VEDEREA IN INFRAROSU (IR)

Undele electromagnetice sau radiaia electromagnetic sunt fenomene fizice n general naturale, care constau dintr-un cmp electric i unul magnetic n acelai spaiu, care se genereaz unul pe altul pe msur ce se propag.
Radiaia n infrarou (IR) este radiaie electromagnetic cu o lungime de und mai mare dect cea a luminii vizibile, dar mai mic dect cea a microundelor.

n funcie de frecvena sau lungimea de und cu care radiaia se repet n timp, respectiv n spaiu, undele electromagnetice se pot manifesta n diverse forme. Spectrul radiaiilor electromagnetice este mprit dup criteriul lungimii de und n cteva domenii, de la frecvenele joase spre cele nalte:
radiaiile (undele) radio; microunde; radiaii hertziene; radiaii infraroii; radiaii luminoase; radiaii ultraviolete; radiaii X (Rntgen); radiaii "" (gamma) - liter greac;

Numele IR inseamna sub rosu, provenind din latinescul infra, rosul fiind culoarea luminii vizibile care are cea mai mare lungime de unda. Radiatia infrarosie are lungimile de unda aproximativ intre 750 nm si 1 mm, cuprinzand 5 ordine de magnitudine. Oamenii cu o temperatura normala a corpului pot emite radiatii cu o lungime de unda de 10 microni.

In words ten thousandth thousandth hundredth

Decimal

Power of te n 10 10 10 10 10
-4 -3 -2

Order of magni tude 4 3 2

0.0001 0.001 0.01

tenth
one ten hundred

0.1
1 10 100

10

-1
0 1

1
0 1 2

10

thousand
ten thousand million billion

1,000
10,000 1,000,000 1,000,000,000

10
10 10 10
4 6 9

3
4 6 9

Ordinele de magnitudine sunt folosite in general pentru a

face aproximari cat mai exacte. Daca 2 numere difera cu un ordin de magnitudine atunci unul este de aproximativ 10 ori mai mare decat celalalt.

Obiectele emit radiatii infrarosii intr-un larg spectru de lungimi de unda, dar numai o sectiune a acestuia prezinta interes deoarece senzorii sunt in general conceputi doar pentru a capta radiatiile cu anumite lungimi de unda. Aceasta sectiune este impartita in 3 subdiviziuni: IR-A: 700 nm1400 nm IR-B: 1400 nm3000 nm IR-C: 3000 nm1 mm

 Near-infrared (NIR, IR-A), cu lungimea de unda: 0.75-1.4 m utilizata in telecomunicatiile prin fibra optica, si la ochelarii care permit vederea in infrarosu. Short-wavelength infrared (SWIR, IR-B): 1.43 m utilizata in telecomunicatii la distanta. Mid-wavelength infrared (MWIR, IR-C) :3-8 m folosite in domeniul militar(rachete). Long-wavelength infrared (LWIR, IR-C): 8 15 m,senzorii pot obtine o imagine pasiva completa a lumii exterioare bazandu-se pe emisiile termice neavand nevoie de lumina externa cum ar fi a soarelui, a lunii.

In comunicatii optice sectiunea spectrului este divizata in mai multe categorii in functie de disponibilitatea unei surse de lumina, a unor materiale si fibre transmitatoare/absorbante si detectori:
Band Descriptor Wavelength range

O band E band
S band C band L band U band

Original Extended
Short wavelength Conventional Long wavelength Ultralong wavelength

12601360 nm 13601460 nm
14601530 nm 15301565 nm 15651625 nm 16251675 nm

Vederea in infrarosu are aplicatii in diverse domenii. Este utilizata atat in scopuri militare cat si civile. Aplicatiile in domeniul militar cuprind: reperarea tintelor, supraveghere, vederea nocturna, spionaj.

In afara domeniului militar: analizarea eficientei termice, determinarea de la distanta a temperaturii corpurilor, comunicare wireless pe distante scurte, spectroscopie, meteorologie.

Astronomia utilizeaza radiatiile infrarosii la telescoapele echipate cu senzori pentru a penetra zone cu praf din spatiu cum ar fi norii moleculari, pentru a detecta obiectele reci (planetele), pentru a observa obiectele red-shifted, cu deplasare spre rosu.

Filtre infrarosu

Pot fi confectionate din diverse materiale, cum ar fi un polimer al plasticului care blocheaza pana la 99% din spectrul luminii vizibile de la sursele de lumina alba (becuri). In prezent aceste filtre sunt utilizate in domeniul militar, industrial si in comunicatii.

Tehnica de obtinere a imaginile satelitare

In domeniul spectral infrarosu termic (IR) se bazeaza pe emisia termica provenita de la suprafata Pamantului, nori si de la atmosfera insasi. Acest fapt face posibila achizitionarea imaginilor satelitare in infrarosu termic atat ziua cat si noaptea, permitand meteorologilor si cercetarilor din alte discipline sa poata monitoriza in mod continuu temperatura suprafetei si acoperirea noroasa. Pe imaginile satelitare din infrarosu termic, suprafetele reci ca de exemplu, nori foarte inalti, zapada si gheata sunt reprezentati prin culoarea alba sau nuante de alb, iar suprafetele calde ca de exemplu norii josi, suprafata Pamantului sunt reliefate in nuante de gri. Ziua, zona de desert apare in culoarea foarte inchisa sau negru, mergand la nuante de gri deschis in timpul noptii.

Satelitii de vreme echipati cu radiometre de scanare genereaza imagini termice sau infrarosii care ii pot apoi permite unui specialist sa determine tipurile de nori si inaltimea la care acestia se afla, sa calculeze temperatra aerului, suprafetei terestre si a apei si sa determine caracteristicile suprafetei oceanelor.Aceasta scanare este posibila in general in spectrul de 10.3 12.5 m.

Coagulatoarele infrarosu sunt de multe ori alternative mult mai viabile decat electrocauterele. Ele sunt acum prezente in majoritatea specialitatilor chirurgicale.

Coagulator cu infra-rosu ptr. Stomatologie

Coagulator cu infra-rosu ORL, dermatologie, proctologie Coagulator cu infra-rosu ginecologie Coagulator cu infra-rosu ptr. chirurgie

NASA a dezvoltat un nou tip de detector care poate "vedea" in infrarosu intr-o gama de "culori" - lungimi de unda - mult mai mare. Detectoarele conventionale infrarosu pot detecta numai un domeniu redus de lungimi de unda, fiind echivalente cu niste camere alb-negru. Noul detector, denumit Fotodetectorul Infrarosu cu Gropi de Potential Cuantice (QWIP), are aceleasi dimensiuni cu un detector conventional, insa vede o gama mult mai larga de nuante.

CALDURA
Radiatia infrarosie mai e cunoscuta si sub denumirea de radiatie termica, urmare a faptului ca multi oameni asociaza razele infrarosii cu caldura.Aceasta este o conceptie gresita larg raspandita, pentru ca lumina si undele electromagnetice de orice frecventa incalzesc suprafetele care le absorb. Lumina infrarosie de la Soare contribuie la incalzirea Pamantului doar cu 49%, restul fiind cauza luminii vizibile care e absorbita si apoi re-iradiata la lungimi de unda mai mari.Spre deosebire de caldura transmisa prin conductie sau convectie, radiatia infrarosie se poate propaga si in vid.

Incalzirea prin infrarosu este folosita in saune, pentru a indeparta gheata de pe aripile avioanelor, pt tratarea artritei si a durerilor oaselor, pentru incalzirea si gatirea mancarurilor. Incalzirea prin infrarosu devine tot mai populara in procesele de fabricatie industriale: forma materialelor plastice, calirea, sudarea plasticului, uscarea tipariturilor. Eficienta se obtine prin potrivirea lungimii de unda a incalzitorului prin infrarosu cu caracteristicile de absorbtie ale materialelor.

Vederea pe timp de noapte

Lumina infrarosie e folosita la dispozitivele de vedere pe timp de noapte, in locurile in care lumina vizibila este insuficienta pentru vedere. Aceste dispozitive functioneaza printr-un proces prin care se realizeaza conversia fotonilor luminii din mediu in electroni care sunt apoi amplificati printr-un proces chimic si electric, fiind apoi transformati inapoi in lumina vizibila.Folosirea luminii infrarosii si a dispozitivelor de vedere pe timp de noapte nu trebuie confundata cu reprezentarea termala care formeaza imagini bazandu-se pe diferentele de tempratura prin detectarea radiatiei infrarosii(caldura) care este emanata de obiecte si mediile care le inconjoara.

Fotonii infrarosii au o energie mai mica decat cei ai luminii vizibile, insa unele lungimi de unda infrarosii pot fi generate si percepute sub forma caldurii. Un detector conventional de infrarosii are un numar de pixeli care interactioneaza cu fotonii infrarosii si convertesc energia luminoasa in curent electric care poate fi masurat si inregistrat. Aceste camere sunt realizate pe acelasi principiu ca si camerele foto digitale.

Comunicatii.
Transmisia de date prin infrarosu este de asemenea folosita in comunicarea pe distante scurte intre aparatele periferice auxiliare ale calculatoarelor si ale asistentilor personali digitali (PDA). Aceste dispozitive sunt conforme standardelor publicate de IrDA, The Infrared Data Association. Teleconemzile si dispozitivele IrDA folosesc diode care emit lumina infrarosie (LED- light emitting diodes) pentru emiterea de radiatie infrarosie care e focalizata de o lentila de plastic intr-o raza ingusta. Raza e modulata(activata si dezactivata) pentru a codifica datele.Receptorul foloseste o fotodioda de silicon pentru a transforma radiatia infrarosie in curent electric.

Infrarosul este favorizat pentru aplicatiile cu raza mica de actiune, n care costul si complexitatea semnalului procesat de receptor trebuie sa fie minimizate, iar necesitatea unei compatibilitati internationale este mare. Perturbatiile ntr-un mediu de transmisie cu infrarosu provin de la lumina naturala, de la lumina incandescenta si de la lumina fluorescenta. Conexiunea cu infrarosu ntrebuinteaza niveluri de transmitere a puterii optice relativ nalte si opereaza cu un interval relativ limitat n ceea ce priveste valorile lungimilor de unda. Daca totusi se doreste transmisia dintr-o ncapere n alta se solicita instalarea unor puncte de acces cu infrarosu care sunt interconectate prin cablu.

Obiectivul unui asemenea sistem este transmiterea informatiei de la un punct, numit sursa , la un alt punct, numit utilizator (sistem deschis).

Sursa de informatie este constituita dintr-o sursa de tensiune, iar semnalul de intrare n emitator prezinta restrictia de a fi de natura electrica (n acest proiect este o tensiune). In cadrul acestui sistem emitatorul are rolul de a prelua semnalul de intrare pentru a-l prelucra (filtrare, amplificare si modulare; aici semnalul este prelucrat prin modulare ) n scopul efectuarii unei transmisii eficiente catre receptor. Canalul de comunicatie este constituit aici chiar din radiatia infrarosie. Receptorul are sa fie conceput astfel nct sa permita extragerea ct mai fidela a semnalului mesaj din forma degradata a semnalului de iesire din canalul de comunicatie (receptionat) prin demodulare. Semnalul de iesire din receptor trebuie sa fie de natura electrica si este preluat de utilizator.

Conexiunea prin infrarosu poate utiliza diferite proiectari:

Proiectiile legaturilor cu IR, din punct de vedere al gradului de directionare ntre emitator si receptor, sunt: directe, indirecte si mixte. Conexiunea directa utilizeaza emitatoare si receptoare cu emisiune dirijata care trebuie sa fie asezate pe aceiasi directie, n timp ce conexiunile indirecte utilizeaza emitatoare si receptoare cu unghi larg de cuprindere, nlaturnd nevoia de aliniere. Conexiunea directa maximizeaza puterea eficienta deoarece calea de pierderi si receptia de perturbatii optice sunt minime. Pe alta parte, conexiunile indirecte pot fi mai convenabil de utilizat, n special pentru modulele terminale mobile, deoarece ele nu necesita tintirea emitatorului catre receptor. Este posibila si ntemeierea unei conexiuni mixte care combina emitatoarele si receptoarele avnd grade diferite de directionare.

Al doilea criteriu de clasificare (pe verticala) se refera la faptul daca legatura prin IR se bazeaza pe existenta unei cai continue de vizibilitate optica ntre emitator si receptor. Legaturile prin IR cu vizibilitate optica (Lineof-Sight - LOS) se bazeaza pe o astfel de cale, adica directa, n timp ce conexiunile non-LOS se bazeaza, n general, pe reflectia luminii infrarosii dintr-o suprafata cu reflexie difuza. Proiectarea legaturilor LOS maximizeaza puterea eficace si minimizeaza distorsiunea semnalului. Proiectarea non-LOS sporeste robustetea si usurinta de utilizare a legaturii prin IR, permitnd acesteia sa actioneze plan atunci cnd ntre emitator si receptor sunt situate bariere, ca de exemplu oameni, pereti despartitori etc.

Radiatia infrarosie nu poate patrunde prin pereti si nu interfereaza cu alte dispozitive din camere alaturate; este cel mai comun mod prin care telecomenzile controleaza aparatele electrocascnice.

Climatologie

In domeniul climatologiei, radiatia infrarosie atmosferica e monitorizata pentru a detecta tendintele schimbului de energie dintre Pamant si atmosfera. Aceste tendinte furnizeaza informatii in legatura cu schimbarile pe termen lung ale climei Pamantului. Este unul din principalii parametri studiati in cercetarile din domeniul incalzirii globale, impreuna cu radiatia solara.

Astronomie
Astronomii studiaza obiectele din portiunea infrarosie a spectrului electromagnetic folosind componente optice, incluziv oglinzi, lentile si detectoare digitale de stare solida. Din aceste motive este clasificata ca fiind parte a astronomiei optice. Pentru a forma o imagine, componentele unui telescop cu raze infrarosii trebuie sa fie bine protejate de surse de caldura, iar detectorii sunt raciti cu heliu lichid.

Sensibilitatea telescoapelor cu raze infrarosii de pe Pamant este semnificativ limitata de vaporii de apa din atmosfera care absorb o parte din rzele infrarosii care vin din spatiu aflate in afara ferestrelor atmosferice selectate. Aceasta limitare poate fi partial micsorata prin plasarea observatorului la mare altitudine, sau prin aducerea acestuia acolo cu balonul sau avionul. Telescoapele din spatiu nu sufera de acest neajuns, spatiul fiind deci considerat locatia ideala pentru astronomia infrarosie.

 Bibliografie :
1) Curs Transmisia datelor, prof. ing.Otilia Cangea, U.P.G. Ploiesti 2) www_ee.stanford.edu 3) ro.wikipedia.org 4) www.telportal.ro 5) www.inmh.ro 6) news.softpedia.com

ATENTIE !!!!!
. Cea mai mare parte a proiectului a fost tradusa din engleza .
REALIZAT DE : Birz Emanuel Onuta Andreea Tepes Andrei