Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ELECTROMAGNETICE
Proiect realizat de
elevii clasei a XI-a E
Vidrașc Raluca
Unde electromagnetice
Sfârşitul secolului al XIX-lea aduce în fizică prima mare unificare a unor concepte: electricitatea,
magnetismul şi lumina.
1.Câmpul magnetic este o consecinţă a trecerii curentului electric prin circuite electrice.
2.M. Faraday evidenţiază fenomenul de inducţie electromagnetică (un flux magnetic variabil care
parcurge cu circuit generează o tensiune electromotoare şi un curent ) şi stabileşte legea care descrie
acest fenomen.
3.Pe de altă parte se demonstrează că la rândul său un câmp electric variabil în timp generează un
câmp magnetic. În 1865 J.C. Maxwell arată că la baza tuturor fenomenelor electrice şi magnetice stau 4
ecuaţii. Din analiza acestor ecuaţii rezultă că sarcinile electrice în mişcare accelerată generează un câmp
electric şi magnetic interdependente. Acest câmp este numit câmp electromagnetic şi viteza de propagare
a acestuia este de 3∙108ms. Forma de propagare în spaţiu a câmpului electromagnetic este unda
electromagnetică.
4.În 1849 Fizeau efectuează primul expriment prin care se reuşeşte determinarea cu o bună precizie a
vitezei luminii în aer şi anume 3,15∙108ms. 3,15∙108ms.
5.În 1887 fizicianul german R. Hertz construieşte primul circuit oscilant care propagă în spatiu şi
recepţionează unde electromagnetice în domeniul radio confirmând teoria lui Maxwell privind undele
electromagnetice.
În scurt timp se ajunge la concluzia că uimitoarea coincidenţă între viteza luminii măsurată de Fizeau şi
viteza de propagare a câmpului electromagnetic dedusă teoretic de Maxwell nu este o coincidenţă ci un
fapt ştiinţific remarcabil. Ceea ce a condus la ideea că de fapt lumina este un caz particular de undă
electromagnetică şi că dincolo de limitele de percepţie umane mai există şi altceva.
Unda electromagnetică este o suprapunere de câmp electric şi magnetic care se generează reciproc şi se
propagă împreună.
Sumarizăm cele mai importante proprietăţi ale undelor electromagnetice:
•Undele electromagnetice nu au nevoie de un mediu suport de propagare ele se propagă şi în vid.
•Undele electromagnetice sunt transversale.
•Vectorii 𝐸⃗ şi 𝐵⃗ sunt în fază (iau simultan valoarea 0 şi simultan valorile maxime).
•Viteza de propagare a undelor electromagnetice depinde de mediu.
Radu Vlad
Wilhelm Conrad Röntgen
Röntgen s-a născut în 1845, la Lennep, în Germania, fiind singurul copil al unui
negustor și producător de textile. Datorită mamei sale care provenea dintr-o veche
familie olandeză, familia Röntgen a decis să se mute în Olanda, când micuțul Wilhelm
avea doar trei ani. În copilărie și adolescență, Röntgen nu dădea semne de aptitudini
ieșite din comun, dar avea o pasiune - pe care, de altfel și-a păstrat-o toată viața - de a
face farse mecanice complicate, îndelung elaborate.
În 1862 Röntgen s-a înscris la Școala tehnică din Utrecht. În 1865 s-a înscris la
cursurile facultății de fizică din cadrul Universității din Utrecht, dar nu a obținut numărul
necesar de credite pentru a deveni student, așa încât s-a decis să plece în Elveția,
unde s-a îmatriculat la Institutul Politehnic din Zürich după susținerea examenelor.
În 1869 și-a susținut teza de doctorat la Zürich și a fost numit asistentul celebrului
fizician August Kundt. Îl însoțește pe acesta la Würzburg și ulterior la Strasbourg.
Crăciun Iulia
Despre undele electromagnetice
• Campul electric si campul magnetic sunt doua aspecte ale unei forme de existenta a
materiei, care se numeste camp electromagnetic.
• Efectele netermice pot aparea ca urmare a mai multor interactii dintre campul electric
si diferite componente ale tesuturilor biologice, de exemplu modificari in conformatia
proteinelor sau a legarii unor mediatori de receptori celulari (de exemplu, Ca2+),
procese care la randul lor declanseaza alte evenimente intra si intercelulare.
Lucaș Adriana
Clasificarea undelor electromagnetice
In funcție de frecvența sau lungimea de undă cu care radiația se repetă în timp, respectiv în spațiu, undele
electromagnetice se pot manifesta în diverse forme.
Spectrul radiațiilor electromagnetice este împărțit după criteriul lungimii de undă în câteva domenii, de la frecvențele
joase spre cele înalte:
➤radiațiile (undele) radio
➤microunde
➤televizor
➤radiații infraroșii,
➤radiații luminoase (vizibile)
➤radiații ultraviolete,
➤radiații X (Röntgen),
➤radiații "γ" (gamma - literă greacă)
O undă radio este o undă electromagnetică propagată de o antenă. Undele radio au frecvenţe diferite
şi prin reglarea unui receptor pe o frecvenţă anume se poate capta un anumit semnal.
Când ascultaţi un post de radio şi prezentatorul spune „Aici, Radio X – 91,5 FM” înseamnă că
semnalul radio transmis este de tip FM (modulaţie în frecvenţă), pe o frecvenţă de 91,5 megahertzi
(milioane de cicluri pe secundă). 91,5 megahertzi înseamnă că emiţătorul postului de radio oscilează
cu o frecvenţă de 91 500 000 cicluri pe secundă. Toate posturile FM emit în banda de frecvenţe
cuprinse între 88 megahertzi şi 108 megahertzi, bandă a spectrului radio folosită exclusiv pentru
emisiile acestor staţii.
Radioul AM (modulaţie în amplitudine) are o bandă de frecvenţe cuprinsă între 535 kilohertzi şi 1700
kilohertzi (kilo=mii, deci cu o oscilaţie între 535,000 şi 1 700 000 cicluri pe secundă.)
În modulaţia în frecvenţă (FM), spre deosebire de modulaţia în amplitudine (AM), amplitudinea undei
purtătoare este menţinută constantă, dar frecvenţa ei este modificată în conformitate cu variaţiile
semnalului audio transmis.
Primul sistem viabil de comunicare radio prin FM – modulaţia în frecvenţă – a fost descris de
inventatorul american Edwin Howard Armstrong în 1936. Abia în 1960, radioul FM a luat avânt,
datorită calităţii sunetului transmis şi al costului relativ scăzut al echipamentelor pentru staţiile de
radiodifuziune FM.
Prima transmisie radio din istorie a fost realizată de Guglielmo Marconi în 1894. Semnalele radio emise
atunci s-au propagat în spaţiul cosmic, cu viteza luminii, pentru mai bine de 115 de ani. Undele
radio transmise atunci au trecut prin dreptul lui Sirius în 1903, pe lângă Vega în 1919 şi dincolo de steaua
Regulus în 1971.
Undele radio poartă prin aer conversaţii, muzică, imagini şi date invizibile, câteodată chiar şi la milioane
de kilometri depărtare. Chiar dacă undele radio sunt invizibile şi imposibil de detectat de către oameni, ele
au schimbat radical societatea umană. Fie că vorbim de aparatele de radio, de telefoanele mobile, de
telefoanele fără fir sau alte tehnologii wireless, toate acestea folosesc undele radio pentru a comunica.
Câteva exemple sunt emisiile de programe radio AM şi FM, telefoanele mobile, telefoanele fără fir,
telecomenzile pentru uşa garajului, reţelele wireless, jucăriile teleghidate, emisiile TV, receiverele GPS,
echipamentele radio pentru amatori (Ham radio), comunicaţiile prin satelit, etc.
Modulaţia în frecvenţă (FM – unde
ultrascurte) are mai multe avantaje faţă de
de modulaţia în amplitudine (AM – unde
medii şi lungi) utilizată ca formă alternativă
de radiodifuziune. Diverse perturbări
electrice, de exemplu cele cauzate de
furtunile cu trăsnete şi de sistemele de
aprindere auto, creează semnale radio
modulate în amplitudine care sunt receptate
ca zgomote (radioparaziţi) de receptoarele
AM. Un receptor FM bine conceput nu este
sensibil la astfel de perturbări atunci când
este reglat la un semnal FM suficient de
puternic. De asemenea, raportul
semnal/zgomot într-un sistem FM este mult
mai mare decât cel al unui sistem AM. În cele
din urmă, posturile de radio FM pot opera în
benzi de foarte înaltă frecvenţă faţă de
posturile AM.
Brazdiș Mihail
AUTOR DE DREPT. Părintele radioului pare însă să fi fost Nikola Tesla, care a
inventat cu patru ani înaintea lui Marconi modelul teoretic al radioului. Tesla a
pierdut primul proces în vederea recunoaşterii "paternităţii", intentat lui Marconi în
1915. Al doilea proces derulat în 1946 la Curtea Supremă din SUA avea să-i dea
câştig de cauză lui Tesla, acesta fiind declarat "părintele" legitim al radioului. În jurul
anului 1891, Tesla a construit o serie de aparate care produceau între 15.000 şi
18.000 de cicluri electromagnetice pe secundă. El prefera să utilizeze undele
longitudinale, deoarece considera că undele hertziene sunt o adevărată pierdere de
energie.
Televizoarele mai vechi, în genul celor “cutie”, conţin un tub catodic care emite un
nivel mai ridicat de radiaţii. Dacă încă mai aveti în casă acest tip de televizor, experţii
recomandă să stati la o distanţă de cel puţin doi metri de el, pentru a limita
expunerea.
Multe stele se nasc in medii de praf . Radiatia infrarosie cu lungime de unda scurta(0,7-
1,5 microni), ,,aproape de rosu“, poate strabate prin nori densi de praf si gaze, la distante
de ani-lumina, dezvaluind stelele nou formate
Radiatia infrarosu cu lungime de unda lunga(intre 4 si 1000 microni), “departata de
rosu”, indica prezenta prafului. Spre deosebire de lumina vizibila, unde vedem intuneric,
prin telescopul infrarosu, vedem nori grosi de praf si stele.
Nebuloasa
ORION
Mihnea Ana Maria In Medicina
Efectul de sauna (procesul benefic de transpiratie)
Corpul depoziteaza in decursul vietii substante nocive, metale grele si grasimi, sub straturile inferioare
de piele, pe care nu le poate elimina pe cale naturala. Razele infrarosii patrund cativa centrimetri in
corp. Sub efectul acestei calduri patrunzatoare, se activeaza procesul de transpiratie din interiorul
corpului, ceea ce inseamna ca substantele nocive sunt pur si simplu impinse din corp o data cu
transpiratia, prin pori. In timp ce se presupune ca la o sauna obisnuita, transpiratia consta in mare parte
din apa, si doar maximum 15% grasimi si alte toxine, sub influenta infrarosiilor, aproximativ 25% din
transpiratie sunt grasimi, metale grele si substante nocive.
Caracteristicile undelor infrarosii tin de faptul ca genereaza in mod natural caldura facand ca moleculele
corpului sa vibreze rapid unele impotriva celorlalte si spre deosebire de lumina vizibila, razele infrarosii
penetreaza adanc pielea si tesuturile. Este o forma de energie care incalzeste obiectele in mod direct
prin conversie fara a incalzi aerul dintre razele infrarosii si obiect.
Comunicațiile în infraroșu
Comunicațiile optice în spațiul liber ce utilizează lasere prin infraroșu poate fi o metodă
foarte convenabilă pentru a instala o legatură de comunicație în spațiul urban care să
funcționeze până la 4 gigabit/s, în comparație cu îngroparea cablului de fibră optică.
Spectrul vizibil (numit uneori „spectrul optic”) reprezintă domeniul spectrului electromagnetic ce este vizibil
și poate fi detectat de ochiul uman fără mijloace ajutătoare. Radiațiile electromagnetice din acest interval de
lungimi de undă se numesc lumină.
Lumina este o radiație electromagnetică; pentru a fi percepută de om ea trebuie să aibă anumite
caracteristici: frecvența trebuie să fie cuprinsă între limitele sensibilității vizuale ale receptorilor fotosensibili din
retină, adică în domeniul de lungimi de unde de circa 300–700 nm, iar intensitatea trebuie să depășească
pragul de sensibilitate al acestora. În sens larg se poate folosi termenul de "lumină" și pentru radiații
electromagnetice invizibile pentru om, ca de exemplu lumina infraroșie sau cea ultravioletă.
• Radiografia
• Tomografia Computerizată
Imaginile computerului tomograf sunt obtinute prin rotatia unui ‘arc’ care emite raze X si
primeste informatiile din corpul pacientului prin detectorii de raze X care se afla in opozitie
cu emitatorii. Detectorii diferentiaza puterea razelor primite (cu cat este mai dens tesutul,
cu atat mai putine raze trec prin el) si trimit datele unui computer. Diferite tipuri de tesut ce
prezinta densitati diferite sunt reprezentate utilizand nuante sau culori diferite.
Cristea Liviu
Radiatii GAMMA
Razele gamma au fost descoperite în anul 1900 de către Paul Villard (1860-
1934), fizician şi chimist francez, în timp ce studia la Paris
comportamentul Uraniuluişi Radiului. Numele acestui tip de radiaţie a fost dat
de către Ernest Rutherford. Cu ocazia primelor cercetari privind dezintegrarea
radioactiva – emisiile rezultante au fost clasificate in trei tipuri – „raze” alfa, beta
si gamma. De fapt numai tipul „gamma” reprezinta radiatie electromagnetica
propriu-zisa (adica fotoni de inalta frecventa), celelalte tipuri reprezinta o
radiatie de particule (nuclee de heliu de mare viteză – numite şi raze α,
respectiv emisii de electroni – numite şi raze β).
Zamfirescu Cristian
In fapt, suportam zilnic doze mici de radiatie gamma provenind din spatiul cosmic, din minereuri, gaze radioactive provenind
din subsol, izotopi slab radioactivi aflati in componenta diverselor substante industrializate, radiatii generate in apropierea
centralelor nucleare, ba chiar si din apa pe care o bem. In functie de dozele suportate si de rezistenta noastra naturala, am putea
sau nu suferi imbolnaviri si/sau am putea transmite defecte genetice urmasilor.
De mentionat ca atunci cand zburam cu avionul suportam doze crescute de radiatii gamma (vedeti si clipul de mai jos), dar
cei mai expusi sunt cosmonautii.
Vă mulțumim pentru atenție !