Sunt fenomene fizice, în general naturale, care constau dintr-un câmp
magnetic şi unul electric în acelaşii spaţiu, care se generează unul pe altul pe măsură ce se propagă; ele au fost prezise teoretic de „ecuaţiile lui Maxwell”(fizician scoţian,n.13.06.1831,Edinburgh- d.05.11.1879,Cambridge), apoi descoperite experimental de Heinrich Hertz (fizician german,n.22.02.1857,Hamburgh-d.01.01.1894, Bonn).
Maxwell a descoperit în anul 1865 că lumina este un fenomen
electromagnetic. 1 𝑐= 𝜀0 𝜇0
Unde: c = viteza luminii în vid (viteza de propagare a undelor
electromagnetice este egală cu viteza luminii);
e0 = permitivitatea electrică;
μ0 = permeabilitatea magnetică a vidului;
Într-un mediu în care avem permitivitatea electrică e, şi μ
permeabilitatea magnetică, viteza de propagare a luminii va fi dată de relaţia: 1 𝑐 𝑣= 𝜀𝜇 = 𝜀𝑟 𝜇𝑟
Unde :
er si μr = sunt valorile relative ale permitivităţii şi permeabilităţii
ştiind că: n = c/ν
Unde : n = indicele de refracţie
rezultă:
n = 𝜀𝑟 𝜇𝑟
Această ecuaţie stabileşte legătura dintre constantele optice,
electrice şi magnetice ale substanţei.
Proprietăţile undelor electromagnetice:
- Interferenţa = reprezintă fenomenul de suprapunere a două sau
mai multe unde care se întâlnesc într-un punct din spaţiu;
- reflexie = fenomen de întoarcere a undelor electromagnetice;
- refracţie = fenomenul de schimbare a direcţiei de propagare a
undei la trecerea dintr-un mediu în altul;
- absorbţia = pierderea de energie a unei radiaţii ce strabate un
mediu;
- difracţie = mod de propagare a undelor în spatele unui obstacol,
prin ocolirea marginilor lui şi prin abaterea aparentă de la traiectoria rectilinie.
Spectrul undelor electromagnetice:
În funcţie de frecvenţa sau lungimea de undă cu care radiaţia se repetă în timp, respective în spaţiu, undele electromagnetice se clasifică după cum urmează:
Undele radio - se folosesc la transmiterea semnalelor de
televiziune, comunicaţii prin satelit şi telefonie mobilă.
Microundele - se folosesc atat în comunicaţii cât şi în domeniul
alimentar; se bazează pe absorbţia puternică a radiaţiilor de această frecvenţă în apă şi materiile vegetale sau animale. Radiaţia infraroşiu - se foloseşte pentru transmiterea de date fără fir la distanţe mici(telecomenzi) şi este de asemenea foarte utilă în analizele fizico-chimice prin spectroscopie.
Lumina este cel mai la îndemana exemplu de unde
electromagnetice.
Razele X - sunt folosite în medicină la vizualizarea organelor
interne.
Razele γ - sunt utilizate în fizica nucleară.
De asemenea, trebuie precizat faptul că radiaţia electromagnetică
are o natură duală comportandu-se atât ca o undă, în anumite procese dar şi ca un flux de particule(fotoni), în alte procese.