Suntem înconjuraţi de unde electromagnetice (radiaţii) de diferite frecvenţe sau

lungimi de undă. Pe unele le percepem (spectrul vizibil, lumina, care este tot o
formă de radiaţie), pe altele nu. O parte dintre acestea sunt din domeniul
microundelor.

Spectrul radiațiilor electromagnetice este împărțit după criteriul lungimii de undă

în câteva domenii, de la frecvențele joase spre cele înalte:

Spectrul electromagentic

Radiaţia infraroşie este folosită pentru transmiterea de date fără fir pe distanţe
scurte (de exemplu, telecomanda de la televizor foloseşte acestă radiaţie). Undele
radio sunt folosite pentru transmiterea semnalelor de televiziune şi pentru
comunicaţii prin satelit. Ultravioletele sunt undele electromagnetice ce produc
bronzarea pielii. De fapt, bronzarea pielii nu este deloc sănătoasă deoarece
ultravioletele sunt nocive, bronzarea în sine fiind o reacţie de apărare a
organismului. Cea mai importantă sursă naturală de ultraviolete este Soarele.

Privind clasificarea de mai sus, putem observa că microundele nu fac parte din
domeniul vizibil, deci ochiul uman nu le percepe. Microundele pot fi generate, ca
şi undele radio, de instalaţii electronice. Microundele sunt unde electromagnetice
cu lungimi de undă variind de la un metru la un milimetru sau cu frecvenţe cuprinse
între 300 MHz (0.3 GHz) şi 300 GHz.

Pentru a ne face o părere generală despre microunde, să vedem întâi unde sunt
folosite ele. Una dintre primele utilizări ale microundelor a fost în cadrul
aparatelor radar din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Dar ele sunt
folosite într-o gamă mult mai largă de domenii. De când au fost utilizate pentru
prima dată, microundele şi-au găsit o răspândire largă în diferite instalaţii şi
dispozitive: instalaţii de securitate a zborului, radare militare şi de poliţie,
instalaţii de emisie TV, dotări de telefonie mobilă, aparate medicale de diatermie
(metodă terapeutică, constând în ridicarea temperaturii unor organe interne cu
ajutorul curenţilor de înaltă frecvenţă) şi cuptoare cu microunde. Totodată,
numărul de aplicaţii industriale a crescut permanent şi alarmant. Microundele sunt
folosite pentru încălzire în instalaţiile de prelucrare a cauciucului, precum şi în
cele de producere a hârtiei şi a cartonului.

Radarele folosesc microundele pentru a determina distanţa, viteza şi alte

caracteristici ale mijloacelor de zbor. Dezvoltarea radarelor a fost accelerată în
timpul celui de-al Doilea Război Mondial pentru utilitatea lor în armată. Acum
radarele sunt folosite pentru controlul traficului aerian, în meteorologie, în
orientarea vaselor pe apă sau în determinarea vitezei vehiculelor.
O bucătărie modernă este nelipsită de un cuptor cu microunde. Acesta ajută la
încălzirea mai rapidă a alimentelor şi chiar a decongelării. Când microundele
pătrund într-un aliment, produc o agitaţie termică a moleculelor de apă. Această
agitaţie determină un efect Joule în aliment. Un produs nu se încălzeşte dacă în
compoziţia sa nu conţine molecule de apă. Acest lucru permite ca alimentele să se
încălzească, spre deosebire de vasul şi de mediul din jur care rămân la o
temperatură constantă.

Radiaţiile se mai clasifică în radiaţii ionizante şi radiaţii neionizante.

Radiaţiile ionizante sunt capabile să distrugă moleculele ţesuturilor. Aceste
radiaţii sunt de asemenea capabile să intervină şi să modifice reacţii chimice în
organism. Exemple de radiaţii ionizante sunt razele X şi razele gama. Toată lumea a
auzit de razele X, întrucât acestea sunt folosite în medicină pentru a face
radiografii. În funcţie de cantitatea de raze X pe care o generează o radiografie,
medicii recomandă câte radiografii se pot face într-o anumită perioadă de timp,
exceptând situaţiile grave unde acestă regulă se încalcă de nevoie (de exemplu,
radiografiile dentare, care generează puţine raze X, pot fi făcute mai des decât
cele la plămâni). Radiaţiile neionizante sunt cele emise de telefoanele mobile.
Aceste radiaţii au efect de încălzire. Această proprietate de încălzire este
folosită de cuptoarele cu microunde, care emit acelaşi tip de radiaţii.

Aşadar, putem vedea doar o mică parte a radiaţiilor (ceea ce numim “spectru
vizibil”), în timp ce dintre cele pe care nu le putem vedea, unele pot fi utile
(microundele, undele radio), altele dăunătoare (ultravioletele, razele gama) sau
atât utile, cât şi dăunătoare (razele X sunt şi utile, în investigarea internă a
organismului, dar pot fi, totodată, şi nocive pentru corpul uman, în concentraţii
mari).