Referat

La
Fizica

Tema : Aplicatii ale semiconductorilor

Revenco Victor
15.12.2021 EEMA-202
Semiconductori: tipuri, aplicații și exemple
Semiconductori sunt elemente care îndeplinec efectiv funcția de conductori au
izolatori, în funcție de condițiile externe la care sunt supuși, precum temperatura,
presiunea si radiația.

Conţinut:
•Tipuri

•Semiconductori intrinseci

•Semiconductori extrinseci

•Semiconductor de tip P

•Semiconductor de tip N

•caracteristici

•Aplicații

•Exemple

•Referințe

Semiconductori :
Sunt elemente care îndeplinesc selectiv funcția de conductori sau izolatori, în funcție
de condițiile externe la care sunt supuși, precum temperatura, presiunea, radiația și
câmpurile magnetice sau electrice.
În tabelul periodic sunt prezente 14 elemente semiconductoare, printre care siliciu,
germaniu, seleniu, cadmiu, aluminiu, galiu, bor, indiu și carbon. Semiconductorii sunt
solide cristaline cu conductivitate electrică medie, deci pot fi utilizate dual ca
conductor și ca izolator.
Dacă sunt folosiți ca conductori, în anumite condiții permit circulația curentului
electric, dar numai într-o singură direcție. De asemenea, nu au o conductivitate la fel
de mare ca metalele conductoare.
Semiconductorii sunt utilizați în aplicații electronice, în special pentru fabricarea
componentelor precum tranzistoare, diode și circuite integrate.
Ele sunt, de asemenea, utilizate ca accesorii sau complementare pentru senzori optici,
cum ar fi lasere în stare solidă și unele dispozitive de alimentare pentru sistemele de
transmisie a energiei electrice.
În prezent, acest tip de element este utilizat pentru dezvoltări tehnologice în domeniile
telecomunicațiilor, sistemelor de control și procesării semnalelor, atât în aplicații
interne, cât și industriale.

Tipuri
Există diferite tipuri de materiale semiconductoare, în funcție de impuritățile pe care le
prezintă și de răspunsul lor fizic la diferiți stimuli de mediu.

Semiconductori intrinseci
Sunt acele elemente a căror structură moleculară
este alcătuită dintr-un singur tip de atom. Printre
aceste tipuri de semiconductori intrinseci se numără
silico și germaniu.
Structura moleculară a semiconductoarelor intrinseci
este tetraedrică; adică are legături covalente între
patru atomi din jur, așa cum este prezentat în
imaginea de mai jos.

Fiecare atom al unui semiconductor intrinsec are 4 electroni de valență; adică 4

electroni care orbitează în învelișul exterior al fiecărui atom. La rândul lor, fiecare
dintre acești electroni formează legături cu electroni adiacenți.
În acest fel, fiecare atom are 8 electroni în stratul său cel mai superficial,
formând astfel o legătură solidă între electroni și atomii care alcătuiesc rețeaua
cristalină.
Datorită acestei configurații, electronii nu se mișcă ușor în interiorul structurii.
Astfel, în condiții standard, semiconductorii intrinseci se comportă ca un
izolator.
Cu toate acestea, conductivitatea semiconductorului intrinsec crește ori de câte
ori crește temperatura, deoarece unii electroni de valență absorb energia
termică și se separă de legături.
Acești electroni devin electroni liberi și, dacă sunt direcționați corespunzător de
o diferență de potențial electric, pot contribui la fluxul de curent în rețeaua
cristalină.
În acest caz, electronii liberi sar în banda de conducție și merg la polul pozitiv al
sursei potențiale (o baterie, de exemplu).
Mișcarea electronilor de valență induce un vid în structura moleculară, ceea ce
se traduce printr-un efect similar cu cel produs de o sarcină pozitivă din sistem,
motiv pentru care sunt considerați purtători de sarcină pozitivă.
Apoi, are loc un efect invers, deoarece unii electroni pot cădea din banda de
conducere către coaja de valență eliberând energie în proces, ceea ce se
numește recombinare.

Semiconductori extrinseci
Acestea se conformează prin includerea impurităților în conductorii intrinseci; adică prin încorporarea
elementelor trivalente sau pentavalente.

Acest proces este cunoscut sub numele de dopaj și scopul său este de a crește conductivitatea
materialelor, de a îmbunătăți proprietățile lor fizice și electrice.

Prin substituirea unui atom de semiconductor intrinsec cu un atom de altă componentă, pot fi obținute
două tipuri de semiconductori extrinseci, care sunt detaliate mai jos.
Semiconductor de tip P
În acest caz, impuritatea este un element
semiconductor trivalent; adică cu trei (3) electroni în
carcasa sa de valență.
Elementele intruzive din structură se numesc
elemente dopante. Exemple ale acestor elemente
pentru semiconductorii de tip P sunt borul (B), galiul
(Ga) sau indiul (In).
Lipsit de un electron de valență pentru a forma cele
patru legături covalente ale unui semiconductor
intrinsec, semiconductorul de tip P are un decalaj în
legătura lipsă.

Cele de mai sus fac trecerea electronilor care nu aparțin rețelei cristaline prin
această gaură care poartă o sarcină pozitivă.
Datorită încărcării pozitive a decalajului de legătură, aceste tipuri de conductori
sunt desemnați prin litera „P” și, în consecință, sunt recunoscuți ca acceptori de
electroni.
Fluxul de electroni prin orificiile din legătură produce un curent electric care
circulă în direcția opusă curentului derivat din electroni liberi.

Semiconductor de tip N
Elementul intruziv în configurație este dat de
elementele pentavalente; adică cei care au cinci (5)
electroni în banda de valență.
În acest caz, impuritățile care sunt încorporate în
semiconductorul intrinsec sunt elemente precum
fosfor (P), antimoniu (Sb) sau arsenic (As).
Dopanții au un electron de valență suplimentar care,
neavând nicio legătură covalentă la care să se lege,
este automat liber să se deplaseze prin rețeaua
cristalină.
Aici, curentul electric circulă prin material grație surplusului de electroni liberi
furnizați de dopant. Prin urmare, semiconductorii de tip N sunt considerați
donatori de electroni.

Aplicații
Semiconductorii sunt folosiți pe scară largă ca materie primă în asamblarea
elementelor electronice care fac parte din viața noastră de zi cu zi, cum ar fi
circuitele integrate.

Unul dintre elementele principale ale unui circuit integrat sunt tranzistoarele.
Aceste dispozitive îndeplinesc funcția de a furniza un semnal de ieșire
(oscilator, amplificat sau rectificat) conform unui semnal specific de intrare.
În plus, semiconductorii sunt, de asemenea, materialul primar al diodelor
utilizate în circuitele electronice pentru a permite trecerea curentului electric
într-o singură direcție.

Pentru proiectarea diodelor, se formează joncțiuni semiconductoare

extrinseci de tip P și N. Prin alternarea elementelor donatoare și purtătoare
de electroni, se activează un mecanism de echilibrare între ambele zone.

Astfel, electronii și găurile din ambele zone se intersectează și se

completează reciproc acolo unde este necesar. Acest lucru se întâmplă în
două moduri:
- Are loc transferul de electroni din zona de tip N în zona P. Zona de tip N
obține o zonă cu sarcină predominant pozitivă.
- Există o trecere a găurilor purtătoare de electroni din zona de tip P în
zona de tip N. Zona de tip P capătă o încărcare predominant negativă.
În cele din urmă, se formează un câmp electric care induce circulația
curentului într-o singură direcție; adică din zona N în zona P.
În plus, utilizarea combinațiilor de semiconductori intrinseci și extrinseci
poate produce dispozitive care îndeplinesc funcții similare unui tub de vid
care conține de sute de ori volumul său.
Acest tip de aplicație se aplică circuitelor integrate, cum ar fi cipurile
microprocesorului, care acoperă o cantitate considerabilă de energie
electrică.
Semiconductorii sunt prezenți în dispozitivele electronice pe care le folosim
în viața noastră de zi cu zi, cum ar fi echipamente de linie maro, cum ar fi
televizoare, playere video, echipamente de sunet; calculatoare și telefoane
mobile.

Exemple
Cel mai utilizat semiconductor în industria electronică este siliciul (Si).
Acest material este prezent în dispozitivele care alcătuiesc circuitele
integrate care fac parte din ziua noastră de zi cu zi.
Aliajele de siliciu-germaniu (SiGe) sunt utilizate în circuitele integrate de
mare viteză pentru radare și amplificatoare de instrumente electrice, cum
ar fi chitarele electrice.
Un alt exemplu de semiconductor este arsenura de galiu (GaAs), utilizată
pe scară largă în amplificatoarele de semnal, în special pentru semnale cu
câștig ridicat și nivel de zgomot redus.