Ce este electrotehnica

Electrotehnica se ocupa de studiul fenomenelor electrice si magnetice din punctul de

vedere al aplicatiilor lor in tehnica.
In linii mari, aplicatiile tehnice ale fenomenelor electrice si magnetice pot fi grupate
in:
a) aplicatii electroenergetice (de curenti tari) care se refera la producerea, transportul,
distributia si utilizarea energiei electromagnetice;
b) aplicatii de telecomunicatii, telecomenzi, electronica (curenti slabi) care se refera la
producerea, prelucrarea, transmisia si receptia semnalelor purtatoare de informatii.
Aceasta clasificare nu este exhaustiva deoarece instalatiile electroenergetice contin
dispozitive din cea dea doua categorie, dupa cum si electronica de putere presupune
instalatii de curenti tari. In principiu atâ t problemele de electroenergetica câ t si cele
de telecomunicatii si electronica pot fi studiate riguros in cadrul unor teorii ale câ
mpului electromagnetic.
Exista insa o clasa larga de aplicatii ale celor doua categorii de probleme, care se pot
studia in ipoteze simplificatoare, acceptabile din punct de vedere tehnic, in cadrul unei
teorii mai simple denumita teoria circuitelor electrice.
In comparatie cu teoria fenomenologica (macroscopica – unde corpurile sunt
presupuse a fi medii continue) a lui Maxwell si Hertz care presupune un sistem de opt
legi generale, la care se adauga o serie de legi de material, descrise de ecuatii cu
derivate partiale, teoria circuitelor electrice cu parametrii concentrati se elaboreaza
numai cu ajutorul celor doua teoreme ale lui Kirchhoff, ecuatiile corespunzatoare
fiind ecuatii diferentiale ordinare. Desi teoremele lui Kirchhoff sunt consecinte ale
legilor electromagnetismului, problemele si metodele de calcul din
cadrul teoriei circuitelor electrice sunt oarecum diferite de cele ale teoriei câ mpului
electromagnetic.
Mai mult, se poate spune ca preluâ nd concepte si metode ale stiintei sistemelor, teoria
moderna a circuitelor electrice s-a indepartat si mai mult de teoria câ mpului
electromagnetic. In esenta teoria circuitelor electrice cu parametri concentrati este o
teorie de retea si din punctul de vedere strict al analizei (determinarea raspunsurilor la
excitatii si conditii initiale date si caracterizarea retelelor prin functii de retea câ nd se
cunoaste structura topologica a retelei, natura si caracteristicile elementelor de circuit)
si sintezei (realizarea unor retele la excitatii si raspunsuri date) ea se poate in principiu
elabora independent de teoria câ mpului electromagnetic, postulâ nd drept legi,
relatiile celor doua teoreme ale lui Kirchhoff. In sens topologic conceptul de retea este
o structura algebrica, independenta de ecuatiile câ mpului electromagnetic. Trebuie
insa subliniat ca exclusiv ca teorie de retea, teoria circuitelor electrice cu parametrii
concentrati nu reuseste sa explice unele fenomene, cum ar fi efectele de difuzie ale câ
mpului electromagnetic (efect pelicular, de proximitate, curenti turbionari) fiind
necesara in aceste cazuri elaborareaunei teorii de câ mp a circuitelor. In general insa,
este de mai multa vreme acreditata ideea ca teoria circuitelor electrice poate fi studiata
ca o teorie de retea.