Curs 9

Teoria Relativitatii
Introducere
• Studiul legilor fizicii se face în general în sisteme de referinta
inertiale.
• Problema care se pune este aceea de a formula legile fizicii
în diverse sisteme de referinta. Aceasta problema a fost
rezolvata prin creerea de catre Albert Einstein începând din
1905 a teoriei relativitatii restrânse si generale.
• Formularea de catre Maxwell a legilor electromagnetismului
a permis sa se stabileasca ca interactiile de acest tip se
propaga cu viteza finita, viteza care în vid este egala cu
viteza luminii c:
Postulatele teoriei relativitatii
1. Principiul relativitatii restrânse:
Legile fizicii si rezultatele tuturor experientelor efectuate sunt
aceleasi în toate sistemele de referinta inertiale; nu exista sistem de
referinta inertial preferential.
2. Principiul constantei vitezei luminii:
Valoarea vitezei de propagare a luminii în vid este aceiasi în toate
sistemele de referinta inertiale.
1. Ea este viteza tuturor undelor electromagnetice în vid
independent de frecventa.
2. Nici un semnal nu poate fi transmis în vid sau în alt
mediu cu o viteza mai mare decât viteza luminii.
3. Din relatia (*) rezulta ca viteza luminii depinde de doua
constante universale ε0 permitivitatea vidului si μ0
permeabilitatea vidului.
Aceasta înseamna ca ea va avea aceiasi valoare c =
2.99733 108 m/s în orice sistem de referinta galilean.
Rezulta astfel o prima concluzie si anume ca principiul
relativitatii galileene nu se aplica în cazul luminii.
4. Se poate arata ca ecuatiile Maxwell nu sunt invariante în
raport cu transformarile Galilei.

(*)
Transformãrile lui Galilei
• Un acelasi eveniment poate fi analizat din douã SR diferite în care
se gãsesc doi observatori diferiti. Evenimentul este caracterizat
prin cele trei coordonate spatiale la care se adaugã timpul t ca o
coordonatã temporalã.
• Sã considerãm douã SR, S(Oxyz) si S’ (O’x’y’z’) si doi observatori O
si respectiv O’(Fig)
• Presupunem cã cei doi observatori se deplaseazã unul fatã de
celãlalt într-o miscare de translatie uniformã. Observatorul din O
vede cã observatorul din O’ se deplaseazã cu viteza v0 = ct. iar cel
din O’ vede cã observatorul din O se deplaseazã cu viteza -v0.
Pentru observatorul O putem scrie cã :
Transformarile Lorentz
Consecinte ale transformarilor Lorentz
• Contractia lungimilor
• Relativitatea simultaneitatii
• Dilatarea timpului
Contractia lungimilor
Relativitatea simultaneitatii
Dilatarea timpului
 Termodinamica
Termodinamica este stiinta care se ocupa cu
studiul legilor de transformare a energiei,
analizeaza miscarea moleculara din interiorul
corpurilor si fenomenele determinate de actiunea
particulelor elementare constitutive ale acestora.
Studiul fenomenelor legate de mişcarea termică se
poate face pe cale microscopică şi macroscopică.
 Să definim câteva noţiuni mai importante ce se folosesc în
termodinamică:
• Un sistem termodinamic reprezintă un ansamblu de corpuri de
dimensiuni macroscopice, cu volum determinat, constituit din
molecule şi atomi, care se găsesc într-o mişcare continuă şi
dezordonată şi interacţionează cu mediul exterior ca un întreg.
• Mărimile ce caracterizează complet starea sistemului
termodinamic se numesc parametri de stare (p, V, T) ce nu sunt
variabile independente, ci sunt legate prin ecuaţia de stare:

• Mărimile care sunt univoc determinate de parametrii de stare, în

termodinamică se numesc funcţii de stare. Cea mai importantă
funcţie de stare este energia internă U a sistemului.
Clasificarea sistemelor
• Din punctul de vedere al relaţiilor cu mediul extern, sistemele sunt de
trei tipuri:
a) sisteme izolate (nu schimbă cu exteriorul nici substanţă, nici
energie);
b) sisteme închise (schimbă cu exteriorul numai energie, dar nu şi
substanţă);
c) sisteme deschise (schimbă cu exteriorul atât substanţă cât şi energie)
d) sisteme adiabatice schimba doar lucru mecanic.
• După tipul mărimii fizice caracterizate, parametrii se
împart în:
- parametrii mecanici: volumul, presiunea, forţa, etc.
- parametrii termodinamici: temperatura, energia
internă, entropia, etc.
• Transformarea termodinamica de stare reprezinta
trecerea unui corp (sistem) dintr-o stare de echilibru în
alta, atunci când se modifica conditiile exterioare ale
acestuia, provocându-se astfel un schimb de energie.
• Transformarile se numesc cvasistatice, daca parametrii
de stare variaza în timp atât de lent încât, la orice
moment, sistemul sa poata fi considerat în echilibru.
• Transformarea se numeste ciclica sau inchisa daca
starea finala a sistemului termodinamic coincide cu
starea sa initiala, dupa parcurgerea altor stari
intermediare diferite (fig.); in caz contrar,
transformarea se numeste deschisa.
• Transformarea reversibila este o transformare în care,
în urma schimbarii semnului de variatie al parametrilor
de stare, sistemul evolueaza de la starea finala la starea
initiala, trecând prin aceleasi stari intermediare de
echilibru prin care a trecut în transformarea primara de
la starea initiala la starea finala.
• Orice transformare care nu este reversibila este
ireversibila.
• In functie de numarul de parametri de stare ce se
modifica, transformarile pot fi:
• simple – un parametru fundamental de stare se
mentine constant;
• complexe – toti parametrii de stare fundamentali sufera
modificari.