INTRODUCERE

Caria dentară reprezintă problema de sănătate cea mai răspândită pe glob, afectând
aproape 100% din adulţi.
Caria cavitară netratată a dinţilor permanenţi afectează aproximativ 2,4 miliarde
de oameni. Consecinţele acesteia sunt inflamaţia şi infecţia pulpară, afectarea osoasă şi
distrucţia coronară avansată, conducând în final la extracţia dintelui. Odată cu creşterea
numărului de unităţi masticatorii pierdute, apar şi probleme de sănătate generală, ca urmare a
dificultăţii în alimentare.
Profilul de risc carios diferă de la o ţară la alta, în funcţie de nivelul de dezvoltare al
ţării respective, de stilul de viaţă al oamenilor şi de implementarea măsurilor cario-
preventive. Cea mai mare povară a cariei dentare este la populaţiile sărace sau dezavantajate,
care nu au cunoştinţele necesare, resursele financiare sau accesul la servicii de îngrijire orală.
În unele ţări industrializate s-a înregistrat o scădere a cariei dentare la copii şi a
edentaţiilor la adulţi; cu toate acesta, caria dentară nu a putut fi eradicată la copii, dar este
totuşi ţinută sub control.
În unele ţări în curs de dezvoltare, ca urmare a consumului crescut de dulciuri şi a
lipsei programelor de prevenţie şi a utilizării produselor pe bază de fluor este aşteptată o
creştere a incidenţei cariei dentare în viitorul apropiat. O altă problemă care îngreunează
tratamentul cariei dentare în aceste ţări (pe continente precum Asia, Africa şi America Latină)
este lipsa personalului medical suficient, care să trateze pacienţii. Se ajunge uneori în situaţii
în care caria dentară este lăsată netratată sau dintele este extras pentru a uşura
durerea/disconfortul.
Impactul economic al bolilor cavităţii orale ajunge şi la 5-10% din PIB în ţările
industrializate; tot în aceste ţări s-au făcut investiţii în tratamentul preventiv şi programe de
sănătate orală, care au avut drept rezultat scăderea prevalenţei afecţiunilor orale. În ţările în
curs de dezvoltare, investiţia în sănătatea orală este scăzută, resursele fiind alocate în special
pentru rezolvarea urgenţelor oro-dentare.
Prin urmare, caria dentară reprezintă o problemă majoră a întregii umanităţi, care
prin complicaţiile şi consecinţele sale afectează calitatea vieţii oamenilor. Combaterea sa
necesită dezvoltarea şi întărirea programelor de sănătate publică prin implementarea şi
aplicarea măsurilor preventive şi de promovare a sănătăţii orale. (1,2)

Caria dentară este o afecţiune veche, fiind găsite dovezi încă din paleolitic (3).
Metodele de diagnostic şi tratament au evoluat de-a lungul timpului: de la diagnosticul clinic
şi tratamentul cu instrumente manuale, ajungând în prezent la mijloace electronice de cario-
detecţie şi tratament non-invaziv sau micro-invaziv, cu dispozitive moderne. Acestea au
avantajul de a fi mai bine tolerate de pacienţi, datorită lipsei zogomotului, vibraţiilor,
degajării de căldură, şi, cel mai important, cu absenţa durerii (sau diminuarea considerabilă a
acesteia), ceea ce face ca, frecvent, anestezia să nu mai fie necesară. (4)

1
 ODONTONUL
Dintele, împreună cu aparatul său de sustinere, constituie o unitate morfologică si
functională numită odoton. Odontonul reprezintă complexul morfologic si functional format
din dinti, portiunea de os alveolar ce înconjoară rădăcina dintelui si continutul spatiului
periodontal .
Între aceste elemente se stabilesc relatii reciproce functionale, desi fiecare dintre ele
au structuri diferite. Interrelatiile functionale, duc la stabilirea unui tot armonios si, prin
aceasta, la integrarea dintelui în restul organismului.
Din punct de vedere anatomo-topografic dintele este format din:
- coroana dentară, partea vizibilă în cavitatea bucală, care participă la procesul de
masticatie;
- rădăcina sau rădăcinile dentare, adăpostite în alveole dentare, care fixează
dintele;
- coletul dentar = zonă intermediară plasată la limita dintre coroană si rădăcină.

Dintele este alcătuit din o parte dură reprezentată de smalt, dentină si cement;
- in interiorul său, dintele închide o cavitate, denumită spatiu endodontic care cuprinde
camera pulpară la nivelul coroanei si canalul sau canalele radicular la nivelul
rădăcinii.

Spatiul endodontic este ocupat de pulpa dentară care se continua, la nivelul vârfului
rădăcinii, cu tesuturile parodontiului apical, prin intermediul unui orificiu de comunicare,
foramenul apical.
 Spatiul endodontic este înconjurat de dentină, neîntrerupt, de la coroană până la
foramenul apical.
 Dentina este acoperită la nivelul coroanei de smalt si la nivelul rădăcinii de cement.
 Zona de întâlnire dintre smalt si cement este la nivelul coletulul dentar. (4)

Bibliografie:

1. Petersen PE, Bourgeois D, Ogawa H, Estupinan-Day S, Ndiaye C. The global burden of

oral diseases and risks to oral health. Bulletin of the World Health Organization.
September 2005; 83(9): 661-669.
https://apps.who.int/iris/bitstream/handle/10665/73285/bulletin_2005_83%289%29_661-
669.pdf?sequence=1&isAllowed=y
2. Frencken JE, Sharma P, Stenhouse L, Green D, Laverty D, Dietrich T. Global
epidemiology of dental caries and severe periodontitis – a comprehensive review. J Clin
Periodontol 2017; 44 (Suppl. 18): S94-S105. doi: 10.1111/jcpe.12677.
3. Oxilia G, Peresani M, Romandini Matteo et al. Earliest evidence of dental caries
manipulation in the Late Upper Palaeolithic. Scientific Reports 2015; 5: 12150. DOI:
10.1038/srep12150; https://www.nature.com/articles/srep12150.pdf
4. Ungureanu L, Nicolae A, Leon A, Teodorescu V. Odontoterapie conservativă, Curs pentru
studenţii de Medicină Dentară. Ed. Artemis, Bucureşti, 2011.