Comunicatii prin satelit

- cursul 9 -

Sef lucrari dr. ing. Daniel Matasaru

 Continutul cursului anterior
Aspecte generale ale unui satelit de comunicatii
➢ Cerinte generale ale incarcaturii utile
➢ EIRP la emisie
➢ Raportul Semnal-Temperatura de zgomot (G/T
Ratio) la receptie
➢ Filtrarea in repetorul tip “bent-pipe”
➢ Linearitatea
➢ Efectele translatiei de frecventa
Repetoarele analogice tip “bent-pipe”
 Repetoarele cu procesare digitala
Daca repetoarele tip “bent-pipe” au evoluat in 50 de ani de existenta pana la
stadiul unor sateliti cu 3 axe mari care pot contine pana la 100 de
transpondere active, limitarile lor (ex. nu au “inteligenta” de a permite rutarea
canalelor intre statiile terestre, nu pot imbunatati throughput-ul si sa scada
eroarea de bit prin refacerea calitatii semnalului inainte de a-l retransmite pe
Pamant) si avansul tehnologic si stiintific manifestat in domeniul DSP si al
dispozitivelor in stare solida culminand cu aparitia chip-urilor VLSI de mare
viteza au dus la dezvoltarea considerabila a repetoarelor cu procesare digitala.

Initial, dezvoltarea acestor tehnologii a permis aplicarea lor la sol pentru a

imbunatati costul si performanta statiilor terestre si a terminalelor de utilizator
(ex. Modemurile digitale folosite in VSAT, sistemele DTH TV sau terminale de
utilizator manuale care suporta diverse aplicatii de date si voce prin satelit).

In anii ce au urmat, procesarea digitala s-a limitat la schimbarea de RF sau IF

pentru utilizarea in sisteme TDMA de banda larga cu spectru imprastiat
(SS/TDMA), sisteme ce necesitau statii terestre mari si costisitoare care pot
genera un trafic de informatie ridicat care sa justifice investitia in satelitul
respectiv (ex. - INTELSAT).
 Repetoarele cu procesare digitala
Generatiile actuale de sateliti au incarcatura utila de comunicatii care
introduce servicii de “channelization” de banda ingusta pentru telefonie
digitala si trafic de date de viteza redusa. Exista si versiuni de banda larga
care permit aplicatii multimedia pentru terminale low-cost VSAT in banda Ku,
in care utilizatorul poate accesa reteaua direct la viteze de MBps.

O constrangere importanta in proiectarea acestor sisteme o reprezinta viteza

maxima de procesare si ratele de esantionare permise de tehnologia DSP
existenta la data proiectarii satelitului.

Abordarea de baza in procesarea digitala este de a modifica activ semnalele

pe satelit inainte de a fi retransmise pe Pamant. Aceasta presupune
functionalitati ca selectia si rutarea canalelor de banda ingusta, schimbarea
pachetelor sau canalelor cu divizare in timp, decodarea si recodarea sirurilor
de date pentru FEC la bord si reformatarea completa a datelor pentru
transmisia optima pe downlink.
Tehnologiile care realizeaza aceste functionalitati includ conversie A/D de
mare viteza, calculul rapid al FFT, filtrare digitala, buffering de date si codare,
toate avand o evolutie foarte dinamica in timp in sensul imbunatatirii.
Rutarea si transferul fasciculelor multiple
Satelitii actuali utilizati pentru servicii de
date si voce sunt foarte solicitanti in
raport cu cantitatea totala de informatie
care trebuie transferata. Suplimentar,
antena de pe satelit trebuie sa aiba
castigul cel mai mare posibil pentru a
minimiza puterea de emisie pe uplink a
telefonului mobil sau a unui USAT
(UltraSmall Aperture Terminal). Model de acoperire cu 22 de fascicule pentru
USA si Puerto Rico ce implica reutilizarea de
frecventa si rutarea interfascicul.
Cel mai direct mod de a indeplini aceste
cerinte dpdv al arhitecturii sistemului de La un factor de reutilizare de 20 si o
comunicatii prin satelit este prin alocare de banda de 500MHz, satelitul
intermediul mai multor fascicule punctuale poate atinge in principiu 10GHz.
pentru a acoperi zonele de interes, Spectrul util poate fi insa redus de
fiecare fascicul avand un castig mai bun interferenta provenita din
decat cel al acoperirii clasice a satelitului, suprapunerea fasciculelor multiple,
permitand de asemenea si reutilizarea problema solutionabila prin polarizare
diferita a fasciculelor.
frecventelor prin fascicule multiple.
Rutarea si transferul fasciculelor multiple
Exista 4 metode de transfer beam-to-beam:
1. Rutarea pe canale IF, pastrand
purtatoarele modulate.
2. Transferul in BB, ceea ce implica
demodularea purtatoarelor pe satelit si
tratarea informatiei ca sir de biti care
se transfera printr-o matrice digitala.
3. Transferul de pachete, o imbunatatire
a rutarii BB, de a trata fiecare bloc de Repetor multifascicul cu rutare
date individual si a-l routa similar cu un
router IP. Uzual, capacitatea un satelit este de 200
4. Formarea unui fascicul bazat pe fascicule, dar exista si capacitati de 1000
capacitatile de la sol ce presupun fascicule, evident de marime
procesarea de amplitudine si faza intr- proportional mai mica.
o statie terestra. Provocarea in proiectarea unui astfel de
satelit este de a furniza cai de
interconectare in incarcatura utila a.i.
traficul sa fie transferat precis si eficient.
Operatiunea este similara cu transferul
apelurilor telefonice intr-un PSTN sau cu
rutarea pachetelor de date pe Internet.
Arhitectura procesorului digital
Toate incarcaturile utile cu procesare digitala folosesc reprezentari
matematice ale functiilor necesare in repetor – narrowband “channelization”,
translare de frecventa, multiplexare sau constituirea traficului pt downlink.
Arhitecturile mai avansate au avut in
vedere urmatoarele necesitati:
✓Rutarea canalelor de banda
ingusta pentru a permite
utilizatorilor sa transmita informatii
pe canale in banda 100KHz-
10MHz. Orice modulatie si tehnica
de acces multiplu se pot utiliza.
✓Reconfigurare la cerere pentru a
permite operatorului de retea sa Repetor cu procesor digital ce ofera servicii de
schimbe alocarea canalelor ca rutare a canalelor de banda ingusta
urmare a unei solicitari. Nevoile pe de o parte si constrangerile de
✓Formarea de fascicule pentru a cealalta impun proiectarea unui procesor
evita restrictiile legate de numar realizabil cu tehnologiile curente.
sau forma impuse de fluxurile de Este necesara coordonarea inginerilor de
sistem cu cei care se ocupa de arhitectura
alimentare fizice. procesorului digital.
Repetorul Demod - Remod
Plasarea functiei de demodulare in punctul de mijloc al linkului de satelit
ofera posibilitatea de a reface complet formatul digital al informatiei si implicit
de a imbunatati calitatea semnalului inaintea retransmisiei pe downlink.
Singurul beneficiu suplimentar este
faptul ca bitii sunt refacuti la bordul
satelitului, iar zgomotul si interferentele
care apar pe uplink nu se mai
retransmit catre downlink.
Exista insa si deteriorari de semnal
care nu pot fi eliminate pe satelit prin
decodare FEC, insa aceasta abordare
asigura mai putine erori decat daca Configuratie de repetor demod-remod
demodularea s-ar face direct la sol.
Canalele individuale sunt filtrate ca la “bent-
Imbunatatirea maxima de semnal este pipe”, insa ulterior uplinkul este demodulat pe
de cca 3dB, atunci cand rapoartele fiecare purtatoare individuala. Iesirea in format
C/N pe uplink si downlink sunt egale. digital poate fi transferata sau remultiplexata
Daca nivelul uplinkului este marit pt a inainte de a fi remodulata si reamplificata.
Ultimul pas este multiplexarea pentru a
asigura o diferenta substantiala in C/N, combina puterile tuturor transponderelor inainte
atunci beneficiul devine nesemnificativ. de a le livra antenei de emisie.
Elementele unui repetor standard
Incarcaturile utile moderne de comunicatii
au o varietate larga de tipuri de
subsisteme si de elemente de care se
leaga realizarea unor functiuni importante
sau critice la bordul satelitului.

Principalele echipamente ale repetorului

ce urmeaza a fi detaliate sunt:
Diagrama bloc a unui repetor bent-pipe
✓ Receptorul de banda larga
✓ Componentele redundante
✓ Multiplexoare si filtre la nivelul
ghidului de unda
✓ Amplificatoare TWTA (Travelling
Wave Tube Amplifiers)
✓ Amplificatoare SSPA (Solid State
Power Amplifiers)

Amplificatoare TWTA
Elementele unui repetor standard – Receptorul de banda larga

Prima sarcina activa a repetoarelor de pe satelit este de a amplifica banda

din jurul frecventei de uplink, aceasta operatie efectuandu-se intr-un receptor.

Canalele aflate in banda din jurul

frecventei uplink apar la intrare, apoi
aceeasi banda apare la iesire, translata
in jurul frecventei de downlink,
suplimentar insa nivelul de putere al
semnalelor fiind marit cu 50-60 dB (de
100.000 sau 1.000.000 ori).

Frecventa Flo = Fu – Fd este o valoare de

offset fixa intre frecventele centrale Fu si
Fd. (in banda C diferenta este de 2225
MHz).

Deoarece multiplicatoarele si mixerele

Diagrama bloc a unui receptor de banda larga care
sunt dispozitive neliniare, acestea
amplifica banda uplinkului de 500MHz si o transleaza introduc armonici, pinteni si produse de
pe frecventa de downlink fara modificari intermodulatie care impun inserarea de
filtre pentru eliminarea acestora.
Elementele unui repetor standard – Receptorul de banda larga

Un aspect important in proiectarea receptoarelor pe satelit este dat de

zgomotul termic, un set de etaje de amplificare in cascada in receptorul de
banda larga aducand o scadere considerabila a acestuia.
Temperatura totala de zgomot a
ansamblului este calculata pe baza
contributiilor individuale de zgomot astfel:

Etaje de amplificare Tre = T1 + T2/G1 + T3/G1G2 + …..

Daca unul din etaje ofera conversie de frecventa intr-un mixer, in loc de castig
vom avea o pierdere pe etajul respectiv, astfel ca temperatura totala de
zgomot devine:

Tre = T1 + T2/G1 + LT3/G1G2 + LT4/G1G2G3 +….., unde L >1

Se observa ca etajul cu mixer este plasat dupa minim 2 etaje de amplificare

pt ca impactul zgomotului introdus de acesta sa fie mai mic in iesire. Dupa
acesta avem un nou LNA, iar ulterior semnalele vor fi amplificate de un TWTA
sau SSPA care trebuie sa fie liniare pentru a preveni interferente RF IMD.
Elementele unui repetor standard – Componentele redundante
Componentele active ale unui repetor sunt cele mai expuse degradarii sau
stricarii, ele putand implicit reduce sau stopa livrarea serviciului la standard.

De aceea, toti proiectantii de repetoare pe satelit prevad facilitati de back-up

sub forma unor componente sau sub-sisteme redundante, care sunt
dezactivate si tinute in rezerva pana cand este cazul, devenind functionale prin
comanda venita de la sol (mai nou procesele se automatizeaza).

Tehnicile de interschimbare a unitatilor active cu cele de rezerva iau in calcul 3

aspecte importante:
-Schimbul trebuie sa transfere semnalele de microunde cu minimum de
pierderi si distorsiuni;
-Schema de interschimbare trebuie sa permita repetorului sa fie reconfigurat
pentru a permite accesul la componentele de rezerva fara afectarea
echipamentului de operare ramas;
-Schimbarile trebuie sa fie viabile deoarece o schimbare este un mod potential
de nefunctionare in acel punct ce poate face un transponder/grup de
transpondere inutilizabil. Se folosesc conectori coaxiali pentru puteri RF < 50W,
pt puteri mari (benzile Ku si Ka) se folosesc ghiduri de unda.
 Multiplexoare si filtre la nivelul ghidului de unda
Multiplexorul de la intrarea unui repetor bent-pipe care ofera mai multe canale
de comunicatii de banda larga (transpondere) are ca scop separarea canalelor
pentru amplificare, in timp ce multiplexorul din iesire le recombina pentru a fi
transmise de catre antena de downlink.
Multiplexorul clasic contine un filtru de microunde pentru fiecare canal
individual, acesta fiind acordat pentru a trece toata banda din jurul purtatoarei
si sa rejecteze toate celelalte semnale.
Mai compacte, filtrele cavitate la nivel de ghid de unda construite din aluminiu
si incarcate intern cu dielectrici au o performanta mai buna (panta abrupta,
raspuns trece-banda uniform) comparativ cu filtrele clasice .
Un filtru ideal are banda de trecere uniforma si
pierderi infinite pentru frecventele din afara benzii de
trecere. La filtrele reale exista o anumita pierdere
reziduala (0.5-1dB). Combinarea a mai multe filtre intr-
un multiplexor implica suprapuneri ale raspunsurilor
lor individuale de frecventa (multipath,spurs). De aici
apare nevoia unei benzi de protectie (5-10%), dar si
impartirea canalelor pe grupuri (par si impar).
 Multiplexoare si filtre la nivelul ghidului de unda
Multiplexorul de la iesire este construit diferit de cel de la intrare. Daca cel din
intrare foloseste un lant de circulatoare pentru a rutarea secventiala a
intregului spectru de canale catre filtre (si a izola filtrele intre ele), cel din iesire
foloseste un colector la care se conecteaza fiecare filtru acordat pe lungimea
de unda.
Imbunatatiri ulterioare au permis aparitia
multiplexoarelor contigue (cu filtre pe canale
adiacente), iar prin CAD si materiale inovative
au fost dezvoltate filtre compacte, multicanal si
stabile termic pentru OMUX.

MUX intrare si iesire

 Amplificatoare Traveling Wave Tube Amplifiers (TWTA)

Desi electronicele de stare solida domina industria telecomunicatiilor fara fir la

sol, tuburile vidate (TWT) raman o optiune fiabila pentru industria spatiala in
dispozitive de mare putere folosite ca emitatoare la frecvente de microunde.
TWTA desemneaza amplificatorul complet format din tubul vidat TWT si sursa
de energie asociata acestuia. TWT este fizic un tub vidat liniar care utilizeaza
un fascicul ingust de electroni ghidat de un camp magnetic.
Amplificarea se realizeaza prin transferarea energiei de
la fascicul catre un semnal de microunde care intra si
iese din tub. Fasciculul este generat de tunul electronic
format din incalzitor, catod si anod. Incalzitorul ridica
temperatura catodului pentru a-l face sa emita electroni
ce sunt atrasi de anodul incarcat pozitiv.
La iesire din tunul electronic se afla structura de unda
lenta, care permite fasciculului sa interactioneze cu
semnalul de microunde amplificat. Semnalul de nivel
mic de la intrare intalneste o bobina spiralata numita
helix. Energia de microunde calatoreste in spatiul liber
cu viteza luminii, care este considerabil mai mare decat
viteza electronilor din fascicul. Microundele care trec
prin helixul spiralat au viteza axiala putin mai mica decat
cea a fasciculului de electroni, care este mentinut
compact in helix de un sir de magneti inel permanenti.
 Amplificatoare Traveling Wave Tube Amplifiers (TWTA)
Interactiunea electromagnetica a semnalului de
microunde cu fasciculul de electroni face ca electronii sa
se grupeze pe masura ce se misca, iar gruparea
respectiva transfera energie inapoi catre semnalul de
microunde, adaugandu-i acestuia o putere considerabila.
Cand semnalul a ajuns la capatul tubului, fasciculul de
electroni isi va fi pierdut majoritatea energiei de miscare,
in timp ce semnalul de microunde a fost mult amplificat
in putere.
Castigul TWT este proportional cu lungimea sa, iar la
iesirea helixului puterea RF este cuplata printr-un izolator
la filtrul de iesire.
Colectorul este critic pentru eficienta operatiei, obiectivul
fiind atins daca energia se transfera aproape integral
catre semnal, ceea ce implica scaderea vitezei
fasciculului de electroni catre 0 pe masura ce se apropie
de capatul tubului prin intermediul unui potential negativ Cerintele de tensiune DC intr-un TWT cu
pentru respingerea electronilor si implicit incetinirea lor. colector in 3 etaje

Un TWT de mare putere poate livra uzual peste 70% din energia DC de la intrare
catre puterea RF la iesire, ceea ce inseamna ca cca 30% din energia DC este
folosita la incalzire. Desi peste jumatate din caldura disipata se afla la colector si
poate fi eliminata direct prin radiere in spatiu, restul trebuie disipat prin TWT.
Randamentul global al unui TWTA este de 95-98%.
 Amplificatoare Solid State Power Amplifiers (SSPA)

Primele SSPA au fost introduse incepand cu anii 1980, lucrau cu puteri mici 5-10W
in benzile C, L si S si se bazau pe GaAsFET.
Un SSPA nu este un dispozitiv de amplificare unitar, ca TWTA, ci mai degraba
construit din module de amplificare individuale. Acestea pot oferi o capacitate cu
20-50% mai mare pentru canalele FDMA la acelasi nivel de putere cu TWT.
Modulul de baza poate oferi un castig de 6-10dB si o
putere maxima in iesire de 3-10W. Nivele mai ridicate
de castig sau putere se obtin combinand module de
baza.
Spre diferenta de TWTA, dispozitivele GaAsFET, fiind
in stare solida natural, nu contin un catod si nu
necesita voltaje ridicate pentru a produce fasciculul
de electroni. Acestea sunt sensibile le temperatura si
in consecinta densitati de camp si de putere ridicate
pot scurta durata de viata a acestora.

Puterea maxima de iesire pentru un SSPA ce lucreaza in banda C este de

50W, in timp ce la TWTA puterile pot ajunge si la 250W.
 Structura satelitului
5. Antene pe satelit
✓ Antene horn
✓ Antene reflector
✓ Antene cu caracteristici speciale
✓ Antene de arie radianta directa
6. Misiunea vehiculului spatial si subsistemele navetei
✓ Profilul unei misiuni pe orbita GEO
✓ Cerintele de operare la bord
✓ Cerinte non-GEO
✓ Configurarea vehiculului spatial
✓ Subsistemele navetei
➢ Subsistemul ACS (Attitude Control)
➢ Bateriile si panourile solare
➢ Proiectarea si configurarea bateriilor
➢ Sistemul lichidului de propulsie
➢ Propulsia electrica si ionica
➢ Motoarele de racheta cu combustibil solid
➢ TT&C - Tracking, Telemetry & Command
➢ Controlul termic
➢ Designul structural