Protectia muncii in serviciul de Radiologie

In serviciul de radiologie exista pericole legate de radiatiile ionizante, curentul electric si aerul viciat, care privesc bolnavul, personalul din acest domeniu si alte persoane. Radiatiile ionizante: efectele radiatiilor ionizante se cumuleaza in timp, astfel ca doze mici si repetate pot duce la leziuni si complicatii mari. Sunt bolnavi cronici (tuberculoza pulmonara, ulcer gastroduodenal etc.) care sunt examinati de multe ori radioscopic si radiografie, tomografie, primind in decursul anilor doze cumulate mari de raze. Se impune deci ca la acesti bolnavi, la care diagnosticul este cunosc, ca dealtfel la toti bolnavii, examenele radiologice sa fie recomandate si executate numai atunci cand este absoluta nevoie. Pentru protectia personalului, a altor persoane din vecinatatea serviciului de radiologie, a insotitorilor, este obligatorie respectarea normelor de protectie a muncii, referitoare la amplasarea, la blindajul peretilor si al podelei cabinetelor, la blindajul aparatului Rontgen, al paravanelor plumbuite etc. Portul materialelor de protectie in timpul lucrului (sort, manusi din cauciuc plumbuit) este de asemenea obligatoriu pentru tot personalul. Este interzisa stationarea in cabinetele de radiologie a persoanelor straine. Curentul electric poate fi sursa unor

accidente in serviciile de radiologie. Este necesar ca si in acest sens sa fie respectate o serie de reguli privind alimentarea cu energie electrica a aparatelor, calitatea conductorilor, circuitului functional al bolnavilor si al personalului etc. O atentie mare trebuie acordata legaturii permanente cu pamantul a instalatiilor de radiologie. In caz de electrocutare, trebuie mai intai intrerupt curentul electric, apoi degajat corpul victimei, cu mainile protejate cu manusi sau alte materiale izolatoare. Apoi se face tratamentul corespunzator, eventual respiratie artificiala. Aerul viciat se combate prin ventilatie naturala corespunzatoare si instalatii de ventilatie artificiala.
Tratamentul profilactic: Reprezinta folosirea cu discernamant a explorarilor radiografice cu substante de contrast iodate, cand au fost epuizate toate celelalte examene clinice si de laborator, pentru a aprecia utilitatea examenelor, starea de sanatate a bolnavilor, si pentru a sesiza eventualele contraindicatii. Trebuie sa se tina seama de urmatoarele recomandari:

- Se vor evita examenele cu substante de contrast iodate la bolnavii cu afectiuni grave hepatice si renale sau cardiovasculare, cu leucopenie, trombopenie, coagulabilitatea scazuta a sangelui. - Varsta inaintata, peste 60 de ani, cazurile cu antecedente anafilactice, cu eozinofilie si labilitate neurovegetativa crescuta reprezinta un risc mai mare si selectionarea va trebui sa fie mai riguroasa. - Se va prefera colecistografia per os cand este posibil, nu cea prin injectare intra-venoasa. - Examenele vor fi executate numai de catre medic, sau in prezenta lui. Acesta va putea lua masurile necesare si cele mai potrivite in caz de accident. - Dotarea obligatorie a tuturor cabinetelor de radiologie, unde se executa examene cu substante de contrast iodate, cu trusa de urgenta, permanent la indemana. - Examenele vor fi executate dimineata, cand bolnavii sunt odihniti, mai calmi, in echilibru neurovegetativ mai stabil, in camere cu temperatura potrivita, bine aerisita si luminate. - Se va sta de vorba cu bolnavul, creandu-i ambianta psihica necesara, de calm si incredere. - Injectarea substantei de contrast iodate va fi executata bolnavului in decubit dorsal, dupa ce fiola a fost studiata pentru eventualele impuritati si fisuri si incalzita la temperatura corpului (nu mai mult). Tratamentul curativ: accidentele odata declansate, trebuie intervenit prompt, fiecare secunda pierduta putand fi fatala. In primul rand, se intrerupe injectarea, acul putand fi lasat pe loc, pentru a putea eventual introduce medicatia corespunzatoare. Fiecare tratament va fi individualizat. Tulburarile cardio-vasculare vor fi tratate cu adrenalina 1% 0,5 ml, subcutanat, repetanduse la nevoie, sau chiar intravenos, prin infectare lenta a 2 3 ml. Se mai administreaza: hidrocortizon hemisuccinat, vasopresoare (Norartrinal, Aramina), in cantitati adecvate gravitatii cazului, precum si oxigen prin sonda sau masca sau, eventual, respiratie artificiala. In tulburarile respiratorii, dupa caz, se administreaza oxigen, calciu clorat sau gluconat, hiposulfit de sodiu intravenos, antihistaminice ca Romergan, Feniramin, cate o fiola intramuscular sau intravenos. Tulburarile nervoase: alaturi de tratamentul cu antialergice si antihistaminice, se administreaza si calmante.

Ionut Ciceu. Grupa II C/E