Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sistemul osos
- la nou născut există o structură uniformă a tesutului osos
- se diferențiază prin crearea unor travee osoase (traverne) odată cu
apariția dentiției
- presiunile de la nivel ocluzal sunt transmise asupra suportului osos
nu ca presiuni ci ca tracțiuni
- presiunile asupra dintelui întind de fibrele care trag de corticala
alveolară
- totalitatea acestora formează un traseu sinusoidal
- la nivelul apexurilor există o densificare osoasă numit traveu /
fascicul bazal de travee de rezistenta
La maxilar
a) primul stâlp = nazofrontal - culege presiunile de la nivelul grupului
frontal și grupului premolar. Se dirijează spre unghiul intern al
orbitei, apofiza nazală a osului frontal; la acest nivel o parte trec pe
partea opusă și se anulează; a altă parte merge pe unghiul intern al
orbitei: o parte suborbital și o parte supraorbital
b) al doilea stâlp = stâlpul zigomatic - cel mai important - adună
presiunile masticatorii de la nivelul molarului unu (cheia de
ocluzie); merge pe traseul apofizei zigomatice a malarului și se
distribuie:
• o parte la arcada zigomatică spre suprafața cranială,
• o parte sub arcada zigomatică spre osul sfenoid,
• o parte spre unghiul extern al orbitei: o parte anulându-se, o altă
parte disipându-se la nivel orbital (supra- / suborbital)
c) stâlpul pterigoidian adună presiunile la nivelul molarilor doi și trei
prin intermediul tuberozității și apofizei pterigoide și se deplasează
spre baza craniului.
La mandibulă:
1) Sistemul sinusoidal peridentar la baza apexurilor formând un traseu
trabecular orizontal.
Dintre aceste fascicolele – o parte se îndreaptă spre simfiza mentonieră și
se întâlnesc cu cele de pe partea opusă unde se anulează; restul se
îndreaptă spre posterior și superior pe ramul mandibular și merg o parte
spre apofiza condiliană a ramului mandibular iar o parte pe apofiza
coronoidă
Articulația temporo-mandibulară
Articulația cea mai complexă din organism capabilă să efectueze
mișcări în toate cele trei planuri spațiale.
Structura este formată din:
- doua suprafețe articulare
- cartilaj de acoperire a acestor suprafețe
- menisc articular
- capsula articulară
- sinoviala
- ligamente intrinseci și extrinseci
Suprafata articulară
Este o suprafață craniană aflată pe partea infero-externă a stâncii
temporalului; cele doua axe longitudinale a acestei cavități converg într-
un punct situat anterior de gaura occipitală (unghi 150-170 grade)
• delimitarea ei:
- anterior: tuberculul articular anterior
- posterior - capsula articulară (CAE) cu osul timpanal (tubercul
posterior + ramul ascendent al mandibulei = opritorul lui Farabeauf
- intern- spina sfenoidală
- extern- scobitura zigomatică
• dimensiuni:
- axul longitudinal antero - posterior: 20 mm
- diametrul transversal extern - extern: 25 mm
- profunzimea: 6-7-8 mm în funcție de înălțimea tuberculului articular
- prin mijlocul acestei cavități: sutura petro-scoamoasă - scizura lui
Glasser: împarte cavitatea glenoidă în 2 elemente intra/extra
articular
- în partea postero - internă: spina sfenoidală
- mai posterior este apofiza stiloidă, osul timpanal, apofiza mastoid.
Suprafața osoasă articulară mandibulară:
- se află pe partea superioară a apofizei condiliene
- forma ovoidală cu diametrul mare: 25 mm extern-intern; diametrul
mic infero-superior: 10 mm
- are 2 versanți:
• anterior: articular – vine în contact cu suprafața articulara externă a
tuberculului articulatiei glenoide
• posterior: este articular dar nu este funcțional; este legat de acesta
printr-o porțiune îngustă numita col
- sub suprafața articulară se află o depresiune sub care se insera
mușchiul pterigoidian intern.
Meniscul articular
- o formațiune fibroconjunctivă și cu tesut elastic
- are forma de lentilă biconcavă
- se interpune între capetele articulare și prezintă la porțiunea
anterioară și cea posterioară 2 fascicole (ascendent, descendent)
- amândouă se pierd în capsula articulară
- în acest hiatus vin și se inseră fibrele superioare ale mușchiului
pterigoidian extern.
Acest menisc articular în perioada de repaos este relaxat, coafează
condilul mandibular și cavitatea glenoidă.
Imparte cavitatea articulară în două componente:
- suprameniscal: mișcări de translație antero - posterioare
- submeniscal: miscări pure de rotație în jurul axei condiliene
Capsula articulară:
- are forma unei cupe
- este o formațiune fibroconjunctivă fără țesut elastic
- se inseră :
anterior - pe vârful condilului temporal
exterior - pe scobitura zigomatică
posterior - buza anterioara a scizurii lui Glasser
interior - pe spina sfenoidală
inferior - la nivelul condilului mandibular se inseră
anterior imediat sub suprafața articulară
• lateral - sub condil
• posterior - la 5-6 mm de vârful condilului
Sinoviala
- stuctura histiocitară fina care vine și ea să umple spațiile de
incongruență
- secretă lichidul sinovial important în lubrefiere
Ligamentele articulare
- intrinseci (2)
• latero-intern care se inseră pe spina sfenoidală - la baza suprafeței
condiliene
• latero-extern pe scobitura zigomatică pe fața interna și merge
interior pe suprafața articulară a colului condilului mandibular
- extrinseci (3)
• sfenomandibular: vine de la apofiza sfenoidă la spina lui Spix
• pterigomandibular: se inseră pe cârligul pterigoidian (hamulus) și
coboară spre înafara și în jos venind în triunghiul retromolar pe care
stă tuberculul mandibular
• stilomandibular: pe vârful apofizei stiloide și coboară inserându-se
pe marginea posterioară a ramului ascendent a mandibulei.
Articulația temporo-mandibulară este irigată de ramul din
artera temporală și inervată de nervul mandibular prin nervul
auriculo-temporal.
B. Funcțiile sistemului oro-facial (SOF).
Particularitățile masticației, deglutiției, fonației și
fizionomiei.