Campul electromagnetic

Experienta a aratat ca, in anumite stari specifice, corpurile au proprietati a caror

caracterizare necesita introducerea unor noi marimi, numite marimi electrice si
magnetice. Experienta a mai aratat ca, atunci câ nd se gasesc in asemenea stari, intre
corpuri se exercita unele interactiuni (forte si cupluri) specifice numite
electromagnetice. Conform conceptiilor moderne, acestea sunt efectul interactiunii
corpurilor cu un sistem fizic distinct de ele, numit câ mp electromagnetic, ce poate
exista in interiorul si in afara lor si care permite transmiterea acestor
actiuni din aproape in aproape in timp si spatiu. Câ mpul electromagnetic poate exista
si independent de corpuri. El este intotdeauna purtator de energie si impuls, pe care le
transmite cuo viteza foarte mare, egala cu viteza de propagare a luminii in mediul
respectiv. In cele ce urmeaza se expune teoria fenomenologica (macroscopica) a câ
mpului electromagnetic, fundamentata prin lucrarile lui M. Faraday, J. C. Maxwell si
H. Hertz. Aceasta teorie, care aproximeaza corpurile prin medii continue constituie
baza electrotehnicii, adica a studiului fenomenelor electrice si magnetice din punctul
de vedere al aplicatiilor tehnice. In cadrul teoriei fenomenologice a câ mpului
electromagnetic se disting urmatoarele regimuri de desfasurare a fenomenelor
electromagnetice:
¨ Regimul static caracterizat prin faptul ca marimile nu variaza in timp si J=0 ceea ce
inseamna ca nu au loc transformari energetice. Este singurul regim al câ mpului
electromagnetic, in care fenomenele electrice si magnetice se produc independent si
se pot studia separat;
¨ Regimul stationar caracterizat prin aceea ca marimile nu variaza in timp, dar J¹ 0
deci in general au loc transformari energetice;
¨ Regimul cvasistationar caracterizat printr-o variatie in timp a marimilor, suficient de
lenta, pentru a putea neglija fenomenul de radiatie electromagnetica;
¨ Regimul nestationar (dinamic) corespunde cazului cel mai general de variatie in
timp a marimilor.