Electrotehnica se ocupa de studiul fenomenelor electrice si magnetice din punctul de
vedere al aplicatiilor lor in tehnica. In linii mari, aplicatiile tehnice ale fenomenelor electrice si magnetice pot fi grupate in: a) aplicatii electroenergetice (de curenti tari) care se refera la producerea, transportul, distributia si utilizarea energiei electromagnetice; b) aplicatii de telecomunicatii, telecomenzi, electronica (curenti slabi) care se refera la producerea, prelucrarea, transmisia si receptia semnalelor purtatoare de informatii. Aceasta clasificare nu este exhaustiva deoarece instalatiile electroenergetice contin dispozitive din cea dea doua categorie, dupa cum si electronica de putere presupune instalatii de curenti tari. In principiu atâ t problemele de electroenergetica câ t si cele de telecomunicatii si electronica pot fi studiate riguros in cadrul unor teorii ale câ mpului electromagnetic. Exista insa o clasa larga de aplicatii ale celor doua categorii de probleme, care se pot studia in ipoteze simplificatoare, acceptabile din punct de vedere tehnic, in cadrul unei teorii mai simple denumita teoria circuitelor electrice. In comparatie cu teoria fenomenologica (macroscopica – unde corpurile sunt presupuse a fi medii continue) a lui Maxwell si Hertz care presupune un sistem de opt legi generale, la care se adauga o serie de legi de material, descrise de ecuatii cu derivate partiale, teoria circuitelor electrice cu parametrii concentrati se elaboreaza numai cu ajutorul celor doua teoreme ale lui Kirchhoff, ecuatiile corespunzatoare fiind ecuatii diferentiale ordinare. Desi teoremele lui Kirchhoff sunt consecinte ale legilor electromagnetismului, problemele si metodele de calcul din cadrul teoriei circuitelor electrice sunt oarecum diferite de cele ale teoriei câ mpului electromagnetic. Mai mult, se poate spune ca preluâ nd concepte si metode ale stiintei sistemelor, teoria moderna a circuitelor electrice s-a indepartat si mai mult de teoria câ mpului electromagnetic. In esenta teoria circuitelor electrice cu parametri concentrati este o teorie de retea si din punctul de vedere strict al analizei (determinarea raspunsurilor la excitatii si conditii initiale date si caracterizarea retelelor prin functii de retea câ nd se cunoaste structura topologica a retelei, natura si caracteristicile elementelor de circuit) si sintezei (realizarea unor retele la excitatii si raspunsuri date) ea se poate in principiu elabora independent de teoria câ mpului electromagnetic, postulâ nd drept legi, relatiile celor doua teoreme ale lui Kirchhoff. In sens topologic conceptul de retea este o structura algebrica, independenta de ecuatiile câ mpului electromagnetic. Trebuie insa subliniat ca exclusiv ca teorie de retea, teoria circuitelor electrice cu parametrii concentrati nu reuseste sa explice unele fenomene, cum ar fi efectele de difuzie ale câ mpului electromagnetic (efect pelicular, de proximitate, curenti turbionari) fiind necesara in aceste cazuri elaborareaunei teorii de câ mp a circuitelor. In general insa, este de mai multa vreme acreditata ideea ca teoria circuitelor electrice poate fi studiata ca o teorie de retea.