Aplicații ale

undelor

Proiect realizat de Tobescu Elena și Datcu Mădălina

 Ce sunt undele electromagnetice?

Undele electromagnetice sau radiația

electromagnetică sunt fenomene fizice în
general naturale care constau într-un câmp
electric și unul magnetic în același spațiu și
care se generează reciproc pe măsură ce se
propagă.
 Undele electromagnetice au fost prezise
teoretic de ecuațiile lui Maxwell și apoi
descoperite experimental de Heinrich Hertz în
anul 1887. Hertz a reuşit să determine viteza de
propagare a undelor electromagnetice şi a pus în
evidenţă printr-o serie de experimente
proprietăţile acestora.
Heinrich Hertz a folosit unelte simple, inclusiv o
bobină de inducţie şi un tip vechi de condensator
pentru a crea undele electromagnetice. Acesta a
demonstrat faptul că undele electromagnetice
sunt similare undelor luminoase, acestea din urmă
fiind de fapt o categorie de unde
electromagnetice.
 Tipuri de unde electromagnetice

În funcție de frecvență sau lungimea de undă cu care

radiația se repetă în timp, respectiv în spațiu, undele
electromagnetice pot fi de mai multe feluri:

۞ radiațiile (undele) radio;

۞ microunde;
۞ radiații infraroșii;
۞ radiații luminoase;
۞ radiații ultraviolete;
۞ radiații X (Rontgen);
۞ radiații Y (gamma). 
 Undele radio
Undele radio sunt unde electromagnetice utilizate în
special pentru transmisii de radio și televiziune, cu
frecvențe de la câțiva kilohertzi până la câțiva gigahertzi
(1 GHz = 109 Hz). În anumite aplicații speciale însă
domeniul de frecvențe poate fi mult extins. Astfel, în
comunicațiile cu submarinele se folosesc uneori frecvențe
de doar câțiva hertzi, iar în comunicațiile digitale fără fir
sau în radioastronomie frecvențele pot fi de ordinul
sutelor de gigahertzi.
Schema
animată a unei
antene dipolare
care radiază
unde radio
 Undele radio pot fi produse prin
oscilații în circuitele electrice. Când
undele radio sunt absorbite de un
conductor, acestea creează un curent
alternativ. Acest curent electric are
aceeași frecvență ca undele radio.
Informațiile sunt codificate în undă
înainte de transmisie, care pot fi
decodate atunci când este recepționată
unda. Sistemele de televiziune și radio
folosesc acest principiu pentru a difuza
You caninformații.
enter a subtitle here if you need it
Microundele
Microundele pot fi generate, ca şi undele
radio, de instalaţii electronice, însă nu fac
parte din domeniul vizibil, deci ochiul uman
nu le percepe. Una dintre primele utilizări ale
microundelor a fost în cadrul aparatelor
radar din timpul celui de-al Doilea Război
Mondial. Dar, ele se folosesc într-o gamă
mult mai largă de domenii. 
De când au fost utilizate pentru prima
dată, microundele şi-au găsit o răspândire
largă în diferite instalaţii şi dispozitive:
instalaţii de securitate a zborului, radare
militare şi de poliţie, instalaţii de emisie TV,
dotări de telefonie mobilă, aparate medicale
( ridicarea temperaturii unor organe interne
cu ajutorul curenţilor de înaltă frecvenţă) şi
bineînțeles în cuptoare cu microunde..
 Radiațiile infraroșii
Energia produsă de radiaţia infraroşie este un tip
de energie care, spre deosebire de alte tipuri de
undă, nu foloseşte aerul înconjurător drept mijloc de
transmisie. Radiaţiile infraroşii sunt emise într-un
spectru continuu de corpurile calde. Trebuie
remarcat faptul că jumătate din energia emisă de
Soare corespunde domeniului IR. Becurile emit mai
multă radiaţie infraroşie decât lumină.
Becurile emit mai multă radiaţie infraroşie decât
lumină. În materialele incandescente, în filamentele
metalice încălzite puternic, gradul de agitaţie
termică este mare astfel că electronii care sunt
acceleraţi suferă frecvente ciocniri. Astfel, rezultă
o emisie numită radiaţie termică care este sursa
principală de lumină. Corpul omenesc emite radiaţii
infraroşii de la 3000 nm având un maxim al emisiei în
jur de 10.000 nm.
 Spectrul razelor infraroşii de undă lungă
cuprinde marea majoritate a razelor
sigure, cu efect benefic şi vital asupra
sănătăţii noastre. Aceste raze sunt
responsabile de fotosinteză, fără de care,
după cum se ştie, nu ar exista viaţă. Corpul
uman emană energie infraroşie prin piele,
la fel cum absoarbe în mod natural, în jur
de 93% din undele infraroşii. Acesta este
şi principiul care stă la baza utilizării
incubatoarelor în infraroşu necesare
pentru menţinerea în viaţă a copiilor
născuţi prematur.
Radiațiile luminoase
Radiaţiile luminoase pot fi naturale şi
artificiale. Soarele este sursa naturală
principală a radiaţiei luminoase la suprafaţa
pământului. Radiaţiile luminoase din spectrul
solar acţionează la suprafaţa ţesuturilor
biologice, în mare parte fiind reflectate de
către acestea, iar cele absorbite pătrund
numai în straturile superficiale. Dintre toate
sistemele şi organele organismului, numai
ochiul are proprietatea de a capta radiaţiile
luminoase. Acesta este un proces complex, la
care participă retina, nervul optic şi sistemul
nervos central.
 Radiațiile ultraviolete

Nu putem vedea lumina ultravioletă (UV), dar

aceasta poate avea efecte periculoase asupra
corpului uman. Lumina ultravioletă în lumina soarelui
poate face pielea să se bronzeze sau să se ardă.
Radiațiile ultraviolete sunt unde electromagnetice
invizibile care sunt emise în mod natural de soare şi
de toate corpurile fierbinţi.
Razele ultraviolete numite și raze UV, sunt radiații
electromagnetice cu o lungime de undă mai mică
decât radiațiile luminii percepute de ochiul omenesc.
Denumirea de „ultraviolet” provine de la culoarea
violet din spectrul luminii albe, care are o lungime de
undă învecinată, dar ceva mai mare.
 Radiațiile X
Radiația (razele) X sau radiația (razele) Röntgen
sunt radiații electromagnetice ionizante, cu lungimi
de undă mici. Fizicianul german Wilhelm Röntgen
este creditat ca descoperitor de raze X în 1895,
deoarece el a fost primul care le studiază
sistematic, deși nu este primul care a si observat
efectele. Lungimile de undă cu raze X sunt mai
scurte decât cele ale razelor UV și de obicei sunt
mai lungi decât cele ale radiațiilor gamma.
Descoperirea razelor X a devenit extrem de
apreciată mai ales în scopuri medicale. În 1914,
Marie Curie a dezvoltat aparate radiologice de
imagistică rapidă cu raze X pentru a sprijini soldații
răniți în Primul Război Mondial. Astfel, chirurgii
puteau să-i opereze pe soldații răniți mai rapid și cu
mai multă acuratețe.
 Radiaţiile Y (Gama)
Radiaţiile gama sunt radiaţiile
electromagnetice cu frecvenţe
mai mari de 5·1019 Hz şi
respectiv cu lungimile de undă
cele mai mici. Distincția între
razele X și Y se bazează pe sursa
lor: razele X sunt emise de
electroni, în timp ce razele
gamma sunt emise de nucleul
atomic. Datorită lungimilor de
undă mici este practic imposibil
să se observe comportarea
ondulatorie a acestora.
 Radiolocația
Radiolocația este o modalitate de determinare a existenței
Antena
și poziției relative a unei stații sau a unui obiect pe baza
caracteristicilor undelor electromagnetice: viteză de
propagare constantă și propagarea în linie dreaptă. Poziția
unui obiect țintă este caracterizată în calcul de mai multe
elemente.

Distanța r până la un obiect se determină din formula r = c

τ/2, unde τ este intervalul de timp după care este
recepționată unda reflectată sau retransmisă de obiect și c,
viteza de propagare a undelor radioelectrice. Pentru
determinarea coordonatelor unghiulare se folosesc
proprietățile directive ale antenelor.
Radioastronomia

Radioastronomia este un domeniu al astronomiei

care studiază corpurile cerești pe baza informațiilor
date de undele radio provenite de la acestea.
Unul dintre marile avantaje ale radioastronomiei
constă în distanța până la care se poate ajunge în
spațiu cu radiotelescoape. Aceasta este de câteva
ori mai mare decât aceea la care se ajunge cu cele
mai puternice telescoape optice. Puține surse radio
sunt obstrucționate de către alte corpuri cerești,
cum este cazul la unde optice, deoarece undele radio
pot călători și în aproape toate formele de materie
și gaz interstelar.
 Efectele undelor electromagnetice asupra materiei vii

Efectele biologice potentiale ale undelor electromagnetice

asupra mediului si a organismului uman sunt inca insuficient
cunoscute si controversate. Specialistii le incadreaza in doua
categorii:

1. Efecte termice, care sunt indirecte, si care

pot sa induca vibratii moleculare, ceea ce are
drept urmare o crestere locala a temperaturii
(pe acest principiu functioneaza, de exemplu,
cuptoarele cu microunde) ;
2. Efecte non-termice, rezultate din
interactiunea directa intre unde si moleculele
biologice .
 Evident ca toata lumea se intreaba care sunt
efectele expunerii plantelor, animalelor, persoanelor,
la campurile electromagnetice generate de releele de
telefonie mobila, care impanzesc acoperisurile, de
liniile de inalta tensiune, de aparatele electrice (mai
ales, placile de inductie folosite in bucatarie), de
dispozitivele medicale, radare, televizoare,
computere, retele informatice (Wi-Fi, CPL),
radiofonice, satelitare etc.
Dupa diverse raspunsuri, de regula, ambigue, revista
Environnement Science and Pollution Research (ESPR) a
publicat, in aprilie, anul curent, un studiu, rezultat dintr-un
experiment cu 13 soareci de laborator, expusi sase saptamani
la unde cu o frecventa de 900 Mz, din care reiese ca undele
electromagnetice emise de antenele de telefonie
influenteaza echilibrul energetic al organismului, somnul,
reglarea termica a corpului si diminueaza pofta de mancare.
 Alte cercetari au aratat ca expunerea la campuri RF
(radiofrecventa) in jur de 1 MHz poate provoca
diferite forme de cancer sau pierderi de memorie.
Folosirea telefonului mobil de catre cei sub varsta de
20 de ani, sustin unii medici, face ca, la acestia, sa
existe de cinci ori mai multe sanse sa dezvolte tumori
la creier decat la ceilalti. Franz Adlkofer, biolog
german de la Centrul de cercetari transeuropene,
impreuna cu echipa sa de cercetatori au ajuns la
concluzia ca telefoanele mobile distrug « bucati » de
ADN sau pot determina aparitia unor boli
degenerative ale sistemului nervos, precum Parkinson
sau Alzheimer. Pe de alta parte, exista si destule voci
autorizate care spun ca nu exista argumente clare,
referitoare la nocivitatea telefoanelor mobile,
facandu-se, in continuare, analize.