Radiologia

& RMN-ul
Marin Cosmina Pralea Andrada Dragotoiu Alexia
 1. Istoric Radiatii X si Radiografii
Radiația X (radiația Röntgen) sunt radiații electromagnetice ionizante, cu lungimi de undă mici. Razele X formează radiația
X, o formă de radiație electromagnetică. Razele X sunt valuri de energie electromagnetică care acționează în mod similar
cu razele de lumină, dar la lungimi de undă de aproximativ 1000 de ori mai scurte decât de cele de lumină.

FIzicianul german Wilhelm Röntgen este de obicei creditat ca descoperitor de raze X în 1895, deoarece el a fost primul care
le studiază sistematic, deși nu este primul care a si observat efectele. Descoperirea sa a reprezentat un progres științific
semnificativ, de pe urma căruia au beneficiat multe domenii, mai ales medicina, transformând invizibilul în vizibil.

Utilizarea razelor X în scopuri medicale a fost pionieră de către maiorul John Hall-Edwards din Birmingham, Anglia.
Radiografia este înregistrarea, pe film fotografic special, a imaginii structurale a unui obiect, obținută cu ajutorul radiațiilor
X sau gamma. Radiografia permite examinarea obiectelor netransparente pentru lumină, pe baza proprietății acestor radiații
de a fi mult mai penetrante.

În 1914, Marie Curie a dezvoltat aparate radiologice pentru a sprijini soldații răniți în Primul Război Mondial, mașini ce
permiteau imagistica rapidă cu raze X pentru soldații răniți pe câmpul de luptă; astfel chirurgii puteau să opereze mai rapid
și cu mai multă acuratețe.
Transforma
invizibilul in
vizibil
 Istoric RMN
Imagistica prin rezonanță magnetică sau imagistică prin rezonanță magnetică nucleară este o
tehnică non-invazivă de imagistică medicală utilizată pentru a investiga anatomia și procesele fiziologice ale corpului
uman, în ambele cazuri de sănătate sau boală. Scanerele IRM utilizează câmpuri magnetice puternice, unde radio și
gradienți de câmp pentru a forma imagini ale corpului.
Istoria RMN-ului include activitatea multor cercetători care au contribuit la descoperirea si descrierea
fizica care stă la baza imagisticii prin rezonanță magnetică, începând cu începutul secolului XX. Ia fost inventată de Paul
C. Lauterbur, care a dezvoltat un mecanism de codificare a informațiilor spațiale într-un semnal RMN folosind gradienți
de câmp magnetic în septembrie 1971; el a publicat teoria care stă la baza acestui mecanism în martie 1973.
În anii 1970, o echipă condusă de John Mallard a construit primul scaner RMN pentru tot corpul la
Universitatea Aberdeen din Scoția. La 28 august 1980, aceștia au folosit acest aparat pentru a obține prima imagine utilă
din punct de vedere clinic a țesuturilor interne ale unui pacient cu ajutorul RMN, care a identificat o tumoare primară în
pieptul pacientului, un ficat anormal și un cancer secundar în oase. Acest aparat a fost utilizat ulterior la Spitalul St
Bartholomew, din Londra, din 1983 până în 1993. Mallard și echipa sa sunt recunoscuți pentru progresele tehnologice
care au dus la introducerea pe scară largă a RMN-ului.
 2. Teoria
Razele X formează radiația X, o formă de radiație electromagnetică. Cele mai multe raze X au o lungime de undă
cuprinsă între 0,01 și 10 nanometri, corespunzând frecvențelor cuprinse între 30 petahertz și 30 exahertz (3 × 10 16 Hz
până la 3 × 10 19 Hz) și energii cuprinse între 100 și 110 keV. Radiatiile X sunt de natura electromagnetica, deosebindu-
se de lumina prin lungimea de unda mai mica.Radiatiile electromagnetice sunt produse prin oscilatia sau acceleratia unei
sarcini electrice.Undele electromagnetice au atat componente electrice cat si magnetice. Gama radiatiilor
electromagnetice este foarte larga: unde cu frecventa foarte inalta si lungime mica sau frecventa foarte joasa si lungime
mare. Razele X sunt radiaţii electromagnetice cu lungimea de undă λ ~ 1Å, situate în domeniul spectral dintre raze γ şi
ultraviolet. În aplicaţii de laborator se folosesc uzual raze X cu λ între 0,5 şi 10Å. Relaţia dintre energia, frecvenţa şi
lungimea de undă a fotonului: hcε=hν=λunde: h - constanta lui Planck; c – viteza luminii; ε, ν - energia respectiv
frecvenţa fotonului.
Rezonanța magnetică nucleară (RMN) este un fenomen fizic bazat pe proprietățile mecanico-cuantice ale nucleelor
atomice. Trebuie specificat faptul că în RMN experimentele se realizează pe nucleele atomilor și nu pe electronii
acestora, deci informația furnizată se referă la poziționarea spațială a acestor nuclee în compusul chimic studiat. Aceste
nuclee au o proprietate intrinsecă numită spin, dar pentru a explica fenomenologia care se ascunde în spatele acestei
tehnici trebuie ținut cont de următoarele considerente fizice: ● Orice sarcină electrică în mișcare generează în jurul său
un câmp magnetic. Același lucru se întâmplă și în cazul nucleelor (sarcini electrice pozitive) când, datorită rotației în
jurul propriilor axe, se generează un câmp magnetic caracterizat printr-un moment magnetic μ, proporțional și de sens
opus cu spinul nucleului I.
 În RMN nucleele de interes sunt acele nuclee care au valoarea I=1/2 (1H, 13C, 15N, 19F,
31P) ● Dacă se așează un nucleu atomic într-un câmp magnetic extern Bo, atunci vectorul moment
magnetic va putea fi paralel (I=+1/2) sau antiparalel (I=-1/2) cu direcția acestui câmp. Trebuie
specificat faptul că energia sistemului antiparalel este mai mare decât energia sistemului paralel, iar
această diferență este direct proporțională cu valoarea câmpului Bo (ΔE=μB/I). ● Dacă se iradiază
nucleul cu un câmp de radiofrecvențe RF pe o direcție transversală câmpului constant Bo, acest câmp
transportând o energie egală cu ΔE, atunci nucleul (spinul) se va excita trecând din starea de energie
+1/2 în starea de energie –1/2 caracterizată prin energie mai mare. ● Deoarece în condiții naturale orice
sistem fizic tinde spre o stare de energie cât mai mică, acest nucleu se va relaxa revenind la starea +1/2
și emițând un alt câmp de radiofrecvențe din ai cărui parametri (frecvență) se obțin informații despre
natura nucleului (poziția în moleculă, respectiv tipul). Rezonanta Magnetica Nucleara a fost descrisa
prima data la molecule de Isidor Rabi in 1938. Opt ani mai tarziu , in 1946, Felix Bloch si Edward
Mills Purcell au rafinat tehnica pentru lichide si solide , pentru care au luat premiul Nobel in 1952. Ei
au remarcat ca nucleii cu numar impar de nucleoni ca 1H si 31P, pot absorbi energia undelor de
radiofrecventa , atunci cand sunt plasati intr-un camp magnetic a carui tarie trebuie reglata astfel incat
fiecare tip de nucleu sa fie detectat. Cand are loc absorbtia de unde radio in aceste conditii , nucleul
este descris a fi in rezonanta. Nuclee diferite din aceeasi molecula intra in rezonanta la diferite lungimi
de unda radio daca pastram constant acelas camp magnetic. Aceste frecvente de rezonanta permit
dezvaluirea informatiilor structural-chimice referitoare la molecula supusa experimentului.
3. Desenul
aparatului cu
raze
Desenul
aparatului
RMN
4. Principii de functionare-scheme
electrice
Razele X se pot obține în tuburi
electronice vidate, în care electronii
emiși de un catod incandescent sunt
accelerați de câmpul electric dintre
catod si anod (anticatod). Electronii cu
viteză mare ciocnesc anticatodul care
emite radiații X. Electronii rapizi care
ciocnesc anticatodul interacționează cu
atomii acestuia în două moduri:
 Electronii, având viteză mare, trec prin învelișul de electroni al atomilor anticatodului și se
apropie de nucleu. Nucleul, fiind pozitiv, îi deviază de la direcția lor inițială. Când electronii se
îndepartează de nucleu, ei sunt frânați de câmpul electric al nucleului; în acest proces se emit radiații X.

La trecerea prin învelișul de electroni al atomilor anticatodului, electronii rapizi pot ciocni
electronii atomilor acestuia. În urma ciocnirii, un electron de pe un strat interior (de exemplu de pe
stratul K) poate fi dislocat. Locul rămas vacant este ocupat de un electron aflat pe straturile următoare
(de exemplu de pe straturile L, M sau N). Rearanjarea electronilor atomilor anticatodului este însoțită de
emisia radiațiilor X.

La realizarea radiografiei, sursa de radiații este dispusă de o parte a obiectului, iar filmul de
cealaltă parte. Străbătând obiectul, radiațiile sunt atenuate inegal în diferitele puncte ale acestuia (în
funcție de densitatea și.de grosimea materialului), astfel încât, pe film, componentele obiectelor
neomogene se diferențiază prin contrast.
 5. Comparatii
RMN este, în general, o tehnică sigură, deși pot apărea
vătămări ca urmare a unor proceduri de siguranță
nereușite sau a unei erori umane. Contraindicațiile la IRM
includ majoritatea implanturilor cohleare și stimulatoare
cardiace, șrapnel și corpuri străine metalice în ochi.
Siguranța RMN în timpul primului trimestru de sarcină
este incertă, dar poate fi preferabilă altor
opțiuni. Deoarece RMN nu utilizează nici o radiație
ionizantă, utilizarea sa este în general favorizată, mai
degrabă în comparație cu CT.
 Comparatii
În anumite cazuri, RMN nu este preferată, deoarece poate
fi mai costisitoare, consumatoare de timp și excesiv de
claustrofobie.
IRM utilizează magneți puternici și, prin urmare, poate
face ca materialele magnetice să se deplaseze la viteze
mari care prezintă riscuri. Au avut loc decese.
6.Avantaje si dezavantaje radioterapie
Deoarece descoperirea lui Röntgen ca razele X pot identifica structurile osoase, radiografiile
au fost folosite pentru imagistica medicala. Prima utilizare medicală a fost mai mică de o
lună după ce a fost publicată această lucrare. Până în 2010, au fost efectuate 5 miliarde de
examinări medicale la nivel Mondial. Expunerea la radiații din imagistica medicală în 2006
a reprezentat aproximativ 50% din expunerea totală la radiațiile ionizante din Statele Unite.
Oamenii de știință s-au grăbit să recunoască beneficiile razelor X, dar au fost mai înceți în
înțelegerea efectelor nocive ale radiațiilor. Inițial se credea că razele X ar fi trecut prin
corpul uman la fel de inofensiv ca și razele de lumină. Cu toate acestea, după doar câțiva
ani, cercetătorii au început să raporteze cazuri de arsuri și leziuni ale pielii după expunerea
la razele X. Mai mult decât atât, în 1904, asistentul lui Thomas Edison, Clarence Dally, ce
lucrase intens cu razele X, a murit din cauza unui cancer de piele. Moartea lui Dally a
determinat unii oameni de știință să ia mai în serios riscurile radiației, asta chiar dacă nu
erau încă înțelese în totalitate.
 Avantaje si dezavantaje RMN
RMN este, în general, o tehnică sigură, deși pot apărea vătămări ca urmare a unor proceduri de
siguranță nereușite sau a unei erori umane. Contraindicațiile la IRM includ majoritatea implanturilor
cohleare și stimulatoare cardiace, șrapnel și corpuri străine metalice în ochi. Siguranța RMN în timpul
primului trimestru de sarcină este incertă, dar poate fi preferabilă altor opțiuni.Deoarece RMN nu
utilizează nici o radiație ionizantă, utilizarea sa este în general favorizată, mai degrabă în comparație
cu CT, atunci când oricare dintre modalități ar putea genera aceleași informații. În anumite cazuri,
RMN nu este preferată, deoarece poate fi mai costisitoare, consumatoare de timp și excesiv de
claustrofobie.
IRM utilizează magneți puternici și, prin urmare, poate face ca materialele magnetice să se deplaseze la
viteze mari care prezintă riscuri. RMN poate detecta probleme de sănătate sau poate confirma un
diagnostic, însă societățile medicale recomandă adesea ca RMN să nu fie prima procedură pentru
crearea unui plan de diagnosticare sau gestionare a plângerii unui pacient. Un caz comun este utilizarea
IRM pentru a căuta o cauză a durerii la nivelul spatelui; Colegiul American de Medici, de exemplu,
recomandă împotriva acestei proceduri ca fiind puțin probabil să ducă la un rezultat pozitiv pentru
pacient.
 7. Aplicatii ale radiatiilor X
Principalele utilizari: cercetari stiintifice, industrie, medicina. Traversand o portiune a corpului omenesc, radiatiile X sunt
absorbite in mod diferit. Această proprietate este folosita in radioscopie si radiografie. Studiul radiatiilor X a jucat un rol
vital in fizica, in special in dezvoltarea mecanicii cuantice. Ca mijloc de cercetare, radiatiile X au permis fizicienilor sa
confirme experimental teoria cristalografiei. Folosind metoda difractiei, substantele cristaline pot fi identificate si
structura lor determinate. Metoda poate fi aplicata si la pulberi, care nu au structura cristalina, dar o structura moleculara
regulata. Prin aceste mijloace se pot identifica compusi chimici si se poate stabili marimea particulelor
ultramicroscopice. Prin spectroscopie cu raxe X se pot identifica elementele chimice si izotopii lor. In afara de aplicatiile
din fizica, chimie, mineralogie, metalurgie si biologie, razele X se utilizeaza si in industrie, pentru testarea nedestructiva
a unor aliaje metalice. Pentru asemenea radiografii se utilizeaza Cobalt 60 si Caesium 137. De asemenea prin radiatii X
se testeaza anumite faze de productie si se elimina defectele. Razele X ultramoi se folosesc in determinarea autenticitatii
unor lucrari de arta sau la restaurarea unor picturi. In medicina, radiografele sau fluoroscoapele sunt mijloace de
diagnosticare. In radiotarapie se utilizeaza in tratamentul cancerului. Razele X pot fi folosite in urmatoarele scopuri: In
scop de diagnostic Radiografia cu raze X (radiografia osoasa, radiografia dentara etc.): detecteaza fracturi osoase,
anumite tumori si alte mase anormale, pneumonie, unele tipuri de leziuni, calcificari, obiecte straine sau anumite
afectiuni dentare. Mamografie este o radiografie a sanului care este utilizata pentru detectarea si diagnosticarea
cancerului.
 Tomografia computerizata (CT) combina tehnologia traditionala cu raze X cu procesarea
computerizata pentru a genera o serie de imagini in sectiune transversala ale corpului care pot fi
ulterior combinate pentru a forma o imagine tridimensionala cu raze X. Fluoroscopie utilizeaza raze X
si un ecran fluorescent pentru a obtine imagini in timp real ale miscarii in interiorul corpului sau pentru
a vizualiza traseul unui agent de contrast injectat sau inghitit. In scop terapeutic Radioterapia in
tratamentul cancerului: razele X si alte tipuri de radiatii cu energie inalta pot fi folosite pentru a
distruge tumorile si celulele canceroase prin deteriorarea ADN-ului lor.
 Aplicatii ale RMN-ului
RMN joaca un rol important in chimia analitica, biochimie si medicina. RMN ofera imagini clare ale
tesuturilor moi din jurul oaselor, ceea ce il face cea mai buna tehnica pentru diagnosticarea patologiilor coloanei
vertebrale si articulatiilor. Tehnica nu folosește radiație ionizantă (raze X) și este considerată a fi sigură pentru pacienți,
în special pentru persoanele care necesită examene multiple pentru monitorizarea afecțiunilor de care suferă. Principiile
de funcționare ale acestui tip de tehnologie de imagistică se bazează pe fenomenele studiate de fizica particulelor. În
momentul în care asupra atomilor de hidrogen acționează un câmp magnetic puternic, aceștia se aliniază spre o anumită
direcție, moment în care sunt expuși unor unde radio. Acest lucru produce o reorientare. Timpul de revenire la direcția
inițială diferă de la un țesut la altul, oferind medicilor o metodă sigură și precisă de a deosebi structurile anatomice între
ele. Receptorul scanerului RMM detectează toate aceste schimbări, informațiile fiind procesate de către un computer,
pentru a fi ulterior elaborată o imagine. RMN este utilizat pentru a studia inima, aorta, arterele coronare, si vasele de
sange, si pentru a diagnostica artera coronara si boli de inima. RMN-ul poate examina, de asemenea, in detaliu organele
pieptului si abdomenului, permitand diagnosticate si evaluate tumorile si bolile functionale. RMN devine din ce in ce mai
popular ca o alternativa la mamografia cu raze X pentru diagnosticarea precoce a cancerului de san.
 ●Sub influența razelor X, țesuturile biologice
suferă o serie de modificări. Organismul uman
poate suporta radiațiile X în doze mici. Există o
radiație naturală la care este expus organismul
nostru, în principal radiația cosmică și radiația
terestră, efecte negative produse de aceasta fiind
8. Recomandari neglijabile.
●În cazul radiațiilor produse de aparatura
de folosire medicală de diagnostic, în funcție de frecvența
expunerii, organul expus, vârsta pacientului,
efectele radiațiilor pot deveni periculoase. Una
dintre cauze este caracterul cumulativ al
radiației – cantitățile de radiații pe care le
primește organismul în timp se însumează.
●Rezultatul? Cu cât se fac mai multe explorări
ce folosesc razele X, cu atât gradul de iradiere
este mai mare, odată cu gradul de iradiere
crescând și probabilitatea apariției unor efecte
negative asupra organismului. Societățile Recomandari
medicale stabilesc proceduri pentru medicii care
ar trebui să utilizeze IRM pe pacienți și nu de folosire
recomandă utilizarea excesivă. RMN poate
detecta probleme de sănătate sau poate
confirma un diagnostic, însă societățile
medicale recomandă adesea ca RMN să nu fie
prima procedură pentru crearea unui plan de
diagnosticare sau gestionare a plângerii unui
pacient. Un caz comun este utilizarea IRM
pentru a căuta o cauză a durerii la nivelul
spatelui.
 https://www.petrebogdan.ro/radiografie-ce-este-
pregatire-cum-decurge-contraindicatii/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Radiografie

https://ro.wikipedia.org/wiki/Imagistic%C4%83_prin
_rezonan%C8%9B%C4%83_magnetic%C4%83#

9. Bibliografie https://ro.wikipedia.org/wiki/Marie_Curie#Colaborar
ea_cu_Pierre_Curie

https://destepti.ro/descoperirea-razelor-x-si-prima-
radiografie-din-istorie/