Comunicatii prin satelit

- cursul 6 -
Sef lucrari dr. ing. Daniel Matasaru
 Continutul cursului anterior
Semnale digitale in banda de baza

➢ Surse de informatii digitale si

specificatiile de banda
➢ Conversia analog-digitala
➢ Compresia
➢ Detectia si corectia erorilor
➢ Codarea si criptarea
 Modulatii digitale

Aproape toate modulatiile digitale se bazeaza pe caracteristicile unui puls

care are o durata fixa de T secunde, ceea ce inseamna ca o succesiune de
astfel de pulsuri ar avea o rata de 1/T biti pe secunda.
Caracteristicile unui puls rectangular in
domeniul timp si in domeniul frecventa. Latimea de banda a lobului
principal este proportionala
cu rata de bit 1/T.
Pentru T=1ms avem
1/T=1000 bps.

Spectrul pulsului trebuie filtrat

pentru a minimiza banda ocupata,
spectrul rezultat fiind restrans la
banda ocupata de lobul principal.
Un sir de pulsuri filtrate contine
cozi reziduale care cauzeaza
interferenta (ISI).
Aceasta poate fi redusa din
proiectarea FTJ si timingul
demodulatorului aliniind cozile Formula formei spectrale a amplitudinii pulsului sin(x)/x,
pulsurilor a.i. sa treaca prin 0 convertita putere relativa in dB. Pulsul de lungime data produce
cand loburile principale sunt la energie maxima in 0 (frecventa centrala a purtatoarei) si un
maxim. spectru de frecventa extins.
 Modulatia PSK – Phase Shift Keying
Tehnica PSK este cea mai folosita pentru emisia si receptia informatiei
digitale de mare viteza prin intermediul satelitilor. Modemurile PSK opereaza
la rate cuprinse intre 64Kbps si 1000Mbps.
BPSK foloseste 2 stari de faza, 0 si 180 grade.
QPSK foloseste o proprietate numita ortogonalitate in care componentele I
si Q sunt separate la 90 de grade una de cealalta, rezultand 4 stari impartite
pe perechi, 0 si 180 grade (componenta I, in faza), respectiv 90 si 270 grade
(componenta Q, in cuadratura). Principiul este similar cu tehnica de izolare
de cross-polarizare folosita pentru reutilizarea frecventei, la antene.
QPSK transmite 2 biti pe
simbol, ceea ce inseamna
eficienta in banda si putere.
Adaugand inca un bit pe
simbol obtinem 8PSK,
tehnica ce creste capacitatea
dar este mai expusa la
scaderi de semnal cauzate
de zgomot, interferente si
deteriorari ale semnalului la
Diagrama vector QPSK si proprietatile ortogonale ale canalelor I si Q
repetor.
 Modulatia FSK – Frequency Shift Keying
FSK a fost una dintre primele modulatii digitale utilizate in comunicatiile radio,
principalul sau avantaj fiind echipamentele hardware simple utilizate in
modulator si demodulator.

Semnalul FSK se obtine prin utilizarea a 2 frecvente discrete, F1 si F2, care

corespund starilor logice “0” si “1”.

Folosind 2 frecvente, FSK

consuma dublul benzii
unui semnal modulat PSK.

Analizand din perspectiva

ratei de eroare, simplitatea
semnalului FSK inseamna
ca necesita o putere de
semnal mai mare pentru
Semnalul FSK poate fi generat cu 2 oscilatoare acelasi nivel de
ce lucreaza pe frecvente diferite performanta.
Modulatia APSK – Amplitude and Phase Shift Keying

Modulatia QPSK este o metoda eficienta in special in ce priveste puterea de

semnal, dar sunt situatii in care banda ocupata depaseste posibilitatile.

Exista solutii ale unor forme de unda mai complexe care fac parte dintr-o
clasa generala numita Modulatie Eficienta de Banda (BEM), care insa nu
este eficienta in ceea ce priveste puterea de semnal. Acest lucru va face
necesara fie utilizarea unei puteri EIRP mai mari pe satelit, fie o antena de
receptie terestra mai mare.

Cea mai utilizata forma de modulatie eficienta de banda este APSK, in care
atat faza cat si amplitudinea sunt modificate pentru a transporta bitii de
informatie.

Cea mai noua forma este ACM – Adaptive Coding and Modulation, in care
formatul modulatiei si rata de codare se modifica automat pe link pt a creste
throughput-ul in conditii ideale sau sa scada la o varianta mai potrivita cu rata
de bit mai mica in conditii de rata a erorilor ridicata pe canal (fading).
Modulatia APSK – Amplitude and Phase Shift Keying
Diagrama fazor – constelatia 16APSK
Se observa 2 cercuri concentrice,
unul identic cu QPSK si un al
doilea impartit in 12 sectoare (12
faze PSK), in total 16 stari
corespunzatoare a 4 biti de date.
Semnalul 16APSK foloseste un
salt intre 2 stari de amplitudine si
12 stari de faza.
Un semnal 32APSK adauga inca
un inel exterior cu 16 stari de faza,
producand 5 biti per stare a
semnalului.
Zgomotul afecteaza si faza si
amplitudinea, astfel ca la o rata de
bit ridicata pe unitatea de banda
este necesar un C/N al canalului
considerabil mai mare decat
acceptabilul pt FSK sau PSK.
Metode de acces multiplu
Prin acces multiplu se intelege posibilitatea ca mai multe statii terestre sa
comunice cu acelasi satelit fara a interfera intre ele.

Purtatoarele de RF pot fi separate in frecventa, timp sau cod.

In FDMA toate statiile terestre utilizeaza satelitul simultan, dar fiecare in

propria banda de frecvente (propria purtatoare).

In TDMA toate statiile terestre folosesc aceeasi banda de frecventa (aceeasi

purtatoare) dar fiecare transmite un interval de timp determinat.

In CDMA mai multe statii transmit simultan semnale codate ortogonal cu

spectru imprastiat (spread spectrum) care ocupa aceeasi banda de frecvente.
FDMA – Acces multiplu cu divizare de frecventa
Tehnica FDMA presupune ca statiile terestre sa isi transmita datele pe
diverse frecvente de microunde si ca modulatia utilizata sa nu faca benzile
purtatoarelor sa se suprapuna. O alta constrangere este ca suma benzilor
purtatoarelor RF individuale sa nu depaseasca banda disponibila a satelitului.

Sistemele FDMA tipice sunt cu pre-alocare (resursa “banda de frecventa”

este fixata), iar frecventele purtatoare si benzile alocate statiilor de sol
formeaza planul de frecvente al satelitului. Exista insa si alternativa alocarii
dinamice de frecventa la cerere, pentru a raspunde solicitarilor utilizatorilor.

Pentru evitarea interferentelor provocate de canalele adiacente si o filtrare

adecvata, banda unui canal trebuie sa contina suplimentar si o banda de
garda care reprezinta 5-10% din banda ocupata de semnalul util.

FDMA se foloseste in mai multe variante: cu canale multiple pe purtatoare - MCPC (o

purtatoare RF este modulata cu semnal de baza obtinut din multiplexarea semnalelor din mai
multe canale) si cu un singur canal pe purtatoare – SCPC (semnalul din fiecare canal
moduleaza propria purtatoare)
TDMA – Acces multiplu cu divizare de timp
Toate transmisiile statiilor terestre intr-o retea TDMA se fac pe aceeasi
frecventa purtatoare, fiecare implicand intreaga banda a canalului RF ce
poate insemna un intreg transponder (full transponder TDMA) sau un
segment dintr-un transponder (TDMA de banda ingusta).

Mai multe statii de sol transmit semnale spre satelit in secvente limitate in
timp, iar satelitul transmite secventele in succesiune catre toate statiile de sol.
Sincronizarea se realizeaza stabilind o statie de sol de referinta, care emite
un semnal baza de timp catre intregul sistem, astfel fiind evitate interferentele
intre transmisii si suprapunerea acestora.

In sistemele TDMA se transmit numai semnale de date.

Transmisiile sunt organizate in cadre (frames), fiecare cadru incepand cu

una sau 2 rafale de referinta (reference burst) urmate de rafale de trafic
(traffic bursts) provenite de la diferite statii de sol. Rafalele sunt separate intre
ele de un interval de timp de garda si incep cu o secventa de start numita
preambul (preamble) necesara sincronizarii si pt pregatirea receptorului.
TDMA – Acces multiplu cu divizare de timp

Plasare TDMA de banda ingusta in

configuratie de transponder multiservicii
Principiul TDMA

Principiul saltului de frecventa aplicat in TDMA

(F-TDMA) permite inserarea de noi aplicatii si
utilizatori intr-o resursa altfel irosita. Cadru de timp tipic
Rafalele “gri” sunt transmise de catre aceeasi TDMA
statie, folosind sloturi goale de timp pe diferite
canale de frecventa.
ALOHA – Acces multiplu cu pachete
ALOHA este o varianta a TDMA in care statiile transmit pachete de date doar
cand au nevoie sa comunice, astfel ca nu este necesara sincronizarea end-
to-end iar pachetele ajung la satelit la intervale de timp aleatoare.

In operarea standard a
ALOHA, pachetele
individuale transmise de
cateva VSAT ajung la satelit
la momente diferite de timp
si nu se suprapun.

Daca insa 2 statii transmit in acelasi interval de timp, va rezulta o coliziune si

niciun pachet nu va fi receptionat corect.
Nicio confirmare de receptie nu va ajunge la cele 2 statii, astfel ca acestea
vor sti ca trebuie sa retransmita pachetele. O a 2-a coliziune va fi evitata prin
introducerea aleatorie a unei mici intarzieri inainte de retransmisie.
CDMA – Acces multiplu cu divizare in cod
CDMA combina modulatia si accesul multiplu pentru a atinge un anumit grad
de eficienta si protectie a informatiei prin tehnica cu spectru imprastiat
(spread spectrum). Conceptul de baza este de a separa semnalele intre ele
nu in frecventa sau in timp, ci prin codul particular cu care se codeaza fiecare
transmisie.
DSSS (Direct Sequence Spread Spectrum) foloseste o secventa de biti de
mare viteza pentru a face imprastierea, in timp ce FHSS (Frequency Hoping
Spread Spectrum) schimba rapid frecventa purtatoarei.
Mai des utilizata, DSSS utilizeaza o secventa binara pseudoaleatoare de
zgomot (PN-Pseudo-random Noise) care este generata a.i. sa asigure
necoerenta cu orice versiune intarziata a ei sau orice alta secventa PN
folosita in aceeasi retea CDMA.
Fiecare semnal CDMA consta in informatia originala protejata de FEC, care
este multiplicata numeric de secventa PN si apoi modulata pe purtatoare cu
BPSK sau cu QPSK.
In acelasi timp in care banda este multiplicata, densitatea spectrala de putere
este redusa substantial cu inversul factorului de crestere a benzii, astfel ca
mai multe semnale cu spectru imprastiat pot fi transmise unul peste altul cata
vreme codurile PN sunt diferite sau nesincronizate.
CDMA – Acces multiplu cu divizare in cod
La receptie, semnalele pot fi separate de un corelator care accepta doar
energia de semnal a unei secvente PN alese si ii dezimprastie spectrul.
In momentul in care informatia dorita este reprodusa la receptie, orice
purtatoare de spectru imprastiat nedorita apare ca zgomot la iesirea
corelatorului.
Capacitatea canalului de RF este determinata de cat de mult poate creste
plafonul de zgomot provenit din celelalte purtatoare de spectru extins a.i. sa
furnizeze inca nivelul de calitate al legaturii (link-margin). Aceasta depinde de
procentul de banda si nivelele de putere relativa ale diferitelor semnale
CDMA care partajeaza aceeasi banda de frecventa.
Tehnica cu spectru imprastiat are 2 beneficii importante pentru comunicatiile
prin satelit:
1.Codul PN de mare viteza imprastie purtatoarea pe o banda destul de larga,
reducand astfel potentialul de RFI cauzat de transmisiile terestre.
2.Procesul de refacere la receptie poate suprima aproape integral RFI din
banda de RF a purtatoarei imprastiate.

CDMA este folosit si in sistemele celulare de banda larga 3G.

CDMA – Acces multiplu cu divizare in cod

Diagrama bloc a unui sistem CDMA.

Interferentele si celelalte semnale CDMA sunt suprimate la receptie.
Utilizarea benzii RF in accesul multiplu

Partajarea resurselor
unui transponder cu
TDMA, FDMA si
CDMA

Exemplul transponderului folosit pt FDMA arata 2 grupuri de purtatoare RF

de putere si banda egale. Fiecare purtatoare ce vine de la o statie terestra
oarecare poate contine canale multiple de informatie in forma analogica sau
digitala.

Majoritatea transponderelor FDMA contin o varietate de benzi si de nivele

de putere ale purtatoarei, o constrangere importanta fiind ca puterea totala a
acestor purtatoare sa nu depaseasca puterea disponibila a transponderului,
care include si o marja pt RF IMD (distorsiuni intermodulatie) .
Utilizarea benzii RF in accesul multiplu

In cazul full-transponderului TDMA toate statiile transmit rafale, producand

aceeasi putere cu ce este receptionat pe satelit.
Vor exista scurte perioade de timp intre emisiile statiilor intrucat utilizarea
completa este aproape imposibila in practica.
Este posibila utilizarea TDMA la o rata scazuta de date care foloseste mai
putina banda pentru a permite partajarea transponderului si pe baza FDMA.
Retele terestre cu putere limitata pt uplink pot folosi TDMA de banda ingusta
deoarece puterea necesara este proportionala cu banda purtatoarei,
celelalte aspecte fiind identice.

Exemplul CDMA ilustreaza purtatoare multiple, una peste alta, purtatoarele

individuale fiind centrate pe aceeasi frecventa si separate doar de modulatia
de cod.
Putem partaja transponderul pe baza FDMA si sa avem canale multiple
CDMA operand in acelasi timp.