CLASIFICAREA UNDELOR ELECTROMAGNETICE

Undele electromagnetice sau radiația
electromagnetică sunt fenomene fizice în general naturale care constau
într-un câmp electric și unul magnetic în același spațiu și care se
generează reciproc pe măsură ce se propagă.

Clasificare
În funcție de frecvența sau lungimea de undă cu care radiația se
repetă în timp, respectiv în spațiu, undele electromagnetice se pot
manifesta în diverse forme.
Undele radio - se folosesc și pentru transmiterea semnalelor de
televiziune, pentru comunicații prin satelit și telefonie mobilă.
Undele hertziene sunt unde artificiale (unde fabricate de om).
Mărimea caracteristică a undelor este frecvenţa. Când ascultăm un post
de radio ştim că acesta emite pe o anumită frecvenţă, în funcţie de oraş.
Microundele sunt folosite atât în comunicații cât și în cuptorul cu
microunde, care se bazează pe absorbția relativ puternică a radiațiilor de
această frecvență în apă și materiile vegetale și animale.
Radiaţiile vizibile sunt emise de Soare, stele, lămpi (sau becuri) cu
filamente incandescente şi sunt percepute de ochiul uman. J.C. Maxwell
spunea că are „motive temeinice să creadă că şi lumina e o formă de
radiaţie electromagnetică”. Motivele temeinice sunt viteza de propagare a
luminii în vid (egală cu viteza de propagare a undelor electromagnetice –
aproximativ 300 000 km/s), reflexia, refracţia, interferenţa şi difracţia
luminii (fenomene specifice undelor).
Radiaţiile infraroşii au frecvenţe mai mici decât cele vizibile şi sunt
produse în general de corpuri încălzite. Cu ajutorul lor poate fi măsurată
temperatura. Radiaţiile ultraviolete au frecvenţe mai mari decât cele
vizibile şi sunt produse generate de către moleculele şi atomii dintr-o
descărcare electrică în gaze. O puternică sursă de radiaţii ultraviolete
cunoscută este Soarele. Însă Soarele nu emite numai radiaţii ultraviolete,
acestea sunt considerate periculoase pentru corpul uman atunci când
stratul de ozon ar fi distrus.
RADIAŢIILE X, descoperite de Wilhelm Conrad Röntgen, au
frecvenţe mai mari decât radiaţiile ultraviolete şi sunt folosite astăzi în
medicină pentru a realiza radiografii. Când a bombardat un corp metalic
cu electroni acceleraţi la viteze mari, Röntgen a descoperit că acesta
emite radiaţii foarte puternice şi necunoscând tipul acestor radiaţii le-a
denumit radiaţii X. Acestea sunt produse în tuburi speciale în care un
fascicul de electroni accelerat cu ajutorul unei tensiuni electrice foarte
mari bombardează un electrod (un conductor electric prin care intră sau
iese curentul dintr-un mediu bun conducător de electricitate). Cu
ajutorul acestor radiaţii se poate fotografia interiorul unui  corp opac.
Astfel, radiaţiile X au o aplicaţie spectaculoasă în medicină, prin care
medicii reuşesc să vadă interiorul corpului uman fără să apeleze la
operaţie chirurgicală. Acest „proces” de fotografiere a interiorului unui
corp opac poartă numele