Conectorii principali (baze protetice) cât mai fiziologice, ceea ce presupune o
evaluare corectă a componentei muco - osoase, pe care se sprijină şaua protezei. Confecţionarea unei baze fiziologice a protezei mobilizabile şi urmăresc, de fapt, o compensare a rezilientei parodontale cu aceea a ţesuturilor moi (fibromucoasa) din zonele edentate. Necesitatea unor ruptori sau amortizori de forţe pentru compensarea acestei diferenţe de rezilienţă sau a unor amortizori de forţe („stress director") la nivelul conectorilor secundari. Egalizarea rezilienţelor se poate obţine coroborând relieful anatomic al crestei reziduale cu întinderea şeii în limite maxime fizologice. Dinţii artificiali vor fi plasaţi peste planul de ocluzie normal, când proteza nu funcţionează (deci vor fi mai înalţi decât cei naturali). Pentru a permite mişcarea în plan vertical a protezei: din repaus spre sfera funcţională (înfundare şi revenire la poziţia iniţială sau chiar desprindere parţială), trebuie limitat numărul elementelor de menţinere, sprijin şi stabilizare şi gradul lor de retenţie. Determinante sunt următoarele aspecte pe model: • relieful osos retentiv, • textura şi rezilienţă fibromucoasei, • limitele marginale ale componentei muco - osoase, • montarea corectă a dinţilor artificiali, • realizarea unei ocluzii optime. A fost prezentat un caz clinico-tehnic de confectionare a unei proteze scheletate si specificate componentele acesteia. In paralel, s-a prezentat si o proteza partiala acrilica cu crosete elastice din BIODENTAPLAST(Bredent) Cursul 6. Mijloacele obişnuite de menţinere, sprijin şi stabilizare ale protezelor mobile-crosetele.
Elementele de menţinere, sprijin şi stabilizare: croşetele dentare turnate
sau sistemele speciale. Alegerea tipului de croşet, a numărului de croşete implicate în menţinerea, sprijinul şi stabilizarea protezei parţiale mobilizabile derivă şi din: vârsta şi dexteritatea pacientului, complexitatea lucrării protetice, doleanţele sale estetice şi preţul de cost al lucrării protetice (alese de comun acord cu pacientul). Amplasarea unor croşete dentare turnate în: a. câmpul de retenţie; b. axul longitudinal al coroanei dentare; c. punctul de aplicare a vârfului croşetului; d. lungimea braţului activ al croşetului; e. profilul şi elasticitatea croşetului, adecvate pentru dintele stâlp; f. modulul de elasticitate al aliajului, coeficientul de frecare dintre dintele stâlp şi croşet. A fost prezentat un caz clinico-tehnic de confectionare a unei proteze scheletate si specificate componentele acesteia.