Comunicatii prin satelit

- cursul 11 -
Sef lucrari dr. ing. Daniel Matasaru
 Continutul cursului anterior

 Antene pe satelit
✓ Antene horn
✓ Antene reflector
✓ Matricele de radiatie
✓ Antene de arie radianta directa

 Misiunea vehiculului spatial si

subsistemele navetei
✓ Profilul unei misiuni pe orbita GEO
✓ Cerintele de operare la bord
✓ Cerinte non-GEO
✓ Configurarea vehiculului spatial
 Structura satelitului - continuare
Antene pe satelit
✓ Antene horn
✓ Antene reflector
✓ Matricele de radiatie
✓ Antene de arie radianta directa
Misiunea vehiculului spatial si subsistemele navetei
✓ Profilul unei misiuni pe orbita GEO
✓ Cerintele de operare la bord
✓ Cerinte non-GEO
✓ Configurarea vehiculului spatial
✓ Subsistemele navetei
➢ Subsistemul ACS (Attitude Control)
➢ Bateriile si panourile solare
➢ Proiectarea si configurarea bateriilor
➢ Sistemul lichidului de propulsie
➢ Propulsia electrica si ionica
➢ Motoarele de racheta cu combustibil solid
➢ TT&C - Tracking, Telemetry & Command
➢ Controlul termic
➢ Designul structural
 ALREADY OLD NEWS!!! 4.11.2019
 După 41 ani de călătorie și aproape 18 miliarde de kilometri parcurși, celebra sondă
Voyager 2 a părăsit cupola protectoare a Soarelui pentru a intra în spațiul interstelar, de
unde oferă în continuare observații prețioase legate de granița dintre aceste două lumi. În
5 noiembrie 2018, la șapte ani după Voyager 1, Voyager 2 a trecut de cealaltă parte a
acestui scut, traversând heliopauza, limita după care vântul solar nu mai are efect și lasă
loc spațiului interstelar, mai dens și mai rece. Sonda a putut pentru prima oară să măsoare
temperatura, densitatea și viteza vânturilor solare și interstelare, precum și câmpurile
magnetice sau razele cosmice.

 https://science.hotnews.ro/stiri-spatiul-23467845-voyager-2-
transmis-primele-date-din-spatiul-interstelar-peste-40-ani-
lansare.htm?fbclid=IwAR0rbMF0ma5_XuPkmNP3vJT_JHiFew_lkwd
6WHJmdpGoABwoP0I4DIEHQ7U

 Alte videoclipuri interesante:

 https://www.youtube.com/watch?v=tLWrZFA_wtY&feature=youtu.be

 https://www.youtube.com/watch?v=-l7MM9yoxII
 Subsistemele navetei spatiale

Naveta spatiala cuprinde acele elemente ale satelitului care sustin incarcatura
utila de comunicatii, din multiple puncte de vedere.

Acestea inglobeaza urmatoarele functiuni:

✓ furnizare alimentare corespunzatoare cu energie atat in perioada cu

expunere solara cat si in timpul eclipselor
✓ proiectarea fasciculelor antenei cu precizie in orice moment
✓ controlul temperaturilor pentru asigurarea functionarii corecte a tuturor
dispozitivelor mecanice si electronice
✓ suport fizic in timpul lansarii si al procedurilor dinaintea operarii
efective
✓ control operational de la sol prin TT&C
✓ mentinerea orbitei si a parametrilor orbitali pe toata durata de viata in
operare a satelitului.

Fiecare functiune implica unul sau mai multe subsisteme ale navetei spatiale.
Subsistemul ACS (Attitude Control)
Subsistemul de control al atitudinii este acea combinatie de elemente care
sesizeaza orice schimbare fata de pozitia optima si face ca satelitul sa se
realinieze si sa revina in pozitia initiala.

Acest tip de functiune este prezent practic in aproape toate vehiculele

spatiale, printre care rachete teleghidate, sonde spatiale stiintifice exploratorii
ale universului, dar si satelitii de comunicatii aflati pe orbita GEO sau non-
GEO.

Satelitii comerciali au de obicei un astfel de sistem ACS implementat la bord,

dar aceasta nu exclude interventia umana de la sol, in mod special in timpul
lansarii, in diferite faze ale operatiunilor orbitale sau in caz de
nefunctionare/functionare incorecta.

Subsistemul ACS implica 3 aspecte importante in functionarea sa:

➢ bucla de control al atitudinii
➢ senzorii
➢ orientarea antenei
Subsistemul ACS – Bucla de control al atitudinii
Senzorul de orientare masoara
unghiul de orientare in raport cu
o referinta fixa si are
capacitatea de a sesiza
schimbarile pe 2 directii, axa
nord-sud si axa est-vest. Diagrama bloc ACS – bucla de
control al atitudinii
Unitatea electronica din iesirea
senzorului proceseaza
semnalele si genereaza un
mesaj eroare calibrat
corespunzator.
Dupa ce atitudinea satelitului este procesata, rezultatele ajung in computerul
aflat la bordul satelitului care accepta mesajul eroare pentru a determina
actiunile de corectie. Alte functiuni de procesor leaga controlul atitudinii de
pastrarea orbitei, dat fiind ca propulsoarele navetei pot introduce perturbatii.
Semnalele de control de la procesor sunt folosite pentru activarea flapsurilor
electrice ale dispozitivelor mecanice care schimba efectiv atitudinea satelitului.
Subsistemul ACS – Bucla de control al atitudinii
Vehiculul spatial nu este un corp rigid, el avand si parti flexibile atasate
(panouri solare, reflectoare), ceea ce inseamna ca fortele aplicate acestuia de
dispozitivele mecanice vizeaza dinamicele flexibile, care se vor indoi si vor
vibra si, impreuna cu inertia masei vehiculului spatial vor produce tranzitii de
cateva minute in modul de proiectare a fasciculelor. De dorit este ca acestea
sa nu depaseasca pragul de eroare acceptat si sa se estompeze relativ repede.

O alta problema este siguranta vehiculului spatial in cazul unor evenimente ca

stricarea unui senzor, anomalii ale sistemelor de propulsie sau erori de operare.
Situatia poate evolua defectuos catre iesirea din zona optima de proiectare a
fasciculelor sau chiar de pe orbita. De aici, panourile solare si alimentarea cu
energie pot ceda, de asemenea zone ale satelitului mai putin rezistente la
caldura pot fi expuse la soare si se pot defecta. In cele din urma, se poate
ajunge la scaderea performantelor linkului de comunicatii si implicit la
scoaterea din functiune inainte de vreme a satelitului.

Solutia la aceste probleme este de a preprograma computerul de bord al

satelitului cu proceduri standard care sa il pastreze in siguranta pana cand la
sol este evaluata situatia si se gasesc metode de revenire in operare.
 Subsistemul ACS – Senzorii
Conceptul de senzor de detectie a Terrei pentru un
satelit cu 3 axe, utilizand un dispozitiv de scanare
optic constand in 2 minitelescoape cu detectori de
infrarosu la capatul de observatie. Un sistem
alternativ implica o matrice fixa de detectori de
infrarosu.
La anumite momente ale misiunii spatiale nu este
posibil sa folosim Terra ca referinta, din cauza
interferentelor Lunii sau Soarelui, prin urmare se
foloseste un telescop pentru detectarea si
urmarirea unei stele stralucitoare.
Tehnica de urmarire RF foloseste o parte din dispozitivele
de receptie a uplinkului, fiecare axa folosind 2 receptoare
horn si unul hibrid, cu 2 porturi. Semnalul suma A+B
reprezinta combinarea a 2 fascicule, iar diferenta A-B este
folosita pentru a sesiza un nul de energie corespunzator
alinierii adecvate a fasciculelor antenei. Aceasta
presupune existenta unei statii terestre care sa emita un
semnal continuu numit purtatoare pilot, statie localizata in
punctul in care este plasat nulul.
Semnalul diferenta nu furnizeaza insa un semnal eroare
continuu, de aceea raspunsul A-B este modulat pe
raspunsul A+B in procesorul de urmarire monopuls RF.
 Subsistemul ACS – Directionarea antenei
Parametrul real pentru masurarea performantei sistemului ACS este efectul
sau asupra preciziei si stabilitatii sistemului de directionare a antenei satelitului.
Sistemul de directionare este critic pentru misiunile GEO, acolo unde
unghiurile de lucru sunt de doar cateva grade.

Precizia de ansamblu a directionarii se face prin identificarea fiecarui

contribuabil la precizie si estimarea impactului sau sub forma unui buget de
directionare. Precizia senzorului are un impact de 10-20%, distorsiunea
termica de pana la 50% (functie de stabilitatea termica a materialului utilizat la
construirea antenei), precizia cu care atat antena cat si senzorul au fost
atasate vehiculului spatial, ca si tranzitiile de moment comandate de sistemul
ACS.
Vehiculul spatial, privit ca o aeronava, indica cele 3
axe clasice: de rotatie (pe directia zborului orbital), de
cabrare (corespunde botului aeronavei pe o directie
perpendiculara pe directia zborului orbital) si giratie
(rasucire pe directia perpendiculara a aeronavei pe
suprafata terestra).
Eroarea tipica pentru un satelit in operare este de
0.05 – 0.15 grade.
 Panourile si celulele solare
Toti satelitii de comunicatii folosesc panouri cu celule solare pentru a furniza
energia necesara functionarii. Panouri solare de inalta performanta sunt
construite cu celule solare GaAs, de 2-3 ori mai eficiente decat cele pe baza
de siliciu.
Energia furnizata de o celula solara este proportionala cu intensitatea radiatiei
solare care ajunge la celula, fiind maxima atunci cand razele cad perpendicular
pe aceasta si scazand cu cosinusul unghiului de incidenta.

In cazul unui satelit GEO cu 3 axe, un motor mentine suprafata panoului in

directia Soarelui si toate celulele au aceeasi iluminare.
Planul ecuatorial la altitudine GEO este
inclinat cu 23 de grade fata de planul eliptic
al rotatiei Terrei in jurul Soarelui, astfel ca
vara si iarna razele solare cad sub un anumit
unghi, reducand eficienta celulelor solare (la
solstitiu cos(23)=92% pierderi!).
La echinoctii puterea oferita de panouri este
maxima, minimul absolut fiind la solstitiul de
vara cand distanta de la Pamant la Soare Modul de iluminare al unui panou solar
este mai mare ca in solstitiul de iarna. in timpul rotatiei Terrei in jurul Soarelui
 Panourile si celulele solare
Pentru misiunile non-GEO lucrurile sunt mai complicate, aranjamentul orbitelor
si cerintele de acoperire legate de comunicatii diferind foarte mult si impunand
constrangeri unicat in ceea ce priveste generarea de energie solara.

Satelitii constelatiei Globalstar (LEO) au

panourile aliniate cu Soarele, iar antena
orientata spre Terra creaza 16 fascicule
suprapuse care trebuie sa se roteasca in
jurul axei de giratie

Panourile solare pentru satelitii cu orbita polara

aproape perpendiculara pe linia Soarelui sunt
supradimensionate pentru a oferi suficienta energie,
partea pozitiva fiind ca nu au parte de eclipse.
Alinierea optima implica perioade zilnice de eclipsa si
necesitatea de a incarca rapid bateriile de stocare in
timpul zilei.
Mediul spatial degradeaza performanta panourilor solare in Satelitii Iridium pe orbita polara au cele 48 de fascicule
fixate, ceea ce inseamna ca panourile solare nu pot fi
timp, in mod special protonii din exploziile solare. pastrate cu orientare perpendicular pe directia Soarelui
 Proiectarea si configurarea bateriilor
Pe durata eclipselor este necesara continuarea alimentarii cu energie a
satelitului, iar acest lucru se face prin intermediul sistemului de baterii care
stocheaza energia furnizata de panourile solare. Satelitii LEO sunt mai expusi
eclipselor de soare, in comparatie cu satelitii MEO si GEO.
Un sistem electric al unui vehicul spatial incorporeaza
2 magistrale electrice independente, care ofera
redundanta si care asigura continuarea functionarii in
caz de cadere a sistemului de alimentare.
Puterea primara este generata in ariile solare si livrata
pe magistrala, iar limitatorul are rol de a scadea
tensiunea in timpul perioadelor de maxima iluminare
Bateriile initiale erau NiCd, ulterior au fost NiH2 si
NiH3, iar astazi se folosesc Li-Ion Li-Polimer si Li-MH sau cand satelitul cere minimum de putere.

Incarcarea bateriilor este mentinuta prin directionarea excesului de curent pe

panourile solare in timpul iluminarii catre sistemul de baterii, iar un controller
face schimbarea de alimentare de pe panouri pe baterie si invers la inceputul,
respectiv sfarsitul unei eclipse de soare.
Sistemul electric are legaturi conductive catre toate unitatile electrice si
electronice ale vehiculului spatial, iar acest lucru poate fi daunator in cazul
unor descarcari electrostatice de sute/mii volti.