Particularități ale design-ului protezei

scheletate în edentația de clasa a II-a

Chițu Sorina-Maria

Program de studiu Master: RPSI

1
Edentația de clasa a II-a, numită și uniterminală, se aseamănă mult din punct de vedere al
conceperii protezei scheletate cu cea de clasa I, însă prezintă si niște diferențe, cum ar fi,
extinderea bazei protezei și în zona hemiarcadei integre. Elementul contrabasculant, dmenținere
indirectă, se plasează pe partea opusă edentației, iar pe partea hemiarcadei integre, pentru
menținere directă, sprijin și stabilizare, se aplică un croșet Bonwill.

Avem mai multe principii de concepere pentru această proteză.

1. Sprijinul protezei va fi mixt rigid în majoritatea cazurilor. La mandibulă, când reziliența

mucoasei crestei terminale este mare, se poate utiliza sprijinul mixt articulat.
2. Mijloace de menținere directă și indirectă. Menținerea directă, pe partea edentației
terminale se face cu unul dintre croșetele folosite la protezele de clasa I. Pe partea
hemiarcadei integre, între molarii I și II se aplică un croșet turnat circular Bonwill, al
cărui conector secundar se termină în conectorul principal. Menținerea indirectă se aplică
pe hemiarcada integră, opus edentației. În funcție de întinderea edentației, elementul
contrabasculant e reprezentat de pinten ocluzal plasat în foseta mezială a primului
premolar, când edentația este molară, pinten ocluzal în foseta mezială a primului
premolar și pinten supracingular pe canin, când lipsesc molarii și premolarul II, croșetul
continuu când lipsește tot grupul de dinți laterali, conectorii principali dento-mucozali
când situația clinică impune utilizarea unui astfel de conector. În edentația de clasa a II-a,
elementul contrabasculant reprezentat de pintenul ocluzal și conectorul său secundar mai
are și rolul de a menține conectorul principal într-o poziție fixă, împiedicându-I
deplasarea către țesuturi.
3. Stabilizarea orizontală se asigură prin elemente cunoscute la care se adaugă croșetul
Bonwill.
4. Planul de ghidare se va realiza ca pentru edentația de clasa I.

2
5. Atitudinea față de breșele secundare. Edentația de clasa a II-a complicată cu o breșă
frontală sau mai multe, în funcție de particularitățile clinice, se va rezolva prin
confecționarea unei punți frontale și apoi a unei proteze uniterminale, fiind cel mai
indicat, și realizarea unei proteze cu două sau mai multe șei. Edentația de clasa a II-a
complicată cu o breșă laterală, reprezintă o situație clinică favorabilă realizării unei
proteze cu două șei. Menținerea, sprijinul și stabilizarea se pot realiza mult mai ușor și
mai eficient. Se pot adopta în edentația termino-laterală următoarele soluții pentru breșa
laterală: o șa laterală sprijinită la ambele capete pe dinți prin pinteni plasați lângă
edentație și menținută cu două croșete, atunci când dinții limitanți ai breșei laterale sunt
integri și bine implantați, sau o șa laterală sprijinită pe o bară care solidarizează dinții
stâlpi ce sunt acoperiți de microproteze, atunci când dinții stâlpi au o valoare parodontală
diminuată. În ambele situații este necesar să se realizeze planuri de ghidare pe fețele
proximale vecine edentației. Închiderea breșei laterale cu o punte are dezavantajul de a
crea condiții bune de masticație pe partea respectivă, ceea ce determină pacientul să nu
mai poarte proteza, care i se pare incomfortabilă și nejustificată. Nepurtarea protezei,
realizată pentru edentația terminală, atrage după sine migrarea verticală a antagoniștilor,
cu consecințele cunoscute.
6. Necesitatea căptușirilor. Și protezele din edentația de clasa a II-a trebuie căptușite sau
rebazate asemănător celor din edentația de clasa I. Șeile laterale trebuie căptușite când
proteza s-a realizat la scurt interval după extracții. Deși au sprijin parodontal, șeile
laterale trebuie să vină în contact intim cu creasta pentru a împiedica acumularea de
resturi alimentare sub șa. Se recomanda rebazarea sau căptușirea ambelor șei deodată.
7. Tipul de amprentă. Vor fi utilizate metode de amprentare funcțională asemănător celor
din edentația de clasa I. Edentația de clasa a II-a molară fără breșe suplimentare se
tratează protetic într-un procent mult mai redus decât edentația de clasa I. Deoarece
masticația se poate face satisfăcător pe dinții restanți, pacienții nu solicită, sau nu acceptă
soluția de tratament mobil. În aceste cazuri se poate recurge, în afara protezei scheletate
extinse pe hemiarcada integră, la mai multe variante de tratament: puntea cu extensie
distală, implante de diferite tipuri aplicate distal și apoi realizarea unei punți,
transplantarea unui bloc dentoalveolar din regiunea mezială în cea distală, pentru
realizarea unui stâlp de punte, o proteză terminalăm menținută, stabilizată și sprijinită

3
 unilateral,după solidarizarea premolarilor prin microproteze cu prelungire distală în
formă de semi T, peste care se va aplica călărețul atașat șeii. Pentru menținere se
folosește un croșet Bonwill tetraactiv.

Există posibilitatea ca această proteză să fie menținută, sprijinită și stabilizată și cu ajutorul unor
sisteme speciale pentru evitarea croșetelor. De asemenea, există sisteme articulate tip balama
pentru confecționarea unor proteze unilaterale cu sprijin mixt, articulat, proteze ce au avantajul
unui gabarit redus, ceea ce reprezintă un mare comfort pentru pacient. Când edentația de clasa a
II-a se tratează cu proteze acrilice, sprijinul va fi muco-osos, baza protezei se va întinde pe dinții
frontali până în regiunea supracingulară la mandibulă, iar la maxilar va acoperi fața palatinală
atât cât să nu modifice ocluzia cu dinții inferiori. În regiunea laterală baza trebuie să ajungă până
la nivelul ultimului molar. Pe dinții laterali placa ajunge până în apropierea feței ocluzale.

Edentația de clasa a II-a complicată cu breșe frontale și laterale poate beneficia de mai multe
variante de tratament proprotetic, mergând de la realizarea uneia sau mai multor punți, pentru
închiderea mai ales a breșelor mici, solidarizarea dinților limitanți prin bare, peste care se aplică
șeile protezei, până la o proteză scheletată cu mai multe șei. Șeile care se aplică peste bare sunt
prevăzute pe fața mucozală cu un călăreț sau clamă metalică, care realizează sprijinul parodontal,
o excelentă stabilizare orizontală a protezei, menținere directă prin fricțiunea dintre bară și
călăreț și chiar menținere indirectă. Dacă nu se caută realizarea menținerii directe prin fricțiunea
dintre bară și călăreț, șaua va fi menținută cu ajutorul croșetelor. Menținerea directă se realizează
prin două croșete din sârmă plasate pe ultimii dinți restanși. Pentru a mări gradul de menținere a
protezei și a împiedica o eventuală înfundare a protezei pe partea dentată, în timpul masticației,
se recomandă plasarea între premolari a unui croșet gen Stahl sau Jackson, care îmbunătățesc și
stabilizarea orizontală a protezei. Menținerea indirectă se realizează prin contactul bazei protezei
cu dinții frontali. Stabilizarea se obține atât prin contactul bazei cu toți dinții restanți, cât și prin
extinderea corespunzătoare a șeilor. Breșele suplimentare mici se vor închide cu punți, mai ales
în regiunea frontală. În regiunea laterală, dacă breșa depășește doi dinți lipsă, este indicat să se
realizeze o proteză cu două șei, una terminală și una laterală. Ancorarea se va face cu trei croșete
plasate pe dinții care mărginesc breșele. Căptușirile și rebazările se fac asemănător ca pentru
protezele din edentația de clasa I. Amprentarea funcțională se face utilizând lingura individuală
și un material elastic de tipul elastomerilor de sinteză, de consistență medie. Datorită gabaritului

4
destul de mare, protezele acrilice realizate pentru edentații de clasa a II-a sunt greu suportate de
către pacienți.

Bibliografie

Dr. Andrei Ionescu,București, 2006, Tehnologia Protezei Scheletate

Picos, Alina Monica et al. “Prosthetic Rehabilitation in Partially Edentulous Elders - A Case
Report.” Clujul medical (1957) vol. 87,3 (2014): 203-6. doi:10.15386/cjmed-340

Prosthetic Rehabilitation in Partially Edentulous Elders – A Case Report (nih.gov)

Budtz-Jörgensen E. Restoration of the partially edentulous mouth--a comparison of overdentures,

removable partial dentures, fixed partial dentures and implant treatment. J Dent. 1996
Jul;24(4):237-44. doi: 10.1016/0300-5712(95)00075-5. PMID: 8783527.

Restoration of the partially edentulous mouth--a comparison of overdentures, removable partial

dentures, fixed partial dentures and implant treatment - PubMed (nih.gov)