Dobânda reprezintă principala componentă a costului capitalului

angajat, ce urmează să fie recuperat de la persoana împrumutată. Atât

dobânda pasivă (de plătit deponenților) cât și dobânda activă (de
încasat) se stabilește după aceleași formule de calcul. Dobânda bancară
se defineşte ca suma de bani ce revine posesorului, respectiv băncii, în
calitate de creditor, de la beneficiarul unui credit acordat, în calitate de
debitor, până la data rambursării acestuia. În fapt, dobânda reprezintă
în primul rând un element de bază al contractului de credit, acceptat de
ambele parţi (creditor şi debitor) pe baza înţelegerii convenite. Au
existat şi sunt în continuare dezvoltate multe teorii despre dobândă,
dar, în esenţă, dobânda reprezintă „preţul” folosirii capitalului
împrumutat. Totodată, dobânda reprezintă şi rambursarea riscului pe
care îl implică creditul acordat unei persoane. Costul aplicabil activelor
plasate de o instituţie de credit reprezintă suma rezultată ca urmare a
aplicării ratei dobânzii şi a altor comisioane aferente activităţii de
creditare. Instituţie de credit, în funcţie de strategia adoptată şi de
evoluţia pieţei monetare şi bancare, stabileşte nivelul dobânzilor ce
urmează a se practica în tranzacţiile cu clientela. Rata dobânzii poate fi
fixă sau flotantă şi se stabileşte în funcţie de riscul implicat de creditele
acordate (creditele de trezorerie reprezintă un risc mai mare de
nerambursare), iar în nivelul dobânzilor ce se practică în activitatea
bancară a băncilor din ţara noastră se cuprind: 11  dobânda prime
rate (activă de bază) în lei şi valută;  dobânzile pentru depozitele în lei
şi în valută;  dobânda penalizatoare (pentru nerambursarea creditelor
la scadenţă);  dobânda (preţurilor) de transfer între centrală şi unităţi
operative (sucursale, filiale, agenţii);  dobânda de cont curent.