UNDELE

ELECTROMAGNETICE
Proiect realizat de
elevii clasei a XI-a E
Vidrașc Raluca
Unde electromagnetice
Sfârşitul secolului al XIX-lea aduce în fizică prima mare unificare a unor concepte: electricitatea,
magnetismul şi lumina.
1.Câmpul magnetic este o consecinţă a trecerii curentului electric prin circuite electrice.
2.M. Faraday evidenţiază fenomenul de inducţie electromagnetică (un flux magnetic variabil care
parcurge cu circuit generează o tensiune electromotoare şi un curent ) şi stabileşte legea care descrie
acest fenomen.
3.Pe de altă parte se demonstrează că la rândul său un câmp electric variabil în timp generează un
câmp magnetic. În 1865 J.C. Maxwell arată că la baza tuturor fenomenelor electrice şi magnetice stau 4
ecuaţii. Din analiza acestor ecuaţii rezultă că sarcinile electrice în mişcare accelerată generează un câmp
electric şi magnetic interdependente. Acest câmp este numit câmp electromagnetic şi viteza de propagare
a acestuia este de 3∙108ms. Forma de propagare în spaţiu a câmpului electromagnetic este unda
electromagnetică.
4.În 1849 Fizeau efectuează primul expriment prin care se reuşeşte determinarea cu o bună precizie a
vitezei luminii în aer şi anume 3,15∙108ms. 3,15∙108ms.
5.În 1887 fizicianul german R. Hertz construieşte primul circuit oscilant care propagă în spatiu şi
recepţionează unde electromagnetice în domeniul radio confirmând teoria lui Maxwell privind undele
electromagnetice.
În scurt timp se ajunge la concluzia că uimitoarea coincidenţă între viteza luminii măsurată de Fizeau şi
viteza de propagare a câmpului electromagnetic dedusă teoretic de Maxwell nu este o coincidenţă ci un
fapt ştiinţific remarcabil. Ceea ce a condus la ideea că de fapt lumina este un caz particular de undă
electromagnetică şi că dincolo de limitele de percepţie umane mai există şi altceva.
Unda electromagnetică este o suprapunere de câmp electric şi magnetic care se generează reciproc şi se
propagă împreună.
Sumarizăm cele mai importante proprietăţi ale undelor electromagnetice:
•Undele electromagnetice nu au nevoie de un mediu suport de propagare ele se propagă şi în vid.
•Undele electromagnetice sunt transversale.
•Vectorii 𝐸⃗ şi 𝐵⃗ sunt în fază (iau simultan valoarea 0 şi simultan valorile maxime).
•Viteza de propagare a undelor electromagnetice depinde de mediu.
Radu Vlad
Wilhelm Conrad Röntgen

Ca profesor al universității Würzburg, studiind descărcările electrice în tuburi vidate, a

descoperit în anul 1895 emisia unor radiații penetrante, pe care le-a numit radiații X
care, după moartea sa și în pofida testamentului său, au fost denumite raze Röntgen. În
anul 1901 a fost distins cu Premiul Nobel pentru Fizică.

Röntgen s-a născut în 1845, la Lennep, în Germania, fiind singurul copil al unui
negustor și producător de textile. Datorită mamei sale care provenea dintr-o veche
familie olandeză, familia Röntgen a decis să se mute în Olanda, când micuțul Wilhelm
avea doar trei ani. În copilărie și adolescență, Röntgen nu dădea semne de aptitudini
ieșite din comun, dar avea o pasiune - pe care, de altfel și-a păstrat-o toată viața - de a
face farse mecanice complicate, îndelung elaborate.

În 1862 Röntgen s-a înscris la Școala tehnică din Utrecht. În 1865 s-a înscris la
cursurile facultății de fizică din cadrul Universității din Utrecht, dar nu a obținut numărul
necesar de credite pentru a deveni student, așa încât s-a decis să plece în Elveția,
unde s-a îmatriculat la Institutul Politehnic din Zürich după susținerea examenelor.
În 1869 și-a susținut teza de doctorat la Zürich și a fost numit asistentul celebrului
fizician August Kundt. Îl însoțește pe acesta la Würzburg și ulterior la Strasbourg.
Crăciun Iulia
Despre undele electromagnetice

• Campul electric si campul magnetic sunt doua aspecte ale unei forme de existenta a
materiei, care se numeste camp electromagnetic.

• Campul electromagnetic este un camp rotational si se propaga in spatiu sub forma de

unde electromagnetice cu o viteza care depinde de pemitivitatea si permeabilitatea
mediului considerat. Poate fi definita o marime numita lungime de unda a undelor
electromagnetice, care este egala cu distanta cu care se propaga campul electromagnetic
in timpul unei perioade de oscilatie a dipilului. Lungimile de unda ale undelor
electromagnetice variaza intr-un interval foarte larg. Undele electromagnetice se propaga
in aer cu viteza luminii (30 000 000 km/s), aproximativ egala cu viteza lor de propagare in
vid. Conform acestei teorii, emise de J. C. Maxwell in 1865, lumina si radiatiile
asemanatoare (radiatiile infrarosii, ultraviolete, etc.) sunt tot de natura electromagnetica,
diferind intre ele prin lungimile de unda. Informatia se receptioneaza la distanta prin radio,
televiziune, telefonie mobila. Purtatorii informatiei sunt undele electromagnetice de
frecventa ridicata, modulate pe undele de joasa frecventa care contin informatia. Undele
electromagnetice emise de antenele de emisie se refracta, se difracta, interfereaza si sunt
atenuate pana ajung la antena receptorului.
Petcu Lorena
De unde a pornit totul?

În 1819, fizicianul danez Hans Christian Oersted a descoperit că un ac magnetic

(similar cu cel al busolei) poate fi deviat cu ajutorul unui conductor conectat la o
sursă de tensiune electrică. Acesta a observat astfel că orice corp parcurs de un
curent electric generează câmp magnetic şi de aici a rezultat că orice câmp electric
generează un câmp magnetic.
Mai târziu, în 1831, fizicianul englez Michael Faraday a obţinut un nou rezultat:
un câmp magnetic variabil (şi nu constant, de aceea lui Faraday i-a luat 11 ani pentru
a obţine acest rezultat, cu ajutorul căruia astăzi este creat curentul electric)
generează un câmp electric, fenomen cunoscut azi sub numele de inducţie
electromagnetică. Acesta a observat că un curent electric poate fi indus într-o sârmă,
fără ca aceasta să fie conectată la o sursă de tensiune electrică.
Fizicianul scoţian James Maxwell este cel care, cu ajutorul unui set de ecuaţii, a
demonstrat existenţa undelor electromagnetice în 1861, fiind influenţat de rezultatele
lui Michael Faraday.
Un rezultat obţinut prin studiul acestor ecuaţii a fost unda electromagnetică –
procesul de propagare (cu viteza luminii) a câmpului electromagnetic. Fizicianul
german Heinrich Hertz a reuşit să producă unde electromagnetice în 1888,
construind un oscilator cu putere de transmitere a undelor radio. Hertz a demonstrat
că undele au capacitatea nu numai de a fi transmise în spaţiu, ci şi de a fi
recepţionate, el detectând undele cu un arc metalic (antena hertz). Hertz nu a
continuat însă transmisiunile, deoarece dorea să demonstreze teoria
electromagnetismului, nu să dezvolte o cale de comunicare.
Șerban Theodor

Efectele nocive ale radiatiei

electromagnetice

• Expunerea corpului uman la radiatia electromagnetica neionizanta a fost studiata de

oamenii de stiinta (fizicieni, medici) la nivel teoretic, fiind finalizate si o parte din studiile
pe subiecti umani aferente teoriilor elaborate. O parte din studii sunt inca in derulare,
rezultatele acetora fiind conditionate de observatia pe termen lung.
La nivel teoretic, s-au stabilit legaturi cauzale intre expunerea la radiatii si procese intra
si intercelulare la nivelul tesuturilor umane, care pot modifica morfologia si fiziologia
normala a acestora si implicit a organelor aferente. Efectele campurilor de frecvente
radio asupra tesuturilor umane pot fi atat de natura termica, cat si netermica.

• Efectele termice pot aparea datorita conductibilitatii electrice a majoritatii tesuturilor

biologice. Campurile electrice induse in organism genereaza curenti electrici ai caror
energie, prin disipare, determina cresterea temperaturii locale. Deoarece multe reactii
biochimice sunt puternic dependente de temperatura, este plauzibil ca modificarea
acesteia sa aiba efecte biologice.

• Efectele netermice pot aparea ca urmare a mai multor interactii dintre campul electric
si diferite componente ale tesuturilor biologice, de exemplu modificari in conformatia
proteinelor sau a legarii unor mediatori de receptori celulari (de exemplu, Ca2+),
procese care la randul lor declanseaza alte evenimente intra si intercelulare.
Lucaș Adriana
Clasificarea undelor electromagnetice
In funcție de frecvența sau lungimea de undă cu care radiația se repetă în timp, respectiv în spațiu, undele
electromagnetice se pot manifesta în diverse forme.
Spectrul radiațiilor electromagnetice este împărțit după criteriul lungimii de undă în câteva domenii, de la frecvențele
joase spre cele înalte:
➤radiațiile (undele) radio
➤microunde

➤televizor

➤radiații infraroșii,
➤radiații luminoase (vizibile)
➤radiații ultraviolete,
➤radiații X (Röntgen),
➤radiații "γ" (gamma - literă greacă)

Undele radio - se folosesc și pentru transmiterea semnalelor de televiziune, pentru comunicații

prin satelit și telefonie mobilă. Microundele sunt folosite atât în comunicații cât și în cuptorul cu microunde, care se
bazează pe absorbția relativ puternică a radiațiilor de această frecvență în apă și materiile vegetale și animale. Undele
milimetrice se folosesc de exemplu în astronomie. Undele terahertziene au început abia de curând să fie cercetate și
folosite în aplicații practice. Radiația (lumina) infraroșie este foarte utilă în analize fizico-chimice prin spectroscopie. De
asemenea ea se mai utilizează pentru transmiterea de date fără fir dar la distanțe mici, așa cum este cazul la aproape
toate telecomenzile pentru televizoare și alte aparate casnice. Lumina vizibilă este cel mai la îndemână exemplu de unde
electromagnetice. Radiația (lumina) ultravioletă este responsabilă pentru bronzarea pielii. Razele X (sau Röntgen) sunt
folosite de multă vreme în medicină pentru vizualizarea organelor interne. În fine, razele gamma se produc adesea
în reacții nucleare.
 Bîrlea Camelia
Ciubucciu Andreea Undele RADIO

 O undă radio este o undă electromagnetică propagată de o antenă. Undele radio au frecvenţe diferite
şi prin reglarea unui receptor pe o frecvenţă anume se poate capta un anumit semnal.
 Când ascultaţi un post de radio şi prezentatorul spune „Aici, Radio X – 91,5 FM” înseamnă că
semnalul radio transmis este de tip FM (modulaţie în frecvenţă), pe o frecvenţă de 91,5 megahertzi
(milioane de cicluri pe secundă). 91,5 megahertzi înseamnă că emiţătorul postului de radio oscilează
cu o frecvenţă de 91 500 000 cicluri pe secundă. Toate posturile FM emit în banda de frecvenţe
cuprinse între 88 megahertzi şi 108 megahertzi, bandă a spectrului radio folosită exclusiv pentru
emisiile acestor staţii.
 Radioul AM (modulaţie în amplitudine) are o bandă de frecvenţe cuprinsă între 535 kilohertzi şi 1700
kilohertzi (kilo=mii, deci cu o oscilaţie între 535,000 şi 1 700 000 cicluri pe secundă.)
 În modulaţia în frecvenţă (FM), spre deosebire de modulaţia în amplitudine (AM), amplitudinea undei
purtătoare este menţinută constantă, dar frecvenţa ei este modificată în conformitate cu variaţiile
semnalului audio transmis.
 Primul sistem viabil de comunicare radio prin FM – modulaţia în frecvenţă – a fost descris de
inventatorul american Edwin Howard Armstrong în 1936. Abia în 1960, radioul FM a luat avânt,
datorită calităţii sunetului transmis şi al costului relativ scăzut al echipamentelor pentru staţiile de
radiodifuziune FM.
 Prima transmisie radio din istorie a fost realizată de Guglielmo Marconi în 1894. Semnalele radio emise
atunci s-au propagat în spaţiul cosmic, cu viteza luminii, pentru mai bine de 115 de ani. Undele
radio transmise atunci au trecut prin dreptul lui Sirius în 1903, pe lângă Vega în 1919 şi dincolo de steaua
Regulus în 1971.
 Undele radio poartă prin aer conversaţii, muzică, imagini şi date invizibile, câteodată chiar şi la milioane
de kilometri depărtare. Chiar dacă undele radio sunt invizibile şi imposibil de detectat de către oameni, ele
au schimbat radical societatea umană. Fie că vorbim de aparatele de radio, de telefoanele mobile, de
telefoanele fără fir sau alte tehnologii wireless, toate acestea folosesc undele radio pentru a comunica.
Câteva exemple sunt emisiile de programe radio AM şi FM, telefoanele mobile, telefoanele fără fir,
telecomenzile pentru uşa garajului, reţelele wireless, jucăriile teleghidate, emisiile TV, receiverele GPS,
echipamentele radio pentru amatori (Ham radio), comunicaţiile prin satelit, etc.
 Modulaţia în frecvenţă (FM – unde
ultrascurte) are mai multe avantaje faţă de
de modulaţia în amplitudine (AM – unde
medii şi lungi) utilizată ca formă alternativă
de radiodifuziune. Diverse perturbări
electrice, de exemplu cele cauzate de
furtunile cu trăsnete şi de sistemele de
aprindere auto, creează semnale radio
modulate în amplitudine care sunt receptate
ca zgomote (radioparaziţi) de receptoarele
AM. Un receptor FM bine conceput nu este
sensibil la astfel de perturbări atunci când
este reglat la un semnal FM suficient de
puternic. De asemenea, raportul
semnal/zgomot într-un sistem FM este mult
mai mare decât cel al unui sistem AM. În cele
din urmă, posturile de radio FM pot opera în
benzi de foarte înaltă frecvenţă faţă de
posturile AM.
Brazdiș Mihail

AUTOR DE DREPT. Părintele radioului pare însă să fi fost Nikola Tesla, care a
inventat cu patru ani înaintea lui Marconi modelul teoretic al radioului. Tesla a
pierdut primul proces în vederea recunoaşterii "paternităţii", intentat lui Marconi în
1915. Al doilea proces derulat în 1946 la Curtea Supremă din SUA avea să-i dea
câştig de cauză lui Tesla, acesta fiind declarat "părintele" legitim al radioului. În jurul
anului 1891, Tesla a construit o serie de aparate care produceau între 15.000 şi
18.000 de cicluri electromagnetice pe secundă. El prefera să utilizeze undele
longitudinale, deoarece considera că undele hertziene sunt o adevărată pierdere de
energie.

ROMANIA. La 1 noiembrie 1928, în România avea să fie lansat oficial primul

semnal în eter de fizicianul Dragomir Hurmuzescu. Radiodifuziunea română avea să
transmită la 18 decembrie 1928 prima emisiune umoristică, iar un an mai târziu a
trimis în eter prima emisiune pentru cei mici ("Ora copiilor", la 12 ianuarie), prima
transmisiune de teatru cu poemul liric "O toamnă" de Alfred Moşoiu (la 23 ianuarie),
prima transmisiune directă de la Opera Română cu "Aida" de Giuseppe Verdi (la 14
aprilie), prima transmisiune directă de la Ateneul Român (la 28 octombrie). În 1930
a debutat Universitatea Radio, conţinând conferinţe ţinute de prestigioase
personalităţi ale intelectualităţii româneşti din perioada interbelică, precum şi
emisiunile "Ora sătenilor" şi "Ora şcolarilor".
Jugănaru Alexandra
Microundele

Microundele sunt unde electromagnetice cu lungimi de undă care pot varia de

la un metru la câţiva milimetri şi cu frecvenţe cuprinse între 300 Mhz şi 300 GHz.
Acestea sunt absorbite de un număr foarte mare de materiale, iar odată pătrunse
microundele transformă energia electromagnetică în energie termică, principiu pe
care funcţionează şi cuptorul cu microunde. Spectrul frecvenţei este împărţit în diferite
benzi specifice pentru anumite utilizări, cel mai des în industrie fiind folosite
frecvenţele între 434,915 şi 2450 Mhz.
Aceste frecvenţe permit o penetrare a undei electromagnetice de ordinul
centimetrilor şi încălzirea se face prin împrăştierea puterii în interiorul materialului, dar
efectul generat depinde în primul rând de proprietăţile fizice ale acestuia astfel încât
un material care are în interiorul său mari pierderi dielectrice se va încălzi mai mult
decât unul cu pierderi dielectrice mici. Absorbţia şi penetrarea organismului de către
microunde depinde de mărimea lungimii de undă în aşa fel încât în cazul unor lungimi
de undă mai mari corpul este transparent, dar cele mai mici sunt absorbite la nivelul
pielii. Dacă se întâmplă ca o undă electromagnetică absorbită la nivelul pielii să fie
paralelă cu axa corpului atunci puterea de penetrare şi absorbţie este de 3 ori mai
mare decât în cazul unei unde electromagnetice perpendiculare cu axa corpului.
Rizea Laura

Efecte biologice produse de microunde:

Microundele sunt o formă de energie electromagnetică cu potenţialul de a crea probleme sănătăţii
şi siguranţei organismului uman. Efectele sale letale cât şi cele care nu sunt letale au fost demonstrate pe
animale experimentale, însă cele letale nu au fost niciodată dovedite în cazul individului uman, mai mult de
atât s-a pretins că singurul efect negativ pe care undele electromagnetice le au asupra sănătăţii este
cataracta.
Un factor care nu trebuie trecut cu vederea este folosirea microundelor în viaţa de zi cu zi, în
apartamentele consumatorului de rând. Într-un organism normal apa reprezintă un procent de aproximativ
63% din greutatea sa, iar efectele microundelor asupra apei sunt cunoscute. Apa pură are molecule cu
orientare levogiră pe când apa care a fost ţinută la microunde sau poluată are moleculele cu orientare
dextrogiră; în urma cercetărilor s-a constat că orientarea levogiră a moleculelor are un impact benefic
asupra organismului pe când cea dextrogiră produce îmbătrânirea accentuată, încetinirea activităţilor
celulare şi în final cancer.
Mâncarea preparată cu ajutorul microundelor provoacă o scădere a nivelului imunităţii şi a valorilor
hemoglobinei, de asemenea provoacă o creştere a leucocitelor care indică o deteriorare a celulelor ce
poate precede instalarea unui cancer sau a unor boli degenerative. Microundele distrug proprietăţile
nutritive ale unui produs şi vitalitatea lui, iar când aceasta este distrusă microorganismele pătrund cu
uşurinţă şi prin urmare mâncarea se alterează mult mai repede. Un cuptor cu microunde încălzeşte
mâncarea prin producerea unor vibraţii de miliarde de ori pe secundă care acţionează asupra moleculelor
frecându-le între ele până se încălzesc. În acest proces moleculele sunt evident alterate sau chiar distruse
în totalitate, proces în urma căruia apar componente radiolitice ce nu se găsesc în mod normal în natură.
În cazul mâncării preparate la microunde substanţele nutritive elementare sunt alterate, iar ca
urmare pot apărea boli digestive; chimia mâncării este alterată şi ea fapt ce cauzează scăderea imunităţii şi
disfuncţionalităţi la nivelul sistemului limfatic crescând şi numărul de celule canceroase din sânge. De
asemenea alimentele supuse microundelor îşi pierd 60-90% din energia vitală şi se accelerează procesele
de dezintegrare structurală.
Andrei Iarina

Aplicaţii bazate pe microunde:

Radiolocaţia este o altă aplicaţie care se bazează pe puterea undelor

electromagnetice de a desocoperi poziţia relativă a unui obiect, care este
caracterizată de de mai multe elemente. Distanţa până la un obiect se notează
cu r şi se determină din formula r = c τ/2, în care τ este intervalul de timp după
care este recaptata unda reflectată de obiect şi c, viteza de propagare a undelor
radioelectrice.

Cu ajutorul unei antene, a unei staţii de emisie şi unei staţii de recepţie,

radiolocaţia şi-a găsit o mulţime de întrebuinţări cum ar fi în radionavigaţie sau
în meteorologie. Pentru a se putea stabili coordonatele unghiulare ale poziţiei
obiectului, undele radio trebuie emise sub forma unor fascicule mai înguste.
Pentru aceasta, antena radiolocatorului se aşază în focarul unei oglinzi metalice
concave, care reflectă undele într-o singură direcţie
Sarchizian Delia
RADIAȚII TV
Poate nu ştiai, dar telefonul, televizorul şi chiar o ţigară sunt surse de radiaţii care îţi
afectează constant organismul, potrivit site-ului healthland.com.
Televizorul şi calculatorul
Dacă te uiţi la televizor patru sau cinci ore pe zi sau petreci foarte multe ore în
faţa calculatorului, eşti expus radiaţiilor electromagnetice. Nivelul expunerii este mic şi
depinde de tipul televizorului sau al calculatorului pe care îl deţii.
Unele televizoare şi computere conţin un tub cu raza catodică ce împrăştie electroni pe
ecran pentru a produce o imagine. Interacţiunea dintre electroni şi ecran poate produce
un nivel mic de radiaţii. Deoarece televizoarele cu ecran plat nu folosesc acest tub, ele nu
produc radiaţii electromagnetice.
Deşi nu emit o cantitate mare de radiaţii electromagnetice, oamenii de ştiinţă
pornesc de la premisa că nici cea mai mică doză de radiaţii nu este sănătoasă pentru
organismul uman.
Cercetătorii americani spun că există două metode simple pe care poţi să le aplici în
cazul în care te îngrijoreaza expunerea la radiaţiile electromagnetice ale televizorului şi
calculatorului:
1. Trebuie să limitezi timpul pe care îl petreci în faţa televizorului şi al
calculatorului
2. Măreşte distanţa dintre tine şi ecranul aparatelor. Departamentul de sănătate
publică din America recomandă o distanţă de jumătate de metru până la un metru faţă de
monitor.
Chipirliu Bianca

Radiaţiile TV, pericol pentru sănătate?

Spre deosebire de radiaţiile X sau gamma, care au capacitatea de a rupe punţile
dintre molecule, câmpul emis de dispozitivele electrice şi de telefoanele mobile este mult
mai puţin agresiv. Totuşi, expunerea repetată face ca riscurile pentru sănătate să
crească. Această barieră se permeabilizează suplimentar şi face posibilă trecerea unor
substanţe care în mod normal nu ajung la creier", explică profesor doctor Cristian
Popescu, şeful clinicii de neurologie a Spitalului Clinic de Recuperare din Iaşi. Un alt
mecanism de acţiune cu posibil efect nociv ţine de creşterea temperaturii cu 1-2 grade în
zona cerebrală apropiată de televizor, pentru că „antena televizorului emite în spectrul
microundelor, şi deşi are o putere mai mică decât a cuptorului cu microunde, duce la o
uşoară încălzire", după cum ne explică Radu Braga. Dispozitive pe care oricine le are
astăzi în casă, cum ar fi cuptorul cu microunde, telefonul fix sau cel mobil, aparatul de
radio, televizorul sau chiar internetul wireless sunt surse importante de radiaţii. Undele
emise de acestea induc curenţi turbionari în ţesuturile organismului, cu efecte negative,
cum ar fi acutizarea bolilor cardiovasculare, slăbirea sistemului nervos, endocrin,
imunitar sau chiar a celui de reproducere. Aceste efecte depind în mare măsură de
cantitatea emisă, de intensitatea câmpului electromagnetic şi de durata de expunere, dar
nimeni nu poate spune cât de periculoase sunt.Televizoarele cu tub catodic sau
monitoarele unor calculatoare emit radiaţii datorită tunurilor de electroni care
actualizează ecranul. Aceste radiaţii, în cantităţi foarte mari, pot produce disfuncţii ale
ochiului sau schimbări de metabolism.
În prezent se fac eforturi pentru limitarea efectelor radiaţiilor asupra organismelor
vii, cum ar fi normarea intensităţii admisibile ale câmpului electromagnetic în funcţie de
timpul de expunere la locul de muncă sau în locuinţă.
Este bine să fim prevăzători şi să nu ţinem telefonul mobil foarte des în buzunar,
să nu dormim cu el la cap şi să îl utilizăm doar atunci când avem nevoie de el. De
asemenea, este bine să stăm departe de antenele puternice de emisie de semnale radio
şi de la televizor şi este bine să nu stăm foarte aproape de televizorul sau de monitorul
care au tub catodic.
Crăciun Andreea

Televizoarele mai vechi, în genul celor “cutie”, conţin un tub catodic care emite un
nivel mai ridicat de radiaţii. Dacă încă mai aveti în casă acest tip de televizor, experţii
recomandă să stati la o distanţă de cel puţin doi metri de el, pentru a limita
expunerea.

Dacă deţii un Gaussmetru, poţi să te convingi singur că fiecare aparat emite

radiaţii electromagnetice de diferite intensităţi. Unitatea de măsură a densităţii fluxului
magnetic este Gaussul. Se consideră că radiaţiile cuprinse între 0,5 şi 2 miliGaussi
(mg) nu sunt periculoase pentru sănătatea noastră. 0,5 reprezintă, de fapt, valoarea
magnetismului natural al planetei.

Tot ce depăşeşte valoarea de 2 mG devine periculos. Iată câteva exemple:

• frigider – 3-5 mG; n maşină de tuns electrică > 70 mG;
• periuţă de dinţi electrică – 40-50 mG, la contact, în zona în care este ţinută în mână. n
• uscător de păr de 1200 W – 5-10 mG la 15 cm de calea de ieşire a aerului, > 70 mG,
la mâner;
• radio cu ceas – ţinut la distanţă de 15 cm = 30-40 mG, iar la 30 cm = 2-3 mG;
• telecomenzi (TV, DVD) – <2 mG;
• prize, de perete sau de prelungitor – fără nici un ştecăr introdus < 2 mG; cu ştecăr
introdus şi cu aparat în funcţiune, 15 cm = 3-4 mG, >70 mG, la contactul cu priza şi
cablurile de alimentare.
• maşina de spălat – dacă e plasată la 30 cm distanţă = 4-5 mG.
Apostu Andreea
Radiaţia infraroşie

Radiațiile infraroșii sunt emise de toate corpurile calde, cu temperaturi mai

mari de zero absolut ( -273,15 grade Celsius). Lungimea lor de undă depinde de
temperatura emițătorului .
De la Soare primim radiații vizibile și invizibile care ajung pe pământ după
ce străbat atmosfera terestră. Radițiile invizibile, infraroșii și ultraviolete, nu produc
senzația de lumină asupra ochiului uman, dar pot fi puse în evidență prin alte
efecte pe care le au.

Câteva aplicații ale radiațiilor infraroșii:

Una din cele mai dese aplicații este la telecomandă pe care o folosim cu toții.
De asemenea, o serie de aparate electrocasnice de gătit sau de încălzit folosesc
radiația infraroșie.
O proprietate a radiaţiei în infraroşu este aceea că poate străbate prin
fumuri groase, praf sau ceaţă chiar şi prin unele materiale. Deoarece cu ajutorul
radiaţiilor infraroşii putem “vedea” prin ceaţă densă, ele pot ajuta la navigare
astfel că avioanele, trenurile, navele e bine sa fie dotate cu camere digitale
sensibile în infraroșu.
Sunt folosite în astronomie, în oceanografie, în meteorologie, în geologie și
în arheologie, în istorie și artă, în monitorizarea mediului.
Grindei Filip

Lumea noastra in infrarosu

● Sir Frederick William Herschel (1738-1822) s-a nascut la Hanovra, Germania si a
devenit atat de bine cunoscut ca muzician si astronom.

● Herschel a suplimentant experimentele efectuate asupra a ceea ce el a numit

"razele calorice" (derivat din cuvantul latin pentru caldura) dincolo de spectrul
rosu. El a constatat ca acestea au fost reflectate, absorbite si transmise intr-un
mod similar cu lumina vizibila. Ce a descoperit Herschel, a fost o forma de
lumina (sau de radiatii) dincolo de lumina rosie, fiind cunoscute in prezent:
radiatii in infrarosu. Experimentul lui Herschel a fost important, deoarece acesta
a marcat prima data cand cineva a demonstrat ca exista tipuri de radiatii pe care
nu le putem vedea cu ochii nostri.

● In lupta impotriva incendiilor,camerele digitale infrarosii sunt folosite pentru a

localiza oameni si animale captive in ceata de fum gros,pentru detectarea
zonelor fierbinti de incendii in padure. Infrarosul de imagini este folosit pentru a
detecta pierderile de caldura in cladiri, pentru a testa gradul de stres si defecte in
sistemele mecanice si electrice, precum si pentru monitorizarea poluarii.
Cepraga Darius

Utilizarea razelor infrarosii in astronomie

Multe stele se nasc in medii de praf . Radiatia infrarosie cu lungime de unda scurta(0,7-
1,5 microni), ,,aproape de rosu“, poate strabate prin nori densi de praf si gaze, la distante
de ani-lumina, dezvaluind stelele nou formate
Radiatia infrarosu cu lungime de unda lunga(intre 4 si 1000 microni), “departata de
rosu”, indica prezenta prafului. Spre deosebire de lumina vizibila, unde vedem intuneric,
prin telescopul infrarosu, vedem nori grosi de praf si stele.

Nebuloasa
ORION
Mihnea Ana Maria In Medicina
Efectul de sauna (procesul benefic de transpiratie)

Corpul depoziteaza in decursul vietii substante nocive, metale grele si grasimi, sub straturile inferioare
de piele, pe care nu le poate elimina pe cale naturala. Razele infrarosii patrund cativa centrimetri in
corp. Sub efectul acestei calduri patrunzatoare, se activeaza procesul de transpiratie din interiorul
corpului, ceea ce inseamna ca substantele nocive sunt pur si simplu impinse din corp o data cu
transpiratia, prin pori. In timp ce se presupune ca la o sauna obisnuita, transpiratia consta in mare parte
din apa, si doar maximum 15% grasimi si alte toxine, sub influenta infrarosiilor, aproximativ 25% din
transpiratie sunt grasimi, metale grele si substante nocive.
Caracteristicile undelor infrarosii tin de faptul ca genereaza in mod natural caldura facand ca moleculele
corpului sa vibreze rapid unele impotriva celorlalte si spre deosebire de lumina vizibila, razele infrarosii
penetreaza adanc pielea si tesuturile. Este o forma de energie care incalzeste obiectele in mod direct
prin conversie fara a incalzi aerul dintre razele infrarosii si obiect.

Beneficiile terapiei cu caldura

Beneficiile terapiei cu caldura (termoterapie / termomasaj) sunt imediate :
1. Circulatia sangelui este accelerata prin caldura. Vasele de sange se dilata; sindromul mainilor si
picioarelor reci dispare, imbunatatiri in cazuri de ateroscleroza, reechilibrarea hipertensiunii, reducerea
colesterolului.
2.Detoxifiere: toxinele si reziduurile acumulate se dizolva si sunt eliminate pentru a debloca sistemul
circulator ;
3. In plus, temperatura inalta faciliteaza generarea de noi celule albe. Cu cat mai multe celule albe in
sange, cu atat sistemul imunitar este mai puternic.
4. Efectele se vor simti de la prima sedinta de termomasaj, iar primul efect va fi: un somn linistit si
profund.
Combinat cu minunile pe care le face apa, termomasajul este un adevarat detoxifiant. De aceea, va
recomandam sa beti cat mai multa apa inainte de a face sedinta de termomasaj. Motivul este simplu:
avand apa in stomac, datorita razelor infrarosii care reprezinta un tip de caldura aparte, cu actiune in
profunzime, apa se incalzeste si veti reusi sa faceti o detoxifiere profunda.
Guguilă Elena

• Infraroșul mai este folosit și la echipamentele

cu vedere nocturnă când nu este suficientă
lumină pentru a vedea. Dispozitivele cu vedere
nocturnă operează printr-un proces implicând
transformarea fotonilor de lumină ambientală în
electroni care sunt apoi amplificați prin procese
chimice și electrice și apoi transformați din nou
în lumină vizibilă. Sursele de lumină infraroșie
pot fi folosite pentru a spori lumina ambientală
disponibilă ce este utilizată de către
dispozitivele de vedere nocturnă pentru
vizibilitatea în întuneric fără a folosi o sursă de
lumină vizibilă.
• Utilizările luminii infraroșii pentru dispozitivele
cu vedere nocturnă nu trebuie confundate cu
termoviziunea, care creează imagini bazate pe
diferențele de temperatură de suprafață prin
detectarea radiației infraroșii (căldura) care
provine de la obiecte și mediul înconjurător.
Călin Alex

Comunicațiile în infraroșu

Transmisiile de date în infraroșu sunt deasemena utilizate în transmisiile de date între

perifericele sistemelor complexe cât și o perioadă bună de timp pentru a transfera date între
telefoanele mobile. Aceste dispozitive sunt utilizate conform standardelor publicate de IRDA
(Infrared Data Association). Telecomenzile și celelalte dispozitive ce utilizează transmiterea
de date în infraroșu folosesc LED-uri (light-emitting diodes) pentru a emite radiație infraroșie
care este direcționată de o lentilă plasticată într-un fascicul îngust. Fasciculul este modulat și
se deschide și închide pentru a cripta date. Receptorul utilizează o fotodiodă din silicon
pentru a converti radiația infraroșie în curent electric. Răspunde numai semnalului pulsatoriu
creat de transmitător și filtrează schimbările radiației infraroșii din lumina ambientală.
Comunicațiile prin infraroșu sunt folositoare utilizărilor casnice în zonele cu densitate mare a
populației. Infraroșu nu poate străpunge pereții și astfel nu poate interfera cu alte dispozitive
din încăperi alăturate. Infrarosu este cea mai comună metodă folosită pentru telecomenzile
ce comandă aparate simple. Telecomenzile prin infraroșu utilizează protocoale precum RC-
5, SIRC, NEC etc. pentru a putea funcționa.

Comunicațiile optice în spațiul liber ce utilizează lasere prin infraroșu poate fi o metodă
foarte convenabilă pentru a instala o legatură de comunicație în spațiul urban care să
funcționeze până la 4 gigabit/s, în comparație cu îngroparea cablului de fibră optică.

Laserele infraroșii sunt utilizate pentru a asigura lumina pentru sistemele de

comunicație prin fibră optică. Lumina infraroșie cu lungimea de undă în jurul valorii de 1330
nm sau 1550 nm sunt cele mai bune decizii pentru firele standard de silicon.
Gradea Denisa
Cornici Adrian RADIATIA VIZIBILA
Păcuraru Andrei

Spectrul vizibil (numit uneori „spectrul optic”) reprezintă domeniul spectrului electromagnetic ce este vizibil
și poate fi detectat de ochiul uman fără mijloace ajutătoare. Radiațiile electromagnetice din acest interval de
lungimi de undă se numesc lumină.
Lumina este o radiație electromagnetică; pentru a fi percepută de om ea trebuie să aibă anumite
caracteristici: frecvența trebuie să fie cuprinsă între limitele sensibilității vizuale ale receptorilor fotosensibili din
retină, adică în domeniul de lungimi de unde de circa 300–700 nm, iar intensitatea trebuie să depășească
pragul de sensibilitate al acestora. În sens larg se poate folosi termenul de "lumină" și pentru radiații
electromagnetice invizibile pentru om, ca de exemplu lumina infraroșie sau cea ultravioletă.

Atât lumina ce provine direct de la o sursă

de lumină, cât și cea transmisă, reflectată,
împrăștiată sau difractată de diferite corpuri,
are pentru ochiul uman o serie de
caracteristici, printre care:
• intensitate luminoasă, determinată de
puterea transportată de radiație și de
sensibilitatea retinei;
• culoare, determinată de spectrul de
frecvențe ale radiației incidente pe retină;
• polarizare, determinată de planurile sau
planul de oscilație al undelor
electromagnetice;
• coerență, determinată de faza oscilațiilor.
 Totalitatea principalelor componente colorate care impresionează ochiul sunt prezentate în
ordinea crescătoare a lui λ: violet, albastru, verde, galben, portocaliu, roşu. Ansamblul acestor
culori formează lumina albă. În criminalistică sunt folosite în spectrofotometria în domeniul vizibil
la expertiza coloranţilor sau a unor substanţe care singure sau în combinaţie cu anumiţi reactivi
specifici formează compuşi coloraţi. Culorile sunt aranjate în ordinea descrescătoare a lungimilor
lor de undă, cea a culorii roșie fiind de 700 nanometri iar cea a violetului de 400 nm.

Datorită faptului că spectrul

este continuu, culorile sunt
definite pe intervale arbitrare, între
ele neexistând granițe stabilite
definitiv. Definirea culorii indigo s-
a desfasurat in sec. al XVII-lea de
fizicianul Isaac Newton, care a
vrut ca numărul culorilor din
spectrul lui să fie șapte, pentru a
corespunde zilelor săptămânii,
celor șapte note ale unei game
muzicale și numărului de planete
cunoscute pe atunci.
 Se numește culoare percepția de către ochi a uneia sau a mai multor frecvențe (sau lungimi
de undă) de lumină. În cazul oamenilor această percepție provine din abilitatea ochiului de a
distinge câteva (de obicei trei) analize filtrate diferite ale aceleiași imagini. Percepția culorii este
influențată de biologie (de ex. unii oameni se nasc văzând culorile diferit, alții nu le percep deloc,
vezi daltonism), de evoluția aceluiași observator sau și de culorile aflate în imediata apropiere a
celei percepute (aceasta fiind explicația multor iluzii optice).
Culoarea, noțiune perceptivă, nu trebuie confundată cu lungimea de undă, noțiune fizică.
Ochiul uman este incapabil să distingă între galbenul monocromatic (lumină cu o singură lungime
de undă) și o compoziție de verde și roșu. Această iluzie optică permite afișarea culorii galbene pe
ecranul monitorului cu ajutorul componentelor elementare verde și roșu, și, în general, sinteza
tricromă „RGB”.

Știința culorii, denumită „cromatică”,

include printre altele percepera culorii de
către ochiul uman, originea culorii în diversele
materiale, teoria culorii în artă și aspectele
fizice ale culorii în spectrul electromagnetic.
Culoarea (lungimea de undă) este
doar una din proprietățile luminii, altele fiind
de ex. direcția, viteza, intensitatea, coerența,
polarizarea. Dintre acestea ochiul uman nu e
sensibil la viteza, coerența sau polarizarea
luminii, având nevoie pentru evidențierea
acestora de aparate de măsură
corespunzătoare.
Olaru Andra
Razele Ultraviolete

La ce sunt utilizate Razele Ultraviolete?

 Sunt utilizate pentru eliminarea celulelor canceroase.

 Razele ultraviolete (UV) pot creşte eficienţa
medicamentelor utilizate în tratarea cancerului, potrivit unui
studiu al cercetătorilor britanici. Tratamentul cu anticorpi
monoclonali este o armă eficace în lupta împotriva
cancerului, dar aceştia pot ataca şi ţesuturile sănătoase.
Cercetătorii au descoperit o modalitate de a acoperi
anticorpii cu un ulei organic fotosensibil, care îi împiedică
să acţioneze dacă nu au contact cu lumina. Razele UV
sunt trimise apoi asupra tumorii, iar anticorpii încep să
acţioneze asupra ei. Testele se vor face pentru cancerul de
piele
Șoimu Liviu

EFECTE ALE EXPUNERII LA RAZE

ULTRAVIOLETE

 Aproximativ 20 de milioane de oameni sunt in prezent

orbi datorita cataractei. Se estimeaza ca mai mult de
20% se datoreaza efectului direct al razelor
ultraviolete. Leziunile UV de la nivelul tesutului fibros
sunt deseori descrise ca imbatranirea determinata de
bronzarea de catre razele solare. Aceasta face ca
oamenii sa arate mai batrani deoarece pielea lor isi
pierde elasticitatea si este ridata. Expunerea
prelungita la radiatii ultraviolete determina aparitia
unor modificari cronice ale pielii.
Sălcianu Simona
Raze x sau radiatii x
Definiție: Unde electromagnetice care nu aparțin spectrului vizibil, a
căror lungime de undă este de ordinul de mărime al angstromului (A),
utilizate în medicină pentru proprietățile lor de pătrundere prin materia
vie și pentru proprietățile lor terapeutice.

Acestea au lungimi de undă mici, cuprinse între 0,01 și 100 Å

(ångström).
Ghețău Andrei
Aceste radiatii au fost descoperite in 1895 de fizicianul german W. Rongen. Ele sunt produse in tuburi speciale in
care un fascicul de electroni accelerat cu ajutorul unei tensiuni electrice de ordinul zecilor de mii de voli,
bombardeaza un electrod.
Razele X, descoperite din greseala
La inceput s-au numit raze Roentgen, de la numele fizicianului german care le-a descoperit in anul 1895.
Wilhelm Roentgen facea experimente cu un tub catodic, cand a observat ca un panou fluorescent din laboratorul
sau a inceput sa straluceasca. Fenomenul a aparut si atunci cand tubul era acoperit cu o hartie neagra si groasa.
Fizicianul si-a dat seama ca energia emisa de tub poate sa treaca prin obiecte, asa ca a asezat diverse lucruri
in fata acestuia, observand cum panoul fluorescent straluceste de parca nimic nu ar sta in calea razelor. Pana la
urma, Roentgen si-a pus mana in fata tubului si cu mare uimire a constatat ca pe panoul fluorescent si poate vedea
oasele.
Deci la numai cateva minute de la descoperirea razelor X, omul a descoperit si cea mai importanta aplicatie a
lor, cea medicala. Astazi, medicii folosesc razele X ca sa vada prin tesuturi, pana la oase. Cu ajutorul lor se
descopera fracturile osoase, cariile dentare, obiectele inghitite. Iar o varianta modificata a razelor X se foloseste
pentru a vedea tesuturile moi cum sunt plamanii, vasele de s‚nge, intestinele.
Cat de periculoase sunt razele X
Atunci cand s-au descoperit razele X, comunitatea medicala nu a inteles cat sunt de periculoase, astfel ca multi
medici si pacienti s-au ambolnavit din cauza lor. Cu timpul s-a descoperit ca razele X sunt radiatii ionizante, adica
pot face ca atomii pe care ii intalnesc an cale sa capete o incarcatura electrica, transformandu-se in ioni. Cum
corpul nostru este si el format din atomi, incarcatura electrica pe care o capata ei poate sa distruga fasia de ADN.
Iar o celula cu fasie de ADN distrusa fie moare, fie dezvolta o mutatie.
Cand mai multe celule sunt ucise, poti dezvolta o serie de boli, dar cand o celula capata o mutatie, ea se
transforma intr-o celula canceroasa, care apoi se multiplica si dezvolta o tumoare.
Daca mutatia are loc intr-o celula sexuala, sermatozoidul sau ovulul, embrionul care va rezulta din ele va suferi
malformatii. Din toate aceste motive, medicii folosesc cu economie razele X, asa incat un pacient sa nu fie expus
unei cantitati prea mari de radiatii.
Totusi, expunerea sporadica la cantitati mici de radiatii nu este periculoasa, astfel ca o radiografie este o
optiune mult mai sigura decat o interventie chirurgicala care ar fi necesara, in lipsa razelor X pentru a vedea un os
fracturat.
Marin Marcu

• Radiografia

Radiografiile sunt produse prin transmiterea de

raze X printr-un pacient catre un dispozitiv de
captare, apoi convertite intr-o imagine pentru
diagnostic.
Imagistica originala si inca larg utilizara produce
filme prin impregnare argentica. In radiografia
Film-Ecran, un tub de raze X genereaza un
fascicul de raze X care este indreptat catre
pacient; razele, filtrate pentru o claritate crescuta,
lovesc un film nedevelopat strans legat de un
ecran de fosfori emitatori de lumina intr-o caseta
fotosigilata. Imaginea apare pe film in urma
developarii chimice.

• Tomografia Computerizată
Imaginile computerului tomograf sunt obtinute prin rotatia unui ‘arc’ care emite raze X si
primeste informatiile din corpul pacientului prin detectorii de raze X care se afla in opozitie
cu emitatorii. Detectorii diferentiaza puterea razelor primite (cu cat este mai dens tesutul,
cu atat mai putine raze trec prin el) si trimit datele unui computer. Diferite tipuri de tesut ce
prezinta densitati diferite sunt reprezentate utilizand nuante sau culori diferite.
Cristea Liviu
Radiatii GAMMA

Razele gamma au fost descoperite în anul 1900 de către Paul Villard (1860-
1934), fizician şi chimist francez, în timp ce studia la Paris
comportamentul Uraniuluişi Radiului. Numele acestui tip de radiaţie a fost dat
de către Ernest Rutherford. Cu ocazia primelor cercetari privind dezintegrarea
radioactiva – emisiile rezultante au fost clasificate in trei tipuri – „raze” alfa, beta
si gamma. De fapt numai tipul „gamma” reprezinta radiatie electromagnetica
propriu-zisa (adica fotoni de inalta frecventa), celelalte tipuri reprezinta o
radiatie de particule (nuclee de heliu de mare viteză – numite şi raze α,
respectiv emisii de electroni – numite şi raze β).
Zamfirescu Cristian

Razele gamma sunt unde electromagnetice, de frecvențe

foarte mari, produse de interacțiuni între particule subatomice,
cum ar fi la dezintegrările radioactive. Aceste unde sunt alcatuite
din fotoni de mare
energie. Ele reprezinta un pericol biologic.
Razele gamma sunt folosite deseori pentru a ucide
organisme vii. Aplicatiile includ: sterilizarea echipamentelor
medicale, eliminarea bacteriilor ce cauzeaza putrezirea
mancarurilor, si prevenirea alterarii fructelor si legumelor, pentru
a le prelungi prospetimea si aroma. Desi pot cauza cancer, razele
gamma sunt de asemenea folosite pentru a trata anumite tipuri
de cancer, deoarece ucid si celulele canceroase. Catieva
fascicule concetrate de raze gamma sunt directionate catre o
tumoare, pentru a o elimina, fara a afecta tesuturile
inconjuratoare.
Florea Victor
I Radiatia gamma (gamma este a treia litera din alfabetul grec ) sunt unde electromagnetice de frecvente foarte mari produse
de interac?iuni intre particule subatomice, cum ar fi la dezintegrarile radioactive sau la ciocnirea si anihilarea unei perechi electron
- pozitron.
Razele pot strabate cu usurinta grosimi considerabile din tesuturi animale si vegetale, substante usoare si chiar cativa
centimetri din substante dense ñ cum ar fi de exemplu plumbul.
II In urma interactiunii dintre aceste radiatii si organismele vii, apar fenomene fizice (ionizari, excitari atomice) care determina
consecinte biochimice (alterari ale macromoleculelor si ale sistemelor enzimatice ñ ruperi de legaturi chimice, aparitia de radicali
liber, recombinari nedorite).
Cele mai importante efecte se observa la celulele germinale (sexuale). In urma interactiunii dintre radiatii si celulele germinale
se observa o alterare a cromozomilor si a codului genetic ñ ADN/ARN. Gravitatea acestor efecte este amplificata de transmiterea
mutatiilor la descendenti.
Protectia contra razelor gamma se asigura prin pereti de beton, otel sau plumb ñ ultimul fiind cel mai eficace.
Detectarea radiatiilor gamma se poate face pe mai multe cai:
- datorita efectului de ionizare, pot fi detectate cu electrometre sensibile; pe acest principiu functioneaza detectorul Geiger-M¸ller;
- prin innegrirea unei placi fotografice;
- cu ajutorul camerei cu ceata.
III Efectele radiatiilor gamma:
Consecintele expunerii la radiatii gamma depind de doza primita, practic traim cu o sabie cosmica deasupra capului, numai
distantele uriase din Univers fac improbabila o expunere mortala generata de un cataclism cosmic de tip supernova sau gaura
neagra!
Oamenii de stiinta banuiesc ca o expunere la o emisie exploziva de radiatii gamma ne-a afectat deja planeta in urma cu
440 milioane de ani, la sfarsitul perioadei Ordovicianului, distrugerea stratului de ozon al Pamantului avand ca si consecinta
disparitia a 2/3 din vietuitoare !

In fapt, suportam zilnic doze mici de radiatie gamma provenind din spatiul cosmic, din minereuri, gaze radioactive provenind
din subsol, izotopi slab radioactivi aflati in componenta diverselor substante industrializate, radiatii generate in apropierea
centralelor nucleare, ba chiar si din apa pe care o bem. In functie de dozele suportate si de rezistenta noastra naturala, am putea
sau nu suferi imbolnaviri si/sau am putea transmite defecte genetice urmasilor.
De mentionat ca atunci cand zburam cu avionul suportam doze crescute de radiatii gamma (vedeti si clipul de mai jos), dar
cei mai expusi sunt cosmonautii.
 Vă mulțumim pentru atenție !

*Petcu Lorena și Guguilă Elena au aranjat acest proiect*