ELABORAREA METODIC Nr.

9-10
TEMA: Edentaia parial ntins. Indicaii la
tratamentul protetic cu proteze pariale
mobilizabile scheletate. Amprentarea.
Confecionarea modelului preliminar
1.Definiie.Edentaia parial ntins.
Starea de edentatie partiala este definita de afectarea integritatii morfologice si
functionale a arcadei dentare datorita pierderii functiei unui sau mai multor
organe dentare. Edentatia intinsa cuprinde brese situate in zonele frontale sau
laterale marginite de dinti restanti.

Aspect clinic de edentatie partiala intinsa:

2.Clasificarea edentaiei pariale dup Kennedy

Este cea mai cunoscuta si mai frecvent folosita clasificare a edentatiei partiale, la
baza careia a fost pusa topografia breselor si caracterul de delimitare a lor de
dintii restanti. Toate bresele sunt grupate in 4 clase, iar primele 3 clase au fost
impartite in cate 4 subdiviziuni.
Edentatia de clasa I. In aceasta clasa sunt incluse arcadele edentate partial cu
prezenta obligatorie a breselor bilaterale terminale, adica marginite de dinti
numai mezial.
Edentatia de clasa II. Pentru clasa a II-a este caracteristic prezenta obligatorie
numai a unei brese terminale, adica marginita de dinti numai mezial.
Edentatia de clasa III-a. Pentru clasa a III-a este caracteristic prezenta obligatorie
a bresei laterale intercalate, adica marginita mezial si distal de dinti.
Edentatia de clasa a IV-a. In aceasta clasa sunt incluse arcadele dentare edentate
partial cu localizarea bresei numai in zona frontala.
Primele 3 clase sunt impartite in cate 4 subdiviziuni in dependenta de numarul
breselor in zona dintilor restanti (o bresa- prima subdiviziune, 2 brese- a doua
subdiviziune, etc.). In caz ca avem o combinare de brese ce nu poate fi distribuita

unei clase sau unei subdiviziuni, atunci ea se plaseaza la clasa si subdiviziunea

mai mica.

3.Indicaii la tratamentul protetic cu proteze pariale

mobilizabile scheletate.
Indicatiile protezei partiale mobilizabile pot fi grupate in doua mari categorii:
1. Situatii clinice specifice tratamentului cu proteze mobilizabile;
2. Situatii clinice care exclud tratamentul prin punte, datorita unor motive
obiective.

4.Ce numim cmp protetic i caracteristica lui la

edentaia parial n dependen de forma edentaiei.

Totalitatea elementelor aparatului dento maxilar care prezinta raporturi de

contact cu proteza partiala, poarta numele de camp protetic. Aceste elemente
sunt reprezentate de dinti restanti cu tesuturile lor parodontale, crestele
edentate, bolta palatine, tuberozitatile maxilare, tuberculul piriform, mucoasa
linguala, jugala si labiala. Dupa morfo fiziopatologia lor si dupa rolul pe care-l au
in cadrul restaurarilor protetice, ele se pot grupa astfel:
1. Suportul dento-parodontal reprezentat de dintii restanti si parodontiul lor, care
preia presiunile exercitate de proteza si le transmite fiziologic osului maxilar.
2. Suportul muco osos format din fibro mucoasa crestelor edentate, a boltii
palatine, a tuberozitatilor maxilare si osul subiacent.
Suportul dento parodontal. Este constituit din dinti restanti si tesuturile
parodontale care intr ain contact cu partile componente ale protezelor ( placa
protetica, crosete) contribuind la stabilizarea si mentinerea acestora. Unitatea
morfo-functionala dento- parodontala are capacitatea de adaptare, de amortizare
si de reducere pe cale reflexa a presiunilor exagerate.Suportul dento parodontal
este evaluat de catre medic prin examen clinic, radiologic si modelde studiu.

5.Caracteristica morfologiei coronare a dinilor restani.

Morfologia coronara a dintilor restanti si indeosebi a celor care limiteaza spatiul
edentat, are importanta deosebita pentru stabilizarea protezei, datorita faptului
ca pe ei se aplica elementele de stabilizare si mentinere a protezei. Iata de ce
morfologia coronara a dintilor restanti impune o analiza in dependenta de
situarea acestor dispozitive.
Suprafata vestibulara si orala ale coroanei dintelui, pe care se aplica elementele
de stabilizare si mentinere a protezei, sunt convexe in plan orizontal si vertical.
Daca pe aceste suprafete vom trasa o linie orizontala si una verticala care vor
trece prin convexitatea maxima, vom obtine patru patrate. Numerotarea
patratelor este inceputa din partea bresei: primul si al doilea patrat formeaza
zona supraecuatoriala, al treilea si al patrulea zona subecuatoriala.
Zona cuprinsa intre ecuatorul dintelui si colet, numita zona subecuatoriala,
reprezinta partea retentiva a coroanei unde vor fi aplicate bratele elastice ale
crosetelor, iar intre ecuator si marginea ocluzala, numita zona supraecuatoriala si
care reprezinta zona neretentiva, vor fi aplicate bratele rigide ale crosetelor.

6.Caracteristica suportului muco-osos.

Suportul muco-osos ca si cel dentoparodontal serveste la fixare, stabilizare si
receptia presiunii masticatoare in tratamentul cu proteze partiale mobilizabile.
Fibromucoasa campului protetic este aderata de os si este formata din epiteliu
pluristratificat pavimentos cu o grosime si elasticitate variabila in diferite zone.
Deosebim mucoasa imobila , pasiv si activ mobila. Grosimea si elasticitatea
fibromucoasei campului protetic determina gradul sau de rezilienta si comportare
fata de sprijinul protezelor. Rezilienta mucoasei dupa Kulajenko 0,5-2,5 mm,
dupa Steigher 0,4-2,0 mm, dupa Kelescian 0,4-0,9 mm. Zonele acoperite de
mucoasa groasa sub care se afla un strat submucos abundent, prezinta o limita
fiziologica crescuta si pot suporta presiuni cu valori mult mai mari.

Baza osoasa ofera sprijin si intervine la stabilizarea protezelor mobilizabile in

conditii foarte diferite dependente de dimensiunile si formele apofizelor
alveolare, cat si a boltei palatinale. La aprecierea suportului osos trebuie sa se ia
in consideratie releful si structura osoasa. In ceea ce priveste structura osoasa ea
poate fi apreciata radiografic prin constatarea gradului de densitate.

7.Dezavantajele protezelor pariale mobilizabile acrilice.

A)
tesutul mucoosos al campului protetic nu este adaptat pentru suportarea
presiunilor masticatoare si ca rezultat se agraveaza procesul de atrofie a acestui
substrat;
B)
aplicarea protezei pe campul protetic provoaca tendinta de inflamatir a
mucoasei sau chiar aparitia eroziunii cronice a epiteliului pe intreaga suprafata
de sprijin;
C)

marginea protezei transmite forte orizontale nocive asupra dintilor restanti;

D)
la infundarea protezei pe campul protetic crosetele pot traumatiza festonul
gingival, cat si smaltul dintilor-stalpi;
E)
baza protezei este voluminoasa, ocupa o suprafata intinsa a mucoasei si
poate aduce la dereglarea functiilor sensorice si fonetica.
F)

Elementele componente ale protezei pariale mobilizabile scheletate.

Desi reprezinta un tot structural si functional, proteza scheletata se poate diviza

din punct de vedere didactic in urmatoarele parti componente:
1.- seile protetice;
2.- conectori principali (majori) - elementele de legatura dintre sei;
- mijloace de mentinere, sprijin si stabilizare;
4.- conectori secundari (minori);
5.- dintii artificiali.

8.eile protezei pariale mobilizabile scheletate,

caracteristica.
Din punct de vedere functional, seile reprezinta partile principale ale protezei,
deoarece prin intermediul lor se restabilesc functiile sistemului stomatognat si se
transmit presiunile masticatoare de la dintii artificiali apofizei alveolare edentate
si dintilor-stalpi. Totodata ele participa la mentinerea si stabilizarea protezei prin
fenomenulde adeziune, datorita retentivitatii anatomice ale campului protetic si
tonicitatii musculare.
In scheletul metalic al protezei seile pot fi realizate in doua variante

a)
intreg metalice, la care suprafata mucozala are contact cu mucoasa
spatiului edentat, iar pe suprafata opusa se realizeaza bonturi, grile, anse sau
ciupercute pentru retentia acrilatului cu dintii artificiali. Seile intreg metalice pot
fi realizate in edentatia laterala, unde sunt sprijinite la ambele extremitatide
suportul dentoparodontal sau cand sunt folosite sisteme de sprijin pe bare de tip
dolder sau Rumpel;
b)
partial metalice incluse in acrilat. Pentru aceasta saua metalica este
realizata cu o departare de 1-2 mm de la mucoasa campului protetic si perforata
pentru rentetia acrilatului. Seile partial metalice sunt realizate in spatiile
edentate, pe mijlocul apofizelor alveolare, cu o distanta de 2-3 mm, in sens
meziodistal, de parodontul marginal al dintilor restanti, fiind recomandate cat in
edentatiile terminale cat si intercalate.

9.Conectorii secundari, caracteristica.

Aceste dispozitive sunt specifice protezelor scheletale care unind partile
mucozale si dentare ale protezei au importanta functie de transferare a
presiunilor masticatoare de la dintii artificiali asupra campului protetic. In
dependenta de participarea conectorilor secundari la repartizarea presiunilor
masticatorii asupra elementelor campului protetic, ii individualizeaza in rigizi,
semilabili si labili.
Conectorii rigizi unesc elementele de mentinere si sprijin cu baza sau saua
metalica rigid, redand presiunile masticatoare de la dintii artificiali dintilor-stalpi,
creand pentru proteza un suport dentoparodontal.
Conectorii semilabili unesc elementele de mentinere si sprijin cu bara protezei
prin segmente flexibile lungi, arcate, ondulate. Elasticitatea lor depinde de
lungimea segmentului, forma si diametrul pe sectiune, cat si de aliajul din care
sunt realizati. Conectorii semilabili repartizeaza presiunile masticatoare pe
fibromucoasa campului protetic si dintii-stalpi, redanu-i protezei un sprijin mixt
uniform dentoparodontal si mucoosos.
Conectorii labili unesc elementele de mentinere cu bara sau de sauaa protezei, in
asa mod ca redau presiunile masticatorii de la dintii artificiali mai mult suportului
mucoososo. Aceasta legatura poate fo realizata prin culise fara opritor, capse,
balamale sau disjunctori de forta.
Conectorii dsecundari din punct de vedere morfofunctional sunt situati pe
suprafetele proximale ale dintilor ce delimiteaza spatiul edentat sau pot fi plasati
interdentar.

10.Croetul Ackers, caracteristica, indicaii.

Crosetul Ackers (circular cu 3 brate)

Este caracteristic crosetelor circulare.

Este alcatuit din 5 elemente componente:

-1 este elastic (retentiv)

-4 sunt rigide (corpul, conectorul secundar, bratul reciproc si pintenul)

Corpul crosetului este portiunea rigida, asezata pe fata proximala a dintelui

stalp, in vecinatatea crestei marginale. Din el pornesc cele trei brate (retentiv,
opozant si pintenul).
Bratul retentiv (elastic sau activ) porneste din corp, traverseaza ecuatorul si se
termina in zona retentiva, subecuatoriala dupa ce a incercuit 2/3 din fata
vestibulara sau orala a dintelui in sens mezio-distal. Dimensiunea acestui brat se
micsoreaza spre varf, unde este efilat. Bratul retentiv are doua portiuni, una
supraecuatoriala rigida si alta subecuatoriala flexibila.
Pintenul ocluzal porneste din corpul crosetului spre fata ocluzala.
Este un element rigid, fata de corp are directie orizontala perpendicular pe
acesta, intre cele doua elemente se formeaza un unghi drept.
Pintenul este asezat intr-un lacas special creat in foseta meziala sau distala de pe
fata ocluzala a dintelui stalp.
Bratul reciproc (contracroset, brat opozant sau brat rigid) este rigid si plasat pe
fata opusa celei pe care este asezat bratul activ.
Acest brat are contact cu zona supraecuatoriala. Dimensiunea este uniforma pe
tot traiectul
Conectorul secundar, este elementul care face legatura intre corpul crosetului si
saua protezei.
Este rigid, asezat pe fata proximala a dintelui si la nivelul parodontiului marginal
trece la distanta de cel putin 1,5 mm.
Funciile croetului Ackers

bratul retentiv prin portiunea elastica subecuatoriala se opune tendintei de

desprindere a protezei de pe campul protetic

pintenul ocluzal, bratul reciproc si portiunea supraecuatoriala rigida a

bratului retentiv, impiedica infundarea si deplasarile laterale ale protezelor

bratul reciproc neutralizeaza forta bratului retentiv cand traverseaza

ecuatorul dintelui, pentru ca dintele pe care este aplicat sa nu fie mobilizat in
momentul insertiei si dezinsertiei protezei de pe campul protetic
Indicatii
Este indicat pe premolari sau molari cand ecuatorul protetic trece vestibular sau
oral pe mijloculcoroanei dintelui-ancora, avand in zona subecuatoriala o retentie
de 0,25-0,5 mm.