Cursul 1 - GENERALITĂŢI DESPRE INGINERIA ELECTRICĂ

• Introducere;

• Fenomenele electromagnetice și câmpul

electromagnetic;

• Teoria acţiunii prin contiguitate;

• Regimurile câmpului electromagnetic;

• Mărimi fizice caracteristice teoriei câmpului

electromagnetic;

1
Electrotehnică și mașini electrice - Cursul 1
Conf. dr. ing. Mihail-Florin STAN
 INTRODUCERE

Electrotehnica este cunoscută ca ramură a ştiinţelor tehnice, având ca obiect de

studiu prezentarea principalelor aspecte, teoretice şi aplicative ale fenomenelor
electromagnetice din punctul de vedere al aplicaţiilor lor tehnice. Rolul primordial pe
care îl au aceste fenomene în tehnica contemporană face din electrotehnică una
dintre ramurile principale ale ştiinţelor.
În linii mari, problemele electrotehnicii se împart în:
• probleme de electroenergetică (curenţi tari), care se referă la conversia
electromecanică a energiei electromagnetice, adică la producerea, transmiterea,
distribuirea şi utilizarea energiei electromagnetice, numită incomplet, în limbaj uzual,
energie electrică;
• probleme de electrocomunicaţii (curenţi slabi), care se referă la producerea,
transmiterea, reproducerea şi înregistrarea semnalelor electromagnetice purtătoare
de informaţii.
Această distincţie nu este netă. Cele două tipuri de probleme intervin, cel mai des,
împreună în aplicaţiile tehnice.
De exemplu: în oricare centrală electrică, pe lângă instalaţiile necesare
producerii energiei electromagnetice, există şi instalaţii de măsură, control şi
comandă a funcţionării întregului sistem.
2
Electrotehnică și mașini electrice - Cursul 1
Conf. dr. ing. Mihail-Florin STAN
 Dintre diferitele forme de energie, energia electromagnetică (denumită în mod uzual
incomplet energie electrică) este preferată datorită proprietăţilor sale remarcabile:
- este nepoluantă;
- se poate transforma uşor în alte forme de energie şi reciproc;
- se poate transmite uşor şi, practic, instantaneu la distanţe mari;
- se distribuie uşor cu ajutorul circuitelor electrice etc.
Un neajuns al său este faptul că se „înmagazinează”:
- mai greu;
- într-un volum restrâns;
- numai pentru un timp relativ scurt.
Din aceste cauze nu se pot constitui rezerve de energie sub această formă.
Avantajele prezentate de către energia electromagnetică au impus-o ca principală
formă de transmisie a energiei de la sursele de energie primară către consumatori.
Energia primară (a combustibililor, hidraulică, nucleară etc.) este transformată în
energie electromagnetică în centrale electrice şi transportată la mari distanţe, prin
intermediul reţelelor electrice, până la locul de utilizare, unde este din nou transformată în
forme de energie direct utilizabilă (lucru mecanic, căldură, lumină etc.)

3
Electrotehnică și mașini electrice - Cursul 1
Conf. dr. ing. Mihail-Florin STAN
Fenomenele electromagnetice și câmpul electromagnetic

Studiul fenomenelor electrice şi magnetice ca manifestări ale formei de materie

numite câmp electromagnetic este mai dificil decât studiul celorlalte fenomene fizice,
deoarece omul nu este înzestrat cu simţuri speciale care să-i permită să perceapă
direct aceste fenomene. Percepţia se face indirect, prin intermediul unor efecte
secundare de natură mecanică, chimică, optică sau termică.

Trebuie să precizăm că prin câmp electromagnetic se înţelege tot o formă a materiei,

diferită faţă de corpuri, care poate exista atât în corpuri, cât şi în afara lor, constituind
suportul fizic ce permite transmiterea interacţiunilor electromagnetice din aproape în
aproape, în timp şi în spaţiu.

Câmpul electromagnetic posedă unele atribute ale corpurilor şi anume: energie,

impuls etc., dar nu-i este caracteristică mişcarea mecanică.

De aceea, studiul fenomenelor electromagnetice se face indirect, pe baza forţelor

sau a interacţiunilor ponderomotoare, a momentelor mecanice, a efectelor optice sau,
eventual, a reacţiilor chimice la care sunt supuse corpurile în regiunile din spaţiu unde
există câmp electromagnetic.

4
Electrotehnică și mașini electrice - Cursul 1
Conf. dr. ing. Mihail-Florin STAN
 Teoria acţiunii prin contiguitate

Teoria acţiunii prin contiguitate (din aproape în aproape) consideră că fiecărui

corp aflat în stare electromagnetică îi este asociat un câmp electromagnetic
purtător al acţiunilor electrice şi magnetice dintre corpuri; propagarea acestora se
realizează din aproape în aproape (prin contiguitate), într-un timp finit, diferit de zero,
cu atât mai mare, cu cât distanţa dintre corpuri creşte.

Această teorie iniţiată de Faraday, fundamentată de Maxwell şi completată de Hertz

este cunoscută sub denumirea de teoria macroscopică clasică a fenomenelor electrice
şi magnetice, sau teoria macroscopică a câmpului electromagnetic.
electromagnetic

Teoria macroscopică Maxwell-Hertz,

Maxwell-Hertz acceptată unanim ca fiind cea mai potrivită
teorie pentru modelarea fenomenelor electromagnetice din tehnică, motiv pentru care
este de multe ori numită electrotehnică.

În cadrul teoriei macroscopice clasice, corpurile sunt aproximate prin medii

continue, vidul fiind considerat o stare de extremă rarefiere a substanţei, aşa cum ar
fi el realizabil tehnic.

5
Electrotehnică și mașini electrice - Cursul 1
Conf. dr. ing. Mihail-Florin STAN
 Regimurile câmpului electromagnetic

Regimul static al câmpului electromagnetic este acela în care mărimile

caracteristice electromagnetice se consideră invariabile în timp, corpurile se
consideră imobile şi nu au loc transformări ale energiei dintr-o formă în alta. În acest
regim, cele două părţi ale câmpului electromagnetic, câmpul electric şi câmpul
magnetic, se studiază separat;

Regimul staţionar al câmpului electromagnetic este acela în care mărimile

electromagnetice se consideră invariabile în timp, corpurile însă pot fi mobile şi pot
avea loc transformări energetice;

Regimul cvasistaţionar al câmpului electromagnetic este acela în care mărimile

electromagnetice variază în timp, dar variaţia este suficient de lentă, astfel încât să fie
neglijabile fenomenele de propagare a câmpului electromagnetic, prin intermediul
undelor electromagnetice (radiaţia); în aplicaţiile tehnice uzuale (cu excepţia unor
aspecte legate de telecomunicaţii), acest nivel de aproximare este suficient;

Regimul variabil al câmpului electromagnetic este acela în care se pot lua în

considerare cele mai generale condiţii de variaţie a mărimilor.

6
Electrotehnică și mașini electrice - Cursul 1
Conf. dr. ing. Mihail-Florin STAN
 Mărimi fizice caracteristice teoriei câmpului
electromagnetic
Proprietăţile fizice ale corpurilor sau ale sistemelor din cadrul oricărei teorii pot fi
caracterizate numeric ataşându-li-se o serie de mărimi matematice (scalare, vectoriale,
tensoriale), care poartă numele de mărimi fizice. Există mai multe tipuri de clasificări ale
mărimilor fizice dintre care amintim:
Din punctul de vedere al modalităţii de introducere a lor într-o teorie a unui domeniu,
mărimile fizice se clasifică în mărimi primitive,
primitive definite pe baza unor experimente idealizate,
şi mărimi derivate,
derivate definite cu ajutorul mărimilor primitive, considerate cunoscute.
După modul în care intervin în caracterizarea unui sistem, mărimile utilizate în teoria
fenomenelor electromagnetice se mai pot împărţi în mărimi de stare a corpului (cum ar fi,
de exemplu sarcina electrică, momentul electric, pentru corpuri aflate în repaus, respectiv
intensitatea curentului electric şi densitatea curentului electric de conducţie pentru cele aflate
în mişcare) şi mărimi de stare a câmpului (intensitatea câmpului electric, inducţia electrică,
intensitatea câmpului magnetic, inducţia magnetică).

Din punct de vedere al localizării în spaţiu, mărimile se împart în mărimi globale

(asociate unor regiuni: volume, suprafeţe sau linii), respectiv mărimi locale (asociate unor
puncte).
7
Electrotehnică și mașini electrice - Cursul 1
Conf. dr. ing. Mihail-Florin STAN
 Mărimi primitive:
- sarcina electrică q
- intensitatea câmpului electric în vid EV
- inducţia magnetică în vid BV
- momentul electric p
- momentul magnetic m
- intensitatea curentului electric i

Mărimi derivate:
- intensitatea câmpului electric în corpuri E
- inducția electrică în corpuri D
- intensitatea câmpului magnetic în corpuri H
- inducția magnetică în corpuri B
- densitatea curentului electric de conducţie J
- polarizaţia electrică P
- magnetizația M

8
Electrotehnică și mașini electrice - Cursul 1
Conf. dr. ing. Mihail-Florin STAN
 Caracterizarea ansamblului de fenomene şi procese de natură electromagnetică se
realizează prin intermediul unor relaţii generale cunoscute sub numele de legi şi teoreme.
teoreme
Legea este o relaţie, cu caracter axiomatic, care exprimă cele mai generale cunoştinţe
despre fenomenele unui domeniu de cercetare, introdusă pe baza generalizării unui
mare număr de experimente.
Teorema este o relaţie ce poate fi dedusă prin analiză logico-matematică din alte
relaţii mai generale, cunoscute în prealabil.
În cadrul teoriei macroscopice a electromagnetismului, se cunosc un număr de opt
legi generale (care nu depind de regimul particular de desfăşurare a fenomenelor):

• legea inducţiei electromagnetice;

• legea circuitului magnetic;
• legea fluxului electric;
• legea fluxului magnetic;
• legea conservării sarcinii electrice;
• legea transformărilor energetice în procesul de conducţie electrică;
• legea legăturii dintre intensitatea câmpului electric, inducţia electrică
şi polarizaţie;
• legea legăturii dintre intensitatea câmpului magnetic, inducţia magnetică
şi magnetizaţie.

9
Electrotehnică și mașini electrice - Cursul 1
Conf. dr. ing. Mihail-Florin STAN
 Există însă şi o serie de legi care pot căpăta forme diferite, în funcţie de regimul în care
se desfăşoară fenomenul sau de anumite proprietăţi caracteristice ale corpului analizat.

Aceste legi poartă numele de legi de material.

material

Dintre legile de material cele mai importante din cadrul teoriei macroscopice amintim:

• legea polarizaţiei temporare;

• legea magnetizaţiei temporare;
• legea conducţiei electrice.

10
Electrotehnică și mașini electrice - Cursul 1
Conf. dr. ing. Mihail-Florin STAN