Notiuni de protectie a pacientului și a personalului medical în radiologia

dentară

Radioprotecția = totalitatea metodelor și mijloacelor de reducere a efectelor nocive ale radiațiilor.

Sursele de iradiere pot fi: - surse externe - aflate în afara organismului și
- surse interne - aflate în interiorul organismului.
Protecția împotriva efectelor nocive ale radiațiilor, produse de sursele externe, poate fi:
 Protecție fizică - realizată prin mijloace de reducere a dozei de expunere, ca:
 Distanța,
 Ecranarea,
 Timpul de expunere;
 Protecție chimică –
 prin folosirea unor substanțe chimice (cistamina, gamofos, etc.), care se administrează înainte sau
după iradierea persoanei;
 Protecție biochimică
 realizată prin folosirea unor preparate sau macromolecule biologice (sânge, plasmă, etc.) care
administrate imediat după iradiere, ajută la refacerea celulară;
 Protecție biologică
 se realizeaza prin transplantul de celule viabile in maduva (hematoformatoare)
De la descoperirea radiațiilor X și pânǎ ȋn prezent, peste 500 de medici și personal ajutǎtor au cǎzut
victime ale iradierii profesionale. Astǎzi, când fondul natural de radiații este crescut prin poluarea radioactivǎ
voluntarǎ sau accidentalǎ a mediului ȋnconjurǎtor, când numǎrul examenelor radiologice este sporit datoritǎ
dezvoltǎrii tehnicilor de investigare, radiologia devenind unul dintre cele mai solicitate eamene adjuvante
diagnosticului, trebuie cunoscute riscurile și mǎsurile de protecție ȋmpotriva radiațiilor.
Desfǎșurarea activitǎții zilnice se efectueazǎ dupǎ anumite norme care au drept scop protejarea
personalului de specialitate și ȋn aceeași mǎsurǎ protejarea pacienților. Mǎsurile de protecție se iau atât
ȋmpotriva riscului de electrocutare prin curenți de joasǎ și ȋnaltǎ tensiune cât și ȋmpotriva riscului mutagen al
radiațiilor ionizante cat si a infectiilor.
Nu existǎ doze-prag sub care radiațiile sǎ fie considerate complet inofensive. Existǎ doar doze cu un
risc minim. Se considerǎ cǎ doza cu minimum de risc este de 5 rad-zi pe an. Rad-ul servește la mǎsurarea
dozei primite și reprezintǎ energia absorbitǎ sub forma de radiații ionizante pe unitatea de masǎ. Un rad
corespunde la 10 la minus 2 jouli pe kilogram corp iradiat. Astǎzi sistemul metric internațional recomandǎ

1
utilizarea gray-ului-simbol Gy – care reprezintǎ doza primitǎ de un corp iradiat care absoarbe 1 joul pe
kilogram. Un gray este deci echivalentul a 100 de rad-zi.
Rem-ul este unitatea care reprezintǎ nocivitatea biologicǎ a radiațiilor și ȋnseamnǎ “Rad equivalent
man”. El este egal cu produsul dozei absorbite exprimatǎ ȋn rad-zi de cǎtre un factor de calitate Q care
evalueazǎ gradul de nocivitate al diferitelor tipuri de radiații. Astfel pentru radiațiile gama, Q este egal cu 1,
pentru radiațiile X cu 0,83, pentru radiațiile neutronice cu 10 iar pentru particulele alfa cu 20.
Utilizarea mǎsurǎrii radiațiilor prin rem-i nu este ȋnsǎ generalizatǎ din cauza unor greutǎți de tehnicǎ.
Practic se mǎsoarǎ ȋn r și se referǎ la nevoie ȋn rem-i.
Pentru diminuarea iradierilor profesionale sȋnt preconizate o serie de mǎsuri privind
 construcția aparatelor rontgen,
 mǎsuri ce se referǎ la montarea aparatelor ȋn laboratorul de radiologie și
 mǎsuri de protecție propriu-zisǎ.
Ȋn ceea ce privește construcția, monoblocul trebuie astfel conceput ȋncât sǎ permitǎ ieșirea unui
fasciul primar de radiații sub formǎ conicǎ, limitat la dimensiunile strict necesare pentru examenul respectiv.
Celelalte radiații primare neutilizate, care se nasc ȋn anodul aparatului, sunt oprite de blindajul cupolei.
Ȋn legǎturǎ cu montarea aparatelor de radiografii dentare s-a stabilit, prin Ordinul CNCAN nr.
173/16.10.2003 ca aranjarea lor sǎ fie de așa naturǎ ȋncât personalul sǎ fie scos din direcția fasciculului primar
de radiații și sǎ fie ferit de acțiunea radiațiilor secundare care se produc ȋn corpurile strǎbǎtute de fasciculul
primar.
Pentru aceasta,
 camera RX destinata unei instalatii de radiologie dentara intraorala, cu tensiune de maximum 70 kV,
va avea o suprafata de cel putin 10,5 m2.
 In cazul amplasarii a doua instalatii de radiologie dentara intraorala in aceeasi camera, suprafata va fi
de minimum 16 m2, iar instalatiile vor lucra numai alternativ.
 Camera RX destinata unei instalatii de radiologie dentara panoramice, cu tensiune de maximum 90 kV,
va avea o suprafata de cel putin 16 m2.
 Releul de timp sau masa de comandǎ de unde se efectueazǎ expunerea vor fi instalate ȋntr-o ȋncǎpere
vecinǎ, ȋn așa fel ȋncât personalul ce efectueazǎ radiografii sǎ fie complet ferit de iradieri.

Echipamentul de protecție al personalului de radiologie

 șorț și mǎnuși confecționate din cauciuc care conține sǎruri de plumb sau bariu, cu un echivalent de
absorbtie de 0.5 mm plumb – nu este suficient și nu exclude izolarea ȋn camere separate. Acest
echipament, care acoperǎ numai regiunile mai importante, se recomandǎ ȋn special pentru medicii ce
lucreazǎ la ecranul radioscopic.

2
  Ȋncǎperile ȋn care sunt instalate aparatele de radiodiagnostic se aleg cu grijǎ, pentru a fi izolate fatǎ de
sǎli de asteptare, cabinete medicale sau stomatologice, birouri, locuinte, adicǎ izolate de oamenii care
rǎmân timp indelungat in incǎperea repsectivǎ prin specificul preocupǎrilor lor si care pot fi iradiati
accidental, necontrolat.
 Este de preferat ca incǎperile cu aparate rontgen sǎ aibǎ pereti exteriori sau spre culoare de trecere.
Dacǎ acest lucru nu este posibil se cere izolarea peretilor mai subtiri de 30 cm cu tencuialǎ continând
baritǎ, vopsea de bariu sau cǎptusirea lor cu tablǎ de plumb.
 Pentru personalul care manipuleazǎ aparate de radiologie existǎ un sistem de control dozimetric, de
inregistrare si supraveghere continuǎ.
 Controlul se efectueazǎ la instalarea si darea in folosintǎ a aparatelor, atunci când, pentru eliberarea
autorizatiilor de functionare, serviciul de dozimetrie mǎsoarǎ dozele de radiatii existente in incǎpere, la
diferite depǎrtǎri de aparat, in spatele paravanelor de plumb si in camerele invecinate. Fǎrǎ autorizatie
de functionare, un aparat rontgen nu poate fi exploatat.
 Inregistrarea si supravegherea continuǎ a personalului se efectueazǎ prin infiintarea unei fise
dozimetrice in care se consemneazǎ lunar dozele primite si inregistrate cu ajutorul fotodozimetrelor.
Acestea sunt filme radiologice foarte sensibile, plasate intre filtre absorbante de fierite grosimi. La
developare, in functie de inregistrarea diferentiatǎ prin filtre, se stabileste doza receptionatǎ de
purtǎtorul fotodozimetrului.
 Supravecherea continuǎ este completatǎ prin efectuarea unui control medical complex.
 Spre deosbire de personalul de radiologie, care este iradiat pe toatǎ suprafata corpului cu doze mici,
dar repetate zilnic, iradiatii neprofesional suportǎ iradieri cantitative mai mari, dar pe zone limitate.
 Pentru acestia existǎ pericolul de a suferi leziuni radiologice ale pielii la nivelul portii de intrare, in
cazul iradierilor repetate.

1.Efectele biologice ale razelor X

Natura razelor X
Razele X sunt unde electromagnetice, alaturi de undele radio, microunde, lumina, undele gama,
etc.Unda electromagnetica este o forma de trasport a energiei (“pachete de energie” sau “fotoni” ) – cele mai
importante caracteristici fiind lungimea de unda si frecventa de oscilatie. Cu cat frecventa este mai mare cu
atat energia undei este mai mare

3
Efectul ionizant

Razele X sunt radiatii ionizante, adica au suficienta energie de a smulge un electron al unui atom dintr-o
structura moleculara, formand un ion pozitiv (atomul ce a pierdul un electron) si un ion negativ (electronul
detasat).Acest fenomen poarta numele de ionizare
Undele electromagnetice pot fi impartite in:
- ionizante – au suficienta energie de a produce fenomenul de ionizare (razele X, razele gama)
- neionizante – au energii scazute si nu pot produce ionizari ale materiei vii (undele radio, microundele,
ultravioletele, infrarosiile, lumina)

Modificarile biologice produse la nivelul materiei vii sunt:

 La nivel subcelular – afectarea ADN-ului ce de cele mai multe ori este refacut imediat; uneori,
cromozomii pot fi afectati ireversibil(mutatie genetica-ce pot fi transmise la descendenti
 La nivel celular–moartea mitotica a celulei la un nivel ridicat deradiatie
 La nivelul tesuturilor–efectul iradierii este dependent de ritmul de diviziune-cu cat acesta este mai
mare (ex.tesuturi hematopoietice)cu atat efectele sunt mai importante
 La nivelul organelor–toleranta organelor la iradiere este direct dependenta de toleranta tesutului
vasculo-conjuctiv–astfel peste o anumita doza tolerata, se produc modificari ireversibile prin
degenerarea fibroasa a tesuturilor conjunctive si alterarea ireversibila a tesuturilor vasculare.

Modificarile biologice pot fi clasificate in:

 Efecte somatice deterministice
 Efecte somatice stocastice
 Efecte genetice stocastice
 Efectele somatice pot fi subdivizate in:
 Acute sau imediate (apar la scurt timp dupa expunere ,ca rezultat al unei doze importante de radiatie
ionizanta)
 Cronice sau pe termen lung (apar dupa o lunga perioada de timp).

Efecte somatice deterministice:

Modificari biologice ce vor fi produse cu siguranta ca urmare a actiunii unei doze mari specifice de
radiatie. Exemple:dermatita radica,depilare,cataracta. Severitatea patologiei este proportionala cu doza
absorbita. In cele mai multe cazuri exista o doza de siguranta sub care efectele biologice nu vor aparea.

4
Efecte somatice stocastice:
Sunt modificari biologice ce e posibil sa se produca. Producerea acestora este aleatorie, si poate fi
determinata de orice doza de radiatie. Exemple: leucemie, unele tumori. Severitatea patologiei nu este
legata de nivelul dozei absorbite. Nu exista o doza de siguranta, si de aceea orice expunere poarta cu ea
posibilitatea de a induce un efect stocastic.
Efecte genetice stocastice:
Iradierea organelor reproductive pot produce modificari la nivelul cromozomilor gonadelor. Acest
fapt poate determina modificari congenitale la descendenti. Totusi ,nu exista certitudinea ca aceste efecte vor
aparea–astfel,modificarile genetice pot fi descrise ca stocastice. Nu exista o doza de siguranta, si de aceea
orice expunere poarta cu ea posibilitatea de a induce un efect stocastic.
Doza de radiatie

Pentru a masura nivelul modificarilor biologice produse deradiatiile ionizante trebuiesc intelesi urmatorii
termeni:
 Doza ABSORBITA (DA)
 Doza ECHIVALENTA (H)
 Doza EFECTIVA (E)
Doza Absorbita (DA) - Reprezinta energia totala a radiatiilor ionizante absorbite de unitatea masa de
substanta iradiata. Unitatea de masura actuala este Greyul (Gy) ce reprezinata doza absorbtiei energiei de un
Joule de catre un kg de materie
1Gy=1J/Kg
NU depinde de tipul de radiatie ionizanta
NU depinde de tipul tesutul iradiat

Doza Echivalenta (H)

Necesitatea introducerii acestui termen a fost in special datorita existentei diferitelor tipuri de radiatie
ionizanta care produc efecte biologice diferite pentru acelasi nivel de Doza Absorbita (DA). Astfel
echivalenta dintre diferitele tipuri de radiatie ionizanta se face prin introducerea unui factor de echivalenta
(fE)
- Doza Echivalenta(H) = Doza Absorbita (DA)x factorul de echivalenta (fE)
- Unitatea de masura este Sivertul (Sv) (cu subunitatile mili si microSv)
- Pentru RazeleX,fE=1,astfel Doza Echivalenta(H)=Doza Absorbita(DA)
Factor de echivalenta

5
Radiatie ionizanta
RazeX, gama 1
Particule alfa 20

DOZA EFECTIVA(E)
Introducerea acestui termen a fost necesara datorita faptului ca radiatia ionizanta produce efecte
biologice diferite in tesuturi diferite pentru acelasi nivel de Doza Absorbita (DA). Corectia pentru diferitele
tipuri de tesuturi se face cu ajutorul unui factor de tesut(fT) ce a fost reglementat la nivel international.

DOZA EFECTIVA (E)= ΣH x fT

Pentru razele X,E= ΣDA x fT (suma dozei absorbite (DA) de fiecare tesut iradiat multiplicata cu factorul de
tesut fT)
Unitatea de masura este Sivertul ( Sv) (cu subunitatile mili si micro Sv)

Comparatii privind expunerea la radiatii

 radiografie panoramica (10-30 μSv) este echivalenta cu 1-5 zile de iradiere terestra
 Doua radiografii “bitewing”(7-8 μSv) = o zi de iradiere terestra
 O radiografie toracica standard (PA) = trei zile de iradiere terestra
 Daca am compara de exemplu cu un zbor Brussels - Singapore doza efectiva de radiatie naturala
(cosmica) ar fi de aproximativ 30 μSv = 8 radiografii “bitewing”

1.Efectele biologice ale razelor X

Concluzii
- Razele X sunt raze ionizante si pot produce modificari biologice importante in functie de doza de
iradiere
- Nivelul modificarilor biologice produse de radiatiile ionizante este caracterizat prin masurarea Dozei
Efective
- Riscul expunerii la radiatiile ionizante in radiologia dentara este destul de redus ( in special pentru
metodele radiologice clasice)

2. Justificarea examenelor cu raze X

Chiar daca doza efectiva in radiologia dentara este minima, orice expunere aduce cu sine o doza de risc .Toate
examinarile cu raze X trebuiesc justificate pentru fiecare pacient in parte in functie de beneficiul anticipat ce
trebuie sa depaseasca mult potentialul risc. Beneficiul anticipat al metodelor de diagnostic trebuie sa adauge

6
noi informatii ce vor imbunatatii managementul terapeutic al pacientului. NU se vor efectua examinari cu raze
X inainte de anamneza si examinarea clinica. NU se executa radiografii de “rutina”
. Examinarile solicitate trebuiesc alese sa fie inalt specifice si sensibile pentru patologia suspectata in urma
examinarii clinice
3. Reducerea dozei de radiatie absorbita de pacient
Folosirea unor parametri de expunere corespunzatori
- Evitarea folosirii unui kilovoltaj mic (sub 50 kv)
- Kilovoltajul optim in radiografierea intraorala este 65-70 kv
- Filtrarea radiatie produse (filtru de aluminiu) –inlaturarea radiatiilor “moi” , ce nu au beneficiu
diagnostic
Specificatii privind fasciculul de radiatii
- Acesta trebuie sa fie colimat suficient si centrat corect pe regiunea de examinat
- Colimarea rectangulara este de preferat fata de colimarea conica
- Daca nu e posibila colimare rectangulara, diametru maxim al conului sa nu depaseasca 6 cm
- Folosirea unde este posibil de diafragme ce limiteaza campul expis doar la zona de interes
Alegerea suportului radiografic
- Pentru radiografia intraorala folosirea filmelor de inalta sensibilitate (clase D/E/F)
- S-a demonstrat ca suportul digital scade doza de radiatie
- Folosirea protectiei plumbate
Normele europene actuale nu impun folosirea sorturilor plumbate abdominale si pentru protectia gonadala;
totusi se recomanda in special pentru scaderea anxietatii generate de examinarea cu raze X. Gulerul plumbat
trebuie folosit in special atunci cand tiroida intra in campul de examinare, si la copii

4. Protectia personalului medical

 Folosirea unei pozitionari corecte si a unei distante de siguranta
 Atenuarea razelor x este invers proportionala cu patratul distantei
 Pozitionarea in spatele tubului generator
 Folosirea ecranelor de protectie
 Folosirea unei camere de comanda
In situatia cand un pacientul trebuie sustinut (copii, persoane cu handicap) , adultul insotitor va fi echiapt cu
sort de protectie, si va sustine pacientul avand grija ca nicio parte a corpului sa nu interfere cu raza principala.

7
 Tehnicile radiografice standard folosite în radiologia dentară, nu constituie vectori şi nu folosesc
instrumente care penetrează ţesutul moale sau osos.
Singurele elemente care vin în contact cu mucoasa cavităţii orale în timpul realizării radiografiilor
sunt: filmele radiologice, dispozitivele de susţinere, compresele de tifon şi mâinile medicului sau ale
asistentului medical care realizează radiografia
Suprafeţele de lucru folosite în realizarea radiografiilor nu sunt elemente critice şi includ:
 scaunul dentar,
 şorţul plumbat,
 conul localizator,
 monoblocul cu tubul generator de raze X,
 panoul de comandă,
 întrerupătorul de expunere.
Aceste elemente pot fi considerate semicritice doar dacă vin în contact cu saliva pacientului infectat.
Din această cauză trebuiesc asigurate nivele de dezinfecţie sau trebuiesc prevăzute bariere de protecţie.
Cea mai bună cale de a reduce transferul microorganismelor se consideră a fi atingerea a cât mai
puţine suprafeţe şi numai dacă este absolut necesar.
Aceste suprafeţe pot fi atinse doar folosind mănuşi chirurgicale, iar la pacienţii cu risc se utilizează
folii de plastic protector pentru a acoperi monoblocul cu tubul generator de raze X şi conul localizator

De asemenea panoul de comandă şi dispozitivul de declanşare a radiaţiilor trebuie să fie acoperite cu o

folie protectoare deoarece este dificil să folosim doar soluţia de dezinfectare pentru a pătrunde în toate
unghiurile acestora.

8
 Instrumentele de susţinere a filmului folosite în tehnicile periapicale sau bitewing, senzorii folosiţi
pentru radiografiile dentare digitale, cât De asemenea trebuie avut în vedere că faţa medicului sau
asistentului este cea mai importantă cale de răspândire a infecţiilor, deoarece mucoasa ochilor, nasului şi
gurii pot deveni receptori ai microorganismelor contagioase. Din această cauză în astfel de situaţii se
folosesc ochelari, viziere din plastic şi măşti astfel încât să se acopere buzele şi regiunea nazală
 o folie de protecţie şi dezinfectate după fiecare utilizare

Este obligatoriu ca mâinile medicului sau asistentului să fie protejate utilizând săpun antimicrobian şi
folosind mănuşi din latex împotriva transmiterii microorganismelor.

Filmul, dispozitivele de susţinere, pansamentele trebuie păstrate într-un trusă sterilă la distanţă de
suprafaţa de lucru şi pacient. Dispozitivele de susţinere trebuie regulat sterilizate în autoclav sau prin alte
metode fizice. O altă cale de transmitere a infecţiilor o constituie filmul dentar şi pachetul cu filme
dentare.
Există 4 căi de transmitere a microorganismelor în camera obscură. Acestea sunt:
 sterilizarea învelişului filmului expus,
 dezinfecţia învelişului filmului expus,
 realizarea unei bariere de protecţie a învelişului exterior al filmului,
9
  mânuirea cu atenţie a pachetului cu filme dentare
Sterilizarea sau dezinfecţia învelişului filmului expus este dificilă utilizându-se uneori sterilizarea cu
oxid de etilen cu 24 până la 48 de ore înainte de prelucrarea filmelor.
În prezent se comercializează de către firmele producătoare filme dentare şi seturi de filme gata
ambalate în folii de plastic pe dimensiunea filmului pentru a avea o rezervă permanentă.

Deseori se folosesc folii de plastic în care se introduce filmul periapical sau bitewing care după
expunere este înlăturat şi astfel filmul radiografic nu mai constituie sursă de contaminare.
Se pot folosi şi folii din polietilenă comercializate separat, în seturi de 50 sau 150 de bucăţi în
care poate fi introdus filmul dentar şi care este prevăzut cu un adeziv ce permite realizare
etanşeităţii filmului care va fi folosit la un pacient cu risc




După expunere medicul sau asistentul care are mâinile protejate cu mănuşi va îndepărta folia lăsând
filmul să cadă într-un pahar de plastic necontaminat, filmul fiind apoi apt pentru developarea automată sau
manuală.

10