Rezonanta magnetica nucleara

Este o tehnica a imagisticii medicale care utilizeaza

campul magnetic puternic, undele radio si un computer
pentru a produce imagini ale structurilor corpului.
Scanerul pentru Rezonanta Magnetica Nucleara (RMN)
este un tub inconjurat de un magnet de dimensiuni
apreciabile de forma circulara. Pacientul este plasat pe
un pat mobil care se introduce in magnet.

Metoda se bazeaza pe capacitatea protonilor de hidrogen

care poseda spin de a se aranja sub actiunea unui câmp
magnetic puternic într-o anumita directie, directie care
coincide cu liniile câmpului magnetic utilizat.
Odata ce toti protonii au atins aceasta conformatie,
este aplicat un semnal electromagnetic cu o
frecventa egala cu cea a protonilor de hidrogen
(frecventa de rezonanta) care cauzeaza depolarizarea
protonilor de hidrogen si revenirea la pozitia initiala.

Aceasta schimbare dintre cele doua pozitii se însoteste

de eliberarea de fotoni care sunt înregistrati de
detectorii aparatului si utilizati pentru a crea
imaginile secventelor. Diferenta dintre imaginea
diferitor tesuturi se bazeaza pe continutul si calitatea
diferita a protonilor de hidrogen din acele tesuturi.
RMN a fost elaborata în anii '70 ai secolului trecut, iar
primele prototipuri ale aparatului au fost testate pe
pacienti în 1980. RMN a fost aprobata de catre FDA
în 1984 si de atunci utilizarea sa a crescut vertiginos,
surclasând repede tomografia computerizata.
Exista din 2006 un proiect la Universitatea din Freiburg
care construieste cel mai puternic scaner RMN din
lume cunoscut sub numele de INUMAC (Imaging of
Neuro disease Using high-field MR And
Contrastophores).
INUMAC este proiectat pentru produce un câmp de
11.75 T, ceea ce il face cel mai puternic scanner din
lume. IRM-urile standard din spitale produc 1,5 sau 3
T.
Secvente RMN de baza
T1 este o secventa standart, capabila de face diferenta dintre
tesutul adipos si apa, în care apa este hipointensa (mai
întunecata) iar tesutul adipos este hiperintens (mai deschis).
Avantajul acestei secvente este timpul scurt de achizitionare a
imaginilor. În plus, în secventa T1 frecvent se recurge la
administrarea substantei de contrast (gadoliniu) pentru a
creste capacitatea de contrastare dintre diferite tesuturi. În
acest caz, imaginile se achizitioneaza înainte si dupa
administrarea contrastului. La realizarea rezonantei magnetice
cerebrale, secventa T1 permite diferentierea excelenta dintre
substanta alba si cea cenusie.
T2 este o alta secventa de baza, si ca si în T1 permite
diferentierea dintre tesutul adipos si apa, doar ca în acest caz
rezultatele vor fi inversate: tesutul adipos va fi hipointens iar
apa hiperintensa.
RMN de difuzie
Masoara gradul de difuziune a apei în tesuturi. Într-un mediu
omogen, lipsit de careva bariere, apa va difuza egal în toate
directiile conform legilor Browniene. În tesuturi însa
aceasta difuzie este împiedicata în unele directii de catre
barierele biologice (membrana celulara de ex.). Daca
cunoastem ca într-un anumit voxel (voxel = analogul
tridimensional al pixelului) apa difuzeaza într-o anumita
directie, putem face concluzia ca membranele celulare sunt
directionate în aceeasi directie (de ex. membranele
axonale). Acesta permite cartografierea neinvaziva a cailor
de conducere nervoasa. O alta aplicare a RMN de difuzie
este cazul accidentelor vasculare cerebrale. În primele
minute dupa un accident ischemic, difuzia apei în tesutul
afectat este brusc redusa (ca rezultat al edemului citotoxic),
ceea ce se va reflecta sub forma de hiperintensitati la RMN
de difuzie. Aceste schimbari pot fi detectate deja în primele
5-10 minute de la debutul accidentului, fapt de utilitate
majora în aprecierea tacticii ulterioare de tratament si
pronosticului.
RMN cu atenuare a fluidelor (FLAIR)
Secventa FLAIR este utilizata pentru a suprima semnalul
provenit de la lichidele biologice, de exemplu de la
lichidul cefalorahidian. Aceasta tehnica poate fi
necesara pentru vizualizarea focarelor patologice
periventriculare, cum ar fi focare de demielinizare
din scleroza multipla.
Angiografia prin rezonanta magnetica nucleara
Angiografia prin RMN sau Angio-RMN este o metoda
imagistica utilizata pentru vizualizarea arterelor în scop
de depistare a stenozelor (îngustarilor patologice) sau
anevrismelor (dilatarilor). Cel mai frecvent, angio-RMN
se aplica pentru vizualizarea vaselor cervicale si
intracraniene, aortei toracice si abdominale cât si a
arterelor membrelor inferioare. Achizitionarea
imaginilor se face prin administrarea unei substante de
contrast (gadoliniu) în imediata vecinatate a portiunii
examinate a vasului. Angio-RMN este superioara Angio-
CT sau angiografiei conventionale datorita simplitatii
procedurii si inofensivitatii substantei de contrast
(gadoliniul este o substanta cu mult mai inerta decât
compusii de iod utilizat în investigatiile radiologice).
Venografia RMN este o metoda similara care se
utilizeaza pentru vizualizarea venelor.
RMN functionala (RMNf) este utilizata pentru
monitorizarea schimbarilor metabolismului cerebral.
Aceasta metoda se bazeaza pe fenomenul BOLD
(Blood-Oxigen-Level Dependent efect), în care o
intensificare a metabolismului neuronal va determina
o crestere a necesitatii în oxigen. Aceasta necesitate
este compensata prin cresterea fluxului sanguin local
care va determina o crestere a concentratii
hemoglobinei oxigenate fata de cea neoxigenata.
Formarea imaginilor se bazeaza pe proprietatea
hemoglobinei neoxigenate de a atenua semnalul
RMN, astfel ca în caz de scadere a concentratiei
acesteia (activare a metabolismului cerebral) va avea
loc generarea unui semnal hiperintens.
RMN contra TC
CT utilizeaza razele Roentgen (raze X, un tip de radiatie ionizanta)
pentru achizitionarea imaginilor, facând-o un instrument bun
pentru vizualizarea tesuturilor compuse din elemente cu un numar
atomic mare (tesutul osos, calcificate, structurile vasculare etc.).
RMN, pe de alta parte utilizeaza semnale neionizante pentru
achizitionarea imaginilor si este mai efectiva în vizualizarea
tesuturilor moi, necalcificate.
Utilizarea substantelor de contrast avantajeaza RMN, dat fiind ca
gadoliniul utilizat în acest caz este mult mai inofensiv decât
compusii de iod utilizati ca substante de contrast în cazul TC.
Reactiile alergice si insuficienta renala sunt cele mai importante
reactii adverse ale compusilor de iod.
La rândul sau, CT poate fi mai utila în detectarea formatiunilor solide
intraabdominale, dat fiind frecventa mai mica a artefactelor
datorate miscarii. În plus, CT este mai ieftina, mai rapida, necesita
mai rar sedare si anestezie si mai accesibila decât RMN.
Totusi, având în vedere potentialul de iradiere, în caz daca sunt
necesare examinari repetate la intervale scurte, preferinta va fi
acordata RMN.
Riscurile RMN
Cu toate ca RMN se considera a fi o metoda extrem de
inofensiva, este necesar de cunoscut potentialele riscuri,
care daca vor fi ignorate pot avea consecinte fatale.
Câmpul magnetic
Este absolut contraindicata realizarea RMN persoanelor care:
• Poseda un pacemaker implantat, o valva artificiala, un
stimulator cerebral profund, un implant cohlear
• Persoanele care au suportat recent interventie chirurgicala
la vasele cerebrale sau alte vase care au necesitat clipare
• În caz de protezare articulara
• Dua un traumatism cu obiecte metalice sau la persoanele
cu istoric de rani prin arme de foc, în special daca pacientul
mentioneaza prezenta alicei.
• Pericolul în acest caz îl prezinta atât câmpul magnetic care
va cauza o dislocare si rupere a tesuturilor cât si semnalul
electromagnetic care va induce încalzirea puternica a
acestor obiecte metalice.
Claustrofobia
• O procedura de examinare prin RMN poate dura
pâna la 40 de minute si având în vedere conformatia
aparatului, magnetul principal al caruia având forma
unui tub cilindric în interiorul caruia este introdus
pacientul, frica de spatii închise poate fi o problema
destul de serioasa si o piedica în realizarea
procedurii. În acest caz se recomanda, administrarea
preparatelor sedative înainte de procedura sau, daca
este o asa posibilitate, realizarea procedurii la un
aparat deschis, magnetii caruia nu sunt în forma de
tub ci semicerc, iar spatiul pe care îl creaza este mai
putin închis.
RMN si sarcina
• Pâna la moment nu au fost demonstrate careva
efecte nocive ale RMN asupra fatului. Totusi, ca o
precautie, ghidurile actuale recomanda evitarea
RMN în primul trimestru de sarcina, perioada în care
are loc formarea organelor si sistemelor de organe, si
în care fatul poate fi susceptibil la efectul caloric si la
excitantii sonori produsi de aparat. În plus, dat fiind
ca gadoliniul penetreaza bariera placentara, este
contraindicata realizarea RMN cu contrast la femeile
însarcinate.