mare pentru o transmisie
prin cablu coaxial, acesta trebuie să fie de foarte bună calitate.
Unitatea internă are o structură obişnuită de receptor, adică:
amplificator, mixer, amplificator de frecvenţă intermediară (70 KHz),
detector, amplificatoare de luminanţă şi culoare şi amplificator sunet, circuite
de sincronizare şi de alimentare. Detecţia se face până la nivel de semnale de
luminanţă (Y) şi de culori de bază (R,G,B). Acestea pot fi furnizate unui
monitor extern fie ca atare, fie sub formă de semnale de diferenţă de culoare
sau se utilizează intern pentru modularea unei purtătoare în gama UIF pentru
a fi furnizată unui receptor TV obişnuit. Unitatea internă conţine şi circuitele
de programare şi selecţie a canalului TV.
Transmisia TV prin satelit prezintă avantajul acoperirii unei zone
foarte mari folosind o singură antenă de emisie, spre deosebire de sistenele
tradiţionale terestre care au nevoie de un lanţ de câteva zeci de staţii
radioreleu şi de staţii de emisie. Semnalul transmis prin satelit are avantajul
unui nivel practic constant în toată zona acoperită, indiferent de configuraţia
de relief. El asigură şi o mai bună utilizare a spectrului de frecvenţă deoarece
are nevoie de o singură frecvenţă pentru a transmite un program TV.
Dezavantajul major al sistemului de transmisie TV prin satelit îl constituie
complexitatea instalaţiei de recepţie şi, de aici, preţul de cost ridicat, datorită
frecvenţei mari de transmisie şi nivelului foarte scăzut al semnalului util.
Acest dezavantaj este diminuat de posibilitatea construirii de instalaţii
colective de recepţie şi scade în importanţă pe măsură ce progresele
221
tehnologice permit realizarea unor receptoare individuale performante la

preţuri de cost acceptabile.
Frecvenţa mare a purtătoarei permite utilizarea unui canal TV de
bandă mai largă (27 MHz) decât în sistemele actuale. Astfel, informaţia
video se transmite cu o mai bună fidelitate. Semnalele de luminanţă,
crominanţă şi sunet se transmit codificate numeric prin multiplexare în timp
(sistemul de codificare se numeşte MAC − Multiplexed Analogue
Components). Codificarea numerică asigură o protecţie sporită la zgomote şi
perturbaţii, iar multiplexarea în timp elimină interferenţele între cele trei
purtătoare în blocurile neliniare din receptor. De o largă utilizare se bucură o
variantă a sistemului MAC, denumită D2-MAC, ce utilizează codificarea cu
trei nivele (duo-binar), reducând banda de frecvenţă utilizată. Banda de
frecvenţă mai mare a unui canal permite introducerea unor informaţii
suplimentare în canalul TV, precum: subpurtătoare de sunet pentru
transmisia simultană în mai multe limbi a sunetului asociat imaginii, canal de
sunet independent, semnale tip TELETEXT, poştă electronică (E-mail), etc.
Parametrii de bază la recepţie
Ca pentru oricare alt sistem de comunicaţii există doi parametri de
bază ce caracterizează calitatea recepţiei din punctul de vedere al sistemului:
raportul semnal/zgomot (S/N) şi raportul semnal/perturbaţie (C/I). Ultimul
parametru este apreciat prin raportul dintre nivelul purtătoarei (carrier) şi
nivelul semnalului de interferenţă (de aici şi notaţia C/I).
Raportul S/N trebuie să fie mai mare decât o limită impusă de
receptor. Progresele tehnologice au permis atât micşorarea acestei limite la
receptoarele moderne, cât şi creşterea valorii acestui raport prin creşterea
puterii de emisie de pe satelit (de la 0,1 W în anii '80 la 10 W actualmente).
Aceste progrese nu au afectat raportul C/I, deoarece semnalul util şi cele de
interferenţă au crescut, în principiu, în aceeaşi măsură. Singurele elemente
din structura instalaţiei de recepţie care pot îmbunătăţi protecţia la
interferenţe sunt antena şi filtrul de intrare în receptor.
Antena, prin caracteristica ei de radiaţie, se comportă ca un filtru
spaţial, selectând semnalul util ce vine din direcţia lobului principal şi
rejectând semnalele de interferenţă ce vin din direcţiile unor lobi secundari
sau (de dorit) din direcţiile unor nuluri. Pentru a îndeplini aceste cerinţe este
necesar ca antena de recepţie să aibă:
- lob principal cât mai îngust;
222
- lobi secundari de nivel cât mai scăzut;

- revărsare cât mai mică;
- lobul principal cu simetrie de revoluţie sau cel puţin cu deschideri
unghiulare egale în cele două plane principale de polarizare.
Ultima cerinţă este impusă pentru protecţia faţă de canalul adiacent
care este planificat cu polarizare ortogonală.
Pentru o bună recepţie în întreaga zonă de acoperire comisia
specializată CCIR a recomandat ca antena de recepţie să aibă o caracteristică
de radiaţie în limitele impuse în figura 7.14. Prin θ0 s-a notat deschiderea
unghiulară la −3 dB a lobului principal, iar prin θ − unghiul curent măsurat
faţă de direcţia principală de radiaţie. S-a considerat că factorul de merit G/T
(raportul câştig/ temperatură echivalentă de zgomot) al instalaţiei de recepţie
este de cel puţin 6 dB/°K şi că antena parabolică are un diametru de cel puţin
90 cm (căruia îi corespunde o deschidere unghiulară a lobului principal de
2°). În aceste condiţii, prin respectarea limitelor recomandate de CCIR din
figura 7.13, se garantează obţinerea unui raport S/N mai mare ca 14 dB la
limita zonei de acoperire (unde densitatea de putere este mai mare de −103
dB [W/m2] ) pentru 99% din timpul de recepţie.
Curba A din figura 7.14 se referă la componenta de polarizare utilă
(componentă copolară) pentru recepţie colectivă, iar curba A' se referă la
aceeaşi componentă, dar pentru recepţie individuală. Curba B este comună
celor două tipuri de recepţie şi se referă la componenta de polarizare
încrucişată (contrapolară).
Curbele au fost trasate pe baza următoarelor expresii ale câştigului
normat al antenei (s-a notat cu x raportul θ/θ0):
⎧0 0 ≤ x ≤ 0, 25
⎪
⎪ – 12x 2 0, 25 < x ≤ 0, 707
⎪
G A [ dB ] = ⎨ – ( 9 + 20 log x ) 0, 707 < x ≤ 1, 26 (7.68)
⎪
⎪ – ( 8, 5 + 25 log x ) 1, 26 < x ≤ 9, 55
⎪ – 33 x > 9, 55
⎩
223
⎧0 0 ≤ x ≤ 0, 25
⎪ 2
G A' [ dB ] = ⎨ – 12x 0, 25 < x ≤ 0, 86 (7.69)
⎪
⎩ – ( 10, 5 + 25 log x ) x > 0, 86
– 25 0 ≤ x ≤ 0, 25
⎧
⎪ – ( 30 + 40 log x – 1 ) 0, 25 < x ≤ 0, 44
⎪
G B [ dB ] = ⎨ – 20 0, 44 < x ≤ 1, 4 (7.70)
⎪
⎪ – ( 30 + 25 log x – 1 ) 1, 4 < x ≤ 2
⎩ – 30 x>2
Ultima expresie este valabilă până la intersecţia cu dreapta C, după
care se continuă cu această dreaptă. Dreapta C este o orizontală trasată la
ordonata egală cu câştigul maxim al antenei exprimat în dBi şi luat cu semnul
minus (în figură s-a considerat că antena are un câştig maxim de 37 dBi).
A'
G [dBi]
θ-
x = ----
θ0
Figura nr. 7.14 - Curbele de gabarit pentru câştig recomandate de CCIR
Ultima dreaptă orizontală continuă până la intersecţia cu una din

curbele A sau A', după care urmează această curbă.
224
Protecţia la interferenţă
Raportul de protecţie se defineşte ca raportul dintre puterea
semnalului util şi puterea semnalului perturbator ce provoacă o degradare
admisibilă a imaginii la recepţie. Nivelul admisibil se alege astfel încât
degradarea imaginii să nu fie perceptibilă cu ochiul liber, ci doar măsurabilă
cu echipamente profesionale.
Pentru transmisiile TV raportul de protecţie la interferenţă minim
impus este de 31 dB pentru interferenţa izocanal şi de 15 dB pentru
interferenţa cu canalul adiacent. Aceste valori sunt cu un decibel mai mari
decât cele corespunzătoare unui nivel de degradare a imaginii de 4,5 pe scala
CCIR de 5 grade.
Respectarea acestor limite în sistemul de transmisie TV prin satelit se
realizează prin alocarea aceleiaşi frecvenţe dar cu polarizări opuse unor zone
geografice cât mai îndepărtate şi prin nealocarea de canale adiacente în
aceeaşi zonă geografică. Chiar dacă într-un punct se recepţionează accidental
un canal adiacent celui util, acesta are polarizare opusă şi rezultă un raport de
protecţie la interferenţă de cel puţin 20 dB numai datorită polarizării diferite.
SA SB
θEA θEB
θRA
P
Regiunea A
Regiunea B
Figura nr. 7.15 - Interferenţa izocanal în transmisiile TV prin satelit
225
Fie situaţia din figura 7.15 în care în punctul P al zonei acoperite de

satelitul SB este recepţionat accidental şi semnalul de aceeaşi frecvenţă şi
polarizare emis de satelitul SA pentru o altă zonă. Filtrul de la intrarea
receptorului nu poate discerne semnalul util de cel perturbator, astfel că
protecţia este asigurată numai de antena de recepţie.
Dacă PA şi PB sunt puterile totale radiate de sateliţii SA şi, respectiv,
SB, GA(θ) şi GB(θ) sunt funcţiile câştig ale antenelor lor şi GR(θ) este funcţia
de câştig a reflectoarelor parabolice (considerate identice) de la sol, atunci,
considerând că antena de recepţie din punctul P este perfect orientată către
satelitul SB, puterea utilă recepţionată în punctul P este:
C = G B ( θ EB ) ⋅ P B (7.71)
iar puterea de interferenţă, provenită de la satelitul SA, recepţionată în acelaşi
punct este:
I = G A ( θ EA ) ⋅ G R ( θ RA ) ⋅ P A (7.72)
şi, deci, raportul de protecţie la interferenţă este:
C G B ( θ EB ) ⋅ P B 1
---- = -------------------------------- ⋅ --------------------- (7.73)
I G A ( θ EA ) ⋅ P A G R ( θ RA )
care, în decibeli, are expresia:
C
---- [ dB ] = – 10 log [ G R ( θ RA ) ] + K (7.74)
I
unde s-a făcut notaţia:
G B ( θ EB ) ⋅ P B
K = 10 log -------------------------------- (7.75)
G A ( θ EA ) ⋅ P A
Dacă reflectorul parabolic respectă limitele stabilite prin
recomandarea CCIR (figura 7.14), considerând că 1,26 < θ/θ0 < 9,55, din
relaţia (7.69) rezultă că valoarea câştigului GR(θRA) este cel mult:
226
θ RA⎞
G R ( θ RA ) = 10 log G max – ⎛⎝ 8, 5 + 25 log --------
-⎠ (7.76)
θ0
unde Gmax este câştigul maxim al antenei de recepţie. Deci, raportul de
protecţie la interferenţă este cel puţin egal cu:
C θ RA
---- [ dB ] = – 10 log G max + 8, 5 + 25 log --------
-+K (7.77)
I θ0
Relaţia de mai sus indică şi calea de creştere a raportului de protecţie
la interferenţă dacă valoarea obţinută nu este satisfăcătoare: creşterea
diametrului antenei de recepţie (cu consecinţa scăderii deschiderii unghiulare
θ0). Dublarea diametrului, echivalentă cu micşorarea la jumătate a unghiului
θ0, conduce la creşterea raportului de protecţie cu 25 log ( 2 ) ≈ 8 [ dB ] .
Erorile de orientare a antenei de recepţie
În analiza anterioară s-a considerat că antena de recepţie este perfect
orientată către satelit, în sensul că direcţia lobului principal coincide cu
direcţia din care vine unda emisă de satelit. Există însă totdeauna erori în
orientarea antenei, consecinţa directă fiind reducerea câştigului antenei în
direcţia satelitului:
G = G max – ∆G (7.78)
Caracteristica de radiaţie a reflectorului parabolic este, ca la orice
antenă tip apertură, de tipul sin(x)/x, unde x = θ/θ0 este raportul dintre
unghiul θ faţă de direcţia principală de radiaţie şi deschiderea unghiulară la −
3 dB θ0 a lobului principal. Pentru unghiuri θ mici această expresie se poate
aproxima cu o exponenţială:
2
–a θ
G = G max e (7.79)
Constanta a se determină din condiţia ca pentru θ = θ0/2 câştigul să
scadă cu 3 dB:
1
10 log G max – 3 = 10 log G max – a ⋅ --- ⇒ a = 12 (7.80)
4
227
Pe baza aproximaţiei (7.80), relaţia (7.79) se exprimă în decibeli sub

forma:
θ 2
G [ dB ] = G max [ dB ] – 12 ⎛ -----⎞ (7.81)
⎝ θ 0⎠
Câştigul maxim Gmax se poate exprima în funcţie de deschiderea

unghiulară la −3 dB a lobului principal θ0 prin relaţia:
2 180 2
G max = ε ap κ ⎛ ---------⎞ (7.82)
⎝ θ0 ⎠
unde θ0 este în grade, εap este eficienţa de radiaţie a aperturii reflectorului

parabolic, iar κ este o constantă ce depinde de distribuţia de curent pe
suprafaţa paraboloidului; obişnuit κ ≈ 1, 25 .
Din ultimele două relaţii rezultă:
71, 62
θ 0 ≈ --------------- (7.83)
D⁄λ
Pe baza expresiei (7.80) a lui Gmax şi a expresiei (7.84) a deschiderii
unghiulare, pentru valoarea uzuală εap = 0,65, la frecvenţa de 12 GHz (λ =
25 mm) rezultă pentru G expresia:
2 2
G [ dB ] ≈ 40, 19 + 20 log D – 3, 81 ( ∆ θ ) D (7.84)
unde θ este în grade şi D este în metri.
Sunt trei categorii de erori ce afectează orientarea antenei de recepţie:
- ∆θ1 − eroarea datorită abaterii poziţiei satelitului faţă de poziţia
nominală. Este de circa ±0,1° şi creşte odată cu directivitatea antenei
de emisie;
- ∆θ2 − eroarea datorată instabilităţii satelitului pe orbită. Are valori
între ±0,1° şi ±0,2°;
- ∆θ3 − eroarea de fixare a antenei de recepţie. Este de aproximativ
±0,15⋅θ0. Creşte odată cu θ0 deoarece lobul principal devine din ce în
ce mai plat în jurul direcţiei principale de radiaţie pe măsură ce creşte
228
deschiderea lui unghiulară (ca efect al scăderii diametrului antenei,

de exemplu).
Aceste erori sunt independente astfel că eroarea totală este:
2 2 2
∆θ = ( ∆θ ) 1 + ( ∆θ ) 2 + ( ∆θ ) 3 (7.85)
şi se poate micşora la ±(0,05° - 0,06°) dacă antena de recepţie este dotată cu
un sistem automat de urmărire a satelitului (caz neuzual în recepţia TV satelit
datorită costului foarte ridicat).
c
G [dB]
D [m]
Figura nr. 7.16 - Efectul erorii de orientare asupra dependenţei câştigului

de diametrul reflectorului parabolic
În figura 7.16 este reprezentată dependenţa câştigului real al antenei

parabolice de diametrul acesteia, potrivit relaţiei (7.84), în 3 cazuri:
a) orientare perfectă a antenei. Eroarea totală ∆θ este 0, câştigul real
este identic cu cel maxim teoretic şi are o dependenţă logaritmică de
diametrul D (curba a din figură).
b) antenă cu sistem automat de urmărire. Pentru o eroare totală ∆θ =
0,06° relaţia (7.84) devine:
229
2
G [ dB ] ≈ 40, 19 + 20 log D – 0, 0137 D (7.86)
Câştigul păstrează în esenţă aceeaşi dependenţă logaritmică deoarece
ultimul termen este foarte mic (curba b din figură). Valorile obţinute sunt
uşor mai mici decât cele teoretice (de exemplu, diferenţa dintre curbe este de
aproximativ 0,5 dB pentru D = 7 m).
c) antenă fără sistem automat de urmărire. Pentru valorile tipice de
∆θ1 = ±0,1°, ∆θ2 = 0,15° şi ∆θ3 = ±0,15⋅θo rezultă:
2
G [ dB ] ≈ 39, 9 + 20 log D – 0, 1238 D (7.87)
Ultimul termen devine comparabil cu cel logaritmic astfel că, nu
numai că abaterile câştigului faţă de valorile teoretice sunt mai mari, dar se
modifică şi tipul dependenţei de diametrul D, în sensul că apare un maxim
(curba c din figură).
Dacă se admite o eroare ∆θ2 = ±0,2° expresia câştigului devine:
2
G [ dB ] ≈ 39, 9 + 20 log D – 0, 1904 D (7.88)
şi maximul curbei are o valoare mai mică şi se produce la un diametru mai
mic (curba d din figură).
Deci, creşterea factorului de merit G/T al antenei nu se poate face
numai prin creşterea câştigului maxim al acesteia (adică prin creşterea
diametrului D), deoarece pierderile de câştig datorate erorilor de orientare
sunt, la diametre D mari, mai mari decât creşterile de câştig datorate creşterii
diametrului. Rezultă, paradoxal, o scădere a câştigului real al antenei la
creşterea diametrului (curbele c şi d din figura 7.16). Dacă sunt necesare
câştiguri reale mari, este obligatorie utilizarea unui sistem de urmărire
automată pentru antenă.
230
C a p i t o l u l VIII
MĂSURAREA ANTENELOR
8.1 - Introducere
Antena este o interfaţă între sisteme hardware de prelucrare a

semnalelor electrice şi spaţiul liber prin care se propagă undele
electromagnetice, astfel că evaluarea performanţelor ei, ce formează
subiectul acestui capitol, presupune o combinare de tehnici optice, mecanice
şi electronice.
În ultimii ani domeniul măsurării antenelor a evoluat către o ştiinţă de
sine stătătoare. Utilizarea calculatorului şi metodele moderne de analiză şi
prelucrare a datelor sunt de nelipsit în măsurarea oricărei antene, datorită atât
complexităţii antenelor, cât şi severităţii condiţiilor impuse lor. O antenă
căreia i se impun, de exemplu, mii de puncte de specificaţie pentru diagrama
de radiaţie şi nivele relative de −50 dB ale lobilor secundari nu poate fi
testată decât în mod automat şi în condiţii de test cu totul speciale.
Unei antene i se cere, în primul rând, să realizeze o anumită
distribuţie spaţială a puterii radiate, această distribuţie reprezentând
diagrama ei de radiaţie. Aceasta cuprinde o regiune − lobul principal − de
mare densitate a puterii radiate. O eroare de 10% în măsurarea câştigului G
în zona lobului principal este echivalentă cu o eroare de 20% în determinarea
puterii utile transmise de antenă şi, de aceea, sistemul de măsură trebuie să
asigure măsurarea precisă a unor nivele mari de putere. Zona diagramei de
radiaţie din afara lobului principal − lobi secundari − este caracterizată prin
valori foarte mici ale densităţii de putere, deoarece în acest fel eficienţa
antenei creşte, temperatura ei echivalentă de zgomot Ta se micşorează (ca
Capitolul VIII - Măsurarea antenelor
urmare, creşte factorul de merit G/Ta al antenei) şi se evită posibilitatea

interferenţei cu alte sisteme de comunicaţii. Măsurarea corectă a acestei
regiuni a diagramei de radiaţie impune amenajarea corectă a locului de
măsură, pentru a evita recepţia undelor reflectate de corpurile din jur.
Pe lângă măsurarea câştigului mai trebuie măsuraţi şi alţi parametri,
precum: polarizarea undei radiate, direcţia lobului principal, adâncimea
nulului (cel mai mic nivel al puterii radiate între doi lobi adiacenţi),
coeficientul de reflexie sau coeficientul de undă staţionară (VWSR),
impedanţa de intrare etc.
Majoritatea parametrilor antenei pot fi deduşi din reprezentarea
grafică a diagramei de radiaţie. Aceasta se poate face în coordonate polare ca
în figura 8.1 (foarte utilă deoarece unghiul de radiaţie se citeşte simplu,
direct din grafic, dar cu dezavantajul că regiunea de mare importanţă a
lobilor secundari este concentrată într-un sector mic în jurul originii), în
coordonate carteziene ca în figura 8.2 (cel mai des utilizată pentru că
evidenţiază regiunea lobilor secundari), prin curbe de nivel constant (figura
8.3) într-un sistem cartezian (θ,φ) sau, din ce în ce mai des în ultimul timp,
prin reprezentări 3D (figura 8.4) cu ajutorul calculatorului.
8.2 - Termeni şi definiţii
Câştig − produsul factorului 4π cu raportul dintre intensitatea

radiaţiei şi puterea de intrare în antenă. Valoarea câştigului este micşorată de
pierderile datorate neadaptării de impedanţe sau de polarizare dintre antenă
şi linia de alimentare. La adaptare perfectă câştigul este identic cu
directivitatea.
Câştig absolut − câştigul pe direcţia lobului principal (subînţeles,
uzual, ca fiind câştigul antenei).
Câştig parţial − câştigul antenei când se consideră componenta de
câmp cu o polarizare specificată. Câştigul este suma câştigurilor parţiale
pentru oricare două componente ortogonale.
Câştig relativ − câştigul într-o direcţie oarecare raportat la câştigul pe
direcţia lobului principal.
232
Figura nr. 8.1 - Reprezentarea în coordonate polare a unei diagrame de

radiaţie: în valori normalizate (sus) şi în decibeli (jos)
233
Figura nr. 8.2 - Reprezentarea în coordonate carteziene a unei diagrame de

radiaţie: în valori normalizate (sus) şi în decibeli (jos)
234
Figura nr. 8.3 - Reprezentarea prin curbe de nivel constant a unei diagrame
de radiaţie
Centru de fază − poziţia unui punct asociat unei antene, astfel ca pe
suprafaţa unei sfere cu raza în regiunea îndepărtată şi cu centrul în acest
punct câmpul să fie în fază, cel puţin în zona de radiaţie semnificativă. Unele
antene au mai multe centre de fază.
Componentă contrapolară (sau de cross-polarizare) − unda
electromagnetică de polarizare ortogonală componentei copolare într-un plan
ce conţine elipsa de polarizare copolară.
Componentă copolară − unda electromagnetică (sau o componentă a
ei) cu polarizarea dorită (utilă).
Directivitate − produsul factorului 4π cu raportul dintre intensitatea
radiaţiei şi puterea totală radiată de antenă. Conform definiţiei, directivitatea
se poate calcula pentru orice direcţie (θ,φ) din spaţiu, însă, de cele mai multe
ori, prin directivitatea unei antene se înţelege valoarea maximă a directivităţii
pentru antena respectivă (şi care se obţine, evident, în direcţia lobului ei
principal)
235
Figura nr. 8.4 - Reprezentarea 3D a unei diagrame de radiaţie
Directivitate parţială − directivitatea pentru unda electromagnetică

de polarizare specificată. Directivitatea unei antene este suma directivităţilor
parţiale pentru oricare două polarizări reciproc ortogonale.
Eficienţă (a unei antene tip apertură) − raportul dintre suprafaţa
efectivă a antenei şi aria geometrică a aperturii.
Factor de merit − raportul dintre câştigul (în sensul de câştig absolut)
antenei şi temperatura echivalentă de zgomot la bornele antenei.
Factor de şir − diagrama de radiaţie a unui şir de antene considerând
că toate elementele şirului sunt radiatoare izotrope. Pentru un şir uniform,
produsul dintre factorul de şir şi diagrama de radiaţie a antenei element
reprezintă diagrama totală de radiaţie a şirului.
Fază (a unui câmp cu polarizare circulară) − unghiul făcut în planul
de polarizare de către vectorul ce reprezintă câmpul cu o direcţie de referinţă.
Unghiul este considerat pozitiv în sensul în care se roteşte vectorul.
236
Impedanţă activă (a unui element de şir) − raportul dintre tensiunea

la bornele de alimentare şi curentul de alimentare, când toate elementele
şirului sunt alimentate.
Impedanţă izolată (în aer liber) (a unui element de şir) − impedanţa
de intrare în antena element de şir, când toate celelalte elemente ale şirului
sunt îndepărtate.
Impedanţă mutuală (între două elemente ale unui şir) − raportul
dintre tensiunea la bornele unui element de şir în circuit deschis şi curentul
prin elementul de şir alimentat, când toate celelalte elemente sunt în circuit
deschis.
Lob auxiliar (lateral sau secundar) − lob al diagramei de radiaţie,
altul decât cel principal.
Lob principal − lob ce conţine direcţia de directivitate maximă. Unele
antene au mai mulţi lobi principali.
Nivel mediu al lobilor secundari − valoarea medie a puterii relative
radiate într-un unghi spaţial ce nu conţine lobul principal. Raportarea se face
la densitatea de putere de pe direcţia de directivitate maximă (lobul
principal).
Plan de polarizare − planul ce conţine elipsa de polarizare. Pentru
polarizare liniară din mulţimea infinită a planelor posibile se consideră cel
perpendicular pe direcţia de radiaţie. (De remarcat că această convenţie
diferă de cea din optică, unde se alege planul format de vectorul ce reprezintă
unda cu direcţia de propagare).
Plan cardinal − orice plan de simetrie normal pe planul unui şir de
antene plan şi paralel cu laturile unei celule elementare din reţeaua regulată
după care sunt aşezate elementele şirului.
Plan intercardinal − orice plan dintre două plane cardinale succesive
ce conţine dreapta de intersecţie a acestora.
Plan principal al vectorului E(sau H) − plan determinat de direcţia
componentei electrice E (sau magnetice H) a unei unde electromagnetice
polarizată liniar şi direcţia lobului principal al antenei
Polarizare eliptică − polarizarea unei unde electromagnetice (şi a
antenei care a emis-o) al cărei vector câmp electric descrie în timp o elipsă
într-un punct fixat din spaţiu. Deoarece cercul şi dreapta reprezintă,
geometric, cazuri particulare ale elipsei, în noţiunea de polarizare eliptică se
include şi polarizarea circulară sau liniară. În limbajul uzual, însă, prin
237
polarizarea eliptică a unei unde electromagnetice se înţelege o polarizare

care nu este nici circulară şi nici liniară.
Polarizare ortogonală (contrapolară) − polarizarea unei unde
electromagnetice al cărei vector câmp electric, într-un plan de polarizare dat,
înmulţit scalar cu vectorul polarizării de referinţă conduce la un rezultat
identic nul. Două polarizări ortogonale au puncte reprezentative diametral
opuse pe sfera lui Poincaré. Două polarizări eliptice ortogonale au acelaşi
plan de polarizare şi elipse parcurse în sensuri opuse, cu acelaşi raport axial
şi cu axele mari reciproc perpendiculare.
Radiator izotrop − o antenă ideală, fără pierderi, ce radiază aceeaşi
densitate de putere în toate direcţiile.
Raport axial (al elipsei de polarizare) − raportul dintre axa mare şi
axa mică ale elipsei ce descrie proprietăţile de polarizare ale antenei. Pentru
o valoare egală cu 1 a raportului axial polarizarea este circulară.
Regiune apropiată − zonă a spaţiului cuprinsă între antenă şi regiunea
îndepărtată. În mediile nedisipative ea se subîmparte în regiunea reactivă şi
regiunea radiativă.
Regiune Fraunhoffer − zonă a spaţiului în care este focalizat câmpul
radiat de antenă. Pentru antenele cu focalizare la infinit calculul câmpului în
regiunea Fraunhoffer este suficient de precis dacă în expresia analitică a
sursei de radiaţie se neglijează toţi termenii de fază cu puterea mai mare sau
egală cu 2.
Regiune Fresnel − zonă a spaţiului din imediata vecinătate (către
exterior) a zonei Fraunhoffer. Pentru un calcul suficient de precis al câmpului
în zona Fresnel trebuie luaţi în consideraţie termenii de fază cu puterea 1 şi 2
din expresia analitică a undei de radiate.
Regiune îndepărtată − zonă a spaţiului la distanţă mare de antenă, în
care distribuţia unghiulară a densităţii de putere radiată nu depinde de
distanţa faţă de antenă. Dacă cea mai mare dimensiune a antenei este D,
atunci pentru o undă radiată cu lungimea de undă λ, regiunea îndepărtată
începe, de regulă (dar cu multe excepţii), de la distanţa 2D2/λ de antenă.
Suprafaţă efectivă − produsul dintre pătratul lungimii de undă radiate
2
(λ ), divizat cu 4π, şi câştigul antenei. Conform definiţiei, suprafaţa efectivă
se poate calcula pentru orice direcţie (θ,φ) din spaţiu, însă, de cele mai multe
ori, prin suprafaţa efectivă a unei antene se înţelege valoarea maximă a
acesteia (şi care se obţine, evident, în direcţia lobului ei principal),
238
considerând că proprietăţile de polarizare ale antenei sunt identice cu cele ale

undei recepţionate.
Temperatură de zgomot (a unei antene) − temperatura unui rezistor
având la borne o densitate de putere de zgomot termic într-o bandă de
frecvenţă unitară egală cu cea de la ieşirea antenei la o frecvenţă specificată.
Depinde de cuplajul dintre antenă şi corpurile din jur şi de zgomotul generat
de antena însăşi.
8.3 - Metode de măsurare
Metodele de măsurare a antenelor se grupează în două mari categorii:

măsurări în câmp îndepărtat şi măsurări în câmp apropiat.
În primul caz măsurarea se face la distanţă foarte mare de antena de
emisie (regiunea îndepărtată), astfel că la locul de recepţie unda
electromagnetică este o undă plană. Precizia măsurării depinde de acurateţea
cu care este îndeplinită condiţia de undă plană şi de abaterile de la condiţia
de fază constantă în fiecare din poziţiile de măsură ale antenei. Antena
măsurată poate lucra atât ca emiţătoare, cât şi ca receptoare. Măsurarea în
câmp îndepărtat se poate face în aer liber (poligon de măsură) sau în spaţii
închise special amenajate pentru reducerea drastică a reflexiilor. În acest
ultim caz, condiţia de undă plană se realizează folosind reflectori parabolici,
antene lentilă sau şiruri plane de antene.
Metodele de măsurare în câmp apropiat utilizează sisteme de calcul
foarte sofisticate cu ajutorul cărora se calculează configuraţia diagramei de
radiaţie în regiunea îndepărtată pe baza măsurătorilor de amplitudine şi fază
ale câmpului într-un număr de puncte (mii sau chiar zeci de mii) în jurul
antenei la distanţe mici de aceasta (zona radiativă a regiunii apropiate).
Cheltuielile de amenajare şi întreţinere a spaţiului de măsură se micşorează
drastic, iar precizia măsurării depinde de numărul şi repartiţia punctelor de
măsură, precum şi de metoda de prelucrare a datelor. Metodele de măsurare
în câmp apropiat se împart după modul în care se deplasează antena de test în
metode plane, cilindrice şi sferice.
239
8.4 - Măsurări în câmp îndepărtat
Deşi măsurările în câmp apropiat oferă certe avantaje faţă de

măsurările clasice în câmp îndepărtat, totuşi testarea actuală a antenelor se
face într-o foarte mare proporţie prin măsurări în câmp îndepărtat. Explicaţia
constă în investiţiile mari făcute deja în poligoanele de măsură pentru
măsurări în câmp îndepărtat, investiţii ce trebuie amortizate înainte de a face
noi investiţii în amenajarea spaţiilor şi dotarea cu echipamente specifice
măsurărilor în câmp apropiat. Chiar dacă aceste noi investiţii nu se ridică la
nivelul costurilor amenajării şi dotării unui poligon, ele sunt suficient de mari
pentru a fi prohibitive pentru multe companii ce lucrează în domeniu.
Figura nr. 8.5 - Poligon de măsură cu antene situate la distanţă mare faţă de
sol
Poligoanele de măsură destinate măsurării în câmp apropiat sunt de

trei categorii:
240
- cu antene aflate la distanţă mare de sol (figura 8.5). Antenele de

emisie şi de recepţie sunt ridicate pe turnuri de măsură, astfel ca unda
reflectată de sol să nu fie recepţionată de antenă.
- cu antene aflate în apropierea solului (figura 8.6). Distanţa mică la
care se află antenele faţă de sol conduce la recepţia undei reflectate.
Abaterile de la planeitate ale terenului dintre antene trebuie să fie
suficient de mici în comparaţie cu lungimea de undă a frecvenţei de
test pentru ca unda reflectată să se poată calcula cu o bună precizie
utilizând relaţiile privind reflexia pe o suprafaţă plană şi să fie
eliminată contribuţia ei în semnalul total recepţionat.
- compacte. Folosind reflector parabolic, horn de construcţie specială
(cu pereţi interiori căptuşiţi cu materiale absorbante) sau şir plan de
antene se poate asigura condiţia de undă plană la distanţe mai mici de
antena de emisie. Antenele fiind la distanţă mică se pot amplasa într-
o încăpere special construită pentru reducerea drastică a undelor
reflectate.
Figura nr. 8.6 - Poligon de măsură cu antene situate în apropierea solului

Dacă antena testată lucrează ca receptoare, pentru o bună precizie a
măsurărilor este necesar ca:
- receptorul să aibă un factor de zgomot cât mai mic pentru ca nivelul
zgomotului termic să fie neglijabil pentru cele mai mici nivele de
interes ale semnalului furnizat de antenă;
241
- să nu existe interferenţe cu semnale radio provenite de la alte sisteme;

- să se poată măsura cu precizie nivele într-o gamă foarte mare;
- să se poată modifica precis şi controlat unghiul relativ al antenei de
emisie faţă de antena de recepţie;
- amplitudinea şi faza câmpului în spaţiul ocupat de antena măsurată să
fie constante.
Această ultimă condiţie este de mare importanţă în asigurarea
preciziei dorite de măsurare şi se iau măsuri speciale pentru realizarea ei.
Uniformitatea câmpului la locul de recepţie este un parametru global de
apreciere a calităţii unui poligon de măsură.
Alegerea locului de amplasare a poligonului de măsură este
determinată de o serie de factori tehnico-economici de o mare diversitate,
precum:
- gama de frecvenţe de test;
- dimensiunea maximă a antenelor testate;
- nivelul lobilor laterali ce trebuie măsurat;
- accesul vehiculelor de gabarit mare pentru transportul antenelor;
- posibilitatea de depozitare în siguranţă a antenelor şi aparaturii de
măsură;
- nivelul câmpului perturbator produs de diverse sisteme de
comunicaţii;
- posibilităţi de legături radio sau telefonice.
8.4.1 - Dimensiunile poligonului
Dimensiunile unui poligon de măsură sunt impuse în primul rând de
condiţia asigurării unei amplitudini şi faze constante pentru câmp pe
întreaga suprafaţă ocupată de antena de recepţie. Riguros vorbind, frontul de
undă la locul de recepţie este sferic. Dacă antena de recepţie se află pe axa Oz
a unui sistem de coordonate carteziene cu centrul în centrul de fază al antenei
de emisie, la distanţa OA = R faţă de antena de emisie (figura 8.7), atunci
diferenţa de fază dintre câmpul în punctul A şi cel dintr-un punct oarecare
M(x,y,R) din planul paralel cu xOy ce trece prin A este dată de diferenţa
corespunzătoare de drum şi are expresia:
2π 2 2 2
γ = k 0 ( OA – OM ) = ------ ( R – x + y + R ) (8.1)
λ0
242
Punctul A, fiind cel mai apropiat punct al planului considerat faţă de

antena situată în O, are cea mai mică fază şi se consideră ca fază de referinţă.
În punctul M faza este mai mică decât faza de referinţă cu cantitatea:
2π 2 x 2 y 2 R 2
γ = – ------ x + y + R = – 2π ⎛⎝ -----⎞⎠ + ⎛⎝ -----⎞⎠ + ⎛⎝ -----⎞⎠
2 2
(8.2)
λ0 λ0 λ0 λ0
A
O z
D
Figura nr. 8.7 - Eroarea de fază în spaţiul ocupat de antenă
Dacă punctul M se află în planul xOz el este de coordonate (x,0,R) şi

dacă raportul x/λ0 este foarte mic, atunci faza câmpului în acest punct este în
urmă cu:
2
y 2 R 2 x
γ x = – 2π ⎛⎝ -----⎞⎠ + ⎛⎝ -----⎞⎠ ≈ π --------- (8.3)
λ0 λ0 λ0 R
Pentru o dimensiune maximă egală cu D a antenei pe direcţia axei Ox
diferenţa maximă de fază a câmpului între punctele de pe segmentul ocupat
de antenă pe axă este:
243
2 2
(D ⁄ 2) πD
γ x, max ≈ π ------------------ = --- --------- (8.4)
λ0 R 4 λ0 R
Cunoscând că distanţa minimă acceptată pentru regiunea îndepărtată
a antenei este R = 2D2/λ0, rezultă că diferenţa maximă de fază este de:
2
π D π
γ x, max ≈ --- ------------------------------ = --- sau 22, 5° (8.5)
4 λ ( 2D 2 ⁄ λ ) 8
0 0
Această abatere faţă de condiţia de fază constantă pare prea mare

pentru a fi acceptată (şi chiar este inacceptabilă în unele situaţii). Ea este,
totuşi, admisă în majoritatea cazurilor deoarece eroarea de fază în planul
antenei de recepţie conduce doar la scăderea adâncimii nulurilor adiacente
lobului principal şi la creşterea nivelului lobilor secundari adiacenţi acestor
nuluri, fără a afecta nivelul lobului principal sau deschiderea unghiulară a
acestuia. Această limită este acceptată şi din raţiuni economice:
îmbunătăţirea cu 1 dB a preciziei de măsurare a nivelului lobilor secundari
adiacenţi lobului principal presupune dublarea lungimii poligonului de
măsură, ceea ce înseamnă o creştere de cel puţin 4 ori a costurilor.
În ceea ce priveşte uniformitatea amplitudinii câmpului în zona
ocupată de antena de recepţie, se acceptă variaţii ale acestei amplitudini de
cel mult 0,25 dB. Această condiţie implică o limitare superioară a
dimensiunilor antenei de emisie, deoarece la dimensiuni mari, lobul principal
este îngust şi curbura lui în zona ocupată de antena de recepţie este mare.
Experienţa arată că această condiţie este îndeplinită dacă nulurile adiacente
lobului principal sunt la o distanţă unghiulară de 2,4 ori mai mare ca
deschiderea la −3 dB a lobului principal sau de 8,3 ori mai mare ca
deschiderea unghiulară la −0,25 dB a aceluiaşi lob.
Lăţimea poligonului de măsură se alege din condiţia ca lobul
principal al antenei de emisie să nu depăşească limitele poligonului, condiţie
rezultată din necesitatea ca unda reflectată să se menţină sub o limită
acceptabilă. Dacă poligonul este mărginit de suprafeţe puternic absorbante
(un lac, de exemplu) sau este prevăzut cu elemente laterale absorbante
artificiale, atunci lăţimea poligonului se poate micşora considerabil. În lipsa
acestora se admite că este suficientă o lăţime a poligonului de măsură de 10
ori mai mare ca cea mai mare dimensiune a antenei măsurate.
244
8.4.2 - Măsurarea diagramei de radiaţie

Această măsurare constă în măsurarea câştigului antenei într-un
număr suficient de mare de direcţii pentru a determina întreaga structură de
lobi a acesteia în fiecare din planele de interes.
Asupra lobului principal al diagramei de radiaţie se fac măsurări
privind direcţia, deschiderea unghiulară, forma secţiunii transversale,
simetria. Deschiderea lui unghiulară (măsurată la −3 dB, −10 dB sau −20 dB)
determină precizia cu care se poate orienta antena pe direcţia dorită şi
capacitatea ei de a rejecta semnalele provenite din alte direcţii decât cea utilă.
Dacă se admite că în jurul direcţiei de radiaţie maximă diagrama de
radiaţie are o variaţie parabolică cu unghiul θ exprimat în radiani (figura
8.8), atunci măsurând câştigul G al antenei pe trei direcţii θ1, θ2, θ3, astfel că:
G2 Gmax
G3
G
G1
α α
θ1 θ2 θ0 θ3 θ
Figura nr. 8.8 - Determinarea câştigului maxim prin aproximarea
parabolică a lobului
θ3 – θ2 = θ2 – θ1 = α (8.6)
α fiind pasul unghiular al sistemului mecanic de rotire a antenei, se poate
calcula direcţia lobului principal şi câştigul în această direcţie. Într-adevăr,
din:
2
G = a + bθ + cθ (8.7)
rezultă:
245
2
G1 = a + b ( θ2 – α ) + c ( θ2 – α )
2
G2 = a + b θ2 + c θ2 (8.8)
2
G3 = a + b ( θ2 + α ) + c ( θ2 + α )
de unde:
G 1 – G 3 θ 2 G 1 – 2G 2 + G 3 θ 2 2
a = G 2 + ------------------- ----- + ------------------------------------ ⎛⎝ -----⎞⎠
2 α 2 α
(8.9)
G 1 – G 3 G 1 – 2G 2 + G 3 θ 2
- – ------------------------------------ -----
b = – ------------------
2α 2α α
G 1 – 2G 2 + G 3
c = -----------------------------------
- (8.9)
2
2α
Pe baza expresiilor coordonatelor vârfului unei parabole şi a
expresiilor (8.9) rezultă că direcţia lobului principal este:
α G –G
b- = θ + --- ⋅ -------------------------------------------
1 3
θ 0 = – ----- 2 - (8.10)
2c 2 8 ( G 1 – 2G 2 + G 3 )
iar câştigul în această direcţie (câştigul maxim al antenei) are expresia:
2 2
( G1 – G3 )
= – b-------------------
– 4ac- = G – -------------------------------------------
G max 2 - (8.11)
4c 8 ( G 1 – 2G 2 + G 3 )
Metoda se poate aplica şi pentru lobii secundari dacă se acceptă
aceeaşi dependenţă parabolică a câştigului, iar pasul de măsură α este
suficient de mic pentru ca cele trei puncte de măsură să fie în apropierea
direcţiei de radiaţie maximă a lobului.
8.4.3 - Măsurarea câştigului
a) câştig relativ (de transfer). În acest caz se determină câştigul în
sensul lui uzual de valoare maximă pentru o antenă dată. Se utilizează o
antenă standard, uzual dipolul în λ/2 pentru frecvenţe de sub 1 GHz şi hornul
piramidal pentru frecvenţe de peste 1 GHz, ambele antene având avantajul că
246
polarizarea şi valoarea câştigului se cunosc cu foarte bună precizie. Antena

horn piramidal are câştigul determinat cu o eroare de maximum 0,5 dB de
dimensiunile lui geometrice. Eroarea se poate micşora dacă hornul se
calibrează prin măsurări de laborator. Pentru dipolul în λ/2 câştigul se
cunoaşte cu o precize mai mare, dar are dezavantajul că lobul opus lobului
principal are acelaşi nivel cu lobul principal (raportul faţă/spate este 1).
Acest dezavantaj se elimină prin utilizarea dipolului împreună cu un reflector
sau într-un şir. În ambele cazuri eroarea de cunoaştere a câştigului creşte şi
poate fi micşorată numai prin calibrare în laborator.
Antenă standard
Antena de măsurat
Receptor
Figura nr. 8.9 - Măsurarea câştigului relativ
În figura 8.9 este prezentată schema bloc de măsurare a câştigului.

Receptorul este conectat mai întâi la antena de măsurat, care este rotită în
elevaţie şi azimut pentru a recepţiona semnal maxim. Se fac şi reglajele
necesare de adaptare de impedanţă şi polarizare. Se conectează apoi antena
standard la receptor şi se refac reglajele de mai sus. Dacă Pa şi Ps sunt
nivelele puterii indicate de receptor pentru antena de măsurat şi, respectiv,
pentru cea standard, iar Gs este câştigul antenei standard, atunci câştigul
antenei de măsurat este:
247
Pa
G a = ------ ⋅ G s (8.12)
Ps
Eroarea de măsură este dată de eroarea de poziţionare a celor două
antene, de eroarea de cunoaştere a pierderilor în cablurile de legătură cu
receptorul şi de eroarea de măsură a receptorului. Pot apare erori
suplimentare importante dacă lobul principal al antenei standard este mult
mai larg decât cel al antenei măsurate, situaţie în care puterea Ps depinde şi
de poziţia antenei standard pe turnul de măsură. În acest caz puterea Ps se
consideră ca medie a valorilor obţinute pentru mai multe poziţii ale antenei
standard pe turn.
b) câştig absolut. Există trei metode (figura 8.10):
- cu două antene identice;
- cu trei antene;
- cu radiosurse naturale.
A B
b A C
B C
Figura nr. 8.10 - Măsurarea câştigului absolut: a) cu două antene şi b) cu

trei antene
În primul caz se utilizează expresia suprafeţei efective a antenei:
248
2
λ0
S ef = ------ ⋅ G a (8.13)
4π
pe baza căreia se poate scrie că puterea recepţionată de antena aflată într-un
câmp electromagnetic cu densitatea de putere P Σ este:
2
λ0
P a = S ef ⋅ P Σ = ------ ⋅ G a ⋅ P Σ (8.14)
4π
Dacă emiţătorul radiază o putere totală P şi utilizează o antenă
identică cu cea măsurată, ambele cu câştigul Ga, atunci densitatea de putere
P Σ creată de el la distanţa R din regiunea îndepărtată, unde se află antena de
recepţie, este:
P
P Σ = ------------2- ⋅ G a (8.15)
4πR
λ0 P
G a = ---------- ⋅ -----a- (8.16)
4πR P
relaţie clasică cunoscută sub numele de formula lui Friis. Metoda se
foloseşte numai pentru măsurarea antenelor simple, ce pot fi uşor
multiplicate.
Utilizarea a trei antene pentru determinarea câştigului absolut elimină
cerinţa ca antena de măsurat să fie utilizată atât la emisie, cât şi la recepţie.
Se fac trei măsurători succesive folosind antenele A şi B la emisie şi antenele
B şi C la recepţie.
Pe baza relaţiilor (8.14) şi (8.15) se poate scrie că:
2
λ0 P0
P rAB = ------ ⋅ G B ⋅ ------------2- ⋅ G A
4π 4πR
(8.17)
2
λ0 P0
P rAC = ------ ⋅ G C ⋅ ------------2- ⋅ G A
4π 4πR
249
2
λ0 P0
P rBC = ------ ⋅ G C ⋅ ------------2- ⋅ G B
4π 4πR
S-a notat cu PrAB puterea recepţionată de antena B când emite antena
A şi analog celelalte, iar cu P0 − puterea de emisie (aceeaşi în toate cele trei
cazuri). Din sistemul de trei relaţii (8.17) se determină câştigul celor trei
antene:
4π P rAB P rAC
G A = ------ R ------------------------
-
λ0 P 0 P rBC
4π P rAB P rBC
G B = ------ R ------------------------
λ0 P 0 P rAC
4π P rAB P rBC
G C = ------ R ------------------------
λ0 P 0 P rAB
Metoda radiosurselor naturale se utilizează pentru antene foarte mari
şi cu câştig extrem de mare, ce nu pot fi măsurate altfel. Cunoscând fluxul de
zgomot al radiosursei, factorul de zgomot şi banda de zgomot ale
receptorului, precum şi condiţiile atmosferice (temperatură, umiditate) din
momentul efectuării măsurătorii, se poate calcula câştigul antenei. Eroarea
de măsură este acceptabil de mică numai pentru câştiguri mai mari de 40 dB
ale antenei măsurate şi pentru valori ale zgomotului măsurat de receptor
sensibil mai mari decât zgomotul de fond.
Uneori, pentru creşterea domeniului de valori măsurabile ale
nivelului puterii, se introduc amplificatoare suplimentare la emisie şi/sau la
recepţie. Dezavantajul este că se introduc erori de măsură suplimentare
datorate neliniarităţii amplificatoarelor şi influenţei acestora asupra
factorului de zgomot al instalaţiei de recepţie, influenţă dependentă de
orientarea antenei de măsurat. Procesul de măsură se complică deoarece
trebuie introduse corecţiile impuse de aceste efecte.
8.4.4 - Erori de măsură
Principalele erori ce afectează măsurările în câmp îndepărtat provin
din următoarele cauze:
250
EB
θΒ A
O D
EA
Figura nr. 8.11 - Neuniformitatea câmpului în zona ocupată de antena de

măsurat
a) Neuniformitatea amplitudinii câmpului în zona ocupată de antena

de recepţie. Dacă proiecţia zonei ocupată de antena de recepţie pe un plan
perpendicular pe direcţia principală de radiaţie a antenei de emisie este
simetrică în raport cu aceasta (figura 8.11) şi cu dimensiunea maximă D
(lungimea segmentului BC), atunci în valori normalizate (raportate la
valoarea câmpului în direcţia de radiaţie maximă), variaţia maximă de
amplitudine în zona ocupată de antena de recepţie este:
∆E = E A – E B = 1 – E B (8.18)
Considerând că antena de emisie are deschiderea unghiulară la −3 dB
a lobului principal egală cu α şi că există o dependenţă parabolică a câmpului
radiat în jurul zonei de radiaţie maximă se poate scrie că:
1 2θ 2
E ( θ ) = 1 – ⎛⎝ 1 – -------⎞⎠ ⎛⎝ −−−⎞⎠ (8.19)
2 α
Pentru distanţe R foarte mari dintre antenele de emisie şi recepţie şi
aproximând lungimea segmentului AB cu lungimea lAB a unui arc de cerc de
rază R:
251
l AB AB D
θ B = -------
- ≈ -------- = ------
- (8.20)
R R 2R
Astfel:
1 2 θB 2
D ⎞2
1 -⎞ ⎛ −−
E B = E ( θ B ) = 1 – ⎛⎝ 1 – ----------⎞⎠ ⎛⎝ −−−−−⎞⎠ = 1 – ⎛⎝ 1 – --------- −− (8.21)
2 α 2 ⎠ ⎝ Rα⎠
şi:
D ⎞2
1 -⎞ ⎛ −−
∆E = ⎛ 1 – --------- −− (8.22)
⎝ 2 ⎠ ⎝ Rα⎠
Relaţia de mai sus susţine afirmaţia anterioară că dimensiunea
antenei de emisie nu poate fi oricât de mare, deoarece rezultă o deschidere
unghiulară mică (α) a lobului principal şi, în consecinţă, variaţii mari ale
amplitudinii câmpului în zona ocupată de antena de recepţie. Pentru o
variaţie maximă acceptată de 0,25 dB în amplitudinea câmpului rezultă o
eroare de aproximativ 0,1 dB în măsurarea câştigului.
b) Neuniformitatea fazei câmpului în zona ocupată de antena de

recepţie. S-a arătat că aceasta depinde de lungimea R a poligonului, de
diametrul D al zonei ocupate de antena de recepţie şi de frecvenţa de măsură
(relaţia (8.4)). Pentru o variaţie maximă acceptată de 22,5° rezultă o eroare
de măsurare a câştigului de 0,06 dB.
c) Nealinierea antenelor de emisie şi recepţie. Dacă unghiul dintre

direcţiile principale ale antenelor de emisie şi recepţie reprezintă o fracţiune
K/α din deschiderea unghiulară α a lobului principal al antenei de emisie,
atunci eroarea de măsurare a câştigului este de aproximativ:
24
------ 180
--------- K
---- (8.23)
R π α
La aceasta se mai adaugă o eroare datorată nesituării antenei standard
în direcţia lobului principal al antenei de emisie. Dacă x este distanţa pe
verticală dintre poziţia reală a antenei standard şi poziţia ei ideală, atunci
eroarea de măsură a câştigului este de aproximativ:
252
x 2
12 ⎛⎝ -------⎞⎠ (8.24)
Rα
d) Reflexii de sol sau de alte obstacole. Nivelul undei reflectate
recepţionată de antenă depinde de diagrama de radiaţie a antenei de emisie,
de configuraţia poligonului de măsură şi a zonelor învecinate acestuia şi de
proprietăţile electrice (în special, conductanţa) solului şi obstacolelor.
Valorile tipice ale pierderlor prin reflexie sunt:
- vegetaţie: 15 − 25 dB;
- clădiri: 5 − 15 dB;
- materiale absorbante: 20 − 40 dB;
- sol (temperatura < 5°C): 0 − 5 dB;
- sol (temperatura > 5°C): 1 − 15 dB.
e) Erori proprii ale echipamentelor de măsură, precum:

- eroare de frecvenţă a emiţătorului (mai ales când se lucrează în regim
de baleiaj al frecvenţei);
- eroarea de neliniaritate a caracteristicilor de amplitudine şi fază ale
emiţătorului;
- eroarea de calibrare a antenei de referinţă.
Pentru micşorarea erorii totale de determinare a câştigului se iau

numeroase măsuri de micşorare a fiecărui tip de eroare prezentat mai sus.
Astfel:
- Se determină nivelul undei reflectate în zona ocupată de antena
măsurată, în absenţa acesteia, cu ajutorul unei antene standard de
dimensiuni extrem de mici (pentru a fi considerată punctuală).
Rezultatele măsurătorilor sunt corectate pe baza acestui nivel al undei
reflectate.
- Se introduc obstacole la nivelul solului care să provoace o reflexie
difuză a undei. Nivelul undei reflectate recepţionată de antena
măsurată scade cu cel puţin 10 dB (pentru o aşezare optimă a
obstacolelor scăderea ajunge la 25 dB).
- Se introduc corecţii analitice în procesul de prelucrare a datelor, pe
baza distribuţiei măsurate de modul şi fază ale câmpului în zona
ocupată de antena de recepţie.
253
- Se utilizează metode de măsură în domeniul timp ce permit separarea

componentei datorate undei reflectate din semnalul total recepţionat
cu antena de măsurat. Aceste metode folosesc, în principiu,
modularea frecvenţei de măsură cu un semnal de joasă frecvenţă. La
recepţie semnalul provenit de la unda reflectată nu este în fază cu cel
sosit pe calea directă datorită faptului că cele două unde parcurg
trasee de lungime diferită. Ele se separă prin detecţie sincronă.
Metodele moderne de prelucrare a datelor de măsură permit
determinarea foarte precisă a nivelului de eroare şi chiar stabilirea zonei din
antenă care contribuie semnificativ la stabilirea configuraţiei diagramei de
radiaţie într-o fereastră unghiulară dată.
8.4.5 - Poligoane compacte
O bună parte din eroarea ce afectează măsurările în câmp îndepărtat
se datorează abaterii frontului de undă de la condiţia de undă plană, iar
aceasta este consecinţa lungimii finite a poligonului de măsură, care nu poate
fi crescută prea mult din cauza costurilor foarte ridicate de realizare şi
întreţinere. S-a recurs, de aceea, la generarea unui front de undă plană prin
mijloace speciale precum: reflectori parabolici de dimensiuni mari, antene
tip lentilă, antene horn de construcţie specială, şiruri plane de dimensiuni
mari etc. Distanţa dintre antenele de emisie şi recepţie se reduce considerabil
şi sistemul de măsură poate fi realizat într-un spaţiu închis, obţinându-se un
poligon de măsură compact. El prezintă următoarele avantaje:
- reducerea suprafeţei ocupate;
- utilizare independentă de condiţiile climatice;
- asigurarea simplă a securităţii instalaţiilor;
- lipsa interferenţei cu alte sisteme de comunicaţii;
- schimbarea simplă a modului de lucru (emisie/recepţie) a antenei
măsurate;
- reglaje simple şi rapide.
Un poligon compact are bandă de frecvenţă limitată superior şi
inferior. Limitarea superioară a benzii de frecvenţă se datorează faptului că
frontul de undă generat diferă de o undă plană la frecvenţe la care eroarea de
realizare a suprafeţelor de reflexie devine comparabilă cu sau mai mare decât
lungimea de undă. La frecvenţe prea mici dimensiunile corpurilor absorbante
utilizate pentru micşorarea undei reflectate devin comparabile cu lungimea
254
de undă, coeficientul de absorbţie scade sub limita acceptabilă şi, de aici,

limitarea inferioară a benzii de frecvenţă. Mijloacele de producere a unui
front de undă plană (prezentate în figura 8.12) sunt:
Antena de măsurat
Absorbant
Şir plan de antene
Antena de măsurat
Figura nr. 8.12 - Tipuri de poligoane compacte: (a) horn de construcţie

specială şi (b) şir plan de dimensiune mare
a) antenă horn de construcţie specială. Pe ultima parte a unui horn de

lungime foarte mare pereţii sunt căptuşiţi cu materiale absorbante. Măsurarea
cu erori în limite acceptabile este posibilă numai în "zona de linişte" a
hornului, zonă în care amplitudinea variază în limitele unei fracţiuni de dB,
iar faza numai cu câteva grade. Zona de linişte este un con coaxial cu hornul
cu diametrul de aproximativ R λ ⁄ 2 , R fiind măsurat de la ieşirea din prima
parte (necăptuşită) a hornului, fără a depăşi lăţimea hornului micşorată cu
255
câteva lungimi de undă pe fiecare parte. De remarcat că zona de linişte este

mai mare la frecvenţe mai mici, spre deosebire de celelalte metode.
b) şir plan de dimensiune mare. Deoarece pentru o distanţă între
elementele şirului mai mică de λ/2 zona de linişte se situează la numai câteva
lungimi de undă de planul şirului, metoda este utilizată doar la frecvenţe
joase. Prezintă dezavantajul unui cost ridicat de realizare a şirului şi al unei
benzi de frecvenţă relativ îngustă.
c) antenă horn cu două reflectoare parabolice cilindrice. Metoda este
mai puţin costisitoare ca precedenta, dar actualmente este puţin utilizată,
fiind depăşită ca performanţe de următoarea.
Reflector parabolic cilindric
Antena de măsurat
c
Reflector
parabolic
cilindric
Reflector parabolic nesimetric Antena de măsurat
Figura nr. 8.12 - Tipuri de poligoane compacte cu antenă horn: (c) cu două
reflectoare parabolice cilindrice şi (d) cu reflector parabolic nesimetric
256
d) antenă horn cu reflector parabolic nesimetric. Este cea mai

utilizată metodă. Reflectorul nesimetric face ca antena horn de emisie să nu
fie în calea undelor reflectate, astfel că nu se produce efectul de blocare,
efect specific antenelor cu reflector parabolic simetric la care antena de
emisie se află pe direcţia principală de reflexie. În consecinţă, cel puţin în
jurul axei de simetrie a reflectorului, frontul de undă este plan, de
amplitudine şi fază constante. Eroarea faţă de unda plană ideală este dată de
eficienţa cu care sunt atenuate reflexiile de pereţii camerei de măsură.
Aceştia sunt căptuşiţi cu forme piramidale din materiale absorbante ce
produc o reflexie difuză a undei. Rezultate foarte bune se obţin prin utilizarea
măsurărilor în domeniul timp.
8.5 - Măsurări în câmp apropiat
9.5.1 - Principii şi metode de măsură

Măsurările în câmp apropiat oferă toate avantajele unui poligon
compact (deplasare pe distanţe mici, independenţă de condiţiile meteo,
securitatea echipamentelor etc.) şi, în plus, permite măsurarea unor detalii ale
distribuţiei de câmp în antenă care, altfel, se pot deduce în mod indirect
numai. Mai mult, deoarece antena testată nu trebuie deplasată în timpul
măsurării, se pot testa structuri fizice foarte mari sau foarte fragile, fără erori
suplimentare datorate deplasării unor mase mari. Singurele dezavantaje
constau în complexitatea deosebită a aparatului matematic utilizat (şi, de
aici, timpul mare de calcul) şi în faptul că unele metode de măsură nu pot
determina lobii din spate ai diagramei de radiaţie.
Măsurarea în câmp apropiat se realizează în două etape. În prima
etapă se determină amplitudinea şi faza câmpului într-un număr mare de
puncte în zona radiativă a regiunii apropiate a antenei prin deplasarea pe o
suprafaţă aleasă a unei antene de dimensiuni extrem de mici considerată
punctuală şi denumită probă. În cea de-a doua etapă, din distribuţia de câmp
măsurată şi forma suprafeţei pe care s-a deplasat proba se calculează
amplitudinea şi faza câmpului în regiunea îndepărtată, în acelaşi mod în care
se calculează analitic câmpul radiat de o apertură, pe baza distribuţiei de
câmp din apertură. cu diferenţa că integrarea se face prin metode numerice.
257
Deplasarea probei pe o suprafaţă sferică în jurul antenei de măsurat

reprezintă materializarea logică a principiului de măsură în câmp apropiat,
însă transformările matematice şi corecţiile necesare utilizează funcţii Bessel
sferice şi polinoame Legendre, adică un instrument matematic foarte
complex cu efect corespunzător asupra timpului de calcul (de ordinul a
câtorva zeci de ore sau chiar zile). Deplasarea probei pe o suprafaţă plană
permite utilizarea algoritmilor de tip FFT (transformată Fourier rapidă), cu
reducerea drastică a timpului de calcul. Sistemul mecanic necesar este însă
foarte complex şi, în plus, metoda nu permite determinarea diagramei de
radiaţie decât într-o emisferă (nu se poate determina nivelul lobului din
spate, de exemplu, care este un parametru foarte important pentru o antenă).
Deplasarea probei pe o suprafaţă cilindrică pare un compromis foarte bun
între complexitatea sistemului mecanic de antrenare şi durata calculului şi
permite şi determinarea diagramei de radiaţie pe întreg spaţiul.
Proba trebuie să se afle permanent la o distanţă de cel puţin o lungime
de undă de antena testată, pentru a se păstra în zona radiativă, şi să aibă
dimensiuni mult mai mici în comparaţie cu lungimea de undă pentru a nu
perturba distribuţia de câmp în punctul de măsură. Distanţa dintre două
puncte succesive de măsură trebuie să fie mult mai mică decât lungimea de
undă pentru ca setul de date de măsură să reprezinte cât mai fidel distribuţia
de câmp.
Pentru ca rezultatele măsurării să fie cât mai precise este necesar ca
reflexiile în camera de măsură să fie mai mici decât nivelul celui mai mic lob
secundar ce se doreşte a fi măsurat, iar proba însăşi trebuie să reflecte cât mai
puţin unda incidentă. De asemenea, configuraţia câmpului radiat nu trebuie
să se modifice în timpul măsurării (având în vedere că măsurarea poate dura
câteva ore), ceea ce implică o precizie deosebită privind constanţa
temperaturii în camera de măsură şi stabilitatea frecvenţei de măsură.
Principiul măsurării în câmp apropiat a fost expus şi aplicat încă din
1952, dar precizia rezultatelor a devenit acceptabilă numai după introducerea
corecţiei în funcţie de parametrii probei (1963) şi creşterea puterii de calcul a
sistemelor de calcul asociate sistemului de măsură.
Măsurarea unei antene prin această metodă presupune parcurgerea
următorilor paşi:
1. Măsurarea distribuţiei de câmp (ca amplitudine şi fază) în două plane
reciproc perpendiculare în fiecare punct de măsură. Considerând, de
258
exemplu, că deplasarea probei se face în planul xOy şi că se aleg

planele de măsură orizontal şi vertical se obţin două funcţii Eh(x,y) şi
Ev(x,y) cu valori cunoscute în puncte discret distribuite în planul xOy.
2. Folosind transformarea Fourier bidimensională se determină spectrul
de frecvenţă (în sensul de frecvenţă spaţială − vezi capitolul III) a
acestor funcţii: Ah(kx,ky) şi Av(kx,ky).
3. Cunoscând caracteristicile de radiaţie ale probei în cele două plane se
corectează corespunzător funcţiile spectrale determinate la punctul
anterior, obţinându-se funcţiile A'h(kx,ky) şi A'v(kx,ky).
4. Pe baza unor relaţii analitice bine cunoscute, dar prin metode
numerice (de exemplu, transformata Fourier rapidă pentru deplasarea
plană a probei), din funcţiile spectrale modificate se calculează
câmpul în regiunea de radiaţie Eθ(r,θ,φ) şi Eφ(r,θ,φ).
5. Pe baza funcţiilor Eθ şi Eφ se reprezintă diagrama de radiaţie a
antenei măsurate şi se poate calcula distribuţia reală de câmp în
antenă. Ultimul calcul este facultativ şi se efectuează numai dacă se
doreşte modificarea diagramei de radiaţie obţinute la punctul 4, prin
modificarea adecvată a distribuţiei de câmp în antenă.
Modelul matematic utilizat de metodele de măsură în câmp apropiat
este foarte precis. Erorile care apar se datoresc în special erorii de poziţionare
a probei, celei de măsură a amplitudinii câmpului şi erorii de corecţie a
rezultatelor măsurării în funcţie de distorsionarea câmpului produse de
reflexiile de pereţii camerei, de piedestalul de sprijin al antenei măsurate şi
de probă.
9.5.2 - Cerinţe ale sistemului de măsură
Culegerea datelor necesare determinării distribuţiei de câmp
presupune deplasarea şi poziţionarea precisă a probei pe o suprafaţă plană,
cilindrică sau sferică de dimensiuni mult mai mari ca cele ale probei. În
acelaşi timp câmpul trebuie măsurat precis în fiecare punct, iar valoarea
obţinută − memorată. Poziţia antenei trebuie cunoscută cu o eroare mai mică
de o sutime din lungimea de undă la frecvenţa de lucru. Dacă nu sunt alte
limitări este preferabilă deplasarea verticală a probei pentru o evaluare
precisă a distorsiunilor introduse de gravitaţie. Pe timpul deplasării trebuie
avut în vedere ca faza câmpului să nu fie modificată de noua configuraţie a
259
cablurilor de legătură ale probei. Generatorul şi receptorul trebuie să aibă o

bună stabilitate a frecvenţei şi nivelului, disponibilitate adecvată de putere,
factor de zgomot extrem de mic, domeniu dinamic şi liniaritate în limite
acceptabile. Deoarece culegerea datelor poate dura câteva ore stabilitatea
temperaturii şi sensibilitatea echipamentului de măsură la modificarea
acesteia devin parametri foarte importanţi.
În ceea ce priveşte puterea necesară la emisie, aceasta este
comparabilă cu cea din cazul măsurărilor în câmp îndepărtat. Deşi, având în
vedere distanţa extrem de mică dintre antene, această cerinţă pare
paradoxală, ea este justificată de câştigul extrem de mic al probei, de
pierderile mai mari prin cablurile de legătură care sunt de lungime mai mare
şi de necesitatea măsurării precise a nivelului lobilor secundari.
Tabelul nr. 8.1 - Erori de măsură la măsurarea în câmp apropiat
Nr.
Tipul de eroare Valoare tipică Valoare minimă
crt.
1. Poziţionarea probei 0,5 mm 0,1 mm
2. Vibraţia probei 0,1 mm 0,01 mm
3. Alinierea antenei măsurate 0,1 ° 0,01 °
4. Câştigul probei 0,5 dB 0,1 dB
5. Orientarea lobului principal al probei 1° 0,25 °
6. Diagrama de radiaţie a probei 1 dB 0,25 dB
7. Reflexia difuză a probei −35 dB −50 dB
8. Faza câmpului 5° 0,5 °
9. Amplitudinea câmpului 1 dB 0,2 dB
10. Domeniul dinamic 60 dB 40 dB
Eroarea de poziţionare a probei şi vibraţiile acesteia se micşorează

prin scăderea vitezei de baleiaj. Pentru ca timpul total de măsură să nu
crească prohibitiv, în fiecare poziţie a probei se fac măsurări pe toate
frecvenţele de interes. Pentru fiecare frecvenţă trebuie ca, într-un timp cât
mai scurt, să se fixeze şi stabilizeze valoarea frecvenţei, să se acordeze
receptorul pe această frecvenţă, să se măsoare amplitudinea şi faza câmpului
260
şi să se memoreze aceste date. De aici rezultă condiţii foarte severe impuse

atât echipamentului de măsură, cât şi sistemului de calcul asociat. Orientativ,
măsurarea într-un punct pe o frecvenţă se face în 1 − 10 ms, astfel că pentru o
viteză (uzuală) de baleiaj de 100 mm/s, sistemul realizează 1 − 10 măsurări
pe fiecare milimetru.
9.5.3 - Erori de măsură
În tabelul 8.1 sunt prezentate tipuri de erori şi valorile lor tipice şi
minime. Dintre acestea, tipurile 3 şi 8 afectează orientarea lobului principal,
tipurile 4, 9 şi 10 afectează câştigul, iar celelate − orientarea şi nivelul lobilor
secundari ai antenei măsurate.
261
C a p i t o l u l IX
PROPAGAREA UNDELOR
ELECTROMAGNETICE
9.1 - Factori de influenţă
Propagarea undelor electromagnetice între antena de emisie şi cea de

recepţie este influenţată de suprafaţa Pământului, atmosferă, precipitaţii etc.
Influenţa acestor factori este puternic dependentă de frecvenţa undei, de
direcţia de propagare şi de gradul de apropiere a antenelor de suprafaţa
Pământului. Natura fizică a căii de propagare are, de asemenea, un efect
semnificativ, propagarea deasupra unui luciu de apă fiind cu totul diferită de
cea realizată deasupra unui sol uscat sau deasupra unui sol cu vegetaţie
bogată. Efecte specifice de propagare apar în zonele urbane unde clădirile
înalte produc numeroase efecte de împrăştiere şi difracţie a undelor.
Evaluarea unei linii de comunicaţii trebuie făcută luând în
consideraţie toate efectele de propagare. În cazurile în care propagarea este
puternic influenţată de variaţia indicelui de refracţie al atmosferei sau în zona
respectivă frecvenţa precipitaţiilor este mare, evaluarea trebuie făcută în sens
statistic. Trebuie asigurată o rezervă a raportului semnal/zgomot la recepţie
suficient de mare pentru ca timpul de recepţie imposibilă sau în condiţii
inacceptabile să reprezinte o fracţiune extrem de mică din timpul total de
recepţie. Limita acceptabilă depinde de tipul sistemului de comunicaţii.
Performanţele unui sistem de comunicaţii pot fi estimate pe baza
caracteristicilor cunoscute sau presupuse ale căii de propagare. În funcţie de
caracteristica ce influenţează cel mai puternic propagarea undelor, spectrul
de frecvenţă se împarte în 4 benzi mari. Prima este cea a frecvenţelor extrem
Capitolul IX - Propagarea undelor electromagnetice
de joase, de până la 1 KHz. Lungimea de undă mai mare de 100 Km din

această bandă face ca antenele să fie de dimensiuni mari şi, în mod necesar,
apropiate de sol (uneori chiar îngropate în sol). Spaţiul Pământ − ionosferă
are înălţime comparabilă cu lungimea de undă şi se comportă ca un ghid de
undă, favorizând propagarea pe distanţe mari. Frecvenţele din acestă bandă
se utilizează, în special, în comunicaţii submarine, deoarece atenuarea
produsă de apa sărată a mărilor şi oceanelor se păstrează încă la valori
acceptabile pentru aceste frecvenţe, ea crescând la valori foarte mari pentru
frecvenţe de peste 1 KHz.
O a doua bandă este cea cuprinsă între frecvenţele de 1 KHz şi câţiva
MHz, unde propagarea este puternic infuenţată de suprafaţa Pământului.
Propagarea se face, în special, prin unda de suprafaţă până la distanţe de
câteva sute de Km. Exemplul tipic îl constituie radiodifuziunea pe unde lungi
şi medii.
A treia bandă cuprinde frecvenţele între câţiva MHz şi aproximativ
50 MHz. Aceste frecvenţe sunt reflectate de ionosferă şi sunt utilizate pentru
transmisii la mari distanţe (mii de Km). Specific acestor sisteme de
transmisie este existenţa unei "zone de tăcere" în care nu se recepţionează
nici unda de suprafaţă, care este atenuată de suprafaţa Pământului, nici unda
reflectată de ionosferă, care ajunge la nivelul solului la distanţă mult mai
mare de emiţător faţă de distanţa la care nivelul undei de suprafaţă scade sub
un prag admisibil. Exemplul tipic al acestui tip de transmisie este
radiodifuziunea pe unde scurte, caz în care se renunţă în mod deliberat la
utilizarea undei de suprafaţă, emisia realizându-se direct către ionosferă.
Reflexia este influenţată de densitatea de electroni liberi a ionosferei şi de
înălţimea ionosferei faţă de suprafaţa Pământului, parametri ce variază de-a
lungul unei zile, de la un anotimp la altul precum şi în funcţie de activitatea
solară. Transmisiile ionosferice sunt afectate de fading, adică unda
recepţionată are nivel lent variabil între limite mari, ceea ce face ca în
anumite intervale de timp recepţia să se facă în condiţii sensibil înrăutăţite
sau de loc.
Frecvenţele de peste 50 MHz formează cea de-a patra bandă.
Dimensiunile antenelor sunt suficient de mici pentru a putea fi instalate la
distanţe mari de sol. Radiaţia antenelor şi propagarea undelor sunt, de aceea,
puţin influenţate de caracteristicle suprafeţei Pământului. Nu se produce nici
reflexia de ionosferă din cauza pierderilor foarte mari ce conduc la absorbţia
263
undei de către ionosferă. Apare, însă, o reflexie de sol, astfel că la recepţie

apar interferenţe între unda directă şi una sau mai multe unde reflectate. La
frecvenţe de peste 1 GHz atenuările sunt foarte mari datorită absorbţiei
gazoase şi apar şi fenomene multiple de difracţie şi împrăştiere a undelor. În
acestă bandă lucrează sistemele de radiodifuziune MF, de televiziune,
radioreleu, etc.
La frecvenţe de peste 20 GHz atenuările sunt atât de mari încât
propagarea prin atmosferă nu depăşeşte câţiva zeci de metri (uneori sub 10
metri). Aceste frecvenţe se utilizează pentru telecomenzi şi comunicaţii pe
distanţe scurte (în interiorul unei clădiri, de exemplu), dar şi pentru
comunicaţii între sateliţi, deoarece absenţa atmosferei conduce la creşterea
distanţei de propagare. Pe lângă absenţa interferenţei cu alte sisteme de
comunicaţii, transmisiile pe frecvenţe de peste 20 GHz asigură şi o protecţie
totală a informaţiei transmise, tocmai din cauză că unda nu poate fi
recepţionată la distanţă mare. Pentru comunicaţiile între sateliţi se aleg
frecvenţe ce coincid cu liniile spectrale ale oxigenului sau azotului, cu
coeficient de absorbţie extrem de mare, astfel că unda este absorbită de
atmosfera Pământului încă din porţiunea ei superioară, foarte rarefiată.
9.2 - Propagarea în prezenţa unei suprafeţe plane
Factorul de câştig al căii de propagare

În figura 9.1 este prezentat un sistem de două antene aflate la distanţa
d una de alta şi la înălţimea h1 (antena de emisie) şi, respectiv, h2 (antena de
recepţie) faţă de o suprafaţă plană orizontală. Între antena de emisie şi cea de
recepţie unda directă parcurge o distanţă R1, iar unda reflectată de suprafaţa
orizontală − o distanţă R2. Datorită diferenţei de drum cele două unde au faze
diferite la locul de recepţie, astfel că, în urma compunerii, câmpul total poate
fi mai mare sau mai mic decât cel produs de unda directă. Se notează cu G(θ)
funcţia ce descrie câştigul antenei, unghiul θ fiind măsurat faţă de direcţia de
radiaţie maximă a antenei (G(0) = 1). Se consideră că cele două antene nu
sunt perfect aliniate şi, deci, dreapta ce le uneşte (care este şi calea de
propagare a undei directe) face unghiurile θ1 şi θ1' cu direcţiile de radiaţie
maximă ale antenelor de emisie şi, respectiv, recepţie, iar unda reflectată face
264
unghiurile θ2 şi, respectiv, θ2' cu aceleaşi direcţii. Amplitudinea complexă a

câmpului produs de unda directă la locul de recepţie, considerat în regiunea
îndepărtată a antenei de emisie, este:
– jk 0 R 1
e
E i = G 1 ( θ 1 ) ⋅ G 2 ( θ 1' ) ⋅ --------------- (9.1)
4πR 1
Antena de emisie
f1(θ)
Antena de recepţie
unda directă
θ’1
f2(θ)
θ1
θ2
h1 θ’2
h2
unda reflectată
ψ
d
h2
Figura nr. 9.1 - Căi de propagare în prezenţa unei suprafeţe plane
În ipoteza că reflexia se face cu pierderi (ρ < 1) şi cu modificarea

fazei cu cantitatea Φ se poate scrie că amplitudinea complexă a câmpului
produs de unda reflectată la locul de recepţie este:
– jk 0 R 2
jΦ e
E r = G 1 ( θ 2 ) ⋅ G 2 ( θ 2' ) ⋅ ρe ⋅ --------------- (9.2)
4πR 2
265
În mod obişnuit înălţimile h1 şi h2 sunt mult mai mici în comparaţie

cu distanţa d dintre antene, astfel că unghiurile θ1, θ1', θ2 şi θ2' sunt mici şi se
poate considera că:
G 1 ( θ 1 ) ≈ G 1 ( θ 2 ) şi G 2 ( θ 1' ) ≈ G 2 ( θ 2' ) (9.3)
O excepţie de la situaţia prezentată anterior o constituie cazul în care
antena de emisie este foarte directivă, iar antena de recepţie este la înălţime
h2 foarte mare (montată pe un avion, de exemplu). Emisia către sol este
extrem de mică şi, practic, nu există undă reflectată la locul de recepţie.
Admiţând pentru calculul modulului aproximaţia R 1 ≈ R 2 , din
relaţiile (9.1) − (9.3) rezultă:
E
E = E = E i + E r = E i 1 + ------i =
Er
– jk 0 R 1
(9.4)
e j [ Φ – k0 ( R2 – R1 ) ]
= G 1 ( θ 1 ) ⋅ G 2 ( θ 1' ) ⋅ --------------- 1 + ρe
4πR 1
Factorul:
j [ Φ – k0 ( R2 – R1 ) ]
F = 1 + ρe (9.5)
denumit coeficient de câştig al căii de propagare, indică măsura în care
amplitudinea complexă a undei directe este afectată de unda reflectată.
Comparând relaţia de mai sus cu relaţia (5.6) se constată că relaţia
(9.5) poate fi interpretată ca fiind factorul de şir pentru un şir cu două
elemente format din antena de emisie şi imaginea ei faţă de planul orizontal
în prezenţa căruia radiază.
Din figura 9.1 pe baza aproximaţiei, valabilă în marea majoritate a
cazurilor, h1, h2 << d se obţine că:
h2 – h1 2 1 h2 – h1 2
d + ( h 2 – h 1 ) = d 1 + ⎛ ----------------⎞ ≈ d 1 + --- ⎛ ----------------⎞
2 2
R1 = (9.6)
⎝ d ⎠ 2⎝ d ⎠
şi:
266
2 2 ⎛ h 2 + h 1⎞ 2 2 + h 1⎞
1--- ⎛ h---------------- 2
R2 = d + ( h2 + h1 ) = d 1 + ----------------
- ≈d 1+ - (9.7)
⎝ d ⎠ 2⎝ d ⎠
astfel că:
2h 1 h 2
R 2 – R 1 ≈ -------------- (9.8)
d
Factorul de câştig în condiţii ideale
Pentru cazul ideal al reflexiei fără pierderi (ρ = 1) şi cu inversarea
fazei câmpului (Φ = π) se obţine că:
2h 1 h 2
j π – k 0 -------------
-
k0 h1 h2
= 2 sin ⎛ -----------------⎞
d
F = 1+e (9.9)
⎝ d ⎠
În cazul ideal coeficientul de câştig al căii de propagare F variază
între 0 şi 2, adică la locul de recepţie unda directă poate fi complet anihilată
de unda reflectată sau îşi poate dubla modulul prin compunere cu unda
reflectată. În cazul real unda reflectată are totdeauna modulul mai mic decât
unda directă, astfel că F este strict pozitiv şi mai mic decât doi.
Din figura 9.1 rezultă că:
h2
----- = tan ψ (9.10)
d
şi, deci, relaţia (9.9) poate fi scrisă şi sub forma:
F = 2 sin ( k 0 h 1 tan ψ ) (9.11)
Coeficientul F este maxim pentru:
1 π λ0 1 n
tan ψ = ----------- ⎛ --- + nπ⎞ = ----- ⎛ --- + ---⎞ , n = 0, 1, 2, … (9.12)
k0 h1 ⎝ 2 ⎠ h 1 ⎝ 4 2⎠
şi este minim pentru:
1 λ0 n
tan ψ = ----------- nπ = ----- --- , n = 0, 1, 2, … (9.13)
k0 h1 h1 2
267
Pentru valori date ale înălţimii antenei de emisie h1 şi ale lungimii de

undă radiate λ0 (mai bine spus − a raportului h1/λ0) se poate reprezenta
variaţia coeficientului F în funcţie de înălţimea antenei de recepţie h2 (sau,
echivalent, în funcţie de ψ), obţinându-se diagrama de acoperire.
Diagrama de acoperire este reprezentată, de regulă, prin curbe de
nivel F = constant în planul (d, h2). Pentru distanţe d mari între antene se
face aproximaţia d ≈ R 1 . Valorile alese pentru curbele de nivel constant sunt
multipli şi submultipli ai unei valori obţinute pentru amplitudinea câmpului
produs de unda directă la o distanţă R0 arbitrar aleasă. Dacă multiplii şi
submultiplii se aleg astfel ca două valori succesive să fie într-un raport
m = 2 , atunci curbele diferă între ele cu 3 dB.
Din cele expuse rezultă că, de fapt, curbele de nivel F = constant sunt
curbe de nivel F/R1 = constant, astfel că din condiţia:
F m
------ = ------ (9.14)
R1 R0
şi relaţiile (9.9) şi (9.11) se obţin ecuaţiile acestor curbe:
k0 h1 h2 R1 d
2 sin ⎛ -----------------⎞ = m ------ = m ----- (9.15)
⎝ d ⎠ R0 d0
sau, echivalent:
R1 d
2 sin ( k 0 h 1 tan ψ ) ≈ 2 sin ( k 0 h 1 ψ ) = m ------ = m ----- (9.16)
R0 d0
Din relaţiile (9.12) şi (9.13) se observă că pentru h1 >> λ0 rezultă o
structură de lobi foarte fină pentru diagrama de acoperire. De exemplu,
pentru h1 = 100λ0 lobii sunt separaţi de unghiuri de aproximativ 1/200
radiani ( ≈ 0, 3° ). În figura 9.2 s-a considerat că h1/λ0 = 100 şi că R 0 ≈ d 0 = 2
Km. Curbele punctate reprezintă nivele ale coeficientului F cu 3 dB
( m = 2 ) mai mari decât cele corespunzătoare curbelor cu linie continuă
(pentru care m = 1). Reprezentarea s-a limitat la valori de până la 50 m ale
înălţimii antenei de recepţie.
268
m=1
m = 1,41
h2 [m] m=1
m = 1,41
m=1
m = 1,41
d [Km]
Figura nr. 9.2 - Diagrama de acoperire
Dacă drept distanţă R0 se alege distanţa la care unda directă asigură

valoarea minimă a câmpului acceptabilă la recepţie, atunci, deoarece cel
puţin teoretic F atinge valoarea 2, unda reflectată poate dubla intensitatea
câmpului produs de antena de emisie şi, deci, şi distanţa până la care ea
asigură valori ale acestuia peste limita impusă la recepţie. De notat că puterea
de emisie rămâne nemodificată. Pentru d = 2⋅d0 sau, echivalent, R1 = 2⋅R0 şi
m = 1 din relaţia (9.15) sau (9.16) se determină înălţimea h2 la care trebuie
instalată antena de recepţie pentru a beneficia de acest avantaj. Dacă
înălţimea h2 la care este poziţionată antena de recepţie este mai mică decât
valoarea corespunzătoare primului lob din diagrama de radiaţie (n = 1 în
relaţia (9.12)), atunci, din relaţia (9.9) se obţine că:
k0 h1 h2 k0 h1 h2
F = 2 sin ⎛ -----------------⎞ ≈ 2 ----------------- (9.17)
⎝ d ⎠ d
269
relaţie care arată că densitatea de putere a câmpului total scade ca 1/d2 şi

zona acoperită de antena de emisie scade drastic.
Factorul de câştig în condiţii reale
Expresia (9.9) a câştigului F al căii de propagare a fost obţinută
pentru condiţii ideale de reflexie (ρ = 1 şi Φ = π). Reflexia reală se apropie
mult de cea ideală numai pentru unghiuri de incidenţă mai mici de 10° pentru
unde cu polarizare orizontală şi mai mici de 1° pentru cele cu polarizare
verticală. Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite, pentru caracterizarea
reflexiei undei de suprafaţa plană, este necesar a se utiliza expresiile Fresnel
ale coeficientului de reflexie:
- pentru unde cu polarizare verticală:
⎛ ε – j -------- σ -⎞ ⎛ ε – j -------- σ -⎞ 2
sin ψ – – ( cos ψ )
jΦ
⎝ r ωε 0⎠ ⎝ r ωε 0⎠
ρe = -------------------------------------------------------------------------------------------------------- (9.18)
⎛ ε – j -------- σ -⎞ σ
sin ψ + ⎛ ε r – j ---------⎞ – ( cos ψ )
2
⎝ r ωε 0⎠ ⎝ ωε 0⎠
- pentru unde cu polarizare orizontală:
σ
sin ψ – ⎛ ε r – j ---------⎞ – ( cos ψ )
2
jΦ
⎝ ωε 0⎠
ρe = ---------------------------------------------------------------------------- (9.19)
σ
sin ψ + ⎛ ε r – j ---------⎞ – ( cos ψ )
2
⎝ ωε 0 ⎠
unde εr şi σ sunt permitivitatea relativă şi, respectiv, conductivitatea

suprafeţei de reflexie, ε0 este permitivitatea electrică a vidului, iar ψ este
unghiul de incidenţă.
În figurile 9.3 şi 9.4 sunt reprezentate variaţiile modulului şi fazei
coeficientului de reflexie potrivit relaţiilor de mai sus în funcţie de unghiul
de incidenţă ψ, pentru polarizare verticală şi, respectiv, polarizare orizontală.
Curbele pun în evidenţă existenţa unei valori ψ a unghiului de incidenţă
pentru care modulul ρ pentru polarizare verticală are un minim. În jurul
punctului de minim faza coeficientului de reflexie variază rapid aproximativ
între 0 şi 180°. Acest unghi se numeşte unghiul pseudo-Brewster. La
frecvenţe foarte mari (în domeniul microundelor) valoarea minimului este
270
practic zero, astfel că pentru unghiuri de incidenţă egale cu unghiul pseudo-

Brewster nu există undă reflectată. În cazul polarizării orizontale faza se
menţine în jurul valorii de 180° pentru toate unghiurile de incidenţă în
domenii largi de variaţie a frecvenţei. Modulul scade permanent atât cu
frecvenţa, cât şi cu unghiul de incidenţă.
1 MHz
4 MHz
Modulul
12 MHz
100 MHz
Unghiul de incidenţă [grade]
1 MHz
Faza [grade]
4 MHz
12 MHz
100 MHz
Figura nr. 9.3 - Dependenţa de unghiul de incidenţă a coeficientului de

reflexie pentru unde electromagnetice cu polarizare verticală
9.3 - Difracţia undelor electromagnetice
Suprafaţa dintre oricare pereche antenă de emisie − antenă de

recepţie nu este perfect plană în majoritatea covârşitoare a cazurilor practice,
reale. Există numeroase obstacole (dealuri, clădiri, arbori, etc.) suficient de
înalte pentru a influenţa sensibil propagarea undei directe. Dacă obstacolul
are vârful foarte ascuţit (aprecierea depinde de raza de curbură a vârfului în
comparaţie cu lungimea de undă radiată) au loc fenomene de difracţie a
271
undei electromagnetice ce conduc la micşorarea intensităţii câmpului la

recepţie.
1 MHz
4 MHz
Modulul
12 MHz
100 MHz

Faza [grade]
1 MHz 12 MHz
4 MHz
100 MHz
Figura nr. 9.4 - Dependenţa de unghiul de incidenţă a coeficientului de

reflexie pentru unde electromagnetice cu polarizare orizontală
Pentru studiu se consideră (figura 9.5) un obstacol al cărui vârf

ascuţit se află la distanţa hc de dreapta ce uneşte cele două antene (şi care
constituie calea de propagare a undei directe). Cu notaţiile din figură se poate
scrie că:
d2 h1 + d1 h2 ⎞
h c = ⎛ ----------------------------
- – h cos θ c (9.20)
⎝ d ⎠
În cele mai multe situaţii cos θ c ≈ 1 , deoarece unghiul θc este foarte

mic.
272
Admiţând că punctul O se află în regiunea de radiaţie a antenei de

emisie, câmpul în acest punct este o undă plană. Dacă este polarizat liniar
(după axa Oy, de exemplu), atunci:
– jk R
e 0 1
E O = E O --------------- y v (9.21)
R1
EO fiind o constantă.
R1 y
x
Emisie
P
z
O
Recepţie
h1
hc θc
h h2
d1 d2
Figura nr. 9.5 - Difracţia undei electromagnetice în raport cu un obstacol cu

vârf ascuţit
Fie o suprafaţă dreptunghiulară S cu centrul în O situată în planul

xOy. Faza câmpului într-un punct Q de pe această suprafaţă diferă de cea a
câmpului din punctul O cu o cantitate dependentă de distanţa ρ dintre cele
două puncte. Deoarece ρ << R1 distanţa R2 a punctului Q faţă de antena de
emisie (figura 9.6) se poate aproxima cu:
2
R2 =
2 2 ρ-
R 1 + ρ ≈ R 1 + -------- (9.22)
2R 1
273
Q
R2
ρ
R1
O
Figura nr. 9.6 - Aproximarea distanţei ρ
În ipoteza că lobul principal al antenei de emisie este de tip Gaussian

(adică valoarea câştigului într-o direcţie scade exponenţial cu unghiul faţă de
direcţia de radiaţie maximă sau, echivalent în cazul de faţă, cu distanţa ρ faţă
de punctul O):
2
ρ
– j -----2-
α
Gρ = GO e (9.23)
α fiind o constantă ce stabileşte viteza de scădere. În consecinţă:

2
ρ-
----- ⎛
2
ρ ⎞
E O – j α2 – jk0 ⎝ R1 + --------
2R 1⎠
-
EQ = ------- e e yv (9.24)
R1
Considerând că la recepţie câmpul este produs de cel existent pe o
suprafaţă dreptunghiulară S, expresia lui este:
1 –j ( k x + ky y )
E ( r ) = --------2- ∫ f ( k x, k y )e x dk x dk y (9.25)
4π S
unde f este transformata Fourier bidimensională a câmpului din apertură:
j ( kx x + ky y )
f ( k x, k y ) = ∫ EQ ( x, y )e dx dy (9.26)
S
Deşi nu rezultă în mod explicit din relaţia (9.24), vectorul EQ este o

funcţie de x şi y, deoarece:
274
2 2 2
ρ = x +y
După un calcul relativ simplu din relaţiile (9.24), (9.25) şi (9.26)
rezultă:
∞
jk 0 E O
E ( r ) = ---------------------------------- e 0 π
2
– jk R – ay
2πR 1 ( R – R 1 )
---
a ∫ e dy (9.27)
–hc
unde R este distanţa dintre antenele de emisie şi recepţie, iar a este o notaţie
pentru:
1- + --------
1 -⎞ + -----
1-
a = jk 0 ⎛⎝ ---- (9.28)
2z 2R 1⎠ α 2
Pentru hc de valoare infinită relaţia (9.27) reprezintă câmpul creat de

antena de emisie la locul de recepţie în absenţa obstacolului. Raportul dintre
valorile integralei (9.27) pentru o valoare hc dată şi cea pentru hc de valoare
infinită reprezintă coeficientul de atenuare în urma difracţiei şi rezultă ca
fiind:
∞
2
--a-
– ay
Fd =
π ∫ e dy (9.29)
–hc
deoarece:
∞
– ay
2
π
∫ e dy = ---
a
(9.30)
–∞
Valoarea minimă a distanţei hc pentru care se menţine vizibilitatea

directă între antena de emisie şi cea de recepţie este 0, valori negative
însemnând blocarea completă a căii de propagare de către obstacol. Pentru hc
= 0 ⇒ Fd = 1/2, adică, în cazul vizibilităţii directe, atenuarea maximă
datorită difracţiei este de 6 dB. De regulă variaţia acestei atenuări este
prezentată în funcţie de un parametru adimensional Hc definit de relaţia:
275
2d 1-
Hc = ------ ---------- h (9.31)
λ0 d1 d2 c
0
Fd [dB]
−2
−4
−6
0 0,4 0,8 1,2 1,6 2,0 2,4 2,8
Hc
Figura nr. 9.7 - Atenuarea datorată difracţiei
Din figura 9.7 se observă că pentru H c ≥ 0, 8 atenuarea este

neglijabilă (sub 1 dB). Această condiţie este îndeplinită pentru:
2 λ0 d1 d2
α » ----------------
- (9.32)
2d
care, la rândul ei, este valabilă pentru toate cazurile practice pentru care
d » λ0 .
În anumite condiţii în care indicele de refracţie în troposferă variază
cu înălţimea este posibil ca unda directă să nu se propage în linie dreaptă, ci
să urmeze o traiectorie curbată în jos, ceea ce reduce distanţa hc faţă de
276
obstacole. La proiectarea sistemului de comunicaţii trebuie aleasă o rezervă

suficient de mare pentru ca H c ≥ 0, 8 în cele mai defavorabile condiţii.
9.4 - Unda de suprafaţă
Atunci când antenele de emisie şi recepţie sunt foarte aproape de sol,

unda reflectată are aproape acelaşi nivel cu unda directă, dar în opoziţie de
fază cu aceasta, astfel că ele se anulează reciproc. Transmisia puterii se
realizează în aceste cazuri numai dacă lungimea de undă radiată este
comparabilă cu înălţimea ionosferei. Stratul atmosferic dintre suprafaţa
Pământului şi ionosferă se comportă ca un ghid de undă ce asigură valori
apreciabile ale intensităţii câmpului până la distanţe de câteva sute de
kilometri. Unda electromagnetică ce se propagă prin acest "ghid" se numeşte
undă de suprafaţă.
z P
R1
r
Dipol
electric ρ
θ1 R2
h
ε0,μ0
h θ2
Dipol ε,μ
imagine
Figura nr. 9.8 - Radiaţia unui dipol electric în apropierea unei suprafeţe
plane
277
Condiţiile mai sus amintite sunt îndeplinite în banda de frecvenţe de

la câţiva KHz la aproximativ 3 MHz, care include radiodifuziunea pe unde
medii şi lungi, sisteme de radionavigaţie terestre (Decca, Loran, Omega) şi
alte servicii. La aceste frecvenţe lungimea de undă mare (de la 100 m la 100
Km) impune utilizarea unor antene de dimensiuni mari care, evident, nu pot
fi înălţate la distanţe apreciabile de suprafaţa Pământului. Uzual, ele sunt
turnuri sau piloni autoradianţi aşezaţi vertical chiar la nivelul solului.
Studiul teoretic al radiaţiei unei antene aflată în imediata vecinătate a
suprafeţei Pământului a fost realizat încă din 1909 de Sommerfeld. El a
considerat un dipol electric (element de curent liniar de dimensiuni infinit
mici parcurs de un curent unitar) orientat după axa Oz a unui sistem cartezian
de coordonate şi aşezat pe această axă la distanţa h > 0 de origine. Suprafaţa
Pământului a fost considerată plană, confundându-se cu planul xOy al
sistemului cartezian sus-menţionat (figura 9.8). Sommerfeld a arătat că
modulul potenţialului vector creat de dipol în regiunea de radiaţie este:
μ 0 ⎛ e – jk0 R1 e – jk0 R2 ⎞
A = ------ ⎜ --------------- – --------------- + 2ε r ℑ⎟ (9.33)
4π ⎝ R 1 R2 ⎠
unde ℑ este aşa numita integrală Zenneck, εr este permitivitatea electrică

relativă a solului, iar celelate notaţii au semnificaţia din figură.
La nivelul suprafeţei Pământului z = 0 şi R 1 ≈ R 2 , astfel că primii doi
termeni din relaţia (9.33) se anulează reciproc şi, pentru distanţe ρ mari, se
obţine:
– jk 0 ρ ε r + 1
μ0 εr e
A ≈ ---------- ℑ = C ---------------------------- (9.34)
2π ρ
Integrala Zenneck este termenul ce stă la originea undei de suprafaţă.
Amplitudinea acesteia, după cum se vede şi din relaţia (9.34), scade numai
cu inversul rădăcinii pătrate a distanţei faţă de sursa de radiaţie şi, ca urmare,
câmpul creat de ea se menţine la valori mari până la distanţe apreciabile faţă
de sursa de radiaţie (reamintim că termenii de radiaţie scad cu inversul
distanţei faţă de sursa de radiaţie, deci mult mai rapid).
278
Pentru aproximaţia (9.34) a integralei Zenneck componenta după Oz

a câmpului electric radiat de dipol are expresia:
jk 0 η 0 e – jk0 R 2 ( ε r – 1 )
E z = ------------- ------------- --------------------- a s (9.35)
4π R εr
unde as este coeficientul de atenuare a undei de suprafaţă şi are expresia:
–Ω
a s = 1 – j πΩe erfc ( j Ω ) (9.36)
cu notaţiile:
∞
R 2 –u
2
Ω = – jk 0 -------2- ( ε r – 1 )
2ε r
erfc ( j Ω ) = --------
Ω
∫ e du (9.37)
j Ω
Câmpul electric la suprafaţa Pământului diferă de cel din spaţiul liber

prin coeficientul:
2 ( εr – 1 )
--------------------- a s
εr
care este aproximativ egal cu 2as pentru valorile tipice mai mari ca 10 ale
constantei dielectrice εr a Pământului. Pentru R apropiat de zero as este
apropiat de 1 şi scade rapid pe măsură ce creşte R, când acesta depăşeşte
câteva lungimi de undă.
Variaţia coeficientului as depinde şi de parametrii suprafeţei deasupra
căreia se propagă unda de suprafaţă. Pentru descrierea acestei variaţii se
utilizează faza şi amplitudinea mărimii auxiliare Ω definită de relaţia (9.37).
Pentru valori tipice între 10 şi 15 ale constantei dielectrice εr a Pământului şi
frecvenţe în jur de 1 MHz amplitudinea p a mărimii auxiliare Ω, denumită şi
distanţă numerică faţă de sursa de radiaţie, are expresia:
k0 R ω ε0 R
p ≈ ------------------- = const ⋅ ----2- (9.38)
σ λ0
279
unde σ este conductivitatea solului. Expresia pune în evidenţă o creştere a

distanţei numerice cu pătratul frecvenţei radiate, ceea ce înseamnă că unda
de suprafaţă are o amplitudine mult mai mică la frecvenţe mari.
Expresia (9.36) a coeficientului as este valabilă numai până la aproxi-
mativ 12000 ⋅ 3 λ 0 metri de sursa de radiaţie, domeniu în care aproximarea
plană a suprafeţei Pământului introduce erori acceptabile. Peste această
limită trebuie luată în consideraţie şi curbura acestei suprafeţe, curbură care
conduce la atenuări şi mai mari ale undei de suprafaţă.
9.5 - Propagarea ionosferică
Ionosfera
Ionosfera este zona din atmosferă cu o concentraţie foarte mare de
ioni şi electroni liberi. Ea se află la o înălţime cuprinsă între 90 şi 1000 Km
faţă de suprafaţa Pământului şi are o densitate de 1010 − 1012 electroni/m3.
Prezenţa ei se explică prin ionizarea moleculelor gazelor din atmosferă sub
influenţa radiaţiei cosmice. Deoarece intensitatea acestei radiaţii, dependentă
de activitatea solară, diferă ziua faţă de noaptea şi variază de la un anotimp la
altul, iar activitatea solară are şi o variaţie ciclică mai lentă (cu perioada de
aproximativ 11 ani), proprietăţile ionosferei prezintă aceleaşi variaţii ciclice.
Ionosfera nu este un strat omogen deoarece densitatea de electroni
liberi creşte odată cu înălţimea. În structura ei se pot delimita trei straturi cu
concentraţii diferite de electroni şi cu comportări diferite în timp. Ele se
desemnează cu litere D, E şi F şi sunt prezentate ca înălţime şi concentraţii
de electroni în figurile 9.9 şi 9.10. Se observă că parametrii lor variază de la
zi la noapte şi de la un anotimp la altul şi că stratul F se subîmparte în două
substraturi pe timpul nopţii. Straturile E şi F există permanent, dar stratul D
poate lipsi în unele intervale de timp.
Ionosfera influenţează propagarea undelor electromagnetice cu
frecvenţa de până la 50 MHz.
280
1000
500
Înălţimea [Km]
F Ziua
Noaptea F2
E F1
100
E
50 D
109 1010 1011

Concentraţia de electroni [electroni/m3]
Figura nr. 9.9 - Distribuţia pe înălţime a straturilor ionosferice şi

concentraţiile lor de electroni
Permitivitatea electrică
Deşi ionosfera conţine atât ioni pozitivi cât şi electroni liberi,
proprietăţile ei sunt date în special de electronii liberi care sunt mult mai
mobili (masa unui electron liber este de aproximativ 1800 ori mai mică decât
a unui ion pozitiv).
Mişcarea unui electron de masă m şi sarcină −q într-un câmp electric
de intensitate E este descrisă de ecuaţia:
dv
m = – qE (9.39)
dt
unde v este viteza electronului. Dacă E variază armonic în timp, atunci v
variază, deasemenea armonic, şi ecuaţia (9.39) se poate rescrie sub forma:
j ω mv = – qE (9.40)
Mişcarea electronilor generează un curent electric de densitate:
281
2
q N
J = – qNv = ---------- E (9.41)
jωm
unde N este densitatea de electroni pe unitatea de volum.
Iarna
Inălţimea [Km]
400
F F2 F
200
F1
E
0 6 12 18 24
Ora locală
Vara
F2
Inălţimea [Km]
400
F F
F1
200
E
0 6 12 18 24
Ora locală
Figura nr. 9.10 - Modificările în funcţie de anotimp ale variaţiilor diurne ale
straturilor ionosferice
Ca urmare, ecuaţia lui Maxwell ce conţine densitatea de curent de

conducţie se poate scrie sub forma:
2 ⎛ q N -⎞ E
2
q N
∇ × H = j ω ε 0 E + J = j ω ε 0 E + ---------- E = j ω ε 0 ⎜ 1 – --------------- ⎟ (9.42)
jωm ⎝ 2
ω mε ⎠ 0
Cunoscând expresia frecvenţei proprii a plasmei:
282
2
q---------
N
ωp = (9.43)
mε 0
ultima expresie (9.42) se poate scrie sub forma:
2
⎛ ωp ⎞
∇ × H = j ω ε 0 ⎜ 1 – --------
-⎟ E (9.44)
2
⎝ ω ⎠
Deci, stratul atmosferic ionizat se comportă ca un mediu cu
permitivitatea electrică relativă:
2
ωp q N-
2
ε r = 1 – --------- = 1 – --------------- (9.45)
2 2
ω ω mε 0
La înălţimi mici atmosfera este mai densă şi, ca urmare, electronii
liberi suferă numeroase ciocniri de molecule şi ioni pozitivi. Pentru a lua în
consideraţie acest fenomen, în relaţia (9.41) se introduce un termen
suplimentar ce ţine seama de frecvenţa de coliziune ν. În prezenţa acestui
termen permitivitatea electrică relativă capătă expresia:
2
ωp
ε r = 1 – -----------------------
- (9.46)
ω( ω – jν)
Această expresie evidenţiază faptul că pentru frecvenţe mici,
apropiate de frecvenţa de coliziune, permitivitatea electrică este mai mare şi,
deci, absorbţia undelor electromagnetice de către ionosferă este mai mare.
Revenind la expresia (9.45) a permitivităţii electrice relative se
observă că ea este subunitară pentru ω > ωp, este zero pentru ω = ωp şi
negativă pentru ω < ωp. În acest ultim caz constanta de propagare
k = ω εμ devine pur imaginară şi unda electromagnetică scade
exponenţial cu distanţa. Aceste frecvenţe sunt puternic atenuate de ionosferă.
Înălţimea virtuală
O undă electromagnetică emisă de la suprafaţa Pământului ce se
propagă aproape vertical prin ionosferă întâlneşte densităţi din ce în ce mai
mari de electroni pe măsură ce pătrunde mai adânc în ionosferă. Ea atinge un
283
punct în care permitivitatea electrică este zero (relaţia (9.45)). În acest punct
propagarea încetează şi unda este reflectată către Pământ.
ψ4
N4,ε4
ψ3 N3,ε3
ψ3
ψ2
N2, ε2
ψ2
ψ1
N1,ε1
ψ1
ψi
Figura nr. 9.11 - Refracţia undei în ionosferă
Dacă unda electromagnetică este incidentă stratului ionosferic sub un

unghi ψi faţă de normală, în ipoteza că ionosfera este o suprapunere de
straturi de densitate constantă de electroni liberi, valoarea densităţii crescând
odată cu înălţimea stratului (figura 9.11):
0 < N1 < N2 < N3 < … (9.47)
atunci, potrivit relaţiei (9.45), există inegalităţile:
1 > ε r1 > ε r2 > ε r3 > … (9.48)
Suprafeţele dintre două straturi separă două medii cu proprietăţi
electrice diferite, astfel că la trecerea printr-o suprafaţă de separaţie unda
electromagnetică suferă o refracţie şi trebuie să respecte legea (vezi figura
9.11 pentru semnificaţia unghiurilor):
1 ⋅ sin ψ i = ε r1 ⋅ sin ψ 1 = ε r2 ⋅ sin ψ 2 = ε r3 ⋅ sin ψ 3 = … (9.49)

ψi < ψ1 < ψ2 < ψ3 < … (9.50)
284
şi, deci, unda electromagnetică se îndepărtează continuu de normală. Ea va

atinge un punct în care unda reflectată face unghiul π/2 cu normala şi îşi va
schimba direcţia de propagare către Pământ. Unda reflectată are o traiectorie
simetrică cu cea a undei incidente faţă de normală, astfel că ieşirea din
ionosferă se face sub acelaşi unghi ψi.
Înălţimea virtuală
Ionosfera
h’
Pământ
Figura nr. 9.12 - Înălţimea virtuală a ionosferei
Traiectoria din afara ionosferei a undei din figura 9.11 este identică
cu cea a unei unde ce se propagă printr-un mediu omogen şi se reflectă de o
suprafaţă aflată la înălţimea h' de Pământ (figura 9.12). Această înălţime se
numeşte înălţimea virtuală a ionosferei. De notat că înălţimea virtuală creşte
cu frecvenţa deoarece creşte εr (relaţia (9.45)).
Privind porţiunea din ionosferă parcursă de undă ca un strat omogen
cu permitivitatea electrică relativă echivalentă εr,med, se poate scrie că:
1 ⋅ sin ψ i = ε r, med ⋅ sin π

--- = ε r, med (9.51)
2
relaţie care arată că înălţimea virtuală depinde şi de unghiul de incidenţă.
285
Ştiind că reflexia totală (unghi de refracţie egal cu π/2) se produce în

punctul pentru care εr = 0, din relaţiile (9.45) şi (9.51) rezultă că în acest
punct densitatea de electroni liberi are valoarea:
2
ω mε 0
- ( cos ψ i ) 2
N critic = --------------- (9.52)
2
q
Dacă Nmax este valoarea maximă a densităţii de electroni liberi în
ionosferă, atunci din relaţia (9.44) rezultă că unda cu cea mai mare frecvenţă
ce poate fi reflectată de ionosferă este:
q N max
f max = -------------- ---------------- (9.53)
cos ψ i 2πmε 0
ψi ψi
h’
C
A B
Φ
Rp
θ
Rp
Figura nr. 9.13 - Transmisia ionosferică
Pentru transmisiile ionosferice (de exemplu, pe unde scurte în

radiodifuziune) pentru ca unda emisă din punctul A să ajungă după reflexie
în punctul B (figura 9.13) este necesar a se alege în mod convenabil
frecvenţa de lucru şi unghiul de incidenţă. Corelaţia dintre aceste mărimi
poate fi stabilită geometric din figura 9.13, în care O este centrul Pământului
286
considerat sferic, Rp este raza acestuia, iar h' este înălţimea virtuală a
ionosferei.
Astfel, în triunghiul OAP, pe baza teoremei sinusurilor, se poate
scrie:
OP - = ------------
OA -
----------- (9.54)
sin Φ sin ψ i
Pe baza observaţiei că Φ = π – θ – ψ i rezultă:
R p + h' Rp
--------------------------- = ------------
- (9.55)
sin ( θ + ψ i ) sin ψ i
şi dacă se notează cu d lungimea arcului de cerc dintre punctele A şi B,
atunci:
⁄ 2-
θ = d--------- (9.56)
Rp
astfel că se poate scrie că:
h' d d
1 + ------ = sin --------- cot ψ i + cos --------- (9.57)
Rp 2R p 2R p
Această relaţie permite ca, pentru o frecvenţă de emisie dată, să se
calculeze unghiul:
Φ' = Φ – π
--- = π d-
--- – ψ i – -------- (9.58)
2 2 2R p
pe care trebuie să-l facă lobul principal al antenei de emisie cu orizontala
locului pentru ca unda radiată din punctul A şi reflectată de ionosferă să
ajungă în punctul B. Calculul trebuie realizat ţinând cont de variabilitatea
deosebită a parametrilor ionosferei. Deoarece înălţimea ionosferei este mult
diferită iarna faţă de valoarea ei din timpul verii, nu puţine sunt situaţiile în
care trebuie schimbată frecvenţa de emisie de la un anotimp la altul pentru a
asigura transmisia între aceleaşi două puncte.
287
Rotaţia Faraday
Prezenţa câmpului magnetic terestru face ca electronii liberi din
ionosferă să fie supuşi şi acţiunii unei forţe:
FB = vb × B0 (9.59)
unde vb este componenta vitezei electronului perpendiculară pe direcţia
câmpului magnetic terestru Bo. Sub influenţa acestei forţe electronii capătă o
mişcare de rotaţie, ceea ce face ca polarizarea undei reflectate să difere de
cea a undei incidente. Acest fenomen, denumit rotaţie Faraday, este mai
pronunţat pentru frecvenţe apropiate de frecvenţa ciclotronică:
qB
f c = ----------0- (9.60)
2πm
Ca efect al rotaţiei Faraday puterea de recepţie scade prin
neadaptarea dintre polarizarea antenei de recepţie şi cea a undei reflectate.
9.6 - Propagarea microundelor
La frecvenţe de peste 1 GHz, care sunt mult mai mari ca ωp (relaţia

(9.43)), fenomenul reflexiei de ionosferă nu se mai produce. Chiar şi unda
reflectată de suprafaţa Pământului este de nivel foarte mic deoarece
neregularităţile acestei suprafeţe sunt comparabile cu lungimea de undă şi
reflexia este difuză. Ca urmare, transmisia puterii în domeniul microundelor
se face în special prin unda directă. Atenuarea undelor în această gamă de
frecvenţe este suma atenuărilor parţiale datorate următoarelor fenomene
atmosferice:
- atenuarea datorată ploii. Picăturile de ploaie au conductivitate mare
şi formă aproape sferică, produc o reflexie importantă a undei inci-
dente şi, ca urmare, scade intensitatea câmpului la locul de recepţie.
Se defineşte şi se calculează o atenuare specifică pe unitatea de lungi-
me a porţiunii de traiectorie afectată de ploaie, care este de forma
b
L = aR , unde R este debitul ploii în mm/h, iar a şi b sunt coefici-
enţi ce depind de frecvenţa undei şi temperatura ploii. Pentru o ploaie
288
moderată (5 mm/h) atenuarea specifică este de aproximativ 0,074 dB/

Km la 1 GHz, 0,85 dB/Km la 10 GHz şi 3,42 dB/Km la 100 GHz.
- atenuarea datorată ceţii. Fenomenul este asemănător cu cel datorat
ploii, numai că ceaţa conţine picături mai mici de apă, dar mai dense.
În cazul celei mai dense ceţi cu densitatea de 1 gram de apă pe metru
cub, atenuarea la cea mai joasă frecvenţă din gamă este de 1 dB/Km.
- atenuarea datorată gheţii şi zăpezii. Fenomenul este asemănător
celorlalte două, valoarea atenuării este, însă, mai mică deoarece
permitivitatea electrică a gheţii şi zăpezii uscate are partea imaginară
mult mai mică decât cea a apei. Zăpada umedă sau amestecul de
gheaţă cu apă (grindina) au atenuări egale sau chiar mai mari decât
cea a ploii.
- atenuarea datorată absorbţiei gazelor. Absorbţia undelor electro-
magnetice este un fenomen specific gazelor cu moleculă dipolară
(oxigen, vapori de apă, etc.). Unda electromagnetică orienteză dipolii
moleculari pe direcţia componentei ei magnetice şi, astfel, îşi
consumă o parte din putere. Absorbţia este mare pe frecvenţele de
rezonanţă (liniile spectrale) ale gazelor cum ar fi λ = 13,5 mm şi 1,67
mm pentru vapori de apă, λ = 5 mm şi 2,5 mm pentru oxigen etc. Pe
aceste frecvenţe atenuarea specifică poate atinge 10 dB/Km.
9.7 - Fading-ul
Prin fading se înţelege variaţia lentă şi în limite mari a densităţii de

putere a undei la locul de recepţie. Este un fenomen specific transmisiilor
ionosferice, datorită variabilităţii acesteia, dar poate apare şi în domeniul
microundelor în condiţii meteorologice fluctuante.
Datorită variaţiei mari a densităţii de putere există intervale de timp
în care nivelul semnalului la intrarea sistemului de recepţie scade sub
sensibilitatea acestuia sau raportul semnal/zgomot devine mai mic decât
pragul admisibil pentru sistemul respectiv, astfel că recepţia nu este calitativ
acceptabilă sau este imposibilă. Nivelul fading-ului se apreciază prin
procentul de timp de nerecepţie din timpul total de recepţie. La proiectarea
unei linii de comunicaţii trebuiesc avute în vedere cele mai defavorabile
condiţii de propagare şi se aleg elementele sistemului (frecvenţă de lucru,
289
putere de emsie, amplasare şi caractersitici de radiaţie ale antenelor de emisie

şi recepţie), astfel ca timpul de nerecepţie să fie mai mic decât o limită
impusă (de exemplu, 0,01%).
Una din metodele de protecţie împotriva fading-ului o constituie
recepţia cu diversitate. Aceasta constă în producerea la locul de recepţie prin
mijloace independente a mai multor variante ale semnalului util, influenţate
în mod diferit de condiţiile de propagare. Fiecare variantă de semnal util se
numeşte versiune. Combinând convenabil versiunile prezente la locul de
recepţie se poate reduce timpul de nerecepţie sub pragul impus.
În funcţie de mijloacele prin care sunt produse versiunile, metodele

de recepţie cu diversitate se clasifică în:
- diversitate de frecvenţă. Informaţia este transmisă simultan pe două
sau mai multe frecvenţe. Deoarece atenuarea de propagare este
dependentă de frecvenţă scade probabilitatea ca toate versiunile să fie
în acelaşi moment sub limita de sensibilitate a sistemului de recepţie.
Metoda este costisitoare deoarece solicită emiţătoare şi antene de
emisie şi recepţie suplimentare şi conduce şi la o ineficientă utilizare
a spectrului de frecvenţă.
- diversitate spaţială. Semnalul util este recepţionat simultan în două
sau mai multe puncte aflate la distanţe de cel puţin o lungime de undă
între ele. Versiunile obţinute sunt diferite între ele prin faptul că
semnalul se propagă pe traiectorii diferite.
- diversitate temporală. Informaţia este transmisă repetat după anumite
intervale de timp. Deoarece condiţiile de propagare se modifică în
timp versiunile obţinute la recepţie sunt diferite între ele.
- diversitate de polarizare. Versiunile se obţin prin emisia şi recepţia
semnalului util cu polarizări diferite.
- diversitate de unghi. Emisia se face cu două sau mai multe antene
foarte directive, astfel că undele parcurg traiectorii complet diferite
până la recepţie. Diferenţa dintre diversele versiuni este foarte mare,
însă sistemul este foarte scump.
În funcţie de modul în care se combină versiunile pentru a furniza

semnalul de recepţie metodele de recepţie cu diversitate se clasifică în:
290
- diversitate cu baleiere. Se caută o versiune al cărei raport semnal/

zgomot este mai mare decât pragul sistemului de recepţie şi se aplică
la intrarea acestuia. Când valoarea raportului semnal/zgomot al
acestei versiuni scade sub pragul impus se caută o altă versiune care
îndeplineşte condiţia de prag.
- diversitate cu selecţie. La intrarea sistemului de recepţie se aplică în
fiecare moment versiunea cu cel mai bun raport semnal/zgomot.
- diversitate echiponderală. La intrarea sistemului de recepţie se aplică
suma versiunilor existente.
- diversitate optimală. La intrarea sistemului de recepţie se aplică o
sumă ponderată a versiunilor existente, coeficientul de ponderare al
unei versiuni fiind dependent de raportul semnal/zgomot al ei.
291

Note de Curs

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Note de Curs

Încărcat de

Drepturi de autor:

UNIVERSITATEA TEHNICĂ GHEORGHE ASACHI DIN IAȘI

FACULTATEA DE ELECTRONICĂ, TELECOMUNICAȚII ȘI

Prof. Ion BOGDAN

ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE

1.1 - Scurt istoric al evoluţiei antenelor

Potrivit standardului IEEE nr. 145-1983 (Standard Definitions of

În 1901 Guglielmo Marconi a demonstrat experimental că undele electro-

grat de la care primeşte sau căruia îi furnizează semnalul electric (antene

Antena dipol Antena monopol Antena buclă Antena elicoidală

Horn piramidal Ghid de undă deschis Horn conic

Antenă dipol microstrip

Şir Yagi-Uda (antenă Yagi)

Şir logaritmic de dipoli (antenă log-peridică)

Figura nr. 1.1 - Tipuri reprezentative de antene

1.2 - Ecuaţiile lui Maxwell

Ecuaţiile lui Maxwell descriu evoluţia în timp şi spaţiu a mărimilor

- mărimile şi funcţiile vectoriale − cu litere aldine (bold);

recepţia unei unde electromagnetice implicând prezenţa sarcinilor şi

unde j = – 1 este operatorul complex, iar ω = 2πf este pulsaţia undei

1.3 - Energie şi putere

Valoarea şi sensul transmiterii puterii în câmp electromagnetic sunt

unde dσ este elementul de arie orientat cu sensul pozitiv către interiorul

unde V este volumul delimitat de o suprafaţă închisă ∑, iar dσ este elementul

Expresiile care intervin în relaţia (1.14) sunt complexe, astfel că

adică, puterea activă care pătrunde în volumul V este egală cu puterea

adică, fluxul de putere reactivă al vectorului Poynting prin suprafaţa ∑ este

1.4 - Ecuaţia undei

Între mărimile ce caracterizează câmpul electromagnetic, E şi H sunt

În medii lipsite de polarizaţie şi de magnetizaţie pentru membrul al

Ţinând seama de identitatea:

Pe baza dezvoltărilor obţinute pentru cei doi membri din ecuaţia

unde K este o constantă oarecare.

relaţie ce este valabilă pentru orice vector E0 numai atunci când:

Parametrul η = µ ⁄ ε are dimensiuni de impedanţă şi se numeşte

1.5 - Potenţial vector electric

Rezolvarea ecuaţiilor (1.22) şi (1.23) pentru determinarea câmpului

sarcină spaţială ρs şi/sau a densităţii de curent Js. Metodele de rezolvare sunt,

Pe baza dezvoltării (1.20) şi a observaţiei ce o urmează se obţine:

1.6 - Condiţii la limita de separaţie a două medii

Aşa după cum se cunoaşte din teoria generală a electromagnetis-

Dacă pe suprafaţa de separaţie a celor două medii există o distribuţie

electrică superficială de densitate ρs, şi o distribuţie de curent magnetic Jms,

1.7 - Principiul general al reciprocităţii

Antenele sunt dispozitive reciproce, adică o antenă are aceeaşi

Dacă se înlocuieşte mediul din volumul V cu un alt mediu ai cărui

Aplicând teorema divergenţei vectorului:

= ∫ [ ( E2 ⋅ J1 – E1 ⋅ J2 ) – ( H2 ⋅ Jm1 – H1 ⋅ Jm2 ) ] dV (1.70)

relaţie ce exprimă analitic principiul general al reciprocităţii, denumit şi

- principiul lui Rayleigh-Carson: dacă în volumul V se găsesc toate

∫ ( E2 ⋅ J1 – E1 ⋅ J2 ) dV = ∫ ( H2 ⋅ Jm1 – H1 ⋅ Jm2 ) dV (1.72)

1.8 - Teorema dualităţii

Când ecuaţiile ce descriu evoluţia în timp sau spaţiu a două variabile

1.9 - Teorema imaginilor

Dacă o sursă de curent radiază în prezenţa unei suprafeţe plane

Din punctul de vedere al calculului câmpului electromagnetic în

- în acelaşi sens cu sursa reală de radiaţie dacă aceasta este perpendi-

Imaginea unei surse de curent electric J este o sursă cu aceeaşi

Figura nr. 1.4 - Construcţia imaginilor în raport cu un plan perfect

Figura nr. 1.5 - Construcţia imaginilor în raport cu un plan perfect

În concluzie, imaginea unei surse de radiaţie cu orientare arbitrară

RADIAŢIA SURSELOR SIMPLE

2.1 - Radiaţia dipolului electric

Prin dipol electric se înţelege o sursă de radiaţie rectilinie de lungime

δ(r) = 0, ∀r ≠ 0 şi ∫ δ(r) dV = 1 (2.1)

unde V este orice volum ce conţine originea sistemului de coordonate.

Dintre acestea numai funcţia Hankel sferică de speţa a doua −